De acord cu Gitenstein !

Iată-mă pus în situaţia în care trebuie să îmi trec peste mândria de român şi să fiu de acord cu Marc Gitenstein, ambasadorul SUA la Bucureşti, care a spus două lucruri importante, care guvernanţilor noştri, le-au trecut peste cap:

1. Într-o recesiune, nu ridici taxele niciodată. Asta se face atunci când treburile merg relativ bine, dacă chiar vrei să le strici. Mărirea de mâine a TVA-ului, este abuzivă, ilegală, ne-avenită şi ucigaş de prostească în aceste condiţiii. Activitatea economică şi-aşa deficitară, va suferi încă mai mult de-acum înainte şi nici o acţiune de represiune a guvernului nu va putea elimina frauda economică care va exploda ca urmare a creşterii cu 5% a TVA-ului.  Românul e inventiv…

2 Guvernul trebuie să creeze condiţiile pentru ca absolvenţii români de facultate (şi nu numai, zic eu), să nu mai caute să-şi părăsească ţara cu orice chip. Ăştia parcă fac tot ce pot pentru a încuraja tineretul să plece. Cred şi eu: bani trimişi în ţară contribuie la o economie muribundă şi uşurează mult presiunea asupra lor pentru a face ce trebuie. Poate pensionarii….

Domnu’ Gitenstein, well said, toată stima!

Îmi amintesc cum agenţi fiscali ai statului New York, au fost fotografiaţi în parcarea unui mare mall din New Jersey, notând numerele maşinilor înmatriculate în NY, parcate acolo. Motivul ? New yorkezii luau cu asalt magazinele din New Jersey, pentru a-şi face cumpărăturile acolo unde nu existau taxe de vânzare pe haine, produse de hârtie şi mâncare. Ce scandal a mai ieşit… S-au dat bătuţi.

În fine, dacă guvernul are nesimţirea să crească taxele pe tot-ce se-vinde-şi-cumpără-în-ţara-asta, sufocând lumea, iată că şi numărul celor care trec de la „informarea” mass-media, la analiză şi atitudine aflată numai în slujba ţării, creşte – dacă voi puteţi în rău, putem şi noi în bine. Să-i facem şi noi pe ăştia să bată în retragere!

Să vă ţineţi când ne vom prinde mână-de-mână, uniţi în cuget şi-n simţiri!

Educaţia românului de ieri şi de azi: vă puteţi imagina rezultatele ?

Educaţia clasică a românului până mai ieri:

Şi „educaţia” oferită nouă azi:

Itzik, Ştrul si Şloim

Pentru ca tot românul să se simtă bine, inconştient şi amuzat până la moarte, în timp ce alogenii se încalecă stăpâni pe ţara lui – simpli trepăduşi care se scălâmbaie, sau diversionişti şi acoperitori pentru ceilalţi?

Ştrul, circarul

Atacat de Saccsiv şi încă pentru ce! Răspunsul meu:

În urma publicării articolului intitulat „Creştinilor apocaliptici, un avertisment: sfârşitul lumii nu este aproape! Ce putem face?„, m-am trezit atacat tocmai de Saccsiv, cum că aş fi un om al „soluţiilor lumeşti”, „lipsit de înţelegere”, unul care are nevoie de „traduceri din limba română în română” !

Îmi pare sincer rău că doar atât a înţeles el din apelul meu, care urma predicii IPS Bartolomeu. Sper totuşi că nu a citit decât pe fugă şi fac câteva clarificări – şi cei care-l citesc doar pe Saccsiv ar fi bine să înţeleagă ce doresc:

Am „îndrăznit” să îmi exprim opinia pe propriul blog, că nu e cazul să ne punem capul pe buturugă aşteptând ca să ne fie tăiat. Atitudinea aceasta defetistă cântă exact în struna vrăjmaşilor neamului nostru, care iată, îşi pot face nestingheriţi mendrele, căci tocmai apologeţi ortodocşi cu mare priză la public, ne îndeamnă la inacţiune şi pasivitate!

Cred că România e a noastră şi nu e cazul să o lăsăm de izbelişte. Cu ce ochi ne vom uita la copiii noştri când ne vor întreba mâine de ce pot doi bărbaţi să se „căsătorească” şi să prozeliteze la stilul lor murdar de viaţă ? Sau când nu vor putea să spună ce încă spunem noi, fără a fi aruncaţi în închisori şi prigoniţi – astfel de ţară vrem noi să le lăsăm?
Mi-ar crăpa obrazul de ruşine…

În istoria României întotdeauna s-au găsit bărbaţi care au îmbinat acţiunea cu rugăciunea, înţelegând bine că fiecare îşi are rolul ei. Ce-ar fi ca în loc să facem curăţenie în ogradă, să cerem bani din cer ca să ne fie bine ? Sau poate o nouă tranşă de la FMI ne-ar mulţumi ?

Nu este cu nimic diferit acum. Departe de a îndemna la revoluţie şi haos, eu caut doar unirea tuturor celor care înţeleg ce se întâmplă, pentru a-i conştientiza şi pe ceilalţi, în alte modalităţi decât cea a bătutului din taste toată ziua pe un blog, sau altul. Nu electroni prin sârme vor porni schimbarea, ci trup lângă trup de români uniţi în idealuri şi acţiune. Nu putem schimba ţara peste noapte, dar o fântână putem săpa, sau un acoperiş năruit de furtuni repara, nu-i aşa ?

Departe de a divide, caut apropierea şi omogenizarea noastră a românilor, coagularea grupurilor de interese compuse din studenţi, sindicalişti, bugetari, întreprinzători, pensionari, emigranţi etc, într-un monolit care nu va putea fi manevrat şi împins de colo-colo, cum se tot face cu noi de 20 de ani încoace. Noi toţi aceştia, suntem în primul rând români! Adevărata societate civilă suntem NOI şi nu ong-urile lui peşte prăjit!

Sper că fratele Saccsiv va înţelege acum care îmi sunt intenţiile şi poate, poate îşi va cere scuze pentru atacul acid, deşi pot trăi bine-mersi şi fără ele. Eu l-am iertat deja şi nu îl voi elimina de pe lista de bloguri pentru atâta lucru, căci face totuşi treabă bună.

Doamne ajută-ne să punem început bun pentru România!

Am găsit acest citat extraordinar pe blogul lui Bataiosu, merită aprofundat:

“Este necesară o elită creştină care să nu parăsească poporul, ci să lupte cu îndrazneală contra tuturor formelor de împilare şi înrobire a lui. Poporul nu poate fi apărat numai prin rugaciuni şi pomeni, adică prin formalism sec, ci şi prin luptă, îndrazneală şi putere. Lumea asta e în stăpânirea lui Hristos şi creştinii nu au voie să o părăsească. Nu există nici o acuzaţie mai gravă decât să se spună că Biserica a părăsit poporul, căci atunci L-a părăsit pe Hristos, oricâte dogme ar fi stabilit şi respectat ea.”

Valeriu Gafencu

Creştinilor apocaliptici, un avertisment: sfârşitul lumii nu este aproape! Ce putem face?

În general, noi ne-am dezobişnuit să vedem viața în desfăşurarea ei, ci ne oprim la segmente, refuzând să anticipăm urmările sau să evaluăm întregul. E adevărat că, pe vreme de furtună, fulgerul poate ucide un om, dar tot el este cel care fertilizează ploaia şi, prin ea, pământul. E adevărat că o corabie se poate scufunda în apa oceanului, dar nu e mai puțin adevărat că una ca ea a descoperit America. E adevărat că pe câmpul de luptă cad soldați în bătălie, dar tot atât de adevărat este că supraviețuitorii asigură victoria.

De ce ne poticnim noi la mijloc, unde se petrece impasul, şi nu anticipăm capătul drumului? Sfântul Evanghelist Matei ne istoriseşte că, la un moment dat, aflându-se Iisus laolaltă cu ucenicii Săi, le-a făcut următoarea mărturisire despre Sine: „Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor şi-L vor omorî şi a treia zi va învia”. În final, Evanghelistul adaugă: „Și ei foarte s’au întristat”.[1] Se naşte întrebarea: De ce oare s’au întristat, de vreme ce Iisus le vestea învierea? Normal ar fi fost ca, auzind vestea uciderii, pentru o clipă să li taie respirația, pentru ca imediat după aceea, la vestea învierii, să răsufle uşurați. Iată însă că ei au rămas încremeniți în spațiul tenebros al evenimentului, incapabili să vadă mai departe.

Dragii mei, a porni la drum înseamnă a avea o țintă, ceea ce denotă existența unui scop. De cele mai multe ori, între tine şi țintă se interpun unul sau mai multe obstacole, numărul acestora depinzând de distanța dintre punctul de pornire şi cel la care vrei să ajungi. Orice obstacol e un punct de poticnire; dacă el e masiv, înalt, puternic, te poate descuraja. Știți care e cheia succesului?: să faci din el un obstacol transparent, adică să vezi prin el sau pe deasupra lui ceea ce e dincolo. Obstacolul poate fi negura, întunericul, necunoscutul. Ținta poate fi sigură sau nesigură, ipotetică, dar întotdeauna revelatoare.

În zilele noastre se afirmă tot mai des că trăim „vremuri apocaliptice”. Pentru evocarea acestora nu voi deschide Cartea Apocalipsei, ci un fragment dintr-o cuvântare a lui Iisus consemnată în Evanghelia după Matei: „Luați aminte să nu vă amăgească cineva. Că mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos!, şi pe mulți îi vor amăgi. Și veți auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luați seama să nu vă’nspăimântați, căci toate trebuie să fie, dar încă nu-i sfârşitul. Că neam peste neam se va ridica şi’mpărăție peste’mpărăție, şi va fi foamete şi ciumă şi cutremur mare pe-alocuri. Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor naşterii. Atunci vă vor da pe voi la chinuri şi vă vor ucide şi veți fi urâți de toate neamurile din pricina numelui meu. Atunci mulți se vor poticni şi unii pe alții se vor vinde şi unii pe alții se vor urî. Și mulți profeți mincinoşi se vor scula şi pe mulți îi vor amăgi. Iar din pricina înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se va răci. Dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui”.[2]

În vremea noastră, nu puțini sunt tinerii curați la suflet, bine intenționați şi dornici să se inițieze în tainele vieții religioase, dar care nu merg direct la izvoare, adică la literatura de specialitate sau la duhovnici cu experiență, bine pregătiți şi gata să-i asiste pe cei neajutorați, ci preferă să se cultive prin internet sau televizor, unde nu de puține ori apar profeți improvizați, cu evidentă poftă de publicitate sau stăpâniți de un duh al cabotinajului stilizat. Unii cer organizarea unor rugăciuni generale, colective, cu mare răsunet în popor, pentru evitarea apocalipsei care mijeşte de pe o zi pe alta, uitând că apocalipsa va veni oricum, ea făcând parte din iconomia divină, şi că grija noastră nu este aceea de a o evita, ci de a o traversa nevătămați de propriile noastre păcate. De obicei, o furtună se anunță prin întețirea vântului, prin fulgere la orizont, prin spulbere de praf, prin dispariția luminii soarelui în spatele norilor negri, prin tot ceea ce poate produce panică şi spaimă. Aşa se anunță şi vremurile apocaliptice. Eu nu ştiu dacă ele mijesc sau vor pieri înainte de a se naşte, dar ştiu sigur că noi nu împotriva apocalipsei trebuie să luptăm (căci ea va veni oricum), ci pentru capacitatea noastră, a fiecăruia, de a o traversa fără vătămări sufleteşti, fără vina fraților de a-şi fi vândut fratele, aşa cum s-a întâmplat în istoria lui Iosif.

Or, pentru aceasta există o singură armă: răbdarea.
Răbdarea însă trebuie însoțită, neapărat, de conştiința că tot începutul are un sfârşit, şi că acesta nu poate fi decât luminos. Cartea Apocalipsei e înfiorătoare, dar ea se termină anunțând Cerul cel nou şi pământul cel Nou; şi, în final, Noul Ierusalim.

Iată că Dumnezeu ne-a ajutat să prăznuim luminata înviere a Fiului Său, în numele Căruia vă împărtăşesc, tuturor, arhiereşti binecuvântări, adresându-vă tradiționala salutare: Hristos a înviat!

Sfintele Paşti, 2009

† BARTOLOMEU ANANIA
Arhiepiscop și Mitropolit

sursa http://bartolomeuanania.blogspot.com/2010/06/ips-bartolomeu-nu-trebuie-sa-luptam.html

E greu să mai adaugi ceva semnificativ la acestea, dar o văd ca pe o extensie logică a celor spuse mai sus:  dacă Apocalipsa nu este încă aici şi e clar că nu este, înseamnă că nici atitudinea celor care văd numai praf şi pulbere în jurul lor, nu este potrivită pentru noi: într-adevăr nu ne putem lupta cu Apocalipsa, dar asta nu înseamnă resemnare totală şi acceptarea tuturor relelor care ne vin din partea slujbaşilor vânduţi.

Degeaba ne informăm despre pericolele enorme ale vaccinării, despre cipul RFID, despre mâncarea chimizată şi cerul plin de trene toxice, dacă nu ne unim pe lângă rugăciune şi în acţiune. Vedeţi, nu-i vorba doar de noi şi de copiii noştri aici.

În vreme ce noi ne putem feri oarecum de relele acestea, cei mai puţin informaţi nici măcar nu au habar ce li se întâmplă. Ei devin victimele perfecte, care cred că „aşa trebuie să fie, doar ştiu mai bine cei mari, decât noi”.. Păcat de ei, doar şi noi am fost ignoranţi odată. Nu-i aşa că simţim că datorăm recunoştinţă celor care ne-au deschis ochii? Cum să îi re-plătim? Iată cum:

E treaba noastră a soldaţilor creştini, aşa puţini, dezorganizaţi şi lipsiţi de „arme” cum suntem, să dăm război bestiei, de dragul fraţilor noştri. Fireşte, nu e vorba de un război înarmat, ci de acţiune civică, de unirea forţelor şi de organizare, pentru a presa guvernul să mai asculte şi de noi, în locul mamonei. Putem desfăşura campanii de informare cu broşuri tipărite, prezentări cu intrarea liberă, concursuri pentru copii, ba’ chiar şi acţiona în judecată guvernul, pentru a mai încetini sau stopa acţiunile distrugătoare.

Orice lucru care merită întreprins, cere sacrificii. Va trebui să ne unim forţele lăsând la o parte diferenţele dintre noi, să ne punem puterea şi resursele împreună şi să începem undeva. A sosit vremea acţiunii, nu mai putem doar să reacţionăm la nesfârşit!

Orice mişcare de masă implică voluntariat, deci fiecare oraş mai mare, va avea un centru coordonator şi o mână de voluntari care să petreacă câteva ore în scopul ales. Pe lângă asta, e nevoie de un simbol, unul uşor de recunoscut, care să aibă un impact vizual deosebit şi de un slogan scurt şi semnificativ.

Aştept deci sugestii sub formă de comentarii. Dacă nu le doriţi publicate, doar menţionaţi asta. Să fie într-un ceas bun, cu Dumnezeu înainte!

Un P.S. ne-dorit, dar necesar: acest demers al meu, a atras furia tocmai a unui frate ortodox, nimeni altul decat Saccsiv, care m-a atacat pe blogul lui intr-un chip care nu-i face cinste. Raspunsul meu si alte clarificari se afla aici. Ar fi păcat să ne certăm când se pare că ne aflăm de aceeaşi parte a baricadei.

Când neamul nu ascultă de biserică, serviciile secrete ajung să ne spună îngrozitorul adevăr, deşi incomplet – restul aici:

Una dintre concluziile ultimei şedinţe a CSAT a fost că scăderea demografică, degradarea coeziunii familiei şi calitatea scăzută a educaţiei, reprezintă vulnerabilităţi ale ţării, alături de dezechilibrele bugetare, cauzate de decizii politice greşite, de campaniile de presă „la comandă”, şi de crima organizată de care mă tot leg aici de ceva vreme.

Iată cum relele deplânse de către Biserică de 2.000 de ani încoace, la noi mai concret vizibile în ultimii 20, au devenit priorităţi pe agenda Consiliului Suprem de Apărare al Ţării. Acesta este poate cel mai bun argument pentru a include cel puţin un ierarh ortodox în sus-numitul consiliu. Astfel ar fi aflat şi Parlamentul demult că ceea ce se întâmplă în România e pur şi simplu genocid.

Frâul liber dat avortului trebuia să ne avertizeze din 1989 cine sunt cei care au pus labele pe ţară şi care le sunt adevăratele sentimente faţă de noi românii. Din păcate, la vremea aceea noi îl consideram pe Iliescu doar ca pe tătucul simpatic cam prea prietenos cu Moscova, pe Roman ca pe un tehnocrat poliglot occidentalizat care va pune la cale cu brio România, iar pe Brucan, ca fiind înţeleptul oracol din Teba. Ce ne-au făcut aceştia şi alţii ca ei, se vede bine azi.

Eram tânăr student pe-atunci, dar îmi amintesc clar greaţa şi spaima care m-au cuprins o săptămâna mai târziu, când am priceput cine erau cu adevărat bestiile astea. Ce important a fost faptul că propaganda comunistă din vremea lui Ceauşescu era întâmpinată din start cu frondă sau măcar cu scepticism! Crudă cum era, nici nu se putea altfel.
Între timp, comuniştii-deveniţi-democraţi au adoptat metodele perfecţionate de coreligionarii lor de peste ocean, care au înţeles că luminile colorate ale teveului şi frigiderul plin cu chimicale, fac mult mai rău, mult mai uşor, decât constrângerea greoiaelor congrese ale partidului comunist, cuplată cu lipsurile generalizate.

Aşa am ajuns astăzi să considerăm uciderea copiilor noştri şi părăsirea ţării pentru munca în străinătate, ca fiind „drepturi fundamentale” într-o societate „democratică”. În realitate am ajuns sclavii altora, dispuşi să ne sacrificăm mlădiţele de bună-voie, în schimbul „dreptului” de a sluji la alţii, contra „favorului” unui împrumut pe 30 de ani tot către băncile lor. Avem în schimb plasme şi maşini străine, nu ?

Toate relele enumerate de CSAT sunt rezultatul direct al politicilor criminale duse împotriva neamului nostru de către puii de năpârci care au năpădit statul român după ’89 şi a colaboratorilor lor:

Scăderea demografică am lămurit-o sper, degradarea coeziunii familale, o consecinţă a plecatului la lucru în străinătate (da, foamea te împinge să faci nebunii!), iar căderea învăţământului şi ea un lucru programat prin loje întunecate şi aduse la statut de lege de către nişte parveniţi ajunşi miniştri. Pentru aceştia, lecţia obligatorie de holocaust şi aventurile lui Esca, sunt mai importante decât istoria României, geografia sau cultura artistică.

Tinerii noştrii supra-îndopaţi cu matematică şi programare, nu au decât să ajungă sclavi de lux pe plantaţii străine, de unde să ne trimită din când în când poze, ca dovezi ale bunăstării lor gajate. Românul bine educat, posesor de cultură generală este înlocuit de dronele super-specializate înrolate în angrenajul dezumanizant al multi-naţionalelor.

S-ar putea bate apa-n piuă mult şi bine, dar esenţa e următoarea: românii nu mai sunt stăpâni in ţara lor!
A spus-o Gheorghe Funar, au spus-o şi alţii şi lucrul trebuie repetat, până când vom înţelege să ieşim în stradă pentru asta şi nu pentru pensii şi salarii!
România este a noastră, a românilor şi o vrem înapoi!
La de-abia douăzeci de ani de atunci, e clar ca lumina zilei că ceea ce trebuia să fie un prilej de enormă bucurie, a fost doar preludiul marşului funerar pe care nişte maeştri de ceremonii buhăiţi de atâta bine, îl cântă ţării noastre acum târându-şi paşii în calea către cimitir.

Ce ar fi să ne smulgem măcar în al 12-lea ceas din letargie, apucând lopeţile din mâinile groparilor, pentru ca apoi cu o icneală bună să le pocnim pe spatele umflat al maleficelor personaje, trimiţându-le cu faţa înainte în groapa pe care ne-au gătit-o ele nouă?

Deşteaptă-te odată române !

Cine te serveşte mai nou in magazinele americane – ce şanse mai are un emigrant român acolo?

Citez din mesajul unui prieten care mă ţine la curent cu situaţia americană, de la faţa locului – dintre toţi oamenii, eu ar trebui să îmi imaginez cel mai bine căci am trăit atâta amar de vreme acolo, dar totuşi cred că aş fi puţin surprins de lucrurile astea:

„Nu-ţi poţi imagina cum a ajuns aici, asta numai ce ştim noi ăştia prăpădiţii.
Să vezi la Home Depot de exemplu. Pe lângă faptul că nu mai sunt cumpărători, sunt mulţi vânzători de peste 50 de ani, cu mutre de executivi (foşti), engleză perfectă, la fel şi manierele. High class service…”

Vă mai gândiţi la emigrare, sau tragem mai bine cot-la-cot, pentru a scoate România din relele în care se află?

Ce se întâmplă când citiţi Lumea după Eufrosin şi cine vă sunt partenerii:

E bine de aflat şi încălzeşte inima blogerului să îşi cunoască audienţa. Vedeţi, un blog de analiză ca şi Lumea după Eufrosin, poate să meargă în două direcţii: fie completamente ignorat dacă debitează prostii, fie citit cu regularitate de către guverne străine şi organizaţii private de anvergură.

Ar fi bine ca guvernul României să priceapă că până şi un blog umil, poate contribui la influenţarea unor decizii care vor afecta ţara noastră. De fapt şi ei sunt abonaţi aici, deci ştiu cum stă treaba. Când raportez lucrurile pe care le găsesc demne de ştiut, sunt nevoit să o fac cu scopul de a ajunge la miezul cepei, foaie după foaie – nu pot picta lucrurile frumos atunci când descopăr putregai în mijloc.

Dacă guvernul României vrea să fie perceput altfel de către străinătate, e treaba lui să facă în aşa fel încât să am tot mai puţine rele de raportat. Cât mi-ar mai place şi mie asta… Aşteptăm deci iniţiativa lor. Domnilor, dacă nu neapărat din altruism , măcar pentru că v-ar câştiga capital politic, atât la noi cât şi afară!

Spre exemplu, ia’ puneţi SRI şi DIICOT pe urma mult-prea-multelor bande de infractori civili care terorizează cetăţenii ţării şi infestează efectiv organismul ei, apoi aruncaţi-i pe bastarzi în adâncul puşcăriei Gherla să vedeţi ce minuni va face asta pentru imaginea Dvs.! Un început timid a fost făcut deja, dar nu-i destul: sunt ticăloşi cu mult mai mari de prins şi judecat decât nişte traficanţi de softuri pentru interceptarea telefoanelor!

Aştept în continuare să fiu contactat pentru a oferi cazurile pe care le cunosc. În fine, haideţi să vedem în ce companie selectă vă aflaţi atunci când citiţi Lumea după Eufrosin:

Guvernul Canadei

Guvernul Provinciei Ontario

Guvernul Irlandei

Dept. de Stat al SUA

New York State Gov.

Consiliul European

Comisia Europeana

Armata SUA

Trezoreria SUA

Să trecem acum şi la ai noştri:

Parlamentul Romaniei

Cancelaria Primului Ministru

Serviciul Telecomunicatii Speciale

Ministerul Justitiei

Ministerul Telecomunicatiilor

Insp. Gen. Comunicatiilor

Destul? Nu că nu ar mai fi şi alţii..Haideţi să aruncăm o privire şi în lumea organizaţiilor străine private sau de stat:

BCIT

Stanford Univ.

Univ. of California - Pres.

Dyncorp

France Telecom.

Hungarian Telecom.

China railway telecom.

Bulgarian Telecom.

Posta Luxemburg

IBM

Koln Universitaet

Polish University

Spitalul Universitar Poitiers

Lithunanian University

Google

Sunt şi eu surprins zilnic de aceşti cititori ai mei. Neîndoielnic, unii sunt români care mă vizitează în mod ne-oficial, dar totuşi, în mediile în care lucrează, aceşti oameni au un cuvânt de spus. Alţii o fac clar ca obiect al muncii:  frecvenţa lor este săptămânală, dacă nu zilnică.

Tuturora, le mulţumesc!  Acum domnilor guvernanţi, trag nădejde că anumite lucruri bune vor începe să se întâmple la noi foarte curând. Ar fi păcat ca o ţară atât de minunată ca şi România, să proiecteze o imagine negativă în lume, când moştenirea noastră multi-milenară ar trebui s-o facă paradisul pe pământ, cu ajutor din partea Dvs.  Ce spuneţi, punem umărul la treabă ?

Un ultim amănunt, numărul cititorilor. E-n creştere spectaculoasă, cu mult mai bine luna aceasta, decât în Mai, când am captat imaginea – rămân pe mai departe la datorie.

Un rău imens este perpetuat în România chiar sub nasul nostru – veţi deveni Dvs. următoarea lui victimă ?

De ceva vreme am devenit interesat de mărturiile oamenilor care se plâng că sunt iradiaţi de la distanţă prin pereţii casei sau apartamentului lor. Prima tendinţă a ne-cunoscătorilor fenomenului este de a bagateliza alegaţiile, punându-şi semne de întrebare asupra sănătăţii mentale a celor care se plâng. Prea e bizară activitatea asta susţinută asupra unor oameni care nu au omorât o muscă, ‘ba nici politică n-au făcut, dar totuşi, să analizăm un pic inainte de a le răspunde „dar cine eşti tu ca să ti se facă asa ceva?„…

Dacă ce spun ei e adevărat, nu-i aşa că merită să conştientizăm măcar că un pericol de moarte ne paşte pe noi toţi, la bunul plac al unor ofiţeri corupţi ai serviciilor secrete, aflaţi în goană după o proprietate dezirabilă, sau pentru a preveni un adevăr incomod de la ieşi la lumină ? Sau poate chiar mai rău, pentru controlul total al populaţiei…

Oricât de credibile sunt mărturiile victimelor, e bine să avem şi un fundament tehnic în sprijinul celor afirmate. E uimitor să aflăm cât de veche e cercetarea şi rezultatele practice ale iradierii cu microunde. Spre şi mai marea noastră surpriză, ca ţară UE/NATO, România este şi ea inclusă într-un program de controlare a minţii cetăţenilor, prin tehnicile descrise concret mai jos.

Aveţi zile în care vă simţiţi letargici, ne-în stare de a duce la îndeplinire până şi lucruri simple? Dar dureri de cap frecvente pe care nu vi le puteţi explica şi de care nu vă amintiţi să fi suferit în trecut? Vă este somnul bun şi odihnitor, sau o întoarcere prelungită de pe o parte pe alta, urmată de vise neplăcute şi o trezire în stare de buimăceală?

Există explicaţii concrete pentru toate astea, să le aflăm.

Nu este necesar să fiţi vizaţi la modul particular ca şi cei care mi-au scris, ci doar aşa, la modul general, pentru a vă ţine placizi şi bolnăvicioşi, deci incapabili de acţiune susţinută pentru o schimbare reală în bine a ţării. Deasemenea, atenţie la vecini- cine ştie cărui mahăr de prin serviciile secrete i s-a pus pata pe proprietatea sau de ce nu, pe soţia Dvs.!

Cum este promovată imaginea României în lume – în atenţia Ministerului de Externe:

Dacă credeaţi că-i rău destul că nu e bine-n ţară, iată cum suntem percepuţi de către americanii care oricum nu cunosc nimic despre alte ţări, decât că-i „foamete şi frig, a arătat la CNN„- e rău într-adevăr, dar de când a ajuns România să fie pusă în aceeaşi oală, ba’ mai rău, în capul listei unor ţări ale lumii a III-a, cu care nu împărţim nimic înafara unor guverne profund corupte?

Ce părere are ministrul de externe despre asta? Ce n-ar putea face SIE pentru a remedia situaţia şi pentru a preveni asemenea palme peste obrazul ţării în viitor? Dacă aş avea putere de decizie în sus-numitul serviciu, prioritatea mea numărul I ar fi apărarea şi promovarea imaginii României în lume. Scandalul „artei” pornografice şi-a zvasticilor de la ICR-ul lui Patapievici, nu ar fi existat, vă asigur.

Pentru a nu-şi uda pantofii, vizitatorilor care iau vaporul ca să facă turul cascadei Niagara – merită, promit! – li se oferă o pereche de sandale.
La sfârşitul vizitei, o pancartă anunţă că omul poate dona acele sandale ţărilor nevoiaşe. Iată cum România noastră, a ajuns alături de Kenia şi Sri Lanka, în topul amărâţilor; n-au fost destul imaginile orfanilor din orfelinatele comuniste, cineva trage tare şi acum pentru a ne discredita în faţa lumii:

Evident, Maresalul Antonescu a descris perfect situatia zilelor noastre, atunci: ţara noastră pare condamnată să îşi repete trecutul trist, permiţând aceloraşi gen de personaje să se proptească în fruntea ţării. Cum facem să rupem cumva cercul vicios ?

Aţi distrus poporul, cu televizorul – cum se lucrează din spatele micului ecran:

Partidul pretinde bineînţeles că ar fi eliberat proletariatul din sclavie….În realitate se cunoştea foarte puţin despre proletari. Nu era necesar să cunoşti prea multe despre ei. Câtă vreme ei continuă să lucreze şi să se înmulţească, celelalte activităţi ale lor nu aveau importanţă. Lăsaţi de unii singuri, ca turmele de vite păscând pe păşunile Argentinei, ei au ajuns la un stil de viaţă care le părea natural, ca un fel de şablon ancestral. Se năşteau, creşteau în canale, mergeau la muncă la 12 ani, treceau printr-o scurtă înflorire a frumuseţii şi a dorinţei sexuale, se căsătoreau la 20 de ani, erau de vârstă medie la 30 şi mureau în cea mai mare parte la 60. Munca fizică grea, grija casei şi a copiilor, certurile meschine cu vecinii, filmele, fotbalul, berea şi mai presus de toate, jocurile de noroc, le umpleau orizonturile minţii. Controlul lor nu era deloc dificil.

-George Orwell, 1984

Spălarea creierelor

Faptul că televizorul este o sursă ne-analizată sau criticată în mod activ, a fost evidenţiat dramatic în anii ’60 printr-un experiment care a scuturat lumea reclamelor politice şi comerciale schimbând pentru totdeauna felul în care mediul TV-ului va fi folosit. Rezultatele acelui experiment încă reverberează în industrie cu mult după ce metodele sale primitive au fost perfecţionate: în Noiembrie 1969, un cercetător pe nume Herbert Krugman, care mai târziu a devenit manager de studiu al opiniei publice la sediul General Electric în Connecticut, a hotărât să descopere ce are loc din punct de vedere fiziologic în creierul unei persoane care priveşte la televizor.

El a aranjat cooperarea unei secretare în vârstă de 22 de ani, căreia i-a lipit un singur electrod în spatele capului. Acest electrod a fost conectat la un Poligraf Grass Model 7, care la rândul lui era conectat la un computer Honeywell 7600, precum şi la un computer CAT 400B. Pornind televizorul, Krugman a început să monitorizeze undele cerebrale ale subiectului (secretara). Ce a descoperit prin încercări repetate a fost că într-un interval de 30 de secunde, undele creierului se transformau din unde predominant Beta indicând atenţie conştientă şi o stare alertă,, în unde predominant Alfa, indicând lipsă de concentrare, lipsă de atenţie receptivă: starea fanteziilor fără ţintă, a visării din timpul zilei, sub nivelul conştientului.

Când subiectul lui Krugman începea să citească o revistă, undele Beta re-apăreau, indicând că atenţia alertă, conştientă, au înlocuit starea de visare. Ce l-a surprins pe Krugman a fost rapiditatea cu care starea-Alfa a creierului se instala. Cercetări ulterioare au relevat că emisfera stângă a creierului, cea care procesează informaţiile în mod logic şi analitic, e „oprită” în timp ce omul priveşte televizorul. Această „oprire” permite emisferei drepte a creierului, cea care procesează informaţiile emoţional şi non-critic, să funcţioneze fără piedici.

„Se pare că modalitatea de răspuns la televizor este constantă şi foarte diferită de răspunsul la cuvântul tipărit”, scria Krugman în raportul lui. „Răspunsul electric de bază al creierului este faţă de mediumul de transmitere a informaţiilor şi nu faţă de diferenţă de conţinut… Televiziunea este un medium de comunicare care transmite fără efort cantităţi enorme de informaţii ne-procesate de către creier la momentul expunerii”.

Curând, o sumedenie de agenţii erau implicate în propriile cercetări ale fenomenului televizor-creier şi a implicaţiilor sale. Descoperirile au condus la o revizuire completă a teoriilor, tehnicilor şi a practicilor care au structurat industria reclamelor şi într-o măsură, pe cea a televiziunii. Fraza cheie în descoperirile lui Krugman a fost că TV-ul transmite „informaţii ne-procesate de către creier la momentul expunerii” (pag. 69-70).

Precum a observart Herbert Krugman în cercetarea care a transformat industria, noi nu luăm parte în mod conştient sau raţional materialului care rezonează cu adâncurile subconştientului nostru la timpul transmisiunii. Mai târziu însă, când întâlnim marfa pe raft, sau o situaţie din viaţa reală asemănătoare celei din reclamă, sau un nume pe un buletin de vot care ne aduce aminte de experienţa noastră via televizor cu candidatul, o bogăţie de informaţii este declanşată.

Funcţia unui afişaj în magazin este să recheme experienţa din reclamă a consumatorului cu produsul… Nu tu ceri produsul. Produsul te cere pe tine!

Recolectia unei reclame, este evocată de către produsul însuşi, vizibil pe un raft sau aranjament gen insulă, în magazin, interacţionând cu datele stocate în creier. Pe măsură ce experienţa de viaţă reală este înlocuită tot mai mult cu „experienţa” mediată de privitul televizorului, devine uşor pentru politiceni şi pentru cercetători de toate soiurile ai pieţei, să se bazeze pe această experienţă de masă mediată, care poate fi evocată de declanşatorii potriviţi.

„Lumea” televizorului devine o profeţie care se auto-împlineşte: se formează „mintea de masă”, participanţii comportându-se după impulsurile derivate din media, crezând însă că acţionează din propria voinţa şi nevoie. Într-o astfel de situaţie, cine controlează ecranul, controlează viitorul, trecutul şi prezentul.

[p. 82, Joyce Nelson, THE PERFICT MACHINE; New Society Pub., 1992, 800-253-3605; ISBN 0-86571-235-2 ]

„Femeile sunt atent antrenate de către media să se vadă pe ele înşile ca inadecvate. Ele sunt învăţate că alte femei, prin cumpărăturile de haine, cosmetice, mâncare, vocatii, educaţie etc., sunt mai de dorit şi mai feminine decât ele înşile. Nevoia femeii de a-şi verifica constant adecvarea sexuală, prin cumpărături, devine preocuparea ei de căpetenie, profitabilă pentru comercianţi, dar potenţial dezastruoasă pentru individ.

Papusile Barbie

Societatea Nord-Americană are un interes inerent de a consolida eşecul individului de a atinge maturitatea sexuală. Prin exploatarea fricii inconştiente, media garantează căutarea orbească a substitutelor de valori, prin produse comerciale şi prin consum. Represiunea sexuală aşa cum e exprimată în media, este o unealtă viabilă de marketing.

„Frica sexuală reprimată, ca şi toate celelalte tipuri de represiune, face omul foarte vulnerabil la managementul subliminal şi la tehnologia de control. Prin apeluri subliminale şi evocări constante ale acestor frici, unii consumatori pot fi induşi să cumpere aproape orice.

Cât îi priveşte pe bieţii copii, treaba e atât de clară: după ce citiţi asta, rolul desenelor animate şi a „programelor pentru copii” va fi văzut în adevărata sa lumină.

Patriotism-Naţionalism-antisemtism: clarificări esenţiale şi de ce e bine pentru România să fim naţionalişti!

De câte ori mass-media urlă „naţionalist”, „rasist”, „antisemit”, cei care i-au căzut în plasă dau placizi din cap, sau cel mult pun de un gând vag dezaprobator, după care schimbă canalul.  E timpul ca să lămurim problema odată pentru totdeauna – când le permitem duşmanilor noştri ( da, România are duşmani! ) să ne caracterizeze folosind şi mai cu seamă DEFININD proprii lor termeni, lupta e deja pierdută. Haideţi mai bine să-i clarificăm, pentru a ne lămuri poziţia odată pentru totdeauna:

Pe plan mondial, inclusiv în ţara noastră, prin toate mijloacele se duce o luptă acerbă contra naţionalismului. Cel mai frecvent acesta este acuzat de rasism, xenofobie şi mai ales de antisemitism. Sunt aceste acuze reale în toate cazurile? Să încercăm precizarea conţinutului acestor noţiuni atât de controversate.
În primul rând, ce se înţelege prin termenul de naţionalist? Naţionalist este cel ce-şi iubeşte neamul căruia îi aparţine,fiind dispus să pună în slujba acestuia tot ce are el mai de preţ. Ce este de condamnat în această atitudine?

Din acest punct de vedere unul dintre cele mai naţionaliste popoare este poporul evreu şi cu toate acestea nimeni nu-l condamnă pentru naţionalismul său. Cel mai adesea naţionalismul este catalogat ca fiind de dreapta sau de extremă dreaptă. Să nu uităm că statul Israel este condus de un guvern de extremă dreaptă şi cu toate acestea nimeni nu protestează contra acestui regim,cu excepţia evreilor moderaţi. Desigur nu se poate afirma că toate ideologiile naţionaliste sunt benefice şi că în cadrul lor nu s-ar putea ajunge la excese care ar confirma acuzele ce li se aduc. Exemplul cel mai grăitor este nazismul care a fost şi rasist, şi xenofob şi antisemit.

Termenul de antisemitism este total denaturat în concepţia actuală şi este atribuit naţionaliştilor care de cele mai multe ori nu au nici în clin, nici în mânecă cu relele de care sunt acuzaţi. În plus antisemitismul este asociat poporului evreu şi numai lui. Nimic mai eronat.

Termenul de evreu este atribuit poporului israelian din sec XVIII. Până atunci, începând cu Vechiul Testament şi până în sec XVIII,acest termen nu era menţionat în documente şi acte oficiale.Cea mai mare parte a evreilor de astăzi nu au sînge semit, cu excepţia evreilor sefarzi, foarte reduşi numeric. Restul sunt chazarii aschenazi, un trib turco-mongol din regiunea dintre Marea Neagră şi Marea Caspică. În sec VIII acest trib a fost pus în situaţia de a opta între religia creştină şi cea musulmană. Pentru a nu deveni victime ale conflictului dintre mahomedani şi creştini, aceştia au ales religia mozaică şi în anul 741, Bulan, conducătorul tribului chazar, adopta mozaismul că religie oficială. Astfel chazarii asiatici devin evrei prin religie,fără să aibă sânge semit. Adoptând religia iudaică au pus accentul pe ideea „poporului ales” care trebuie să stăpânească lumea.

Kaganatul cazarilor

Cei mai autentici şi mai numeroşi semiţi sunt popoarele arabe, dar nimeni nu face referire la ele când utilizează termenul de antisemit,ci doar la evrei.În aceste condiţii poporul israelit devine cel mai antisemit popor din lume, datorită urii de moarte ce o nutreşte faţă de arabi. În concluzie,cred că ar fi corect termenul de antiiudaism în locul celui de antisemitism.

Naţionalismul autentic în România a fost cel al Mişcării Legionare. Încă de la apariţia ei în anul 1927, s’a pus de bunăvoie sub ascultarea şi trăirea credinţei în Iisus Hristos şi sub ocrotirea Sfântului Arhanghel Mihail, conducătorul oştilor cereşti şi învingătorul asupra lui Lucifer. Doctrina legionară şi-a propus să creeze un nou tip de om care să trăiască în spiritul creştin şi să jertfească pentru neamul său tot ce are mai de preţ. În aceste condiţii un bun creştin nu este capabil să-şi urască semenul,nici să-l prigonească sau să-l nedreptăţească. Esenţa credinţei creştine se reduce la fraza: „Ceea ce doreşti să-ţi facă ţie oamenii, fă-le şi tu lor”.

În cei peste 70 de ani de la înfiinţarea ei, Mişcarea Legionară a creat acest tip de om şi nu puţine sunt exemplele care demonstrează acest fapt. Începând cu jertfa lui Moţa şi Marin,care au murit în Spania pentru Hristos în lupta contra bolşevismului criminal şi ateu pe pământul Spaniei catolice şi terminând cu numeroasele exemple date în închisori, când legionarii au ajutat, cu sacrificii, pe cei care-i prigonisera în trecut,inclusiv pe evrei.

Monumentul eroilor Ion Mota si Vasile Marin de la Majadahonda, Spania

Sunt numeroase exemple date în memoriile lor, de cei ce au beneficiat de ajutorul primit. Dacă doctrina legionară îşi propune să creeze un nou tip de om, capabil de jertfă pentru neam şi aproapele sau,cum pot fi acuzaţi legionarii de antisemitism,rasism sau xenofobie? Din ce motiv i se atribuie ML atributul de mişcare extremistă? Poate pentru faptul că a creat eroi care şi-au dat, fără nici o ezitare, pentru Hristos şi Neam, şi aceştia sunt extremişti faţă de oamenii obişnuiţi. Şi Biserică creştină a avut şi are extremiştii ei. Ce sunt sfinţii decât creştini extremişti? Noi îi cinstim şi ne închinăm lor. După teoria la modă ce incriminează extremismul ar trebui să-i contestăm şi să-i scoatem din calendar şi biserici.

Extremismul este nociv atunci când duce la exces anumite principii izvorâte din dorinţa de dominare,exploatare şi impunerea cu forţă a unei ideologii străine de morala creştină acceptată pe arii întinse în toată lumea (ex. politicii statului Israel).
În concluzie,extremismul poate fi în unele cazuri pe drept acuzat de pericol potenţial pentru societatea în care îşi desfăşoară activitatea,după cum un extremism izvorât din principii morale, în cazul României din credinţa creştină majoritară, nu poate fi decât benefic şi ar contribui esenţial la redresarea morală a poporului român, morală grav afectată în cei 50 de ani de regim comunist ateu.

sursa email

Referinte aditionale despre Miscarea Legionara, aici.

Cine vrea să distrugă Grecia şi ce avem noi românii de învăţat din asta.

Compozitorul si fostul Ministru guvernamental grec Mikis Theodorakis, nu crede ca tara lui e responsabila pentru dezastrul financiar care a cuprins-o. El miroase mana Washingtonului in spatele crizei si denunta rolul jucat de FMI.

Míkis Theodorákis

Bunul simt imi spune ca nimic din toate astea nu fac sens! Nu pot sa explic si cu atat mai putin sa justific colapsul vertiginos al tarii noastre din 2009, pana am apelat la FMI predanadu-ne astfel suveranitatea si afllandu-ne sub tutela straina. Sunt uluit ca nimeni nu s-a deranjat pana acum sa cerceteze aspectul cel mai elementar al istoriei noastre financiare cu date si numere, sa ne ajute pe noi cei ignoranti sa intelegem adevaratele motive din spatele acestui colaps fara precedent gen „cadere libera”, care a rezultat in pierderea identitatii noastre, cuplata cu umilirea internationala.

Aud vorbindu-se de o datorie de 360 de miliarde euro, in timp ce datorii similare sau chiar mai mari exista in alte tari. Astfel, acesta nu poate fi motivul principal al nefericirii noastre. Ce ma deranjeaza deasemenea, sunt atacurile exagerate impotriva tarii noastre, atacuri orchestrate de catre comunitatea internationala si livrate cu coordinare aproape perfecta impotriva unei tari cu o economie nesemnificativa, incat devine suspect in final.

Am ajuns deci la concluzia ca sunt niste oameni care ne-au facut sa ne simtim vinovati,  alarmandu-ne cu scopul de a ne ghida catre FMI, care este un stalp al politicii expansioniste a Statelor Unite si ca toata vorbaraia despre „solidaritatea Europeana”, e doar un subterfugiu pentru a ascunde ca intreaga afacere e strict o initiativa a Statelor Unite pentru a ne scufunda intr-o criza economica artificiala care sa indoaie oamenii si sa ii sperie in a renunta la posesiunile lor pretioase pentru a-i ingenunchea in final acceptand dominarea straina. Dar de ce? Ale cui planuri si obiective vor fi servite?

In vreme ce am fost si raman un proponent al prieteniei Eleno-Turce, sunt totusi suspicios asupra rapiditatii cu care relatiile inter-guvernamentale s-au intarit si asupra grabei cu care contactele dintre ministere si alte parti au fost indeplinite, asupra recentelor vizite in Cipru si a vizitei pe care Erdogan (PM-ul turc – nt) urmeaza sa o intreprinda. Suspectez ca in spatele tuturor acestora, se ascunde politica Washingtonului si proiectele sale de rau augur concentrate pe spatiul nostru geografic, existenta depozitelor de mare adancime sub mare, chestiunea Ciprului, a Marii Egee, vecinii nostri de la nord si atitudinea aroganta a Turciei… singura piedica fiind lipsa de incredere si opozitia poporului grec.

Literalmente toate tarile care ne inconjoara au sarit la bordul trenului american. Noi suntem ciudatii care luam lovituri fara macar sa ne dam seama, din timpul dictaturii juntei militare cu pierderea a 40% din Cipru, pana la mortifianta controversa cu Skopje (fosta Republica Iugoslava a Macedoniei) si pana la ultra-nationalistii albanezi.

Exista un plan de distrugere a noastra ca si neam, ceea ce e exact ce se intampla astazi. Ii sfidez pe economisti, politicieni si analisti sa dovedeasca ca gresesc. Nu cred ca poate exista o alta explicatie logica in fata conspiratiei internationale implicand europeni pro-SUA ca si Merkel (PM-ul Germaniei), Banca Europeana, reactionara media internationala (in mainile cui se afla aceasta nu mai spune, dar se stie bine – nt); acestia impreuna au luat parte in acest grand-coup de a transforma niste oameni liberi intr-unii subjugati. Cel putin eu nu pot sa ofer o alta explicatie. Admit ca nu am cunostinte sau informatii specifice, dar ce spun eu e bazat pe bunul simt.

In orice caz, vreau sa alertez opinia publica si sa precizez ca daca analiza mea e corecta, atunci criza economica care precum am amintit, ne-a fost impusa, e numai prima inghitura din pranzul Lucullan ce va urma, implicand peste timp chestiuni nationale cheie si nu indraznesc sa imi imaginez unde va conduce.

Sper numai sa gresesc.

sursa Voltairnet

Cei care au distrus America sunt aceiaşi cu cei care au provocat actuala criză economică mondială, bandiţii marii finanţe internaţionale şi distrugătorii neamurilor creştine. Să nu urăm ţara prin care ei lucrează, cocoţându-se în toate poziţiile ei cheie. Nici noi n-am fost mai breji în a păstra România pentru urmaşii noştri.  După cum sper că totuşi americanii se vor scutura de jugul iudeo-masoneriei, tot astfel trag nădejde că noi cei care existăm de 2.000 de ani ca şi popor, vom rezista chiar mai bine asaltului bestiei dezlănţuite. Pe noi nu ne apără armele pe care nu le-avem ci însăşi Maica Domnului şi Sfinţii Lui Dumnezeu. Să îi rugăm, dar să şi acţionăm!

Unde s-au topit peste 7 milioane de americani?

Material preluat cu permisiune de pe blogul lui Sergiu Badan

Încercarea de a face cunoştinţă cu statistica demografică din SUA te lasă perplex din start: nu există date statistice din 1932.**

Captură de pe saitul US Census

Fără a fi explicate cauzele. Ele apar mai târziu, sub forma de tabele retrospective. Cercetarea lor duce la o nedumerire. Dacă e să credem statisticii americane, în deceniul dintre 1931 şi 1940, dinamica creşterii populaţiei în SUA a pierdut 8 milioane 533 mii oameni, iar acest indicator se schimbă brusc, momentan, şi de două ori (!). Între anii 1930-1931, indicii cad şi îngheaţă la acest nivel fix pentru zece ani. Şi la fel de neaşteptat, după zece ani ei se întorc la valorile iniţiale. US Department of commerce ”Statistical Abstract of the United States” nu dă nici o explicaţie.

Orice demograf va spune că o schimbare dublă,bruscă a indicilor dinamicii populaţiei într-o ţară de 100 milioane e posibilă doar în rezultatul unei morţi în masă.

Să luăm datele despre imigrarea în/din SUA şi migrarea populaţiei. În toiul depresiei, în premieră în istoria modernă, ţara a fost părăsită cu 93309 oameni mai mulţi decât au venit, iar cu un deceniu mai înainte în ţară au intrat 2960782 oameni. Vom corecta cifra pierderilor demografice generale ale SUA în anii 30 cu 3054 mii oameni.***

Shacks, put up by the Bonus Army on the Anacostia flats, Washington, D.C., burning after the battle with the military. The Capitol in the background. 1932.

Soldaţii americani, veterani ai Primului Război Mondial (minim 17 mii) au pornit, în primăvara – vara lui 1932, într-un marş pentru a face miting în faţa Casei Albe cu privire la neplata indemnizaţiilor care li se cuveneau. După careva decizii, lor trebuia să li se plătească, dar guvernul a încercat să amâne pentru 20 ani aceste plăţi – şi atunci când veteranii au înţeles că în 1945, tot ce vor putea ei cumpăra cu aceşti bani, cum scria Don Passos (scriitor american în prima jumate a secolului XX), vor fi coroane la mormânturi, ei au pornit într-un marş-demonstraţie către Washington.

(Din cauza depresiei şi a şomajului asta era o chestiune de supravieţuire, şi nu de ”privilegii”, la care (dau de înţeles sursele oficiale) ei nici drepturi nu aveau. Când se pomeneşte despre ei în genere, atunci denumirea standartă batjocoritoare – „armata privilegiată” („Bonus Army”).

Pe ei îi aştepta o întâlnire veselă în stil american – au fost împuşcaţi, otrăviţi cu gaz, iar orăşelul lor de corduri a fost incendiat (în poză mai sus şi mai jos).

americani nenorociti

Politia americana impusca in protestatari.

Totuşi, dacă vom lua în consideraţie toate cauzele, trebuie să adăugăm la acest neajuns de populaţie în anii 1930 încă 11.35%, dacă luăm în considerare creşterea demografică din anii 20.

În total, în 1940 populaţia SUA, urmând aceleaşi tendinţe demografice, trebuia să fie de minimum 141,856 milioane de oameni. În realitate – 131,409 milioane, dintre care doar 3,054 milioane pot fi explicate din contul schimbării dinamicii migraţiei. Aşadar, 7 milioane 394 mii oameni la situaţia din 1940 lipsesc pur şi simplu.

Oricum, americanii nu-s singurii în dorinţa lor de a distruge sistematic informaţia şi de a ascunde pierderile populaţiei în rezultatul foamei. Aceasta este o calitate ereditară a politicii anglo-saxone, care se trage încă din Imperiul Britanic. În 1943, guvernul britanic nu a prevenit înfometarea bengalului, iar ca rezultat – mai mult de 3.5 milioane de oameni au decedat, iar mai înainte de asta ei au omorât prin foame o parte din populaţia Irlandei.

Organizarea foametei în masă din India a fost un răspuns al guvernului Britanic pentru răscoala din 1942, şi pentru suportul populaţie pentru „Armata Naţională a Indiei”. Dar nu veţi găsi asemenea informaţii în sursele britanice pentru anii respectivi. Doar după ce India a obţinut independenţa a fost posibil de a colecta şi publica aceste materiale. Altfel, holodomorul monstruos britanic din 1943 n-ar fi ieşit niciodată la iveală Toate dovezile ar fi fost ascunse şi nimicite, cum s-a întâmplat cu materialele despre victimele Marii Depresii. De altfel, toţi marii colonizatori au istorii asemănătoare.

Doar când SUA se va prăbuşi vom avea posibilitatea să vedem multe fapte interesante despre crimele guvernului american împotriva propriului popor, incluzând genocidul populaţiei băştinaşe a continentului. Posibil că cititorul gânditor va rămâne surprins despre cum „Înţeleptul Roosevelt” este comparat cu „demonicul Stalin” – la fel cum putem observa că un guvernator crud din timpurile vechi este lăudat în defavoarea altuia, când cu toţii ştim că ambii sunt cu mâinile murdare de sânge.

Dar noi trăim în timpul când grotescului Stalin, care a nimicit popoare întregi, i se contrapune Îngerul Dreptăţii, pufos şi alb, „Made in USA”, şi acest înger urlă fără încetare despre milioane de oameni nimiciţi intenţionat prin înfometare. Cum calculează ei numărul jertfelor înfometărilor? Doar nu-i atât de simplu. Cercetătorii „holodomorurilor” se plâng pe lipsa de informaţie statistică, sau pe faptul că informaţia statistică nu-i completă, şi numărul morţilor e calculat printr-un calcul aproximativ, cam la fel cum am făcut noi mai sus.****

Calculele de mai sus sunt o verificare a aplicării acestor principii pentru SUA, verificare în faţa căreia crapă imaginea de citadelă a democraţiei şi drepturilor omului atribuită Statelor Unite.

Aşadar:

Unde-s 7 milioane 394 mii de oameni dispăruţi din rapoartele statistice ale anilor 1930?

** O captură de ecran de pe saitul guverului SUA. „Raportul statistic pentru acest an nu a fost efectuat” – spune semnătura. Bună metodă de a ascunde evidenţele – să nu faci niciun raport.

*** Nu am văzut nici o cercetare a holodomorului, unde să se ia în serios migrarea (fuga) populaţiei din raioanele afectate de foamete – toată scăderea populaţiei este trecută la capitolul „jertfelor comunismului”. Dar se ştie că din 2.5 milioane de oameni deportaţi, 700 mii au plecat uşor din locurile de deportare, fără a întâlni vreun impediment.

**** Iată, de exemplu, cum se schimbă mortalitatea în condiţii asemănătoare celor din timpul Marii depresii – Criza din 1991-1994 din Rusia: Numărul morţilor de bărbaţi în Rusia: 1991 – 885 mii oameni, 1994 – 1226.4 mii oameni (mortalitatea a crescut cu 37%).

(Cifrele din: Anatolii Vishnevskij, Vladimir Shkolnikov, „Smertnost v Rossii”, Moskova 1997).

Cine şi cum au jefuit averea României – educaţie economică pentru tot românul, partea a II-a

În articolul de ieri a fost expus modul de operare al băncilor oferindu-se ca exemplu situaţia Marii Britanii. Astăzi vom arăta cine sunt protagoniştii jafului băncilor româneşti şi cum au operat ei sub chiar nasul şi cu cooperarea autorităţilor. Vom afla cum funcţionează nucleul acesta rău şi putred ascuns în sânul statului român şi cum afectează el viaţa noastră de zi cu zi. Nume „de casă” ca şi Bancpost sau Société Generale, vor fi luminate prin strălucirea reflectorului pe ele.
Ştiaţi desigur că aceasta din urmă tocmai se judecă cu un simplu broker, pe care îl acuză de pierderea a între 5-7 miliarde de euro, bani pe care omul nu avea cum să îi fure de unul singur. Mult mai degrabă e vorba de găsirea unui ţap ispăşitor care să acopere pentru adevăraţii hoţi. Cine sunt aceia? Aceleaşi personaje care-au jefuit şi România, provocând spectaculoasele falimente bancare urmate de înstrăinarea prin „privatizare” a întregii economii româneşti. E bine să ştim cui să mulţumim pentru situaţia dezastruoasă în care se află ţara noastră…

Până la fotografia lui Iţăresku se oferă un scurt istoric al mediului bancar românesc, de la ea în jos, materialul acoperă situaţia actuală.

Daca dupa asta aveti chef sa cititi extrase dintr-un raport al unor ofiteri SRI privitor la mediul de afaceri romanesc, o puteti face aici. E mult mai scurt si numeste nume, ofera date si fapte de actualitate, care vin sa completeze cele din I-ul articol.

Educaţie economică pentru tot românul – să înţelegem cum funcţionează cu adevărat sistemul bancar:

Se tot vorbeşte în presă de ani de zile despre „enorma responsabilitate” şi despre hotărârile luate în conformitate cu aceasta, de către Mugur Isărescu, guvernatorul pe vecie al BNR, adică „Banca Naţională a României”. Cei în cunoştinţă de cauza ştiu desigur că banca centrală a fost privatizată în secret, în timpul guvernului Tăriceanu .  Aşa am ajuns şi noi în situaţia de ne-invidiat în care toate hotărârile privitoare la economia României, sunt luate de către camarila bancherilor care au pus laba pe BNR.

Cine mai dă doi bani pe „dedicaţia” lui Itzaresku de a menţine finanţele ţării în bună regulă, ori e o ţârâ idiot, ori în acută nevoie de educaţie economică adevărată, care este şi tema acestui articol. Datorită „abnegaţiei” sale a ajuns România datoare vândută străinilor care nu vor întârzia să rupă hălci din pământul nostru ca şi recompensă pentru creditele date     ( Roşia Montană ne sună familiar, nu?)

Articolul pare lung, dar se citeşte uşor, căci e oferit de un om deştept, „oblioo”, vechi contributor la forumul ziarului Ziua acum defunct şi re-înviat ca Ziua veche.  Când terminaţi veţi fi cu 100% mai înţelepţi dpv. economic şi veţi privi cu alţi ochi puzderia de bănci care au făcut cele mai bune profituri din toată Europa la noi în ţară, datorită trădării guvernului.

Nu vă veţi mai împrumuta lor niciodată, ci doar familiei şi cunoscuţilor, la nevoie. Treptat vor începe să apară şi cooperativele de credit al căror scop va fi într-ajutorarea economică a membrilor lor şi nu profitul. Sunt excelente dacă sunt conduse de oameni competenţi şi cinstiţi, vă rog să mă credeţi pe cuvânt.

Încă ceva: celor care cred că zilele au intrat la fundul sacului şi că urmează apocalipsa, deci nu mai avem decât să aşteptăm resemnaţi: TREZIŢI-VĂ fraţilor! Exact asta vor duşmanii noştri, să aşteptăm cu capul pe buturugă sfârşitul lumii.

Atitudinea asta nu face decât să perpetueze o stare de lucruri absolut intolerabilă şi să-i ducă direct în sclavie pe urmaşii noştri.  Mai bine daţi cu barda-n buturugă, decât să staţi umili în faţa gunoaielor ăstora!  Ţara-i a noastră şi nu a lor – să începem să ne-o luăm înapoi, educându-ne şi apoi acţionând ca cetăţeni informaţi şi siguri de noi şi nu ca turma manevrabilă pe care şi-o doresc vrăjmaşii României!

România de ieri şi de azi: eternele probleme!

Scrisoarea Mareşalului Ion Antonescu către capul guvernului de-atunci, I.C. Brătianu, e parcă adresată actualilor conducători ai României, deşi ea a fost scrisă cu peste 60 de ani în urmă. În ciuda curgerii timpului, problemele noastre au rămas aceleaşi:

–Guvern vândut străinilor.

–Alogeni care conduc ţara din umbră.

–Mai rău chiar,  nimeni rămas care să spună adevărul dintr-o poziţie de putere, precum cea a Mareşalului Antonescu, atunci.

În zilele minciunii univesale, a spune adevărul, e un act de dizidenţă. Practic putem transpune scrisoarea eroului neamului românesc, situaţiei zilelor noastre, doar cu schimbări de nume –  pentru a înţelege prezentul, e necesar să ne cunoaştem trecutul – să-l aflăm!

În ce ultim aspect al vieţii noastre private a ajuns mâna birocraţilor UE ? Imagini:

În timpul unei petreceri la iarbă verde, am vizitat toaleta. Ce am găsit acolo, m-a lăsat mască. Priviţi şi Dvs.:

Până aici nimic neobişnuit, nu? Citiţi însă anunţul găsit în interiorul acestor toalete!

Ei, ce părere aveţi – nu ne mai putem nici căca acum, decât într-o Euro-budă? A intrat UE până şi în WC-urile noastre! Ăşti-as nişte sceleraţi ce vor să controleze fiecare aspect al vieţii omului, indiferent cât de privat:

Euro-mâncare? O avem deja, curtoazie a Codex Alimentarius, prin care suntem otrăviţi zilnic şi a initium-ului cu care numai recoltele româneşti vor fi stropite!

Euro-aer? Îl respirăm deja! Cu toate că plătim pe nas pentru normele Euro de înmatriculare a autoturismului personal, ne deversează zilnic tone de otrăvuri peste cap!

Euro-lumină? Sigur, numai să nu se spargă Euro-becul, căci împrăştie mercur în camere!

Euro-afaceri? Da, nici nu mai poţi mişca de mulţimea regulilor lor!

Euro-drepturi? Cu siguranţă, numai să fi pervers sexual!

Părerea mea e că decât să ne mai complicăm viaţa cu mamutul asta stupid care calcă-n picioare fiece urmă de libertate umană, mai bine îi spunem politicos „good-bye”! Altfel vom fi distruşi ca şi naţiune, lipsiţi până şi de moneda naţională!

Cât despre  Euro-WC, nu vreau să folosesc unul , decât dacă-l putem înfunda pe Van Rompuy înăuntru! Apoi aş incepe sa percep taxă de admisie – am senzaţia ca m-aş imbogaţi fulgerător!

România, o ţară minunată dar bolnavă

Mai mult ca oricînd, România este denigrată cu tot dinadinsul, prin programe de spălare a creierului susţinute cu vehemenţă în mass media. Am ajuns să mă feresc de discuţiile banale cu oamenii de pe stradă, de prin magazine, din gară ş.a.m.d., pentru că inevitabil se ajunge la acelaşi text îngrozitor, asemănător cu judecăţile de valoare din vremea lui Stalin: “Trăim în România, de asta este rău…”

Această frază este pe cît de falsă, pe atît de blasfemiatoare, la fel ca o înjurătură la adresa Celui de Sus. Îi invit pe toţi cei care utilizează această ticăloasă frază să se ducă din această ţară fix acolo unde consideră ei că e mult mai bine. Măcar dacă m-ar asculta…

Atenţie doctori! Ce aveţi de făcut pentru a câştiga cinstea cuvenită:

Interesantă cum e, Lumea după Eufrosin atrage cititori şi comentatori din toate păturile sociale: de la parlamentari, la militari, la doctori, casnice şi ingineri, muncitori, studenţi sau pensionari, întregul spectru (cel de dorit) al societăţii româneşti se regăseşte pe acest blog (iertaţi lipsa de modestie). Asta pe langă lunga si incredibila listă a guvernelor si organizaţiilor străine prezente aici zilnic (va urma).

Deoarece aici miturile sunt spulberate şi nu perpetuate, am atras şi mânia unor doctori, care antrenaţi fiind să creadă că vaccinurile sunt vitamine absolut necesare sănătăţii, cancerul se „vindecă” prin chimio-operaţii-radiaţii şi că nu există medicament rău ci numai pacienţi prea sensibili, au scos fum pe nas şi urechi la modul la care vor avea neîndoielnic nevoie de atenţia unui specialist ORL.

E timpul să clarificăm nişte lucruri de bază: rolul doctorului este unul de vindecător care mai întâi de toate, nu face rău prin tratamentele sale. Pentru aceasta, un medic adevărat deschide ochii văzând arta medicinei (căci e o artă, nu o ştiinţă) cu mult peste nivelul celui-mai-mic-numitor-comun impus de manualele medicale sponsorizate de Rockefelleri inclusiv în România,, asumându-şi responsabilitatea pentru pacienţii lui în faţa Lui Dumnezeu.
Indiferent de nivelul lor material sau de educaţie, ei nu sunt cu nimic mai prejos decât doctorul.

Cei care „practică” medicina ca pe o meserie, împingând pilule la înţelegere cu firmele producătoare, în schimbul unor mini-vacanţe deghizate ca şi sesiuni ştiinţifice prin locaţii exotice şi-a altor „stimulente”, nu sunt interesaţi în vindecarea omului, ci în căptuşirea buzunarului propriu. De altfel medicina lor rămâne la stadiul de practică pentru lungimea carierei, ori oamenii au nevoie de doctori adevăraţi şi nu de practicanţi care fie nu vor, fie nu pot vedea în spatele paradigmei impuse de cartelul „big-pharma” şi de către eugenişti deghizaţi ca filantropi.

Mâinile Dvs. trebuie să poarte „buna-mireasmă” a remediilor naturale şi nu duhoarea chimică a celor mai multe dintre aşa-zisele medicamente, care fac mai mult rău decât bine.

Arta Dvs. constă şi în „citirea” stării generale a sănătăţii pacientului prin examinarea ochilor, părului , pielii şi a unghiilor sale. Un consult de trei minute cu un necunoscut, urmat de o reţetă, nu va lua niciodată locul unei discuţii intime cu pacientul, pentru a afla totalitatea condiţiilor care au rezultat în boala lui.

Vorbiţi-le despre nutriţie cu convingere, nu doar „nu fuma, nu bea, fă sport”, lucruri de care nici unii medici nu se ţin. Boala nu înseamnă o lipsă de pilule sintetice în organism, ci e cel mai probabil declanşată de nutriţia ne-corespunzătoare, condiţii de mediu ne-prielnice şi da, de păcatele omului. Întregul ansamblu de circumstanţe care a condus la îmbolnăvire trebuie considerat, pentru a se putea reveni la sănătate totală, în locul controlării simptomelor cu medicamente.

Nu e mai bun uleiul de peşte natural pentru a vindeca aritmia, decât un beta-blocant care duce la oboseală şi impotenţă, care duc la stimulente, care duc la epuizarea sistemului nervos, care duce la medicamente psihotrope etc. ?

Doamnelor şi Domnilor doctori, pentru cei adevăraţi dintre Dvs., va fi întotdeauna loc în România, indiferent de nepăsarea şi cinismul blatant cu care sunteţi trataţi de oficialii Ministerului Sănătăţii. Depinde doar de Dvs. ce rol doriţi să asumaţi: eu cred că decât un „practicant” tipic plecat din ţară să „trateze” străini, mai bine vindecător adevărat pentru concetăţenii care au contribuit la plata studiilor Dvs.

Cinstea cuvenită tagmei, va urma fără întârziere.

1.Cinsteste pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, ca si pe el l-a facut Domnul.
2.Ca de la Cel Preaînalt este leacul.
3.Stiinta doctorului va inalta capul lui si inaintea celor mari va fi minunat. 4.Domnul a zidit din pamant leacurile, si omul intelept nu se va scarbi de ele.
7.Cu acestea tamaduieste si ridica durerea;
9.Fiule! In boala ta nu fi nebagator de seama; ci te roaga Domnului si El te va tamadui.
10.Departeaza pacatul si intinde mainile spre faptele drepte si de tot pacatul curateste inima ta.
12.Si doctorului da-i loc ca si pe el l-a facut Domnul si sa nu se departeze de la tine, ca si de el ai trebuinta.
13.Ca este vreme cand si in mainile lui este miros de buna mireasma.
14.Ca si el se va ruga Domnului, ca sa dea odihna si sanatate spre viata.(Ecclesiastul,cap.38)

A VENIT VREMEA HAIDUCIEI!

Sună ţara a jale. Iobagii ştiu că dă sărăcia peste ei. Boierii strâng lei în pungi şi n-au habar când vor mai putea fura ca odinioară. Străinii se pregătesc să se ia pământul. Haiducul e buimac, căci n-are pe cine să ia de guler. Cine-i de ocară pentru sărăcie? Boierii că au jefuit pământurile? Dregătorii că au fost prea proşti şi răi ca să facă ceva treabă prin politichie? Vodă Băsescu că nu s-a trezit la timp? Sau străinii care ne dau bani cu o camătă mai grea decât birul? Şi, de fapt, nici nu mai contează a cui e ticăloşia. Acum e mai importantă foamea muritorului de rând.

Se ia şi pielea de pe iobagi.

Astă iarnă, slujbaşii de prin dregătorii, dascălii şi unii arnăuţi s-au trezit cu lefurile retezate. Acum, li se ia leafa, se taie-n patru şi li se mai ia o parte. Se lăuda vodă Băsescu că cică dacă aşa stă treaba, amploiaţii vor scăpa de sărăcie şi de foamete. E ca şi cum furi din buzunarul cuiva, iar păgubitul se îmbogăţeşte. Ba mai mult, şi pensia bătrânilor o să fie retezată. Carevasăzică, dacă până acum le ajungeau banii doar pentru pâine şi pastile, de acum vor face foamea sau se vor îmbolnăvi. Alegerea e a lor.

Şi că tot n-au jupuit destul, dregătorii au început să-şi bată capul în născocirea de noi biruri. Dacă un om e gospodar şi i-a mers bine, au ei de grijă să nu-i mai fie chiar aşa. Ţăranul cu două case va trebui să dea bir mare la dregătorie. Omul de rând o să-i ţină pe cheltuiala lui şi pe cămătarii fără noroc în afaceri, fiind obligat să-şi asigure bordeiul. Adică iobagul o să se scotocească prin buzunare şi să-şi dea banii pe o groază de fleacuri care nu-i vor fi de folos vreodată.

Pensionarii l-au atacat pe vodă

Şi cu foamea-n gât, şi cu nervii făcuţi praf, pensionarii n-au mai putut răbda şi s-au dus ţintă la vodă Băsescu să-i ceară socoteală. Pe când îl înjurau de peste gard, dădură de jandarmi care ar fi vrut să pună la punct pe octogenarii furioşi. Iacătă, aşa se porni o îmbrânceală mai ceva ca un război civil. Bătrânii strigau din toţi plămânii: „Ne-aţi «ciuruit», vă «ciuruim»”. Da, probabil cu vârfurile umbrelelor. Terfeliţi şi puşi la punct, pensionarii s-au retras în parcuri să se calmeze de mână cu nepoţii. Pensia li se taie doar cu 15%, dar încă nu le-a spus nimeni că nu mai pupă nici medicamente compensate.

Cămătarii străini ne vor ţara

Ce se întâmplă cu o ţară cu vistieria goală şi plină de datorii? O mănâncă câinii! Şi veni un boieraş de la FMI, cu ochii mici şi figura răutacioasă, Jeffrey Franks, ca să ne explice el cât mai trebuie să ne milogim până să primim o grămadă de bani cu camătă. După ce a verificat câtă piele s-a jupuit de pe spinările iobagilor, a dat nemulţumit din cap şi le porunci dregătorilor să ne mai jupoaie încă odată pe atât.

Ne-a spus că vom avea creştere economică negativă. Pentru un haiduc zicerea asta e cel puţin bizară. Adică economia de pe la noi e ceva care creşte prin scădere? Ne-a mai spus că dacă-i sărăcim cu totul pe slujbaşi şi pensionari, restul românilor vor „scoate România din criză, ducând la o economie mai puternică şi mai flexibilă”. Păi din câte bagă haiducul de seamă, ăştia nici n-au de gând să ne scoată din criză. Ne dau bani cât să nu murim. Cu buzunarele goale nu cumpărăm mai nimic. Dacă nu cumpărăm mai nimic, proprietarii de fabrici preferă să le închidă. Cu fabricile închise, muritorii de rând vor muri de-a binelea pe rând.

Haiducul crede că-i clar, FMI-ul nu salvează economia, scapă doar aparatul bugetar de la prăbuşire. Şi un lucru e clar, economia sănătoasă se face doar prin muncă sănătoasă, iar despre muncă nu mai zice nimeni nimic.

Şi atunci, de ce ne mai dau străinii bani cu camătă? Păi cele mai greu de suportat tocmeli cu FMI-ul sunt cele cu cedare de suveranitate. Adică, ăia vor ajunge să ne dea banii, dar ne vor conduce ei ţara, chipurile, ca să se asigure că-i capătă înapoi. Şi se vor asigura să nu mai capete vreodată. Şi iată cum dispare o ţară. Pe la fraţii greci deja a început vijelia. Atât de goală le este vistieria, încât nemţii le-au zis: „Daţi-ne insula Corfu şi vă dăm bani cu împrumut”.

Soros, împăratul sărăciei

Când are 80 de ani, omul normal lasă sabia deoparte şi se retrage în meditaţie. George Soros nu este un om normal. Nu vrea să stea deoparte şi îşi găseşte plăcerea în sărăcirea lumii. Unii înţelepţi zic că Soros i-a dus pe greci în sărăcie şi că vrea să le vină de hac şi restului europenilor. Soros a ameninţat că Grecia ar putea intra „într-o nouă spirală a morţii”, sau că zona euro ar putea avea parte de probleme mai mari decât cele ale Greciei. Nu l-au ascultat nici măcar grecii, deşi boierii lor ştiau bine că banii cu camătă de la alţii vin la pachet cu aruncarea ţării în haos.

„Spirala morţii”, nume născocit de Soros, înseamnă că pentru greci se pregăteşte un ajutor prea mare, mai mult decât pot returna vreodată. Apoi… „Veniturile din taxe scad şi economia se duce şi mai rău la fund, şi atunci se intră într-o spirală a morţii”.

De moneda Euro se va alege praful, iar cineva trebuie să câştige din sărăcia asta. Tocmai octogenarul a pariat totul pe căderea Euro prin Soros Fund Management, fondul său de investiţii. Astfel, omul George Soros, va câştiga cam cât vor pierde toate ţările sărăcite.

Polonezii fug de Euro

Dacă în urmă cu doar câţiva ani, românii miorlăiau pe capete că vor în UE, se pare că în curând se vor cere afară. Dacă grecii sunt doar la un pas de a-şi băga ţara în faliment, în afara zonei euro economia pare să fie ceva mai liniştită. Şi iată cum, luând aminte la exemplul grecilor, polonezii au devenit pe zi ce trece tot mai conştienţi de greşeala făcută prin intrarea în UE şi par să nu mai fie dispuşi la noi greşeli. Astfel că au amânat adoptarea monedei euro, dar nu au spus-o în gura mare. UE le cere ţărilor candidate la zona euro un deficit bugetar de 3%. Polonezii aproape că au bătut palma pentru folosi şi ei euroi. Acum, analiştii spun că polonezii şi-au umflat artificial deficitul la 7,3%, tocmai pentru a evita diplomatic adoptarea monedei.

Ciprian BOJAN sursa Revista Axa