Să fie asta baza ieșirii noastre din monstruozitatea numită UE ?

 Se tot inoculează românilor, prin diverse canale media, că apartenența la Uniunea Europeană înseamnă o parțială renunțare la suveranitate. ca orice mitoman profesionist însă, nici unul din politicienii ce promovează această lozincă nu o justifică. În termeni matematici, fraza este enunțată ca o axiomă, și nu ca o teoremă. De ce? Pentru că o teoremă trebuie demonstrată. Iar primul reflex al infractorului este să își ascundă fapta. De-abia când este prins încearcă să își găsească alibi-uri ori scuze.
 
 Haideți să vedem câteva definiții din Dreptul Internațional public, pentru a ne da seama mai bine cum stau lucrurile:
 
 Iată definiția statului, conform dicționarului  Merriam-Webster:

“State

a : a politically organized body of people usually occupying a definite territory; especially : one that is sovereign

b : the political organization of such a body of people”

 Să detaliem puțin: Un stat înseamnă un grup de oameni (de obicei legați prin rudenie, limbă religie și obiceiuri comune, etc), care ocupă un anumit teritoriu, precis definit. Esențial, statul este suveran. Am să vă rog să rețineți caracteristicile fundamentale ale conceptului „stat” și voi trece mai departe.
 

 Tratat internațional : „este un acord încheiat în scris între subiectele de drept internațional și guvernat de dreptul internațional, încheiat în scopul de a produce efecte juridice și consemnat într-un instrument unic sau, în două sau mai multe instrumente conexe, oricare ar fi denumirea sa.”

 Ce presupune, deci, un tratat? două sau mai multe subiecte de Drept Internațional, adică, pentru cei mai puțin calificați în Drept, state. Statele sunt subiecte de Drept internațional public. Nu se poat încheia tratate între persoane fizice, firme, fundații, etc.
 
 Ca o extensie, organizațiile de genul ONU, UE, etc, sunt și acestea subiecte de Drept Internațional, dar asta nu schimbă esența problemei. Constatăm numai, că, într-o logică destul de rudimentară, existența tratatului presupune existența părților în tratat, deci a unor entități statale – să ne amintim – SUVERANE, în deplină legitimitate a asumării obligațiilor din tratat.
 
 În Drept, lipsa de consimțământ valid duce la anulabilitatea actului – aici e o întreagă teorie, mult prea vastă. Să reținem numai, ca exemplu, că dacă închei un contract de vânzare cumpărare pe un cățel și, după ce plătești, te alegi cu un șarpe boa, contractul este nul de drept.
 
 Revin și trag o concluzie parțială, arătând că lipsa suveranității statelor semnatare pune sub semnul întrebării însăși existența și validitatea tratatului. Nu insist asupra acestor detalii tehnice, pentru a nu face postarea greu de digerat.
 
 Să vedem ce se întâmplă în cazul concret al Tratatului de aderare al României la UE, prin prisma relațiilor bilaterale, și nu a relațiilor între România și Consiliul European. Păi, încă de la începutul intrării în vigoare a tratatului, anumite state au impus, UNILATERAL și INDEPENDENT față de Uniune, diverse restricții față de circulația și dreptul la muncă al Românilor.

Nu există un tratament unitar al acestei probleme, fiecare stat membru FIIND LIBER să impună ce restricții dorește. Ce rezultă de aici? Că, chiar în condițiile asumate ca semnatare ale tratatului, statele membre și-au manifestat independența de voință, deci suveranitatea. Firesc, aș spune, având în vedere considerațiile anterioare. De unde, așadar, propensiunea lui Băsescu și, mai nou, a lui Ponta, pentru renunțarea la suveranitate? Poate ne explică ei…

Să ne fie clar:

birocrația de la nivelul UE nu este stăpâna statelor membre, ci doar o gașcă de funcționari plătiți să desfășoare activități birocratice legate de respectarea obligațiilor reciproce asumate de statele membre! Noi, românii, și, probabil, și ceilalți estici, abia am scăpat de situația în care funcționarul statului era stăpânul nostru – NU MAI VREM!

autor Adrian

Amintindu-ne de Siria

Ciudate vremuri mai trăim atunci când viitoarea persecuție a creștinilor din Siria, este dată peste cap de vetourile Rusiei și ale Chinei.

Aceste două țări au votat împotriva adoptării unei rezoluții propuse de către Statele Unite și de alte țări europene membre ale Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite din motive proprii, dar măcar persecuția în masă a creștinilor sirieni (precum are loc în țările vecine Egipt și Irak), este amânată pentru moment. Între timp, o altă biserică coptă cu hramul Sfântului Gheorghe a fost arsă de către musulmani, în provincia Aswan din Egipt.

______________________________

În aceste vremuri tulburi și incerte vă rog să vă amintiți de creștinii din Siria, pământul care ne-a dat atâția sfinți, martiri și mărturisitori din primele zile ale bisericii noastre.

„Amintiți-vă în rugăciuni de biserica din Siria, care acum Îl are pe Dumnezeu ca păstor, în locul meu.”

(Sfantul Ignatie al Antiohiei, Epistola către Romani)