Cum își exprimă refugiații ucraieneni recunoștința pentru găzduire

Înregistrată ieri în Austria – accesați linkul apoi faceți click pe butonul „View” dacă cadrul videoului nu apare. Dacă apare, dați click pe Vezi (conținut violent):

La noi recunoștința e exprimată în acelaș fel – de cînd au sosit „refugiații”:

Doar la nivelul Capitalei, numărul tâlhăriilor, violurilor, spargerilor de locuințe și a altor infracțiuni comise cu violență, de membrii unor grupări criminale specializate a crescut deja cu aproximativ 25 la sută! În unele cazuri, chiar cu 27,8 la sută!

Ăștia sunt ”refugiații” care își ”apără” țara din București

Destul. Există o diferență între oamenii obișnuiți care au plecat din frică și huidumele criminale care bat, sparg și trafichează orice, de la droguri, la carne vie. Ar trebui ca ospitalitatea arătată fără a discrimina între cele două categorii să înceteze – altfel devine prostie.

Bunătatea mea încetează acolo unde începe nesimțirea ta. Și oricum, călătorului îi șade bine cu drumul.

Ucraienenii, campioni la toți și la toate – doar că din greșală

„Rusia a început războiul” și alte bălării

Luni, Putin a ținut discursul anual de „Ziua Victoriei”, care celebrează victoria Rusiei asupra Germaniei naziste în 1945. Președintele rus nu a făcut niciuna dintre declarațiile hiperbolice pe care le prezisese presa, dar, în schimb, a făcut o scurtă recapitulare a evenimentelor care au dus la războiul din Ucraina. Nu a existat niciuna dintre bravadele la care te-ai aștepta de la un lider care încearcă să obțină sprijin pentru războiul în curs. Putin a reamintit pur și simplu mulțimii că a făcut tot ce a putut pentru a evita conflictul sângeros în care Rusia este implicată în prezent. Iată o parte din ceea ce a spus:

„În decembrie anul trecut am propus semnarea unui tratat privind garanțiile de securitate. Rusia a îndemnat Occidentul să poarte un dialog onest în căutarea unor soluții semnificative și de compromis și să țină cont de interesele fiecăruia. Totul în zadar. Țările NATO nu au vrut să ne ia în seamă, ceea ce înseamnă că aveau cu totul alte planuri. Și noi am văzut asta”.

Aceasta este o relatare exactă a ceea ce s-a întâmplat în lunile care au precedat războiul. Putin a încercat să evite o confruntare cerând în mod repetat SUA să abordeze preocupările rezonabile ale Rusiei în materie de securitate. Din nefericire, administrația Biden a ignorat cererile lui Putin fără a oferi măcar un răspuns. SUA și NATO insistă asupra faptului că Ucraina are tot dreptul de a alege orice aranjament de securitate dorește. Dar este clar nu este cazul. Statele Unite și fiecare națiune din NATO au semnat tratate (Istanbul, în 1999, și Astana, în 2010) care stipulează că nu își pot îmbunătăți propria securitate în detrimentul altora.

Principiul care stă la baza acestor acorduri se numește „indivizibilitatea securității”, ceea ce înseamnă că securitatea unui stat nu poate fi separată de securitatea celorlalți. În termeni practici, acest lucru înseamnă că semnatarii acestor tratate nu sunt liberi să își dezvolte propria capacitate militară până la punctul în care aceasta reprezintă un pericol pentru vecinii lor. Acești termeni se aplică în special Ucrainei, care dorește să devină membră a unei alianțe militare care este în mod deschis ostilă Rusiei. Aderarea la NATO a fost întotdeauna o „linie roșie” pentru Putin, care a declarat în repetate rânduri că nu va permite ca bazele NATO, trupele de luptă și amplasamentele de rachete să fie amplasate pe teritoriul ucrainean, unde ar fi la o aruncătură de băț de Moscova. După cum a spus un critic din Texas: „Nu ai lăsa un șarpe cu clopoței să-și facă casă pe veranda casei tale, nu-i așa?”. Nu, nu ați face-o, și nici Putin nu ar face-o. Iată mai multe informații dintr-un discurs ținut de Putin în 2007:

„Sunt convins că am ajuns la momentul decisiv în care trebuie să ne gândim serios la arhitectura de securitate globală. Și trebuie să procedăm prin căutarea unui echilibru rezonabil între interesele tuturor participanților la dialogul internațional.” Conferința de securitate de la München, 2007

Pentru Putin, securitatea a fost întotdeauna o problemă primordială. Cum creăm o lume în care oamenii obișnuiți să se simtă în siguranță în casele lor, în comunitățile lor și în țările lor? Cum protejăm țările mai slabe de amenințarea constantă a intervenției, invaziei sau schimbării de regim de către o superputere impulsivă al cărei comportament este ghidat de propriile interese materiale și de propriile ambiții geopolitice insațiabile? Concepte precum „indivizibilitatea securității” pot face apel la sensibilitatea idealiștilor, dar unde este mecanismul de aplicare? Și, cum putem folosi aceste idei mărețe pentru a ține în frâu un hegemon inexorabil care face ravagii pe planetă?

Acestea sunt întrebări la care trebuie să se răspundă, la urma urmei, dacă Organizația Națiunilor Unite ar funcționa cu adevărat așa cum ar trebui să funcționeze, cererile Rusiei ar fi fost dezbătute temeinic în cadrul unor reuniuni de urgență înainte de a se fi tras primul foc de armă. Dar acest lucru nu s-a întâmplat. Dreptul internațional și instituțiile globale au eșuat din nou. După cum știe toată lumea, majoritatea acestor instituții au fost deturnate de Washington, care le folosește acum pentru a oferi o frunză de smochin ca legitimitate pentru mizeriile sale comise în serie. Acesta este cu siguranță modul în care sunt folosite în actualul război împotriva Rusiei.

Mass-media occidentală este, de asemenea, folosită ca armă împotriva Rusiei. De exemplu, Rusia a fost acuzată în mod universal că a început războiul, dar Rusia nu a început războiul și toată lumea din Consiliul de Securitate știe acest lucru. Ucraina a început războiul, iar Misiunea de observare a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) a adunat dovezi care să demonstreze acest lucru. Vedeți acest fragment dintr-un interviu la Grayzone cu ofițerul elvețian de informații și consilier NATO, Jacques Baud:

JACQUES BAUD: „Cred că trebuie să înțelegem, după cum știți, că războiul, de fapt, nu a început la 24 februarie anul acesta… ceea ce a dus la decizia de a lansa o ofensivă în Donbas nu a fost ceea ce s-a întâmplat începând cu 2014. A existat un factor declanșator pentru asta…

Primul este decizia și legea adoptată de Volodymyr Zelensky în martie 2021 – adică anul trecut – de a recucerirea Crimeei prin forță

(Și,de asemenea,) intensificarea bombardamentelor de artilerie în Donbas începând cu 16 februarie, iar această intensificare a bombardamentelor a fost observată, de fapt, de către Misiunea de observatori a OSCE [Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa], iar ei au înregistrat această intensificare a încălcării, și este o încălcare masivă. Vreau să spun, vorbim despre ceva care este de aproximativ 30 de ori mai mult decât era înainte… La 16 februarie, a avut loc o creștere masivă a încălcărilor din partea ucraineană. Deci, pentru ruși, pentru Vladimir Putin în special, acesta a fost semnul că operațiunea – operațiunea ucraineană – era pe cale să înceapă.

Și apoi totul a început; vreau să spun, toate evenimentele au venit foarte repede. Asta înseamnă că, dacă ne uităm la cifre, puteți vedea că există…. o creștere masivă începând cu 16-17, iar apoi a atins un fel de maxim pe 18 februarie, și asta a continuat.

… Și de aceea, pe 24 februarie, când Vladimir Putin a decis să lanseze ofensiva, ar putea invoca articolul 51 din Carta ONU, care prevede asistență în caz de atac.” („SUA, UE sacrifică Ucraina pentru a „slăbi Rusia”: fmr. consilier NATO”, The Grayzone)

Reaiasă clar că în momentul în care Putin a invadat Ucraina, războiul începuse deja. Bombardarea etnicilor ruși se intensificase deja exponențial. Oamenii erau măcelăriți în masă, iar zeci de mii de refugiați fugeau peste graniță, în Rusia. Și toate acestea se întâmplau încă din 16 februarie, cu o săptămână întreagă înainte ca Rusia să treacă granița. (Moon of Alabama a compilat datele privind bombardamentele care au avut loc în Donbas înainte de invazie: „Raportul din 15 februarie al Misiunii Speciale de Monitorizare a OSCE în Ucraina a înregistrat aproximativ 41 de explozii în zonele de încetare a focului. Acest lucru a crescut la 76 de explozii pe 16 februarie, 316 pe 17 februarie, 654 pe 18 februarie, 1413 pe 19 februarie, un total de 2026 de 20 și 21 februarie și 1484 pe 22 februarie”).

Așadar, de ce mass-media continuă să repete minciuna că Rusia a început războiul, când narațiunea este în mod clar falsă?

Adevărul este că Putin a trimis trupele pentru a stinge un incendiu, nu pentru a începe unul. Dacă a existat vreodată o situație în care Responsabilitatea de a proteja (Responsability to protect – R2P) ar putea fi justificată, aceasta era în estul Ucrainei înainte de invazie. 14.000 de etnici ruși au fost uciși înainte de începerea bombardamentelor. Ar fi trebuit ca Putin să se uite într-altă parte și să permită ca alte zeci de mii de oameni să fie măcelăriți fără să ridice un deget?

Nu, Putin a făcut ceea ce trebuia să facă pentru a salva vieți și a apăra securitatea națională a Rusiei. Chiar și așa, el nu are ambiții teritoriale și nu dorește să recreeze Imperiul Sovietic. „Operațiunea sa militară specială” este, de fapt, o operațiune defensivă menită să înlăture amenințările emergente care nu mai puteau fi ignorate. Rata de aprobare publică de 83% a lui Putin dovedește că poporul rus înțelege ceea ce face și îl susține pe deplin. (Un lider politic nu ar obține niciodată un asemenea nivel de susținere dacă poporul ar crede că a lansat un război de agresiune).

Unii cititori își amintesc poate că -înainte de a trimite tancurile- Putin a invocat articolul 51 al Națiunilor Unite, care oferă o justificare legală pentru o intervenție militară. Iată un fragment dintr-un articol al fostului inspector de armament Scott Ritter care a apărat acțiunea rusă astfel:

„Președintele rus Vladimir Putin, invocând articolul 51 ca autoritate, a ordonat ceea ce a numit o „operațiune militară specială” ….
în temeiul articolului 51, nu poate exista nicio îndoială cu privire la legitimitatea afirmației Rusiei potrivit căreia populația rusofonă din Donbass a fost supusă unui bombardament brutal de opt ani care a ucis mii de oameni…. Mai mult, Rusia susține că deține dovezi documentare că armata ucraineană se pregătea pentru o incursiune militară masivă în Donbass, care a fost anticipată de „operațiunea militară specială” condusă de Rusia. [Cifrele OSCE arată o creștere a bombardamentelor guvernamentale în zonă în zilele dinaintea intervenției Rusiei].

..

Concluzia este că Rusia a prezentat o cerere recognoscibilă în cadrul doctrinei de autoapărare colectivă anticipată, concepută inițial de SUA și NATO, așa cum se aplică la articolul 51, care se bazează pe fapte, nu pe ficțiune.

Deși ar putea fi în vogă ca oamenii, organizațiile și guvernele din Occident să îmbrățișeze concluzia instinctivă că intervenția militară a Rusiei constituie o încălcare gratuită a Cartei Națiunilor Unite și, ca atare, constituie un război ilegal de agresiune, adevărul inconfortabil este că, dintre toate afirmațiile făcute cu privire la legalitatea preempțiunii în temeiul articolului 51 din Carta Națiunilor Unite, justificarea Rusiei pentru invadarea Ucrainei se bazează pe un temei juridic solid.” („Rusia, Ucraina și dreptul războiului: Crima de agresiune„, Consortium News)

Și iată mai multe pe această temă de la autorul Danial Kovalik în articolul său intitulat „De ce intervenția Rusiei în Ucraina este legală conform dreptului internațional”:

Trebuie să începem această discuție prin a accepta faptul că în Ucraina a existat deja un război în cei opt ani care au precedat incursiunea militară rusă din februarie 2022. Și, acest război purtat de guvernul de la Kiev… a costat viața a aproximativ 14.000 de oameni, mulți dintre ei copii, și a strămutat alte aproximativ 1,5 milioane de persoane… Guvernul de la Kiev, și în special batalioanele sale neonaziste, au desfășurat atacuri împotriva acestor popoare… tocmai din cauza etniei lor. ..

Pentru a elimina orice îndoială că destabilizarea Rusiei însăși a fost obiectivul SUA în aceste eforturi, ar trebui să examinăm raportul foarte elocvent din 2019 al Rand Corporation … intitulat „Overextending and Unbalancing Russia, Assessing the Impact of Cost-Imposing Options”, una dintre numeroasele tactici enumerate este „Furnizarea de ajutor letal Ucrainei” pentru a „exploata cel mai mare punct de vulnerabilitate externă a Rusiei”

Pe scurt, nu există nicio îndoială că Rusia a fost amenințată, și într-un mod destul de profund, cu eforturi concrete de destabilizare din partea SUA, NATO și a surogatelor lor extremiste din Ucraina….

Este greu de conceput un caz mai presant pentru necesitatea de a acționa în apărarea națiunii. În timp ce Carta ONU interzice actele unilaterale de război, aceasta prevede, de asemenea, la articolul 51, că „nicio dispoziție din prezenta Cartă nu aduce atingere dreptului inerent de autoapărare individuală sau colectivă…” Iar acest drept de autoapărare a fost interpretat astfel încât să permită țărilor să răspundă, nu numai la atacuri armate reale, ci și la amenințarea unui atac iminent.

Având în vedere cele de mai sus, apreciez că… Rusia a avut dreptul să acționeze în propria autoapărare prin intervenția în Ucraina, care devenise un proxy al SUA și al NATO pentru un atac – nu numai asupra etnicilor ruși din Ucraina – ci și asupra Rusiei însăși. O concluzie contrară ar ignora pur și simplu realitățile cumplite cu care se confruntă Rusia”. (De ce intervenția Rusiei în Ucraina este legală în conformitate cu dreptul internațional„, RT)

A atribui vina pentru conflictul actual este mai mult decât un simplu exercițiu academic. Este modul în care oamenii rezonabili cântăresc dovezile pentru a determina responsabilitatea. S-ar putea să fie departe, dar este un obiectiv care merită totuși urmărit.

În cele din urmă, ar trebui să fie clar până acum că războiul din Ucraina a fost planificat cu mult înainte de invazia rusă. La fiecare pas, Washingtonul a orchestrat provocările care au fost concepute pentru a atrage Rusia în Ucraina, pentru a-i secătui resursele și, astfel, pentru a elimina un obstacol major în calea obiectivelor strategice ale SUA în Asia Centrală. Scopul final – așa cum au recunoscut cu sinceritate planificatorii de război americani – este de a „rupe spatele Rusiei”, de a diviza țara în bucăți mai mici, de a răsturna guvernul, de a pune mâna pe vastele sale resurse energetice și de a reduce populația la o stare permanentă de dependență colonială. Washingtonul știe că nu va putea să încercuiască și să controleze creșterea explozivă a Chinei, decât dacă va zdrobi mai întâi Rusia. De aceea, s-a angajat într-o strategie atât de nesăbuită care s-ar putea încheia cu o catastrofă fără precedent. Liderii noștri păgîni cred că păstrarea puterii globale merită riscul anihilării nucleare.

sursa: Mike Whitney – The Unz review

Atenție! Batalionul fascist Azov are reprezentanți în România

Corecție: ceea ce părea a fi însemnul Azov, este emblema echipei Manchester United, ceea ce nu face personajul care o afișează unul mai deștept, doar mai puțin nociv: măcar susține o echipă de fotbal a unei țări aliate alteia aflate în linia I a provocărilor susținute care vor conduce la un război nuclear.

Aș fi crezut că Românii sunt obligatoriu mai inteligenți de-atît. Se vede însă că nu toți: imbecilii congenitali, scăpații în cap de mici și votanții USR și-au găsit cauza zilei căreia să-i poarte stindardul, căci există o subclasă de perdanți care au veșnic nevoie de cauze pe care să le susțină, oricît de cretine ar fi acestea.

Pariem că ăsta e unul care apostrofa lumea pe stradă pentru îndrăzneala de a respira liber? Acum a ieșit la paradă afișînd steagul țării noastre, la stînga cîrpei albastre cu steluțe comuniste, de-a dreapta căreia se află culorile constructului numit ucraina: iată mirobolantul specimen în plină desfășurare în Cluj:

Deci ce avem aici – susținători al unui guvern care se folosește de neonaziști aflați pe drumul întîlnirii cu Hristos judecătorul, la paradă în centrul Clujului? Semnalizator de virtute fără minte.

Una e să ajuți niște oameni care au fugit din calea nenorocirii aduse de propria lor alegere, cu totul alta e să desfășori propaganda unor bandiți extrem de periculoși. România este o țară europeană – ar fi păcat să se transforme într-un iad călărit de teroriști, precum ucraina.

Un militar cecen din Mariupol își amintește momentul în care a văzut adevărata față a Batalionului Azov (Video)

25 aprilie 2022

Zaur – militar în cadrul regimentului lui Akhmat-Khadzhi Kadyrov:

Este posibil ca, înainte de a veni aici, să mă fi îndoit puțin asupra celor auzite. Dar atunci, când am eliberat primii prizonieri din casa care era situată direct în apropierea [fabricii] Azovstal’, când acei prizonieri civili au ieșit din subsoluri, ne-au îmbrățișat și ne-au sărutat. Și ne-au spus că se bucură să ne vadă. Plângeau cu lacrimi în ochi! Atunci mi-am dat seama că am ajuns exact pentru… (reținând emoțiile) ceea ce era necesar. Și nu mă îndoiesc nici măcar o picătură că a fost o idee bună.

Îmi amintesc acel moment, acel fragment care s-a așezat în capul meu, când am luat cu asalt o casă în care erau o mulțime de civili și mulți dintre aceiasi luptători Azov. O mamă cu copilul ei aleargă afară, iar noi ne uităm prin binoclu. Nu putem lua cu asalt, nu putem intra, nu putem face nimic. Și apoi o împușcă pe mamă în coloana vertebrală. Mama cade… și noi strigăm către copil din toate părțile: „FUGI!!! FUGI!!!!”.

Copilul a încremenit, neînțelegând ce să facă. Pe de o parte vroia să fugă, dar pe de altă parte să-și ajute mama. Și deodată capul lui, fiți atenți, CAPUL acestui copil este împușcat de acest gunoi, de această BESTIE malefică. Chiar în acest moment, cu toții am uitat brusc ce înseamnă moartea, am uitat că acolo ar putea fi lunetiști, așa precum o mulțime, am dat buzna! Am aruncat cu grenade fumigene, ca să nu ne vadă. Am pătruns înăuntru și pur și simplu i-am făcut praf pe toți [luptătorii] care erau înăuntru. Ei bine, am intrat acolo, dar nu doar am intrat acolo. În sensul că oamenii și-au sacrificat viețile. Mulți soldați și-au sacrificat viețile în acel moment. Dar noi am intrat și ne-am îndeplinit sarcina.

Nu ne păsa deloc de viețile noastre când vedeam că viața unui copil a dispărut. Când ne-am dat seama că aceștia nu sunt oameni, ci sunt animale, nimic mai puțin decât fiare, care își pot permite să… să ucidă un copil. Aceștia nu sunt oameni. Prin urmare, cred că am ajuns aici exact pentru motivul potrivit. Și tot ceea ce am făcut aici, am făcut pentru acești oameni care trăiesc chiar aici și care ne zâmbesc și ne îmbrățișează. Au luat chiar și coordonatele locului unde locuiesc eu, precum și ale celorlalți camarazi de luptă, vor să vină în patria noastră și să ne mulțumească pentru eliberare.

Turism de criză

Îi vezi prin Cluj plimbîndu-se agale, luînd masa pe la terase, hlizindu-se și făcîndu-și selfiuri. Poartă haine de firmă, au telefoane performante, sunt evident bine nutriți și par cu totul fericiți – ce bine!

Sunt practic peste tot, doar că ceva mai rarissim în biserici – desigur ați ghicit despre cine este vorba: unii dintre milionul de turiști ucraieneni care au ales să dea șpagă grănicerilor, pentru a îi lăsa să părăsească meleagurile lor iubite.

Odată plecați din calea amenințării, au dat de trai pe vătrai: umilele lor mașinuțe sunt parcate de cîteva săptămîni de zile pe Bulevardul Eroilor, acolo unde nouă ni se pretind 4 Lei/30 minute. Pentru turiștii speciali firește, e gratis:

Practic au prins păianjeni bietele Lexus, Volvo și alte mașinuțe de lux, de cînd sunt acolo. Dacă îndrăzneam noi una ca asta, ni s-ar fi ridicat. Ciudată lume e cea în care străinii sunt tratați mai bine decît băștinașii.

Văd zilnic copii și părinți de-ai noștri oropsiți, dar nouă ni se spune să „donăm pentru ucraina”. După cum se vede, fericirea celor care și-au ales drept „președinte” un circar nebotezat, e mult peste cea a celor care am ales să îi găzduim, în pofida batjocurii evidente căreia îi suntem supuși.

„Slava” ucraina!

Asta e cea mai nouă pandemie: una de homosexuali deghizați drept președinți ( avem și noi oareșce experiență în domeniu ), care încurcă ițele lumii pretinzînd că ne reprezintă. Auzisem ceva despre o aprobare dată pentru ca mii de militari străini să poposească pe la noi – pentru pace, firește.

Acum zic și eu: dacă vrem să ne fie bine, poate e vremea ca să alegem mai cu discernămînt cine ne poartă flamura. Nu e totuna să fi stăpînul tărîmului strămoșesc împreună cu cei ai casei tale, sau slugile unor străini abjecți care fac din țara ta, hostelul altora.

Situația militară din Ucraina

Col. (R) Jaques Baud, care a activat în cadrul serviciilor de informații militare elvețiene, cu specializare pe țările Europei de Est, oferă perspectiva sa de profesionist asupra evenimentelor din Ucraina. Diferențele dintre ce vedem și citim din presa stîngistă și analiza dânsului, sunt ireconciliabile. Vedeți biografia Col. Baud la sfârșitul articolului, în mod clar nu avem de a face cu unul dintre ageamiii împachetați ca "analiști militari", care se perindă pe sticla tembeliziunilor locale și internaționale.

Partea a I-a: Calea către război

De ani de zile, din Mali până în Afganistan, am lucrat pentru pace și mi-am riscat viața pentru ea. Prin urmare, nu este vorba despre a justifica războiul, ci de a înțelege ce ne-a condus la el. Observ că „experții” care se succed la televizor analizează situația pe baza unor informații dubioase, de cele mai multe ori ipoteze ridicate drept fapte – și atunci nu mai reușim să înțelegem ce se întâmplă. Așa se creează panica.

Problema nu este atât de mult să știm cine are dreptate în acest conflict, ci să punem la îndoială modul în care liderii noștri iau deciziile.

Să încercăm să examinăm rădăcinile conflictului. Totul începe cu cei care, în ultimii opt ani, au vorbit despre „separatiștii” sau „independentiștii” din Donbass. Acest lucru nu este adevărat. Referendumurile desfășurate de cele două republici autoproclamate Donețk și Lugansk în mai 2014, nu au fost referendumuri de „independență” (независимость), așa cum au susținut unii jurnaliști fără scrupule, ci referendumuri de „autodeterminare” sau „autonomie” (самостоятельность). Calificativul „pro-rus” sugerează că Rusia a fost parte a conflictului, ceea ce nu a fost cazul, iar termenul „vorbitori de limbă rusă” ar fi fost mai onest. În plus, aceste referendumuri au fost desfășurate împotriva sfatului lui Vladimir Putin.

De fapt, aceste republici nu urmăreau să se separe de Ucraina, ci să aibă un statut de autonomie, care să le garanteze utilizarea limbii ruse ca limbă oficială. Căci primul act legislativ al noului guvern rezultat în urma răsturnării președintelui Ianukovici a fost abolirea, la 23 februarie 2014, a legii Kivalov-Kolesnichenko din 2012, care făcea din limba rusă o limbă oficială. Un pic ca și cum putschistii ar fi decis ca franceza și italiana să nu mai fie limbi oficiale în Elveția.

Această decizie a provocat o furtună în rândul populației rusofone. Rezultatul a fost o represiune feroce împotriva regiunilor vorbitoare de limbă rusă (Odesa, Dnepropetrovsk, Harkov, Lugansk și Donețk), care s-a desfășurat începând cu februarie 2014 și care a dus la o militarizare a situației și la câteva masacre (la Odesa și Marioupol, pentru cele mai notabile). La sfârșitul verii anului 2014, au rămas doar republicile autoproclamate Donețk și Lugansk.

În această etapă, prea rigid și absorbit de o abordare doctrinară a artei operațiunilor, statul major ucrainean a supus inamicul fără a reuși să se impună. Examinarea desfășurării luptelor din 2014-2016 în Donbass arată că statul major ucrainean a aplicat sistematic și mecanic aceleași scheme operative. Cu toate acestea, războiul purtat de autonomiști a fost foarte asemănător cu ceea ce am observat în Sahel: operațiuni extrem de mobile desfășurate cu mijloace ușoare. Cu o abordare mai flexibilă și mai puțin doctrinară, rebelii au reușit să exploateze inerția forțelor ucrainene pentru a le „prinde” în mod repetat în capcană.

În 2014, când eram la NATO, eram responsabil de lupta împotriva proliferării armelor de calibru mic și încercam să detectăm livrările de arme rusești către rebeli, pentru a vedea dacă Moscova era implicată. Informațiile pe care le-am primit atunci proveneau aproape în întregime de la serviciile de informații poloneze și nu se „potriveau” cu informațiile venite de la OSCE – în ciuda unor afirmații destul de grosolane, nu existau livrări de arme și echipamente militare din Rusia.

Rebelii au fost înarmați datorită dezertării unităților ucrainene vorbitoare de limbă rusă care au trecut de partea rebelilor. Pe măsură ce eșecurile ucrainene au continuat, batalioanele de tancuri, artilerie și antiaeriene au îngroșat rândurile autonomiștilor. Aceasta este ceea ce i-a împins pe ucraineni să se angajeze în acordurile de la Minsk.

Dar imediat după semnarea Acordurilor de la Minsk 1, președintele ucrainean Petro Poroșenko a lansat o masivă operațiune antiteroristă (ATO/Антитерористична операція) împotriva Donbassului. Bis repetita placent: prost sfătuiți de ofițerii NATO, ucrainenii au suferit o înfrângere zdrobitoare la Debaltsevo, ceea ce i-a obligat să se angajeze în Acordurile de la Minsk 2.

Este esențial să reamintim aici că acordurile de la Minsk 1 (septembrie 2014) și Minsk 2 (februarie 2015) nu prevedeau separarea sau independența republicilor, ci autonomia acestora în cadrul Ucrainei. Cei care au citit Acordurile (sunt foarte, foarte, foarte, foarte puțini cei care chiar le-au citit) vor observa că în toate scrisorile este scris că statutul republicilor urma să fie negociat între Kiev și reprezentanții republicilor, pentru o soluție internă a Ucrainei.

De aceea, din 2014, Rusia a cerut sistematic punerea lor în aplicare, refuzând în același timp să fie parte la negocieri, deoarece era o chestiune internă a Ucrainei. Pe de altă parte, Occidentul – condus de Franța – a încercat sistematic să înlocuiască acordurile de la Minsk cu „formatul Normandia”, care i-a pus față în față pe ruși și ucraineni. Cu toate acestea, să ne amintim că nu au existat niciodată trupe rusești în Donbass înainte de 23-24 februarie 2022. Mai mult, observatorii OSCE nu au observat niciodată cea mai mică urmă de unități rusești care să opereze în Donbass. De exemplu, harta serviciilor de informații americane publicată de Washington Post la 3 decembrie 2021 nu prezintă trupe rusești în Donbass.

În octombrie 2015, Vasyl Hrytsak, directorul Serviciului ucrainean de securitate (SBU), a mărturisit că doar 56 de luptători ruși au fost observați în Donbass. Acest lucru era exact comparabil cu elvețienii care mergeau să lupte în Bosnia în weekend, în anii 1990, sau cu francezii care merg să lupte în Ucraina astăzi.

Armata ucraineană se afla atunci într-o stare deplorabilă. În octombrie 2018, după patru ani de război, procurorul militar șef al armatei ucrainene, Anatoli Matios, a declarat că Ucraina a pierdut 2.700 de oameni în Donbass: 891 din cauza bolilor, 318 din accidente rutiere, 177 din alte accidente, 175 din cauza otrăvirilor (alcool, droguri), 172 din cauza manevrării neglijente a armelor, 101 din cauza încălcării regulilor de securitate, 228 din cauza crimelor și 615 din cauza sinuciderilor.

De fapt, armata a fost subminată de corupția cadrelor sale și nu s-a mai bucurat de sprijinul populației. Potrivit unui raport al Ministerului britanic de Interne, la rechemarea rezerviștilor din martie-aprilie 2014, 70 la sută nu s-au prezentat la prima sesiune, 80 la sută la a doua, 90 la sută la a treia și 95 la sută la a patra. În octombrie/noiembrie 2017, 70% dintre recruți nu s-au prezentat la campania de rechemare „Fall 2017”. Acest lucru nu se pune la socoteală sinuciderile și dezertările (de multe ori trecute la autonomiști), care au ajuns până la 30% din forța de muncă din zona ATO. Tinerii ucraineni au refuzat să meargă să lupte în Donbass și au preferat emigrarea, ceea ce explică, cel puțin parțial, și deficitul demografic al țării.

Ministerul ucrainean al Apărării s-a adresat apoi NATO pentru a contribui la transformarea forțelor sale armate în forțe mai „atractive”. După ce lucrasem deja la proiecte similare în cadrul Națiunilor Unite, am fost rugat de NATO să particip la un program de refacere a imaginii forțelor armate ucrainene. Dar acesta este un proces pe termen lung, iar ucrainenii doreau să acționeze rapid.

Astfel, pentru a compensa lipsa soldaților, guvernul ucrainean a recurs la miliții paramilitare. Acestea sunt compuse, în esență, din mercenari străini, adesea militanți de extremă dreapta. În 2020, acestea constituiau aproximativ 40% din forțele ucrainene și numărau aproximativ 102.000 de oameni, potrivit Reuters. Ele au fost înarmate, finanțate și antrenate de Statele Unite, Marea Britanie, Canada și Franța. Erau de peste 19 naționalități – inclusiv elvețieni.

Astfel, țările occidentale au creat și susținut în mod clar milițiile ucrainene de extremă dreapta. În octombrie 2021, Jerusalem Post a tras un semnal de alarmă, denunțând proiectul Centuria. Aceste miliții acționau în Donbass din 2014, cu sprijin occidental. Chiar dacă se poate discuta despre termenul „nazist”, rămâne faptul că aceste miliții sunt violente, vehiculează o ideologie grețoasă și sunt virulent antisemite. Antisemitismul lor este mai mult cultural decât politic, motiv pentru care termenul „nazist” nu este cu adevărat potrivit. Ura lor față de evrei provine de la marile foamete din anii 1920 și 1930 din Ucraina, care a rezultat din confiscarea recoltelor de către Stalin pentru a finanța modernizarea Armatei Roșii.

Acest genocid – cunoscut în Ucraina sub numele de Holodomor – a fost comis de NKVD (precursorul KGB-ului), ale cărui eșaloane superioare de conducere erau compuse în principal din evrei. Acesta este motivul pentru care, astăzi, extremiștii ucraineni cer Israelului să își ceară scuze pentru crimele comunismului, după cum notează Jerusalem Post. Acest lucru este departe de „rescrierea istoriei” de către Vladimir Putin.

Aceste miliții, provenite din grupurile de extremă dreapta care au animat revoluția Euromaidan din 2014, sunt compuse din indivizi fanatici și brutali. Cel mai cunoscut dintre acestea este Regimentul Azov, a cărui emblemă amintește de Divizia a 2-a SS Das Reich Panzer, venerată în Ucraina pentru că a eliberat Harkovul de sovietici în 1943, înainte de a comite masacrul de la Oradour-sur-Glane din 1944 în Franța.

Printre figurile celebre ale regimentului Azov se numără opozantul Roman Protassevitch, arestat în 2021 de autoritățile belaruse în urma cazului zborului RyanAir FR4978. La 23 mai 2021, deturnarea deliberată a unui avion de linie de către un MiG-29 – presupus a fi cu aprobarea lui Putin – a fost menționată ca motiv pentru arestarea lui Protassevici, deși informațiile disponibile la momentul respectiv nu confirmau deloc acest scenariu.

Dar atunci a fost necesar să se demonstreze că președintele Lukașenko era un huligan, iar Protassevici un „jurnalist” care iubea democrația. Cu toate acestea, o investigație destul de revelatoare produsă de un ONG american în 2020 a evidențiat activitățile militante de extremă dreapta ale lui Protassevitch. A început atunci mișcarea conspiraționistă occidentală, iar mass-media fără scrupule i-a „aerisit” biografia. În cele din urmă, în ianuarie 2022, raportul OACI a fost publicat și a arătat că, în ciuda unor erori de procedură, Belarus a acționat în conformitate cu normele în vigoare și că MiG-29 a decolat la 15 minute după ce pilotul RyanAir a decis să aterizeze la Minsk. Așadar, niciun complot belarus și cu atât mai puțin Putin. Ah!… Încă un detaliu: Protassevitch, torturat cu cruzime de poliția belarusă, era acum liber. Cei care doresc să corespondeze cu el, pot intra pe contul său de Twitter.

Caracterizarea paramilitarilor ucraineni drept „naziști” sau „neonaziști” este considerată propagandă rusă. Poate. Dar nu este punctul de vedere al publicației Times of Israel, al Centrului Simon Wiesenthal sau al Centrului pentru combaterea terorismului din cadrul Academiei West Point. Dar acest lucru este încă discutabil, pentru că în 2014, revista Newsweek părea să îi asocieze mai degrabă cu… Statul Islamic. Alegeți!

Așadar, Occidentul a sprijinit și a continuat să înarmeze miliții care, începând din 2014, s-au făcut vinovate de numeroase crime împotriva populației civile: violuri, torturi și masacre. Dar, în timp ce guvernul elvețian a fost foarte rapid în a lua sancțiuni împotriva Rusiei, nu a adoptat niciuna împotriva Ucrainei, care își masacrează propria populație din 2014. De fapt, cei care apără drepturile omului în Ucraina au condamnat de mult timp acțiunile acestor grupuri, dar nu au fost susținuți de guvernele noastre. Pentru că, în realitate, noi nu încercăm să ajutăm Ucraina, ci să luptăm împotriva Rusiei.

Integrarea acestor forțe paramilitare în Garda Națională nu a fost deloc însoțită de o „denazificare”, așa cum susțin unii. Printre numeroasele exemple, cel al insignei Regimentului Azov este instructiv:

În 2022, foarte schematic, forțele armate ucrainene care luptau împotriva ofensivei rusești erau organizate astfel:

Armata, subordonată Ministerului Apărării. Este organizată în 3 corpuri de armată și compusă din formațiuni de manevră (tancuri, artilerie grea, rachete, etc.).
Garda Națională, care depinde de Ministerul de Interne și este organizată în 5 comandamente teritoriale.
Prin urmare, Garda Națională este o forță de apărare teritorială care nu face parte din armata ucraineană. Aceasta include miliții paramilitare, numite „batalioane de voluntari” (добровольчі батальйоні), cunoscute și sub denumirea sugestivă de „batalioane de represalii”, și compuse din infanterie. Antrenați în principal pentru lupta urbană, aceștia apără în prezent orașe precum Harkov, Mariupol, Odessa, Kiev etc.

Partea a II-a: Războiul

În calitate de fost șef al forțelor Pactului de la Varșovia în cadrul serviciului elvețian de informații strategice, observ cu tristețe – dar nu cu uimire – că serviciile noastre nu mai sunt capabile să înțeleagă situația militară din Ucraina. Autoproclamații „experți” care defilează pe ecranele noastre transmit neobosit aceleași informații modulate de afirmația că Rusia – și Vladimir Putin – este irațională. Haideți să facem un pas înapoi.

  1. Izbucnirea războiului

Din noiembrie 2021, americanii au amenințat constant cu o invazie rusă în Ucraina. Cu toate acestea, ucrainenii nu păreau să fie de acord. De ce nu?

Trebuie să ne întoarcem la 24 martie 2021. În acea zi, Volodymyr Zelensky a emis un decret pentru recucerirea Crimeei și a început să își desfășoare forțele în sudul țării. În același timp, mai multe exerciții NATO s-au desfășurat între Marea Neagră și Marea Baltică, însoțite de o creștere semnificativă a zborurilor de recunoaștere de-a lungul frontierei rusești. Rusia a desfășurat apoi mai multe exerciții pentru a testa pregătirea operațională a trupelor sale și pentru a arăta că urmărește evoluția situației.

Lucrurile s-au liniștit până în octombrie-noiembrie, odată cu încheierea exercițiilor ZAPAD 21, ale căror mișcări de trupe au fost interpretate ca o întărire pentru o ofensivă împotriva Ucrainei. Cu toate acestea, chiar și autoritățile ucrainene au respins ideea unor pregătiri rusești pentru un război, iar Oleksiy Reznikov, ministrul ucrainean al Apărării, declara că nu a existat nicio schimbare la granița sa din primăvară.

Încălcând acordurile de la Minsk, Ucraina desfășura operațiuni aeriene în Donbass cu ajutorul dronelor, inclusiv cel puțin un atac împotriva unui depozit de combustibil din Donețk în octombrie 2021. Presa americană a remarcat acest lucru, dar nu și europenii; și nimeni nu a condamnat aceste încălcări.

În februarie 2022, evenimentele s-au precipitat. La 7 februarie, în timpul vizitei sale la Moscova, Emmanuel Macron i-a reafirmat lui Vladimir Putin angajamentul său față de acordurile de la Minsk, angajament pe care avea să îl repete după întâlnirea cu Volodymyr Zelensky din ziua următoare. Dar pe 11 februarie, la Berlin, după nouă ore de lucru, reuniunea consilierilor politici ai liderilor din „formatul Normandia” s-a încheiat, fără niciun rezultat concret: ucrainenii refuzau în continuare să aplice acordurile de la Minsk, aparent sub presiunea Statelor Unite. Vladimir Putin a remarcat că Macron a făcut promisiuni deșarte și că Occidentul nu este pregătit să aplice acordurile, așa cum a făcut-o timp de opt ani.

Pregătirile ucrainene în zona de contact au continuat. Parlamentul rus a devenit alarmat; iar la 15 februarie i-a cerut lui Vladimir Putin să recunoască independența republicilor, ceea ce acesta a refuzat să facă.

Pe 17 februarie, președintele Joe Biden a anunțat că Rusia va ataca Ucraina în următoarele zile. De unde știa el acest lucru? Este un mister. Dar, începând cu data de 16, bombardamentele de artilerie asupra populației din Donbass au crescut dramatic, după cum arată rapoartele zilnice ale observatorilor OSCE. Firește, nici mass-media, nici Uniunea Europeană, nici NATO, nici vreun guvern occidental nu reacționează și nu intervine. Se va spune mai târziu că este vorba de dezinformare rusă. De fapt, se pare că Uniunea Europeană și unele țări au păstrat în mod deliberat tăcerea cu privire la masacrul populației din Donbass, știind că acest lucru ar provoca o intervenție rusă.

În același timp, au existat rapoarte de sabotaj în Donbass. La 18 ianuarie, luptătorii din Donbass au interceptat sabotori care vorbeau poloneză și erau dotați cu echipamente occidentale și care urmăreau să creeze incidente chimice în Gorlivka. Aceștia ar fi putut fi mercenari ai CIA, conduși sau „sfătuiți” de americani și compuși din luptători ucraineni sau europeni, pentru a desfășura acțiuni de sabotaj în republicile din Donbass.

De fapt, încă din 16 februarie, Joe Biden știa că ucrainenii începuseră să bombardeze populația civilă din Donbass, punându-l pe Vladimir Putin în fața unei alegeri dificile: să ajute militar Donbassul și să creeze o problemă internațională sau să stea deoparte și să privească cum populația rusofonă din Donbass este strivită.

Dacă ar decide să intervină, Putin ar putea invoca obligația internațională a „Responsabilității de a proteja” (R2P). Dar el știa că, indiferent de natura sau de amploarea sa, intervenția ar fi declanșat o furtună de sancțiuni. Prin urmare, indiferent dacă intervenția rusă s-ar fi limitat la Donbass sau ar fi mers mai departe pentru a pune presiune asupra Occidentului în privința statutului Ucrainei, prețul de plătit ar fi fost același. Asta a explicat în discursul său din 21 februarie.

În acea zi, el a acceptat cererea Dumei și a recunoscut independența celor două republici din Donbass și, în același timp, a semnat tratate de prietenie și asistență cu acestea.

Bombardamentele de artilerie ucrainene asupra populației din Donbass au continuat, iar, la 23 februarie, cele două republici au cerut asistență militară din partea Rusiei. Pe 24 februarie, Vladimir Putin a invocat articolul 51 din Carta Națiunilor Unite, care prevede asistență militară reciprocă în cadrul unei alianțe defensive.

Pentru a face ca intervenția rusă să fie total ilegală în ochii publicului, am ascuns în mod deliberat faptul că războiul a început de fapt la 16 februarie. Armata ucraineană se pregătea să atace Donbassul încă din 2021, după cum știau foarte bine unele servicii de informații rusești și europene. Juriștii vor judeca.

În discursul său din 24 februarie, Vladimir Putin a enunțat cele două obiective ale operațiunii sale: „demilitarizarea” și „denazificarea” Ucrainei. Așadar, nu este vorba de a cuceri Ucraina, nici măcar, probabil, de a o ocupa; și cu siguranță nu de a o distruge.

Din acest moment, vizibilitatea noastră asupra desfășurării operațiunii este limitată: rușii au o excelentă securitate a operațiunilor (OPSEC) și nu se cunosc detaliile planificării lor. Dar, destul de repede, desfășurarea operațiunii ne permite să înțelegem cum au fost transpuse obiectivele strategice la nivel operațional.

Demilitarizarea:

distrugerea la sol a aviației ucrainene, a sistemelor de apărare aeriană și a mijloacelor de recunoaștere;
neutralizarea structurilor de comandă și de informații (C3I), precum și a principalelor rute logistice în profunzimea teritoriului;
încercuirea celei mai mari părți a armatei ucrainene masate în sud-estul țării.
Denazificarea:

distrugerea sau neutralizarea batalioanelor de voluntari care operează în orașele Odesa, Harkov și Mariupol, precum și în diverse instalații din teritoriu.

  1. Demilitarizarea

Ofensiva rusă s-a desfășurat într-o manieră foarte „clasică”. Inițial – așa cum făcuseră israelienii în 1967 – cu distrugerea la sol a forțelor aeriene încă din primele ore. Apoi, am asistat la o progresie simultană de-a lungul mai multor axe, conform principiului „apei curgătoare”: înaintarea peste tot unde rezistența era slabă și lăsarea orașelor (foarte solicitante din punct de vedere al trupelor) pentru mai târziu. În nord, centrala de la Cernobîl a fost ocupată imediat pentru a preveni actele de sabotaj. Imaginile cu soldații ucraineni și ruși care păzeau împreună centrala nu sunt, bineînțeles, prezentate.

Ideea că Rusia încearcă să cucerească Kievul, capitala, pentru a-l elimina pe Zelenski, vine în mod tipic din Occident – asta au făcut în Afganistan, Irak, Libia și ceea ce au vrut să facă în Siria cu ajutorul Statului Islamic. Dar Vladimir Putin nu a intenționat niciodată să-l împuște sau să-l răstoarne pe Zelensky. În schimb, Rusia caută să-l mențină la putere, împingându-l să negocieze, încercând să înconjoare Kievul. Până acum, el a refuzat să pună în aplicare acordurile de la Minsk. Dar acum rușii vor să obțină neutralitatea Ucrainei.

Mulți comentatori occidentali au fost surprinși de faptul că rușii au continuat să caute o soluție negociată în timp ce desfășurau operațiuni militare. Explicația se află în perspectiva strategică rusă încă din epoca sovietică. Pentru Occident, războiul începe atunci când se termină politica. Abordarea rusă urmează însă o inspirație clausewitziană: războiul este continuitatea politicii și se poate trece în mod fluid de la una la alta, chiar și în timpul luptei. Acest lucru permite să se creeze presiune asupra adversarului și să-l împingă să negocieze.

Din punct de vedere operațional, ofensiva rusă a fost un exemplu de acest gen: în șase zile, rușii au cucerit un teritoriu la fel de mare ca Marea Britanie, cu o viteză de înaintare mai mare decât cea pe care Wehrmachtul o realizase în 1940.

Cea mai mare parte a armatei ucrainene a fost desfășurată în sudul țării, în vederea pregătirii unei operațiuni majore împotriva Donbassului. Acesta este motivul pentru care forțele rusești au reușit să o încercuiască de la începutul lunii martie în „cazemata” dintre Slavyansk, Kramatorsk și Severodonetsk, cu o împingere dinspre est prin Harkov și o alta dinspre sud dinspre Crimeea. Trupele din republicile Donețk (RPD) și Lugansk (RPL) completează forțele rusești cu o împingere dinspre est.

În acest stadiu, forțele rusești strâng încet lațul, dar nu mai sunt presate de timp. Obiectivul lor de demilitarizare este aproape atins, iar forțele ucrainene rămase nu mai au o structură de comandă operațională și strategică.

„Încetinirea” pe care „experții” noștri o atribuie unei logistici deficitare este doar consecința faptului că și-au atins obiectivele. Rusia nu pare să dorească să se angajeze într-o ocupație a întregului teritoriu ucrainean. De fapt, se pare că Rusia încearcă să își limiteze înaintarea la granița lingvistică a țării.

Mass-media noastră vorbește despre bombardamente nediscriminatorii împotriva populației civile, în special în Harkov, iar imagini dantești sunt difuzate în buclă. Cu toate acestea, Gonzalo Lira, un latino-american care locuiește acolo, ne prezintă un oraș calm pe 10 și 11 martie. Este adevărat că este un oraș mare și că nu vedem totul – dar acest lucru pare să indice că nu ne aflăm în războiul total care ne este servit continuu pe ecrane.

În ceea ce privește republicile din Donbass, acestea și-au „eliberat” propriile teritorii și luptă în orașul Mariupol.

  1. Denazificarea

În orașe precum Harkov, Mariupol și Odessa, apărarea este asigurată de miliții paramilitare. Acestea știu că obiectivul de „denazificare” îi vizează în primul rând pe ei.

Pentru un atacator într-o zonă urbanizată, civilii reprezintă o problemă. Acesta este motivul pentru care Rusia încearcă să creeze coridoare umanitare pentru a goli orașele de civili și a lăsa doar milițiile, pentru a lupta mai ușor împotriva lor.

Invers, aceste miliții caută să mențină civilii în orașe pentru a descuraja armata rusă să lupte acolo. Acesta este motivul pentru care sunt reticente la punerea în aplicare a acestor coridoare și fac totul pentru a se asigura că eforturile rusești nu au succes – ele pot folosi populația civilă ca „scuturi umane”. Videoclipurile care arată civili care încearcă să părăsească Mariupol și care sunt bătuți de luptătorii regimentului Azov sunt, bineînțeles, cenzurate cu grijă aici.

Pe Facebook, grupul Azov a fost considerat în aceeași categorie cu Statul Islamic și supus „politicii platformei privind persoanele și organizațiile periculoase”. Prin urmare, era interzisă glorificarea acestuia, iar „postările” care îi erau favorabile erau sistematic interzise. Însă, la 24 februarie, Facebook și-a schimbat politica și a permis postările favorabile miliției. În același spirit, în martie, platforma a autorizat, în fostele țări din Est, apeluri la uciderea soldaților și liderilor ruși. Cam atât despre valorile care îi inspiră pe liderii noștri, după cum vom vedea.

Mass-media noastre propagă o imagine romantică a rezistenței populare. Această imagine este cea care a determinat Uniunea Europeană să finanțeze distribuirea de arme către populația civilă. Acesta este un act criminal. În calitatea mea de șef al doctrinei de menținere a păcii la ONU, am lucrat la problema protecției civililor. Am constatat că violența împotriva civililor a avut loc în contexte foarte specifice. În special, atunci când armele sunt abundente și nu există structuri de comandă.

Aceste structuri de comandă sunt esența armatelor: funcția lor este de a canaliza utilizarea forței către un obiectiv. Prin înarmarea cetățenilor în mod aleatoriu, așa cum se întâmplă în prezent, UE îi transformă pe aceștia în combatanți, ceea ce are drept consecință transformarea lor în ținte potențiale. În plus, fără comandă, fără obiective operaționale, distribuirea de arme duce inevitabil la reglări de conturi, banditism și acțiuni mai mult mortale decât eficiente. Războiul devine o chestiune de emoții. Forța devine violență. Este ceea ce s-a întâmplat la Tawarga (Libia) între 11 și 13 august 2011, unde 30 000 de negri africani au fost masacrați cu arme parașutate (ilegal) de Franța. De altfel, Institutul Regal Britanic pentru Studii Strategice (RUSI) nu vede nicio valoare adăugată în aceste livrări de arme.

În plus, prin livrarea de arme unei țări aflate în război, ne expunem riscului de a fi considerați beligeranți. Loviturile rusești din 13 martie 2022 împotriva bazei aeriene Mykolayev urmează avertismentelor rusești că livrările de arme vor fi tratate ca ținte ostile.

UE repetă experiența dezastruoasă a celui de-al Treilea Reich în ultimele ore ale bătăliei Berlinului. Războiul trebuie lăsat în seama armatei, iar atunci când o parte a pierdut, trebuie să fie recunoscută. Iar dacă trebuie să existe rezistență, aceasta trebuie să fie condusă și structurată. Dar noi facem exact opusul – îi împingem pe cetățeni să meargă să lupte și, în același timp, Facebook autorizează apeluri la uciderea soldaților și liderilor ruși. Cam atât despre valorile care ne inspiră.

Unele servicii de informații văd în această decizie iresponsabilă o modalitate de a folosi populația ucraineană drept carne de tun pentru a lupta împotriva Rusiei lui Vladimir Putin. Acest tip de decizie criminală ar fi trebuit să fie lăsată în seama colegilor bunicului Ursulei von der Leyen. Ar fi fost mai bine să se angajeze în negocieri și să obțină astfel garanții pentru populația civilă decât să pună gaz pe foc. Este ușor să fii combativ cu sângele altora.

  1. Maternitatea de la Mariupol

Este important să înțelegem dinainte că nu armata ucraineană este cea care apără Marioupolul, ci miliția Azov, compusă din mercenari străini.

În rezumatul situației din 7 martie 2022, misiunea rusă a ONU la New York a declarat că „Rezidenții raportează că forțele armate ucrainene au expulzat personalul din spitalul de nașteri nr. 1 din orașul Mariupol și au instalat un post de tragere în interiorul unității”.

La 8 martie, presa rusă independentă Lenta.ru, a publicat mărturiile unor civili din Marioupol care au povestit că spitalul de maternitate a fost preluat de miliția regimentului Azov, care i-a alungat pe ocupanții civili amenințându-i cu armele. Aceștia au confirmat declarațiile ambasadorului rus cu câteva ore mai devreme.

Spitalul din Mariupol ocupă o poziție dominantă, perfect potrivită pentru instalarea de arme antitanc și pentru observare. La 9 martie, forțele rusești au lovit clădirea. Potrivit CNN, 17 persoane au fost rănite, dar imaginile nu arată nicio victimă în clădire și nu există nicio dovadă că victimele menționate au legătură cu această lovitură. Se vorbește despre copii, dar, în realitate, nu există nimic. S-ar putea să fie adevărat, dar s-ar putea să nu fie adevărat. Acest lucru nu îi împiedică pe liderii UE să considere acest lucru drept o crimă de război. Iar acest lucru îi permite lui Zelensky să ceară o zonă de interdicție aeriană deasupra Ucrainei.

În realitate, nu știm exact ce s-a întâmplat. Dar succesiunea evenimentelor tinde să confirme că forțele rusești au lovit o poziție a regimentului Azov și că maternitatea a fost apoi eliberată de civili.

Problema este că milițiile paramilitare care apără orașele sunt încurajate de comunitatea internațională să nu respecte obiceiurile de război. Se pare că ucrainenii au reluat scenariul maternității din Kuweit City din 1990, care a fost pus în scenă în totalitate de firma Hill & Knowlton pentru 10,7 milioane de dolari pentru a convinge Consiliul de Securitate al ONU să intervină în Irak pentru operațiunea Scutul deșertului/Storm.

Politicienii occidentali au acceptat lovituri civile în Donbass timp de opt ani, fără a adopta nicio sancțiune împotriva guvernului ucrainean. Am intrat de mult timp într-o dinamică în care politicienii occidentali au acceptat să sacrifice dreptul internațional pentru obiectivul lor de a slăbi Rusia.

Partea a III-a: Concluziile

În calitate de fost profesionist în domeniul serviciilor de informații, primul lucru care mă frapează este absența totală a serviciilor de informații occidentale în reprezentarea situației din ultimul an. În Elveția, serviciile au fost criticate pentru că nu au oferit o imagine corectă a situației. De fapt, se pare că, în întreaga lume occidentală, serviciile de informații au fost copleșite de politicieni. Problema este că politicienii sunt cei care decid – cel mai bun serviciu de informații din lume este inutil dacă cel care ia decizii nu ascultă. Este ceea ce s-a întâmplat în timpul acestei crize.

Acestea fiind spuse, în timp ce unele servicii de informații au avut o imagine foarte exactă și rațională a situației, altele au avut în mod clar aceeași imagine ca cea propagată de mass-media noastră. În această criză, serviciile țărilor din „noua Europă” au jucat un rol important. Problema este că, din experiență, am constatat că acestea sunt extrem de slabe la nivel analitic – doctrinare, nu au independența intelectuală și politică necesară pentru a evalua o situație cu „calitate” militară. Este mai bine să îi ai ca dușmani decât ca prieteni.

În al doilea rând, se pare că, în unele țări europene, politicienii au ignorat în mod deliberat serviciile lor pentru a răspunde ideologic la situație. Acesta este motivul pentru care această criză a fost irațională de la început. Trebuie remarcat faptul că toate documentele care au fost prezentate publicului în timpul acestei crize au fost prezentate de politicieni pe baza unor surse comerciale.

Unii politicieni occidentali au dorit în mod evident să existe un conflict. În Statele Unite, scenariile de atac prezentate de Anthony Blinken în Consiliul de Securitate au fost doar produsul imaginației unei echipe Tiger Team care lucra pentru el – a făcut exact ceea ce a făcut Donald Rumsfeld în 2002, care a „ocolit” astfel CIA și alte servicii de informații care erau mult mai puțin ferme în privința armelor chimice irakiene.

Evoluțiile dramatice la care asistăm astăzi au cauze pe care le știam, dar pe care am refuzat să le vedem:

la nivel strategic, extinderea NATO (pe care nu am abordat-o aici);
la nivel politic, refuzul occidental de a pune în aplicare acordurile de la Minsk;
și pe plan operațional, atacurile continue și repetate asupra populației civile din Donbass în ultimii ani și creșterea dramatică de la sfârșitul lunii februarie 2022.
Cu alte cuvinte, putem deplânge și condamna în mod natural atacul rusesc. Dar NOI (adică: Statele Unite, Franța și Uniunea Europeană în frunte) am creat condițiile pentru izbucnirea unui conflict. Noi arătăm compasiune pentru poporul ucrainean și pentru cele două milioane de refugiați. Este foarte bine așa. Dar dacă am fi avut un minim de compasiune pentru același număr de refugiați din populațiile ucrainene din Donbass masacrate de propriul guvern și care s-au refugiat în Rusia timp de opt ani, probabil că nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat.

Victimele civile cauzate de activitățile ostile între 2018-2021, per teritorii

 In territory control- led by the self-pro- claimed “Republics”In Government- controlled territory  In “no man’s land”  TotalDecrease compared with previous year, per cent
201812827716241.9
20198518210535.2
202061907033.3
202136804437.1
Total310629381 
Per cent81.416.32.3100.0 

După cum se poate observa, peste 80% dintre victimele din Donbass au fost rezultatul bombardamentelor armatei ucrainene. Timp de ani de zile, Occidentul a tăcut cu privire la masacrul ucrainenilor vorbitori de limbă rusă de către guvernul de la Kiev, fără a încerca vreodată să exercite presiuni asupra Kievului. Această tăcere este cea care a forțat partea rusă să acționeze. [Sursa: „Victimele civile legate de conflict”, Misiunea ONU de monitorizare a drepturilor omului în Ucraina].

Dacă termenul de „genocid” se aplică abuzurilor suferite de populația din Donbass este o întrebare deschisă. Termenul este în general rezervat pentru cazuri de o amploare mai mare (Holocaust etc.). Dar definiția dată de Convenția privind genocidul este probabil suficient de largă pentru a se aplica acestui caz. Specialiștii în drept vor înțelege acest lucru.

În mod clar, acest conflict ne-a dus la isterie. Sancțiunile par să fi devenit instrumentul preferat al politicilor noastre externe. Dacă am fi insistat ca Ucraina să respecte acordurile de la Minsk, pe care le-am negociat și le-am aprobat, nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat. Condamnarea lui Vladimir Putin este și a noastră. Nu are rost să ne plângem după aceea – ar fi trebuit să acționăm mai devreme. Cu toate acestea, nici Emmanuel Macron (în calitate de garant și membru al Consiliului de Securitate al ONU), nici Olaf Scholz, nici Volodymyr Zelensky nu și-au respectat angajamentele. În cele din urmă, adevărata înfrângere este cea a celor care nu au voce.

Uniunea Europeană nu a fost capabilă să promoveze punerea în aplicare a acordurilor de la Minsk – dimpotrivă, nu a reacționat atunci când Ucraina își bombarda propria populație în Donbass. Dacă ar fi făcut acest lucru, Vladimir Putin nu ar fi avut nevoie să reacționeze. Absentă din faza diplomatică, UE s-a distins prin alimentarea conflictului. La 27 februarie, guvernul ucrainean a acceptat să intre în negocieri cu Rusia. Dar, câteva ore mai târziu, Uniunea Europeană a votat un buget de 450 de milioane de euro pentru furnizarea de arme Ucrainei, adăugând astfel gaz pe foc. Din acel moment, ucrainenii au considerat că nu mai era nevoie să ajungă la un acord. Rezistența miliției Azov de la Mariupol a dus chiar la un impuls de 500 de milioane de euro pentru arme.

În Ucraina, cu binecuvântarea țărilor occidentale, cei care sunt în favoarea unei negocieri au fost eliminați. Este cazul lui Denis Kireyev, unul dintre negociatorii ucraineni, asasinat la 5 martie de către serviciile secrete ucrainene (SBU) pentru că era prea favorabil Rusiei și era considerat un trădător. Aceeași soartă a avut-o și Dmitri Demyanenko, fostul șef adjunct al direcției principale a SBU pentru Kiev și regiunea sa, care a fost asasinat la 10 martie pentru că era prea favorabil unui acord cu Rusia – a fost împușcat de miliția Mirotvorets („Păstrătorul Păcii”). Această miliție este asociată cu site-ul Mirotvorets, care face o listă a „dușmanilor Ucrainei”, cu datele lor personale, adresele și numerele de telefon, pentru a putea fi hărțuiți sau chiar eliminați; o practică care este pedepsită în multe țări, dar nu și în Ucraina. ONU și unele țări europene au cerut închiderea acestui site – refuzată de Rada.

În cele din urmă, prețul va fi mare, dar Vladimir Putin își va atinge probabil obiectivele pe care și le-a propus. Legăturile sale cu Beijingul s-au solidificat. China se profilează ca mediator în acest conflict, în timp ce Elveția se alătură listei de inamici ai Rusiei. Americanii trebuie să ceară petrol Venezuelei și Iranului pentru a ieși din impasul energetic în care s-au băgat – Juan Guaido iese definitiv din scenă, iar Statele Unite trebuie să dea lamentabil înapoi în privința sancțiunilor impuse dușmanilor lor.

Miniștrii occidentali care caută să prăbușească economia rusă și să facă poporul rus să sufere, sau chiar să ceară asasinarea lui Putin, arată (chiar dacă au revenit parțial asupra formei cuvintelor lor, dar nu și asupra fondului!) că liderii noștri nu sunt mai buni decât cei pe care îi urâm – căci sancționarea sportivilor ruși de la Jocurile Paraolimpice sau a artiștilor ruși nu are nimic de-a face cu lupta împotriva lui Putin.

Astfel, recunoaștem că Rusia este o democrație din moment ce considerăm că poporul rus este responsabil pentru război. Dacă nu este așa, atunci de ce căutăm să pedepsim o întreagă populație pentru vina unuia singur? Să ne amintim că pedeapsa colectivă este interzisă de Convențiile de la Geneva.

Lecția care trebuie învățată din acest conflict este simțul nostru de umanitate geometrică variabilă. Dacă ne pasă atât de mult de pace și de Ucraina, de ce nu am încurajat Ucraina să respecte acordurile pe care le-a semnat și pe care membrii Consiliului de Securitate le-au aprobat?

Integritatea mass-mediei se măsoară prin dorința acesteia de a lucra în conformitate cu termenii Cartei de la München. Ei au reușit să propage ura față de chinezi în timpul crizei Covidiei, iar mesajul lor polarizat duce la aceleași efecte împotriva rușilor. Jurnalismul devine din ce în ce mai neprofesionist și mai militant.

Așa cum spunea Goethe: „Cu cât lumina este mai mare, cu atât umbra este mai întunecată”. Cu cât sancțiunile împotriva Rusiei sunt mai disproporționate, cu atât mai mult cazurile în care nu am făcut nimic evidențiază rasismul și servilismul nostru. De ce niciun politician occidental nu a reacționat la loviturile împotriva populației civile din Donbass timp de opt ani?

Pentru că, în cele din urmă, ce face conflictul din Ucraina mai vinovat decât războiul din Irak, Afganistan sau Libia? Ce sancțiuni am adoptat împotriva celor care au mințit în mod deliberat comunitatea internațională pentru a purta războaie nedrepte, nejustificate și criminale? Am căutat să „facem poporul american să sufere” pentru că ne-a mințit (pentru că este o democrație!) înainte de războiul din Irak? Am adoptat o singură sancțiune împotriva țărilor, companiilor sau politicienilor care furnizează arme pentru conflictul din Yemen, considerat a fi „cel mai grav dezastru umanitar din lume”?” Am sancționat țările din Uniunea Europeană care practică pe teritoriul lor cele mai abjecte torturi în beneficiul Statelor Unite?

A pune întrebarea înseamnă a răspunde la ea… iar răspunsul nu este unul frumos.

Jacques Baud is a former colonel of the General Staff, ex-member of the Swiss strategic intelligence, specialist on Eastern countries. He was trained in the American and British intelligence services. He has served as Policy Chief for United Nations Peace Operations. As a UN expert on rule of law and security institutions, he designed and led the first multidimensional UN intelligence unit in the Sudan. He has worked for the African Union and was for 5 years responsible for the fight, at NATO, against the proliferation of small arms. He was involved in discussions with the highest Russian military and intelligence officials just after the fall of the USSR. Within NATO, he followed the 2014 Ukrainian crisis and later participated in programs to assist the Ukraine. He is the author of several books on intelligence, war and terrorism, in particular Le Détournement published by SIGEST, Gouverner par les fake newsL’affaire Navalny. His latest book is Poutine, maître du jeu? published by Max Milo.

Sursa: The Postil Magazine

Cum văd copiii ucraienieni conflictul provocat de vest

Observați cine e partea agresoare.. de ce plînge soarele – or fi și bieții copilași, putiniști.

Slava Ucraina!

Serviciul de securitate ucrainean asaltînd și arestînd civili în masă

Orașul cu aproape 1 milion de suflete Dnipro fost Dnipropetrovsk, fost Ekaterynoslav pentru că a fost inaugurat în 1787 de către Împărăteasa Ecaterina cea Mare a Rusiei, se află în partea de Est a Ucrainei și e locuit în proporție de 53% de rusofoni, majoritatea avînd rude peste graniță, în Rusia.

Spune un comentator din thread-ul de mai jos că se vorbea rusa la locul asaltului – după felul extrem de violent în au fost reținuți acei cetățeni, s-ar putea spune că nu se mai pune mare preț pe viețile lor.

Mail ales în vreme de război, serviciile de securitate ale țărilor beligerante se ocupă cu treburi foarte murdare. Să fie acestea nefericitele victime de la Bucea?

Crime de război – la întrebarea „ești ofițer”, unii au făcut greșala să admită: cum tratează armata ucraieneană prizonierii ruși – greu de privit

Tortura captivilor începe cu un glonț tras în genunchi – cine știe cum va continua? Să nu ne mirăm dacă rușii vor deveni nemiloși.

https://t.me/STFNREPORT/13265

Îmi este milă de civilii plecați de acasă, dar dacă ucraienienii și-ar da seama cine sunt torționarii lor, ar întoarce armele.

Cît de departe va ajunge șarada asta?

Poate că ar fi vremea să ne trezim înainte de a fi tîrîți într-un război nuclear de către un circar nenorocit cu vădite valențe anormale.

Talentele lui zelensky.. întreaga performanță în adresa de sub imagine – ce om normal s-ar mișca în felul ăsta? Iertare pentru grețoasa prezentare.

https://t.me/STFNREPORT/13142

Demolarea controlată a economiei mondiale

Am ajuns la faza de distrugere economică a planurilor de război tăcut ale managementului. Închiderile care au distrus milioane de întreprinderi mici timp de doi ani pentru un virus de răceală nu au fost suficiente. Inflația monetară cauzată de tipărirea a trilioane de dolari nu se produce suficient de repede. Este timpul pentru perioada de pământ pârjolit a spectacolului, scena „dă-ți foc la propria casă” din actul al doilea al piesei pregătite de globaliști.

Prețul petrolului explodează și țâșnește peste tot în lume ca James Dean în filmul Giant. Mămicile amatoare de sport care își petrec toată ziua uitându-se la reluări din Real Housewives habar nu au ce urmează, dar când vor ști, își vor modifica fără să stea pe gânduri comportamentul și vor ieși să cumpere ultimul vehicul electric pe care guvernul vrea ca să îl cumpere. Comportamentul consumatorului este influențat prin durerea economică intenționată.

În curând, prețul mediu al benzinei se va dubla față de anul trecut. Clasa de mijloc și clasa muncitoare americană care nu se lasă influențată va avea nevoie de scutece atunci când umple rezervorul. Prețul oricărui lucru care trebuie transportat va exploda. Pentru consumatorul occidental, asta înseamnă cam totul.

Acest lucru este intenționat. Teama și anxietatea provocate de pLandemie se estompează. Plebea a avut o scurtă degustare a noii normalități, cu măști, abuzuri asupra copiilor în școli, pierderea locurilor de muncă și pastile pentru gestionarea miocarditei, dar acum trebuie să fie adusă înapoi în termenii psihologici corespunzători. Toate acestea ajută la ascunderea „sindromului morții subite” care îi afectează acum pe Borgul covidian. Buletinele de știri fariseice devin din ce în ce mai hilare pe zi ce trece.

„Cumpărăturile și legătura cu stop cardiac, știrea de la ora 11.”

„Suferința la pompă are un nou înțeles. Aflați în emisiunea „Bună dimineața Borg” cum prețul benzinei poate provoca probleme cardiace și ce puteți face pentru a fi pregătiți pentru moartea subită.”

Nu e vorba doar de moartea subită, ci și de înșelare cît și de prețul petrolului. Rusia și Ucraina asigură aproape o treime din aprovizionarea globală cu grâu, mare parte din el pentru Egipt și Africa de Nord. Marea Neagră a fost închisă pentru exporturi în timp ce ursul își face măcelul, iar circarul își lasă poporul să fie măcelărit la ordinul imperiului, astfel încât exporturile de grâu sunt blocate în mod intenționat.

Prețul grâului va scoate la iveală auto-incendiatorii din Maghreb, așa cum a făcut-o în timpul ultimei primăveri arabe. Conducerea globală ar dori să vadă mii de auto-incendiatori de data aceasta, în loc de unul singur. Își vor putea permite benzină pentru a se turna pe ei înșiși dacă nu-și vor putea permite să cumpere grâu? Poate că își vor putea folosi cardurile de credit pentru a le-o trage de bancherilor înainte de a pleca pe lumea cealaltă.

Mulțimile din Irak devin deja neliniștite din cauza grâului. Știm ce se întâmplă când mulțimile din Irak încep să se formeze și nu există tancuri Abrams cu obuze cu uraniu sărăcit care să țintească spre ele.

Apropo de uraniu sărăcit, de unde și-l va lua imperiul atunci când Rusia va închide exporturile? Biroul de la Pentagon responsabil pentru anticiparea acestui lucru a fost în concediu de paternitate pentru a alăpta. Diversitatea este puterea noastră.

Nu este vorba doar de grâu, petrol, uraniu sărăcit și costuri de transport. Mărfurile din toate domeniile se tranzacționează ca niște credite de rahat ale unui site porno. Prețul nichelului a crescut cu 250% într-o singură zi. La o clădire înaltă din Hong Kong, un comerciant chinez, un micuț găinar, fumează furios Marlboro în chiloți și se uită la strada de jos.

Prețul gazelor naturale este cel mai mare din toate timpurile. Noua Frau nemțească însărcinată cu distrugerea continuă a Europei, susține că există suficiente rezerve de la acele conducte rusești malefice (pe care UE le-a comandat de ani de zile) pentru a ține poporul căldicel până la sfârșitul iernii. Doar că prognoza pe termen lung pentru nordul continentului, este o iarnă prelungită până în aprilie. Să sperăm, de dragul operațiunilor europene de semnalizare a virtuții împotriva Rusiei, că acele mori de vânt nu vor îngheța din nou.

Totul este în grafic, chiar și întregul lanț global de aprovizionare este în grafic.

Penuria de ulei de gătit a afectat Indonezia și Malaezia și se va extinde în toată Asia de sud-est. În curând, încă un miliard de oameni vor fi furioși, dar asta este exact ceea ce a vrut Herr Schwab.

“Zer is more emotional turmoil in zee world. People in some parts of zee world are angry,”, a declarat el în 2017 și din nou anul trecut. Lui Herr Schwab îi place când masele se înfurie. Oamenii furioși sunt buni pentru a produce și mai mult haos.

Furia trebuie valorificată pentru a introduce noul sistem. Suficientă suferință și demoralizare va însemna că cei care suferă vor primi cu brațele deschise noul lor sistem de sclavie ca pe un fel de mântuire. Sindromul Stockholm global.

Site-ul Forumului Economic Mondial este plin de sfaturi utile de auto-ajutorare despre cum să navigăm în lumea noastră incertă pe care ei au avut amabilitatea de a o crea pentru noi. Ei spun să nu îmbrățișăm „pozitivitatea toxică”, care ar putea submina sentimentele celorlalți și ar putea fi prea condescendentă. V-ați prins?

Și astfel trebuie să ținem cu toții cont de sfaturile conducerii globale cu privire la propriile noastre stări psihologice, în timp ce ei declanșează infernul peste tot. De ce nu am accepta sfaturi pe această temă de la o cabală de sociopați și psihopați interconectați la nivel global?

A Bulgarian investigative reporter has been blowing the lid off this “conspiracy theory” for five years. Peppermint Psaki knows this.

Estul și vestul arată cu toții spre biolaboratoare și strigă lucruri diferite, făcând acuzații de steag fals. Toată lumea se uită la biolaboratoarele din Ucraina ca fiind sursa următoarei escrocherii, deoarece toți arată în acea direcție. Ar putea mass-media și managerii globali care știau ce viitor plănuiesc să ne indice direcția corectă?

Documentele descoperite de reporterul de investigație Dilynana Gaytandzhieva dezvăluie că cea mai mortală „armă biologică” din aceste laboratoare din Ucraina finanțate de SUA este febra hemoragică. Nu este chiar sursa unei noi pandemii, deoarece nu este suficient de virală, ceea ce înseamnă că nu este probabil să părăsească Ucraina. Dar totul este o modalitate plăcută de distragere a atenției și de diversiune de la ucigașul mai mare pe care îl făuresc în mod clar – durere economică în masă și, în unele părți ale lumii, foamete.

În vest, ei ne vor prinde în ambele sensuri. Dacă nu te vor convinge, atunci te vor face să cheltuiești banii pe care i-ai câștigat și care în curând vor fi la fel de lipsiți de valoare ca Reichsmark-ul german în 1923. Inflația mărfurilor este doar un mod de suferință, aproape la fel de sinistru ca și inflația monetară și stagnarea salariilor.

S-au tipărit trilioane de dolari pentru a salva cei 0,1% dintre ultra-bogații planetei, distrugând în mod deliberat milioane de întreprinderi mici. Acțiunile și activele au fost umflate în mod artificial printr-o bulă de cheltuieli masive, care în curând va face „BUM!”. Ceea ce a mai rămas din fondurile de pensii, va fi util pentru unul sau două rezervoare de benzină pe drumul spre cel mai apropiat magazin de amanet, spre cel mai apropiat bloc zgârie-nori sau înspre liniile de tren de mare viteză.

Scumpirea benzinei e vina lui Putin!

Acum conducerea are o ieșire convenabilă. Există un urs malefic și furios pe care să dea vina. În prezent, încearcă să dea vina pe Putin și pe Rusia pentru inflație, prețul benzinei, deprecierea dolarului și suferința economică care va urma. Ei sunt țapii ispășitori pentru distrugerea intenționată a vechiului sistem, ca pregătire pentru noul lor sistem.

Noul lor sistem de supraveghere totală prin intermediul unei singure treceri digitale (bani, sănătate, transport, societate) se bazează pe modelul Chinei. Este garanția vieții sociale. Câștigi puncte atunci când contribui la „binele comun” al lui Fauci și pierzi puncte atunci când nu te supui. Toate băncile centrale din Occident creează în prezent cel mai mare sistem de înrobire a umanității conceput vreodată – monedele digitale ale băncilor centrale – CBDC.

Monede digitale programabile care sunt legate de comportamentul și supunerea ta și care pot fi anulate din cont, pentru o gândire greșită. Ați mărșăluit duminica trecută pe Champs-Élysées sau în Trafalgar Square, sau în centrul New York-ului, sau v-ați alăturat protestului din cartierul vostru local împotriva bărbaților transsexuali care intră în toaletele fetelor adolescente?

Portofelul tău digital tocmai a fost înghețat pentru că ai avut opinii politice greșite. Îmi pare rău. Tocmai ai fost doborât de o ciupercă birocratică de la departamentul de trezorerie. Jocul s-a terminat. Dă drumul la muzica sintetică din jocul video Mario Bros.

Do-do-do-do-do do-do do-do do, plop!

Ai mărșăluit împotriva brutarilor creștini care au refuzat să facă un tort de nuntă pentru Ace și Gary? Ai câștigat loteria! Portofelul tău digital tocmai a fost mărit pentru activități recreative pentru că ai opiniilor politice corecte.

Banii tăi sunt libertatea ta. Îi urmăresc rapid băieții. Odată ce vor controla modul în care sunt cheltuiți, vor controla totul și pe toată lumea – pe toți cei care nu au murit încă subit la benzinărie.

Adepții teoriei conspirației depopulării încă mai au parte de momente grele, chiar și după tot ceea ce am văzut în ultimii ani. Ați văzut previziunile managementului global pe acest front? De atunci le-au șters de pe site-ul lor, dar internetul nu uită niciodată. Deocamdată. (mai multe despre asta în curând)

De ce să murim doar pentru că zic unii?

Ce știe compania Deagel, un partener al Pentagonului despre viitor? De ce preconizează o scădere de 60-80% a populației occidentale în următorii trei ani? Va juca un rol în acest sens controlul pe care Bill Gates îl deține asupra terenurilor agricole naționale? Va juca un rol controlul Chinei asupra a 88% din piața farmaceutică americană? De ce să vizeze populațiile occidentale? Ar putea avea vreo legătură cu emisiile de carbon pe cap de locuitor?

Există o mulțime de consumatori de masă egoiști în toate națiunile occidentale. Toți conduc mașini care consumă multă benzină și consumă cinci mese pe zi, înghițind fiecare masă ca și cum ar fi sărit peste ultimele douăzeci. Eliminarea câtorva miliarde dintre ei ar însemna mai puține emisii de dioxid de carbon, deoarece nu vor fi foarte receptivi la a mânca insecte pentru a „salva planeta” de umanitate.

Mănîncă gîndacii, sau..

Ce s-ar întâmpla dacă ar exista un virus sau un leac pentru un virus care ar putea viza originile genetice ale persoanelor cu strămoși europeni cu cancere în masă sau proprietăți imunosupresoare?

Ce zici de un alt război masiv al bancherilor pe continentul european între NATO și Rusia?

Ca să-l citez pe genialul Forest Gump: „Poate că ambele se vor întâmpla în același timp, Jennay”.

Războiul fierbinte se desfășoară conform programului. Toată lumea își joacă bine rolul, inclusiv borgul ucrainean. Pompăm poveștile despre suferința umană non-stop către Borg și ei vor consimți la orice soluție pentru a o opri, chiar și făcând lobby pe lângă reprezentantul lor local fără fler pentru a mări căldura în bucătăria războiului global. Ce modalitate mai bună de a opri suferința provocată de război decât mai mult război?

Fiecare steag fals o nouă oportunitate de a colecta mai multe noduri pentru arma lor de consimțământ psihologic. Borgul ca un uriaș ce avansează evenimente, un motor de distrugere.

„Au bombardat un reactor nuclear? Ce rău! Trebuie să facem ceva acum!”

„Un spital pentru copii? Ce rău!”

„O maternitate? Ce rău!” – „Da, în Yemen. De ani de zile.”

„Unde? Ce? Yem-wha?”

Toată lumea este un nod pasiv ignorant pentru manipularea emoțională. Miliarde de noduri organizate concertat pentru a ne atrage atenția către un singur lucru, într-un singur mod, și pentru a reacționa ca unul. Programați pentru a ne mișca la unison ca un banc de pești. Este cea mai mortală armă pe care o au managerii globali și pe care o mânuiesc la fiecare câteva luni pentru a face munca pe care nu ar fi niciodată capabili să o facă singuri.

Cea mai recentă, este de a mișca banc de pești astfel încât războiul și moartea să continue în speranța că se poate fabrica un război mai mare și de a se asigura că petrolul și materiile prime rămân la prețuri ridicate, iar exporturile de grâu și floarea-soarelui din coșul de pâine al lumii rămân blocate, astfel încât o mulțime de oameni vor muri de foame.

Circarul rezistenței ucrainene clandestine își joacă în continuare rolul la perfecție de la ambasada din Varșovia. El dansează în continuare cu stelele globaliste. Zilele trecute a dezvăluit o Rumba entuziasmantă pentru Parlamentul britanic, insultându-i și apoi fiind ovaționat în picioare pentru prestația sa. Britanici masochiști.

A insultat pe toată lumea până acum, numindu-i pe toți lașii care nu sunt de acord cu planurile sale pentru cel de-al treilea război mondial. Așa arată eroismul în Occident în secolul XXI: Servitori narcisiști, aleși ai puterii globale, care încearcă să tragă lumea într-un conflict nuclear pentru ca istoricii din viitor să poată scrie despre curajul și sacrificiul său din buncărele lor subterane fără radioactivitate, în timp ce înfulecă tablete de iod pentru următoarea mie de ani.

Alex Jones strigă despre toate acestea de prea mult timp. În ultimele șase luni a avut mai multe crize de furie care nu sunt la fel ca cele obișnuite. Acestea sunt mai degrabă crize de disperare ale unui om care a avertizat omenirea și care nu poate suporta durerea de a ne vedea cum ne îmbibăm în benzină și alergăm spre următorul infern cu emoji zâmbitori. Este sufletul lui care strigă cu întrebări care sunt întâmpinate cu tăcere și indolență.

„De ce nu mă asculți de data asta? Știi că am avut dreptate în atâtea privințe de atâta timp”.

La fel ca acele sirene de raid aerian din două în două zile de joi în Praga în anii ’80, pe care oamenii care nu au cunoscut niciodată războiul sau suferința le-au ignorat complet, aceiași oameni proiectați social pentru a accepta următorul lucru oferit, îl ignoră pe Alex Jones. El a devenit sirena de avertizare care a strigat „lupul!” de prea multe ori, iar acum este doar avertizorul care îi anunță pe oameni că există o sirenă de avertizare pentru ceva despre care trebuie să fie avertizați. În secret, el știe acest lucru și aceasta nu face decât să-i sporească disperarea.

Dar nu vă faceți griji, Buni Cetățeni, nu vă voi lăsa din nou cu pesimism. Există câteva vești bune care trebuie menționate în onoarea tardivă a Zilei Internaționale a Femeii!

Bărbații își pot trage penisul în costume de baie pentru femei și pot câștiga toate medaliile în competițiile de înot feminin. Nu numai că este legal, dar este încurajat și considerat uimitor și curajos!

Diversitate.
Incluziune.
Echitate.

Incluziunea și echitatea ne vor elibera conștiințele de vinovăția proiectată social, de a fi fiecare dintre noi toți -iștii și toți -obiecții din existență. Oferta de salvare a managementului global, cu o garnitură de greieri prăjiți în ulei.

Diversitatea este puterea noastră și ne va ajuta să trecem prin aceste ape tulburi ale distrugerii economice, ale depopulării și ale morții subite.

Ei bine, ce mai așteptați? Îmbarcați-vă! Arma e pe cale să se descarce.

La semnalul tău.

Fi gata.

Să-ți fie călduț în pătuț!

Good Citizen

Un mercenar care „s-a luptat” pentru Ucraina și a supraviețuit, relatează – norocosul..

Baza militară Yavoryv din Ucraina

În urmă cu nouă zile, un veteran al corpului de pușcași marini americani și utilizator Reddit a părăsit Statele Unite pentru a lupta împotriva rușilor alături de Legiunea Străină Ucraineană:

Sunt un veteran EMT USMC cu experiență în luptă și traume. Voi sosi pe 9 Martie cu o cantitate decentă de echipament medical pentru a mă oferi voluntar acolo unde este nevoie. De asemenea, am prieteni care încearcă să acumuleze materiale medicale recent expirate de la spitalele din statul din care provin. Sper să stabilesc un canal logistic pentru ca aceste provizii să ajungă de la ei la mine pe teren și în zonele în care este nevoie urgentă de ele.

Noaptea trecută, rachete rusești au lovit baza sa de antrenament din Lviv, care se află în vestul îndepărtat al Ucrainei, aproape de granița cu Polonia:

Da, am fost aici astăzi și am fost săltat în aer de prima rachetă, de pe salteaua de sus a patului meu suprapus. Am făcut o postare lungă despre asta, dar postările mele nu apar pe acest subiect din anumite motive. Aici se află toate trupele legiunii străine, cei 35 de morți au fost toți ucraineni, în mare parte din cauza unei lovituri directe asupra cazărmii lor de lângă a mea. Baza este distrusă, depozitul de armament distrus, posibil sfârșitul legiunii. Aproximativ 60 de oameni cu capul pe umeri, inclusiv eu, au plecat după atac. Trimit pe front băieți neantrenați, cu muniție puțină și AK-uri de rahat și sunt uciși. Băieții care au rămas au fost bombardați din nou după-amiaza și victimele nu sunt clare. Dacă mai vreți să vă alăturați lor, nu sunt sigur care va fi procesul, deoarece literalmente toată infrastructura care susținea antrenarea/atribuirea voluntarilor este distrusă. Băieții care sunt acolo acum vor merge cu toții la Kiev și majoritatea vor muri, legiunea este total depășită dpv al armamentului și are câțiva lideri ucraineni nebuni. După atac, un ofițer a vrut să mărșăluiască toată lumea la Kiev ca să lupte. Nebunie totală. Rămâneți acasă.

Interlocutorii șocați îl întreabă dacă într-adevăr a dezertat din Legiune. Da, a spus el:

Am părăsit legiunea. Unii rămân pentru a ajuta refugiații – alții pleacă acasă. Dar este clar că a merge la Kiev cu legiunea este o nenorocită de condamnare la moarte. Un medic a murit a doua zi după ce a ajuns pe front, un alt tip a încercat să tragă cu un AK într-un transportor blindat de trupe și a fost ucis imediat, o echipă de 10 oameni a fost aproape nimicită – 8 morți și 2 s-au târât. Nici cadavrul tău nu va fi recuperat de pe front.

Acei răcani care nu au dezertat au fost trimiși să moară lângă Kiev.

Scena de acolo:

Legiunea Internațională de Apărare Teritorială a Ucrainei vrea să „Salvați lumea” și să „Fiți alături de Ucraina”. Poți să te oferi voluntar dacă „ai experiență militară” sau dacă „știi la prima mână cum să mânuiești armele” sau „ești încrezător în situații militare și de mare stres” sau „ai o voință puternică de a apăra pacea mondială” sau „ești gata să te alături chiar acum”. Dacă acestea sună ca niște standarde scăzute, chiar așa este. Legiunea Străină Ucraineană este o operațiune de cultivare a cărnii de tun.

Recruții care se înrolează pentru a muri trăgând cu puști din epoca sovietică în tancurile de luptă rusești nu apără „pacea mondială”, democrația sau libertatea sau ceva de genul acesta. Ei se sacrifică pentru a satisface interese periferice ale globalismului occidental, care este responsabil pentru tot felul de conflicte armate din întreaga lume și care nu ar putea fi mai puțin interesat de aceste abstracțiuni liberale fantasmagorice. Ne aflăm acum în etapa finală a liberalismului, o etapă finală în care majoritatea formelor politice liberale au fost lăsate deoparte în favoarea unei autocrații goale, dar distribuite.

Postarea mea despre Ucraina a generat multe e-mailuri și câteva comentarii furioase. Mulți cred că trebuie să-i sprijin pe ucraineni în lupta lor pentru libertate și autonomie națională. Adevărul este că ucrainenii sunt proxy-ul Imperiului Global American, și acesta este singurul motiv pentru care mass-media i-a îndemnat pe occidentali să se intereseze de acest conflict, mai degrabă decât oricare altul.

Carantinările nu au fost o situație singulară: vaccinatorii nu vaccinează pur și simplu. Dușmanii care ne-au asuprit în ultimii doi ani sunt un apendice al unui sistem mult mai larg. Climatismul, anti-rasismul, nebunia transsexualilor, Corona, iar acum Ucraina: Toate acestea sunt expresii ale aceleiași forțe maligne – toate sunt același lucru.

eugyppius

Asta e realitatea care bate filmul – cine mai ține minte „Jurnalul unui prefect maghiar ajuns la olteni„?

Actori de criză în Ucraina – complet cu telefoane dotate cu antenă pentru satelit.

Așa e atunci cînd meseria de actor de criză se internaționalizează – observați zîmbetele, atitudinea relaxată de parcă ar avea loc o ședință de machiaj și telefonul dotat cu genul de antenă care nu încape în buzunarul unui civil. Cică era o crimă în masă..

https://t.me/STFNREPORT/12036

Există vreo legătură între cele trei organizații – ce mafie ciudată conduce Ucraina?

Cum este posibil așa ceva cu un președinte evreu, susținut financiar de către oligarhul Igor Kolomoisky deasemenea evreu, revenit în Ucraina din Israel deîndată ce Zelensky a fost instalat? Cine sponsorizează neo-nazismul?

Batalionul neonazist Azov

Poate că Putin are și el oareșce dreptate:

https://t.me/STFNREPORT/12552

Vor fi războie și zvonuri de războaie – cine se duce la moarte pentru alde’ ăștia?

De cînd operațiunea „Curățenie în culoarul patru” a început în vechea Rusie de vreo 10 zile încoace, s-a declanșat un val de panică vecină cu isteria peste Români: se cumpără euro cu ambele mâini, de parcă hîrtia care azi-mâine nu va mai putea cumpăra gaze de nicăieri ne va salva pe noi, cei al căror guvern a anunțat astăzi că vajnica și practic inexistenta armată Română, va fi subordonată unor trupe străine deja prezente la noi.

Firește, nu cred că apetența noastră pentru valute calpe ar fi de vină – proptirea artificială a unor mijloace de schimb temporare care vor lăsa în fundul gol statele care le dețin, e generată de alte interese. Nouă doar ni se ordonă să ne îndatorăm cu obligațiunile emise fără acoperire de către înalta poartă. Așa-i atunci cînd nu te reprezintă nimeni.

Acum la Cluj viitoarea hîrtie igienică se cumpără cu 5,35 Lei, cu un „spread” imens de .30 de bani. Aud din toate părțile că casele se schimb valutar nu ar mai avea depozite. Nu mă doare: am niscai Lei, forță de muncă, un pămînt bun. Cu mila Domnului, vom face față.

Chiar nu e cazul să ne panicăm. Dacă slugile imbecile care au fost proptite pe cai mari vor băga România în conflict cu Rusia e musai să gîndim la rece – rusnacii vor lovi doar bazele militare, nu și orașele.

Chiar și așa au parte de demonizare din partea mass-mediei aservite, cu toate că au făcut tot posibilul ca să mențină infrastructura necesară traiului pentru civilii din Ucraina: căldură, curent electric, apă, spitale, poduri, șosele. Pînă și culoarele de evacuare organizate de armata rusă, pe care forțele armate oficiale și paramilitare ucrainiene, le sabotează prin uciderea propriilor conaționali sunt trecute sub tăcere.

Să nu ne temem deci: 50 de kg de cartofi și ce a mai rămas din butoiul cu varză murată ne vor ajuta enorm, mai ales că acum e vremea postului – nu avem nevoie de pașapoarte și de bancnote false, ci numai de rugăciune către Bunul Dumnezeu și de oțîră de organizare a proprie-i ogrăzi.

Apoi – să ne lăsăm tinerii să meargă la moarte pentru niște sataniști?

Civili ucraienieni uciși de forțele armate ucrainiene, pentru că încercau să părăsească zona – VIDEO extrem de grafic

Nu e I-ul raport că forțele înarmate ale Ucrainei ucid civilii care vor să părăsească zona de conflict. Nimeni cu mintea la purtător nu vrea să moară pentru circarul zelenski și pentru șleahta care girează profiturile imense ale patru fii de politicieni democrați mari războinici, fii ce se află pe ștatele de plată ale companiilor de petrol și gaze ale Ucrainei plătiți cu cel puțin 50,000 USD / lună – nu e o glumă.

Juniorii lui Biden, Pelosi, Kerry, Romney

Numai dacă aveți stomacul suficient de tare pentru a fi martorii unei crime: un soț și soția lui, sunt asasinați cu sînge rece de către trupele evreului miliardar posesor al unei vile în valoare de 34,000.000 USD aflate în statul Florida, zelensky, pentru „păcatul” de a fi încercat să îi ajute pe frații lor uciși mai dinainte, pe cînd rușii creau coridoare de trecere în siguranță – numai de nu ar fi ales scurtătura bieții de ei.

Se omoară între ei creștinii, pentru folosul altora.

http://198.46.190.126/videos/zalenskymassacre.mp4

Nemții, naționalismul, Ucraina și jocul la două capete – atunci cînd depinzi de gazul rusesc..

La inceputul lunii februarie, revista Der Spiegel a invitat-o pe Herta Muller, scriitoare germana nascuta in Romania, laureata a premiului Nobel pentru Literatura sa discute cu Suzanne Bayer despre conflictul din vecinatatea granitelor Romaniei. La discutie a participat si nativa bielorusa Svetlana Alexievich.


Dialogul a fost preluat de Courriel International.
Articolul mi-a starnit curiozitatea si pentru faptul ca am considerat ca gloriosul premiu a fost inca o magarie facuta romanilor care in semn de protest se puteau retrage definitiv din competitie.


Naratiunea.
Herta Muller considera ca Germania are obligatia sa ajute militar Ucraina mai ales din cauza legaturilor istorice dintre cele doua tari.
Intrebata daca crede ca in Romania, tara membra UE si a OTAN populatia mai manifesta comportamente (relicve) specifice erei socialiste, laureata raspune ca da, vede extremism de dreapta, coruptie si antisemitism.


Realitatea.
Herta Muller, talentat scriitor si dizident , cetatean roman emigrat in RFG in 1987 a fost una din cele mai sonore voci ale intelectualitatii occidentale care a sustinut interventia Statelor Unite in Irak .


Herta Muller este fiica unui membru Waffen S.S.
Bursele in Germania se dau pe aceasi filiera.


Soros are inca zile lungi. Sper ca si grele.

Clement

Narațiunea contra realitate

Ucraina într-o membrană – nebuni de legat, fără creier

Blogul Good Citizen face o excepțională analiză a situației de la Est, pe care o prezint aici în limba română.

Nebunie în Ucraina

Președintele Volodymyr Zelensky este la fel de mult un dictator marionetă al unei oligarhii disfuncționale instalate prin alegeri de către manageri globali, precum Joe Biden este un președinte marionetă al unei corporatocrații disfuncționale instalate prin alegeri de către manageri globali. Nu poți vorbi despre niciunul dintre cei doi fără să fii calomniat ca fiind un „teoretician al conspirației”. Mintea cu discernământ știe că nu mai există teorii ale conspirației. Sintagma în sine a fost inventată ca instrument de dezinformare de către CIA pentru a-i defăima pe cei care puneau prea multe întrebări incomode după ce au asasinat un președinte în 1963 chiar în fața camerei lui Abraham Zapruder și a lumii întregi. Indiferent de câte găuri există într-o narațiune pregătită, inclusiv lovituri de stat evidente, asasinate și, în ultima vreme, alegeri aranjate de Occident, se presupune că cineva trebuie să tacă și să nu-și creadă ochii mincinoși. Acum ni se spune să tăcem din gură și să credem că Ucraina este o „democrație” care luptă pentru a apăra „valorile liberale”, iar Zelensky este un lider curajos care sfidează agresiunea malefică.

Cultul de erou al lui Zelensky, care face turul pe la posturile de propagandă și este amplificat pe rețelele de atenție, este o legendă. Războiul este întotdeauna doar propagandă. Slujitorii puterii din Borg-ul ucrainean, precum și șoimii de război din ambele partide și ecourile lor din brigada de cecuri albastre din tot Occidentul vor ca oamenii să creadă că un ipotetic viitor „liberal occidental” nu ar fi aproape o premieră în acel biet stat vasal, dar nu contează faptele, în ceața propagandei de război este un moment doar pentru emoții.

Reprezentațiile comice au fost spectaculoase de manipulare occidentală, culpabilizând țări precum Germania și Suedia să trimită mai multe arme care vor necesita probabil o felicitare de mulțumire din partea lui Putin. Comicul continuă să manevreze mafioții din rețeaua de atenție pentru a îngrămădi creșterea sancțiunilor care vor afecta mai mult mafioții decât rușii. Cu siguranță este încă un comic, dar acum este și un nebun periculos care vrea să doboare întreaga lume cu regimul său corupt. Cu propagandiștii media corporatist-statali occidentali care manipulează borgul ucrainean care îl aclamă neîncetat, asta nu se va sfârși bine. Cererile comicului devin tot mai nebunești pe zi ce trece.

Facem apel la toate țările civilizate să impună un embargo asupra produselor petroliere rusești, să interzică accesul cetățenilor ruși pe teritoriul vostru și să deconecteze Rusia de la SWIFT. Facem apel la NATO, Europa, Statele Unite să închidă cerul deasupra Ucrainei.

Traducerea pactului de sinucidere în benzi desenate: „Rusia este necivilizată în ciuda faptului că noi îi împungem de ani de zile în schimbul miliardelor de dolari în ajutoare americane pe care le canalizăm către elitele americane sau către fiii lor precum Hunter Biden. Interzicerea energiei rusești îi va distruge pe oamenii din vest care vor plăti sume enorme pentru gazele naturale și petrol, dar nu este acesta un preț mic de plătit pentru solidaritatea cu mine, marioneta aleasă a oligarhiei ucrainene? Deconectarea Rusiei de la swift îi va trimite mai departe în brațele dragonului și ale Iranului pregătind terenul pentru al treilea război mondial, dar nu este acesta un preț mic de plătit pentru mine, marioneta hienelor occidentale?”.

Acest lucru nu va însemna o confruntare militară cu Rusia. Aceasta va însemna că ați oprit războiul, iar urmașii voștri își vor aminti de voi ca de niște eroi. În ceea ce ne privește, vom continua să ne apărăm propriul pământ, nu vom renunța și ne vom distruge dușmanii.

Traducerea pactului de sinucidere în benzi desenate: „Puteți să fiți eroi și să opriți războiul. Știu că aș putea să o fac într-un minut prin telefon, dar hienele nu mă lasă. Ce spuneți, civilizație occidentală, stați alături de noi și ajutați-ne să continuăm să împungem ursul sacrificând mii de civili ucraineni pentru ca eu să rămân la putere și pentru ca mass-media să mă numească în continuare erou?”.

Un erou adevărat și-ar lua câștigurile obținute în mod necuvenit și ar pleca pentru a face pe hazliul sau fabrica de râs, salvând astfel mii de vieți ale compatrioților săi. Din nefericire pentru poporul ucrainean, comicul și amicii săi au intenția de a-i folosi ca carne de tun pentru campaniile de propagandă occidentale și pentru operațiunile lor neîncetate de bătaie la urs. Înarmarea civililor din Kiev care nu știu nimic despre arme de foc și punerea lor în luptă este o stratagemă cinică pentru a-i face victime pentru campaniile de propagandă ale mass-media occidentale.

Din nefericire pentru Europa și Occident, comicul îl strigă pe Papa Dementia pentru că nu a trimis forțele americane pentru a-și apăra regimul marionetă oligarhică care l-a îmbogățit pe Papa Dementia și pe fiul său, capul de crack. Mașinăria ucraineană de spălare a banilor este pe punctul de a se prăbuși. De unde vor achiziționa Papa Dementia, fiul său, fiul lui John Kerry, fiul lui Romney, fiul lui Pelosi și alții din Occident bani murdari din ajutorul SUA dacă nu vor fi spălați în consiliile de administrație ale companiilor energetice ucrainene? Sunt multe în joc, iar buzele comicului se dezlănțuie destul de mult. Știm cu toții ce se întâmplă cu buzele dezlegate. Să sperăm că nu se urcă la bordul unui elicopter închiriat de CIA dacă Kievul cade.

Ursul a mârâit și în prezent face niște maimuțăreli ușoare, deși nu merge atât de repede cum a fost planificat. Toți occidentalii sunt încă dornici să-și îmbrățișeze hiena interioară și să fie proști și perfizi, punând în pericol lumea prin amenințarea, pentru prima dată în istorie, a unui conflict direct între două superputeri nucleare. Nebunia nici măcar nu începe să descrie mizeria din Ucraina, care ar putea fi încheiată cu un singur telefon.

Responsabili cu narațiunea

Propagandiștii corporatist-statali au lucrat din greu pentru a vinde lumii minciună după minciună. Războiul este momentul lor de a străluci și, după doi ani de propagandă a Războiului Tăcut, sunt buni și pregătiți să livreze câteva bijuterii de război fierbinte prin procură. Toate acestea sunt concepute pentru a manipula masele nepăsătoare care își externalizează creierele către managerii de narațiuni și recurg la exprimarea sentimentelor manipulate ca și cum ar fi valabile. Ori de câte ori panica și isteria se declanșează, oamenii își închid creierul și ar fi bine să simți ceea ce simt ei, altfel se vor înfuria. Cele mai recente sentimente pe care ar trebui să le avem cu toții sunt că Putin este rău și că Rusia este un stat monstru. Putin este unul dintre cei mai inteligenți și mai raționali oameni de stat în viață și, deși poate fi corupt și dictator, cu siguranță împărtășește multe dintre aceleași calități ca Biden, Trudeau, Macron, Ardern, Johnson și alți trădători corupți occidentali care își închid cetățenii, își suspendă libertățile civile, întemnițează opoziția politică și impun arme biologice toxice asupra a milioane de cetățeni nevinovați și neștiutori. Cum sunt ei mai puțin răi? Trudeau tocmai a pus sechestru pe conturile bancare ale cetățenilor care respectă legea, ale protestatarilor pașnici din clasa muncitoare. Lucrurile pe care vor să le credem.

În teoria relațiilor internaționale, Putin face pur și simplu ceea ce ar face orice lider inteligent. El curăță o mizerie la granița sa care a scăpat de sub control timp de opt ani. A încercat calea diplomatică și a fost mustrat la fiecare pas de o ramură executivă occidentală controlată de CIA și Pentagon, sub Obama, apoi Trump și acum, mai ales sub Biden. Ei au direcționat mai mulți bani, mai multe arme și au răspândit mai multe minciuni despre Rusia în fiecare an, dând vina pe Putin pentru loviturile interne ale CIA și FBI, pentru amestecul în alegeri care a fost de fapt făcut de Clinton și Obama, iar acum, după douăzeci de ani de împunsături asupra unui urs care în sfârșit mârâie puțin, vor să-l prezinte ca pe un dictator lunatic care va începe al treilea război mondial. Se spune chiar că suferă de efectele psihice ale unui „long covid”.

Ar trebui să fi stat cu capul în nisip în ultimele două decenii pentru a crede un cuvânt din toate astea, dar milioane de oameni din întreaga lume le înghit ca pe un adevăr. Singurul adevăr este că propagandiștii nici măcar nu sunt foarte buni în ceea ce fac. De fapt, ați putea spune că devin destul de neglijenți.

2018 Explozia de gaz din Ucraina, folosită ca propagandă de război pe prima pagină a frontului occidental. Ora amatorilor la MI5 și CIA.
Omul cu nouă vieți – poate fi omorît atît în Afganistan, cît și în Ucraina

Borgul ucrainean

Aceiași membri ai cultului covidiot care și-au predat creierele managerilor de stat și brațele la Pfizer și Moderna își semnalează acum dragostea pentru albastru și galben. Steagurile sunt peste tot. Propaganda chiar sub ele. Gesturile lipsite de sens curg de la cei care, din nou, își externalizează creierele către managerii narativi și recurg la exprimarea sentimentelor manipulate ca și cum ar fi valabile. Dacă ar susține cu adevărat poporul ucrainean, ar cere dictatorului lor oligarhic să facă ceea ce trebuie și să renunțe la aderarea la NATO, care oricum nu a fost niciodată pe masă. Ei nu au nicio idee despre ce se întâmplă cu adevărat și se grăbesc să se alăture turmei care aleargă spre pajiștea aprobată în prealabil pentru a mesteca narațiunile și imaginile pregătite cu grijă și concepute pentru a-i manipula și controla.

Asimilînd ultimul Borg în fiecare an

Ni se spune că unele dintre minciuni sunt răspândite pentru a menține „moralul ridicat”. Se pare că au ucis sau capturat 4.300 de soldați ruși în 72 de ore și au distrus 146 de tancuri rusești, în ciuda faptului că nu au avut aproape nicio putere aeriană din a treia oră de conflict. Joseph Goebbels ar fi fost jenat dacă i-ar fi înmânat așa ceva lui Hitler și totuși milioane de oameni asimilați Borgului ucrainean sărbătoresc toată această propagandă ca pe un fapt. Ministerul ucrainean al apărării vrea ca civilii să cumpere această speranță falsă, astfel încât să se grăbească să-și verse sângele pentru oligarhii ucraineni și hienele occidentale. Mass-media occidentală îi încurajează.

Există rapoarte despre baruri și restaurante din SUA și Canada care retrag de la vînzare votca rusească, pentru a… pentru a… pentru a fi solidari cu Ucraina? Guvernatorii republicani sunt nerăbdători să își dezvăluie adevăratul geniu și urmează cu gesturi fără sens. Lașii aleargă cu toții pentru a se alinia, speriați de teama de a nu fi înjurați de managerii media ai partidelor regimului și de șefii lor spionii de informații. Unde este partidul de opoziție în vremuri de conflict pentru a pune întrebări importante și pentru a contesta Borg-ul? Când vine vorba de susținerea războaielor proxy occidentale, devotamentul unui politician trebuie să fie absolut. Chiar dacă este absolut imbecil.

La fel e și la noi

Opoziția republicană care era cel puțin semi-coerentă în timpul nebuniei armelor biologice a dispărut complet. Ultimele lor puncte de discuție politică arată cam așa: „Acest lucru nu s-ar fi întâmplat niciodată sub Trump. Slăbiciunea lui Joe Biden face lumea nesigură”.

Folosirea conflictului, care este probabil intenționată și proiectată pentru puncte politice ieftine, este amuzantă. Trump ar reacționa la acest conflict proiectat la fel de rău ca Biden cu toate sancțiunile inutile care deschid calea pentru o conflagrație globală între puterile nucleare. El l-ar conduce pe Putin direct în mâinile Dragonului, așa cum face Papa Dementia, cu câteva cuvinte mai dure pentru Dragon: „Chyyyna!”. Funcția executivă este o poziție simbolică, care este făcută din ce în ce mai impotentă de forțele reale ale puterii din comunitatea serviciilor de informații care controlează mass-media și care pot face un președinte complet inutil doar cu ajutorul propagandei.

Trump a fost mai dur decât Biden în privința Rusiei din cauza acuzațiilor de coluziune nefondată pe care încerca să le depășească și să le surclaseze. Asta nu înseamnă că ar fi evitat nebunia din Ucraina, deoarece a trimis arme regimului comicului. Se zvonește că i-a spus lui Putin că va bombarda Moscova dacă va invada Ucraina. Sună ca un zvon drăguț de „tip dur” pe care acoliții lui Trump l-ar planta pentru ca borgul MAGA să îl mestece și să îl răspândească pe rețelele de atenție ca și cum ar fi o poveste de război rece „pace prin forță”, o poveste înaltă de tip Reagan. Dacă este adevărat, îl face extrem de prost și periculos, deoarece Ucraina nu este de interes strategic vital pentru SUA, ci mult mai mult pentru Rusia.

O Ucraină neutră și legături de prietenie între SUA și Rusia ar trebui să fie scopul final al politicii externe occidentale în pregătirea pentru balaurul (China – nb) care se ridică, dar ei vor să împingă Rusia spre balaur. Fiecare acțiune întreprinsă în ultimul deceniu a împins ursul să danseze cu balaurul, iar acest lucru va costa scump Occidentul când va începe adevăratul conflict.

Răfuiala dintre noi a dus deja la creșterea tensiunilor nucleare la nivelul Războiului Rece. Totul pentru un regim marionetă oligarhică în Ucraina. Borgii nici măcar nu realizează că, în timp ce ei erau ocupați să își ajusteze pronumele și să lupte pentru drepturile bărbaților de a distruge sporturile feminine, Rusia era ocupată să dezvolte arme hipersonice care ar putea doborî portavioane și baze militare americane fără nicio șansă de răspuns. Așa că iată-ne aici, înapoi în 1982, pentru că Occidentul este condus de hiene sinucigașe.

Alertă nucleară

Punctul de vedere neasimilat

Mass-media minte peste tot. Războiul este gestionat de agențiile de informații occidentale și de lacheii lor din presă, care scot povești cu eroi pentru a manipula și inspira. Cele mai multe sunt false, povești complet false despre rezistența ucraineană la amenințarea rusă. Marea narațiune nu poate fi niciodată pusă la îndoială: Ucraina luptă pentru viitorul său împotriva unui regim despotic malefic, iar noi toți trebuie să ne oferim sprijinul de partea „binelui” împotriva „răului”. Ce face ca Ucraina să fie „bună” și Rusia „rea”? Rusia este agresorul. Asta este. După acest standard, SUA este cea mai malefică țară din lume, care a instigat 91% din toate războaiele globale din ultimii 60 de ani, ca să nu mai vorbim de lovituri de stat, asasinate și alegeri aranjate. Dar hai să ne jucăm oricum.

Imaginați-vă acest scenariu de agresiune. Rusia a înființat ceva numit SATA. (Surround America Together Alliance) cu Bahamas, Cuba, Canada și toată America Centrală. Articolul 5 din SATA spune că dacă unul dintre ei intră în război, toți intră în război. Putin încearcă să convingă Mexicul să se alăture. El a orchestrat o lovitură de stat acolo în 2014 și a instalat un dictator marionetă care îl ajută pe Putin să se îmbogățească prin intermediul fiului lui Putin, capul de crack. El continuă să asigure Mexicul că vor adera la SATA într-o zi, chiar dacă celelalte țări nu ar aproba votul și nu îndeplinesc anumite cerințe minime. Alți politicieni din Duma își trimit copiii să facă parte din consiliile de administrație ale companiilor mexicane pentru a încasa cecuri de 50.000 de dolari pe lună. Rusia continuă să trimită arme Mexicului care are o forță neonazistă de naționaliști lângă graniță care trage în separatiștii americani vorbitori de engleză care ar prefera să facă parte din Statele Unite. Încetarea focului este încălcată de 2000 de ori în 8 ani, lăsând în urmă 14.000 de morți în acest conflict. Statele Unite au adoptat o poziție răbdătoare, încercând să se înțeleagă cu dictatorul mexican cocalar, dar acesta continuă să accepte arme și bani de la SATA. Săptămâna trecută, dictatorul mexican a declarat că nu vrea doar să devină membru SATA, ci vrea să aibă în țara sa arme nucleare rusești îndreptate împotriva Statelor Unite. Aceasta a fost picătura care a umplut paharul. Marți, SUA au lansat atacuri aeriene în Mexic și au declarat aceste state americane anglofone drept republici independente.

Nu există „băieți buni” în niciun scenariu, dar există mincinoși, propagandiști și ipocriți în tot Occidentul care sunt disperați să manipuleze masele pentru a simți că Putin și Rusia sunt inamicul. În scenariul de mai sus, ei ar fi, însă realitatea este inversă. Statele Unite și Ucraina sunt responsabile pentru evenimentele care se desfășoară în acest moment și încă refuză să ia măsuri care să le oprească.

Ingineria unui nou Război Rece

Sunt managerii globali care inginerează acest conflict pentru a deschide calea unui război mai mare? Într-un mod ciudat, toate centrele de putere globală vor câștiga, inclusiv FME. Putin câștigă prin recâștigarea controlului asupra Ucrainei, dacă va avea succes, și prin faptul că va arăta lumii că Rusia nu va mai fi un preș pentru aroganța și ipocrizia occidentală. SUA câștigă prin canalizarea mai multor arme și soldați spre est, spre granița Rusiei. Antreprenorii din domeniul apărării câștigă din nou. Criminalii de război pandemici obțin ca lumea să privească în altă direcție pe măsură ce veștile despre crimele lor încep să se scurgă. NATO reușește în sfârșit să acționeze dur și să pretindă că are mușchi adevărați. Sancțiunile asigură faptul că Rusia este împinsă mai repede spre brațele Dragonului, creând în același timp o criză energetică cu creșterea costurilor gazelor naturale și a benzinei în tot vestul. În afară de sancțiunile SWIFT și ale băncilor centrale pentru Rusia, majoritatea sancțiunilor afectează consumatorii, producătorii, întreprinderile și transportatorii europeni și americani, crescând prețul la orice. WEF câștigă pe măsură ce monedele fiduciare sunt distruse, lanțurile de aprovizionare se prăbușesc în gol, China reține resurse importante de care Occidentul are nevoie pentru medicamente, computere, automobile, aproape orice. Trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva China conduce de fapt politica externă a SUA. Câți politicieni și spioni au fost compromiși de banii și influența chineză pentru a împinge în mod intenționat Rusia spre China? Scoaterea Rusiei din SWIFT este foarte bună pentru noua monedă digitală a Chinei. Aceasta va submina statutul dolarului american ca monedă de rezervă globală, slăbind și mai mult influența SUA în lume. Când dolarul va cădea, toată datoria SUA va arunca în aer țara din punct de vedere economic, lăsând-o într-o situație mai rea decât cea din timpul Marii Depresiuni.

China ar rămâne singură ca superputere globală după orice conflict care nu ar transforma planeta într-un glob de sticlă plutitor. Modelul lor de supraveghere totală și de supunere față de stat, care este planificat pentru națiunile occidentale cu ID2020, SafePass, The Green Pass și alte forme de sclavie digitală sub pretextul siguranței medicale, va transforma populația lumii într-un singur organism care va fi controlat și gestionat la nivel central. Va fi dificil pentru oameni să dețină ceva atunci când nu va mai fi nimic de cumpărat, iar monedele lor nu și-ar putea permite acest lucru, deoarece penuria a dus la creșterea prețului la orice. WEF poate apoi să ofere soluțiile pregătite pentru etapa finală a marii resetări pe care au proiectat-o, convergența entităților biologice cu biotehnologia și supravegherea în masă. Distopia noastră postumanistă.

Până atunci, lumea va pretinde că există linii de demarcație pentru un război global, iar mass-media va crea narațiunile, împingând propaganda pentru a convinge masele că aceasta este o bătălie civilizațională între toate cuvintele de ordine emoționale obișnuite care sunt complet lipsite de sens în realitate: liberalism, democrație, libertate etc. și răul real. Apoi pot mobiliza masele cu creierul spălat împotriva celor care nu se lasă păcăliți de această criză artificială, așa cum nu s-au lăsat păcăliți nici de șarada armelor biologice.

După ultimii doi ani, este greu de crezut că toate acestea vin din partea națiunilor occidentale care au forțat oameni sănătoși să fie prizonieri în propriile case, în timp ce abuzează de copii, creează conflicte sociale, creează frică și anxietate pentru a-și controla cetățenii, forțează injecții toxice, își acoperă crimele de război și cred că ne vom aduna cu toții în jurul următoarei lor crize artificiale ca o gașcă de idioți. Vânzarea acestui lucru va necesita ca populațiile din vest să se asimileze Borg, sau să aibă o amnezie severă. Din păcate, milioane de oameni se lasă deja păcăliți, din nou.

Lista de propuneri pentru carne de tun

Adevărul suprem care nu ar trebui să scape niciodată din acest conflict actual este că el putea fi în întregime prevenit. Comicul este fie prea drogat pentru a folosi bunul simț, fie managerii globali au un pistol la tâmplă pentru a se asigura că nebunia continuă și că poporul ucrainean suferă din cauza ei. Ar putea pune capăt la toate acestea cu un singur telefon și o singură întâlnire dacă ar vrea, dar hienele vor război pentru că tot ce cunosc sunt prostia și trădarea.

Este dificil să urmărești barajele mediatice nesfârșite de povești inventate despre oameni care au fost manipulați emoțional pentru a crede că luptă pentru națiunea și libertatea lor și nu pentru o clasă oligarhică care nu dă doi bani pe ei. Oamenii din Ucraina ar trebui să fie furioși pe comic, dar în schimb sunt gata și dispuși să fie carne de tun pentru el. Borgii ucraineni din vest îi aclamă pe acești oameni până la o moarte sigură, în cazul în care vor întâlni vreodată echipa A rusă care încă nu a apărut la Kiev. Putin știe că civilii morți nu îi vor face jocul și trebuie să limiteze numărul victimelor pentru a evita etichetele perpetue de „rău” și probabil că nu avea în plan să ocupe țara. Aceasta ar fi o nebunie masivă pe care doar imperiile arogante și lipsite de viziune o întreprind în ținuturi îndepărtate, cu o istorie milenară de triburi războinice. El vrea pur și simplu un vecin neutru care să nu se agațe de urs, recunoașterea republicilor rusești independente din est și să fie tratat cu respectul pe care îl merită puterea națiunii sale. Dacă trebuie să flexeze această putere pentru a o obține, el pare intenționat să continue să facă acest lucru.

Invazia se dovedește a fi mai dificilă decât s-a planificat inițial, iar Rusia ar putea foarte bine să se împotmolească în Ucraina timp de săptămâni sau luni. Dacă este forțat să se încolțească și nu are nimic de pierdut, Putin ar putea să angajeze tot mai multe forțe și resurse pentru ocupație, ceea ce ar entuziasma hienele occidentale. Acest lucru ar face ca Rusia să devină mai dependentă de China pentru împrumuturi și resurse, poate chiar și pentru arme. Țara ar putea fi balcanizată cu buzunare și orașe ale ocupanților ruși și cu bombardamente nesfârșite și schimburi de focuri urbane. Cel mai mult ar avea de suferit poporul ucrainean.

Circarului nu-i pasă de poporul său, altfel ar fi ridicat telefonul și ar fi cerut încetarea focului. Preferă ca aceștia să-și sacrifice viețile pentru aroganța și iluziile sale, și mai ales pentru camerele de filmat occidentale, îndemnându-i să ia armele și să iasă în stradă pentru a-și vărsa sângele pentru cauza oligarhilor. Ucraina nu va adera niciodată la NATO sau la UE. Chiar dacă Putin și Rusia se vor retrage într-o bună zi, tot vor fi oligarhi corupți la putere care vor fura ajutorul internațional, tot ce nu este mai întâi direcționat către clasa politică americană. Ucrainenii vor continua să nu aibă democrație. Națiunea va fi în continuare săracă. Sângele lor va fi vărsat pentru nimic. Acest lucru este numit acum „patriotism” de către managerii narativi occidentali. Ucrainenii care varsă sânge pentru hienele occidentale sunt patrioți.

Toți cei din vest care pretind că sunt alături de Ucraina vor fugi în momentul în care acest conflict se va încheia și atenția lor deficitară se va îndrepta către următorul lucru la care mass-media vrea să se uite. Se vor angaja liderii occidentali să ajute la reconstrucția acestei catastrofe create de ei și care putea fi evitată în totalitate? Vor direcționa miliarde de dolari pentru programe de infrastructură sau de creare de locuri de muncă pentru a ajuta poporul ucrainean, așa cum au făcut cu armele care ar putea ajunge în mâinile Rusiei? Le va păsa de poporul ucrainean atunci când acesta va fi neutru și nu va mai fi sub influența totală a hienelor occidentale? Răspunsul la aceste întrebări ne va spune totul despre cât de mult îi pasă cu adevărat Occidentului de Ucraina. Nu vă așteptați ca mass-media să îndrepte o singură cameră de luat vederi spre urmările sau să pună liderilor occidentali vreuna dintre întrebările de mai sus atunci când se va risipi fumul.

Poveștile fetișiste de război ca acestea din presa corporatistă despre civili manipulați care se grăbesc să fie carne de tun pentru nebunia occidentală sunt sfâșietoare, nu inspiratoare sau patriotice, așa cum pretinde reporterul. Managerii media sunt nerăbdători să vadă cum se îngrămădesc aceste cadavre de civili pentru a le putea folosi nu o dată, ci de două ori ca propagandă împotriva lui Putin.

Iată-i aici, nerăbdători să raporteze pentru primul lor apel nominal.

Dacă ar fi știut.

%d blogeri au apreciat: