Fost ofițer de vârf al serviciilor de securitate ucraieniene (SBU), afirmă: Ucraina a fost implicată în doborârea MH17

Fostul ofițer de vârf al SBU (Serviciul de Securitate Ucraienean) Vasily Prozorov, a făcut câteva dezvăluiri uluitoare pentru mass-media internațională, după ce s-a refugiat de curând în Rusia.

Între dezvăluirea unor închisori secrete în care dizidenții sunt torturați până la moarte și faptul că forțele speciale ucraieniene sunt antrenate în tehnici teroriste și de sabotaj, de către specialiști din SUA și UK, cea mai extraordinară dezvăluire este că partea ucraieneană a fost implicată în doborârea avionului de pasageri Boeing-777 aparținând Malaysian Airlines, MH17.

Lumea după Eufrosin ridica întrebări grele asupra versiunii oficiale care susținea că rebelii ruși din Donețk sprijiniți de căte armata rusă ar fi fost vinovații, la două zile după evenimentul din 17 Aprilie 2014 – iată acum întrebările capătă răspuns, iar îndoielile sunt validate. În 05 Octombrie al aceluiaș an, arătam aici fragmente din fuselajul MH17, ciuruit de proiectile de tun de 30 mm aflate la bordul avioanelor militare de tip Suhoi 25 aparținând armatei Ucrainiene și ajungeam la concluziile opuse raportului oficial. Iată că se confirmă teoria conspirației, trecând la statutul de fapte ale conspirației.

Este opinia mea personală și se bazează pe anumite informații. Partea ucraieneană este complice la dezastrul zborului Malysian MH17.

Reacția uimitor de promptă a conducerii ucraieniene a fost primul indiciu care mi-a trezit suspiciunile. Opinia mea este fără echivoc, că președintele Pyotr Poroshenko și serviciul său de presă cunoșteau dinainte această chestiune. În al doilea rând, ostilitățile erau în plină desfășurare de câteva luni atunci, dar spațiul aerian din zonă nu a fost închis.

 

În particular, Prozorov a subliniat că la toate încercările sale de a afla circumstanțele dezastrului, în conversații cu ofițerii staffului general, răspunsul obișnuit era: „Nu îți băga nasul în treaba asta dacă nu vrei să ai probleme”.

Unele informații s-au scurs într-un final. În baza analizei mele, pot specula cine a fost complice la crimă și cine a fost implicat în ascunderea evidenței. După părerea mea, doi oameni au fost implicați – actualul șef adjunct al personalului președențial Valery Kondratyuk și șeful Direcției de Informații al Ministerului Apărării Ucraienean, Vasily Burba.

Reamintesc că aeronava Boeing-777 aparținând Malaysia Airlines (Zborul MH17  Amsterdam – Kuala Lumpur), a fost doborâtă în 17 Iulie 2014, ducând la moartea a 298 de pasageri și personal de zbor, cetățeni ai 10 țări. Cu toate că ostilitățile terestre erau în desfășurare de ceva veme, Kievul nu a închis spațiul aerian pentru zborurile internaționale de pasageri. Australia, Belgia, Malaiesia, Olanda și Ucraina au creat o echipă comună de investigare, al cărei raport oficial interimar din 24 Mai 2018 susține că zborul a fost doborât de o rachetă rusească sol-aer BUK, trasă de brigada 53 a apărării aeriene ruse.

Așa-i că merită să citiți Lumea după Eufrosin, dacă vreți miezul poveștii în timpul cel mai scurt posibil? Când întreg sistemul minte, adevărul devine revoluționar.

 

sursa 

Flashmob rusesc: „dușmanii” zilelor noastre..

Al III-lea partid ca importanță din SUA, a înțeles datele problemei: în contextul politic actual, nu Rusia e amenințarea, ci cei care țin morțiș să stârnească un război cu ea. Fiii și nepoții celor care ne-au adus comunismul călare pe tancuri rusești, acum bat tobele războiului de pe spatele unor țări cucerite de către șleahta paraziților neoconservatori.

Românul de bun simț, nu vrea decât libertate socială, economică și culturală deplină pentru fiii și ficele lui. Decât război prin proxy, mai bine să ne cunoaștem și să ne respectăm între vecini.

 

Firește că e PR, oferit lumii pentru evitarea războiului. Dar în locul urii ignorante și manipulate de către urmașii neguțătorilor ambulanți de țoale vechi, mai bine o atitudine pragmatică și liniște și pace în casa noastră.  Noi avem să ne vedem de treburile noastre de zi cu zi și nu de procurarea viselor ude ale unor nenorociți.

 

Planurile altora pentru România? Să se strice.

Traditia ne arata ca primavara, americanii organizeaza in ograda aliatilor jocuri de strategie militara, pe banii gazdelor.

 
Anul acesta, 31000 de soldati s-au instalat in Polonia, unde se desfasoara operatiunea „Anaconda”. Nu stiu cine si de ce a ales ca operatiunea sa poarte numele unei trecute initiative militare putin glorioase, desfasurate in Afganistan.

 

Anaconda_2
France 5 a difuzat o emisiune intitulata „Putin, inamicul nostru cel mai bun”, la care a participat si generalul Vincent Desportes.

 
Emisiunea,ar trebui sa genereze dezbateri si in Romania, pentru ca afirmatiile politologilor francezi, au legatura si cu securitatea noastra nationala.

 
http://www.france5.fr/emissions/c-dans-l-air/diffusions/08-06-2016_491953.
In conceptia generalului, interesele comune ale europenilor presupun „o noua inginerie a frontierelor, pentru a redefini zonele de influenta” (min . 57’05).

 
Vincent Desportes este un sustinator al ideii de independenta economica si militara fata de Statele Unite si de cooperare pasnica, cu Rusia.

 
In capul acestuia deci, Romania ar urma sa isi redeseneze frontierele, pentru a servi interesele puterilor vecine.

 
De fapt, falsul nationalist francez este adeptul instalarii NOM, in care toate frontierele, inclusiv ale Frantei, sa fie modificate.

 

NWO
Cred acest lucru, pentru ca respectivul a asistat tacut la noua reforma teritoriala, prin care s-a renuntat si la denumirile ce tin de identitatea istorica a tarii sale.
Alsacia si Lorena au fost inglobate intr-o structura denumita impersonal ” Regiunea Nord-Est”.

 

Si uite asa, vin de se deslusesc aranjamentele de culise din Romania, debandada dirijata a dreptei, sensul trainiciei conceptului de reorganizare teritoriala in care se regasesc Dragnea si Ciolos.
Entitatile din umbra au decis ca Romania trebuie sa supravietuiasca doar prin generozitatea sa neconditionata fata de vecinii apropiati dar si indepartati.

 

Retrospectiv, multi romani se intreaba daca dupa ’89, tara putea urma si o alta cale.
Teoretic, cred ca DA.
Practic insa, vazand modul fioros in care a fost distrusa tara, ca si cum se stia pentru cine este pregatita, cred ca, NU.

 

Autor: Clement

04 Aprilie, ploaie cu bombe – In memoriam

Se spune că cei care uită istoria, sunt condamnați să o repete. Ziua de astăzi are o semnificație particulară în contextul actual, în care suntem folosiți ca teren de desfășurare pentru marea încleștare pregătită de către marele licurici (astfel botezat de preșul de tristă amintire Băsescu), cu Rusia.

Astăzi, acum 67 de ani, cei cărora Parlamentul tocmai le-a înlăturat limita de 3,000 de soldați staționați pe pământul României, au lovit crunt din aer populația civilă a Bucureștiului, sub justificarea că România era aliată a Germaniei.

Practica stabilită de democratizare a țărilor vizate constă în masacrarea civililor și în distrugerea economiei,  nu doar în neutralizarea armatelor lor. București, Ploiești, Dresda, Hiroshima, Nagasaki…

În trei minute putem doar întrevedea magnitudinea abominației care s-a produs acolo – asemenea calamități nu pot fi înțelese cu adevărat decît de cei care le-au trăit:

Alarma

Pe la ora prânzului, un număr de 220 bombardiere B-17 (numite Fortăreţe zburătoare) şi 93 bombardiere B-24 (Libertador) au intrat în spaţiul aerian al României, venind din Italia. Cu puţin timp înainte de apropierea lor de capitală, autorităţile au dat alarma. După 22 iunie 1941 s-au făcut zeci de exerciţii, pentru ca populaţia să se adăpostească, astfel că, pentru mulţi bucureşteni, alarma din 4 aprilie părea a fi un exerciţiu.

Era o zi de marţi, iar oamenii se găseau la lucru sau cu diverse treburi în oraş. De exemplu, conferenţiarul universitar Ion Hudiţă nota că în cursul dimineţii a fost la Universitate, unde a discutat cu rectorul Horia Hulubei, după care a decis să se întoarcă acasă în cartierul Vatra Luminoasă. „De-abia m-am urcat în tramvai – era unu şi un sfert – şi s-a auzit alarma. Când să trecem de Piaţa Brătianu, sergenţi de stradă şi un comisar au oprit toate tramvaiele, invitând lumea să se adăpostească unde poate. Mă îndrept spre Piaţa Rosetti şi văzând toată lumea alergând îngrozită, m-am adăpostit în gangul unei clădiri vechi.”

Gheorghe Zane, profesor la Universitatea din Iaşi, se afla de câteva zile în Bucureşti; s-a dus la Staţia C.F.R. Basarab pentru a-şi ridica bagajele pe care le expediase din „Capitala” Moldovei. În Memoriile sale, el avea să scrie: „Alarmă ca şi în zilele precedente. Populaţia a crezut că este vorba de un nou exerciţiu şi s-a ascuns în adăposturi.” S-a conformat şi el, nebănuind ce avea să urmeze.

Ivor Porter, spion englez reţinut din decembrie 1943 în localul Comandamentului Jandarmeriei, împreună cu colegul său (tot spion) A.G. Chastelain, juca bridge. Peste mai mulţi ani avea să noteze că în ziua de 4 aprilie 1944, pe la ora 13,45 a auzit „avioanele de vânătoare trecând deasupra noastră, dar nu le-am dat nici o importanţă; zece minute mai târziu, primul covor de bombe a căzut în direcţia Gării de Nord. Ne-am uitat pe fereastră până a sunat telefonul şi i s-a spus subofiţerului să ne conducă la adăpost. Prima oară am stat acolo doar patruzeci de minute. Nu era un adăpost în adevăratul sens al cuvântului, era doar un coridor la subsol. Femei plângeau într-un colţ, convinse că rudele lor care locuiau în zona Gării de Nord fuseseră omorâte. Gardienii simţeau nevoia să iasă să vadă ce se întâmplă, dar erau obligaţi să stea cu noi; ca prizonieri eram în aceeaşi barcă cu ei. Chas [Chastelain] cânta la muzicuţă şi noi pălăvrăgeam despre război, prizonieri sau gardieni la fel de excitaţi de această schimbare în plictisul cotidian.”

În Gara de Nord se aflau câteva sute de moldoveni, evacuaţi, pentru a nu rămâne sub ocupaţia sovietică, de unde urmau să fie repartizaţi în diferite locaţii din Bucureşti, precum şi din provincie. Erau mai ales femei, copii şi bătrâni, într-o stare de totală deprimare şi derută. Îşi părăsiseră casa şi averea agonisită, iar acum aşteptau, flămânzi şi obosiţi, într-o gară pe care cei mai mulţi nu o văzuseră niciodată în viaţa lor. Când s-a dat alarma, aproape toţi au rămas în vagoane, deoarece nu aveau unde se adăposti.

Bombardamentul a fost descris de mai mulţi contemporani

În Jurnalul său, Ion Hudiţă scria că a văzut cu ochii săi avioanele „care treceau în valuri strălucind în lumina soarelui ca nişte păsări de argint lucios. Aud zgomot de bombe care explodau în apropiere, precum un fum alb în direcţia avioanelor, de pe urma exploziei şrapnelelor trase de artileria antiaeriană, de pe acoperişul blocului Societăţii Mica.”

Gh. Zane a trăit şi el emoţia bombardamentului: „Deodată a început să cadă o ploaie de bombe dinspre Gară înaintând în faimosul «covor» spre centru. Ne-am refugiat în subsolul hotelului Union la care locuiam, fără să ne dăm seama de primejdia acestui fel de adăpost. Bombele cădeau în jurul nostru, continuu… Afară părea că un infern se declanşase. În adăpost, copii au început să plângă şi unele femei să scoată ţipete. Încet, încet, bubuiturile s-au rărit, până când, după vreo oră, nu s-au mai auzit.”

Maria (Maruca) Cantacuzino-Enescu era împreună cu soţul, compozitorul şi dirijorul George Enescu, în palatul din Calea Victoriei (Casa cu Lei). Peste mai mulţi ani, ea avea să scrie: „Pe cerul senin de primăvară, huruit , salve de artilerie neaşteptate, explozii care ne smulg uşile din balamale, detonări formidabile făcând ţăndări geamurile în locul în care George Enescu îşi compunea cvartetul în mi bemol major. Alt cutremur, provocat de această dată de nebunia ucigătoare a oamenilor, răstoarnă şi dărâmă peste tot în jurul nostru casele peste locatarii lor, porumbeii zboară înnebuniţi în strălucirea metalică a rachetelor luminoase. Ultimul răcnet al geniului tehnic al secolului… progresele civilizaţiei ! Care întunecă albastrul cerului, acoperă soarele.

Scriitorul Mihail Sebastian, locuind mai departe de Gara de Nord, nu a resimţit bombardamentul cu aceeaşi intensitate: „La început crezusem că e un exerciţiu (fusese unul cu 3 ore mai devreme). Pe urmă, cînd au început bubuiturile, am crezut că sunt ale artileriei. Au fost vreo două zguduituri mai puternice, dar parcă nu de bombă.”

Efectele au fost devastatoare. După încetarea bombardamentului, oamenii au început să iasă din adăposturi. Mihail Sebastian nu părea prea mult afectat. În Jurnalul său, nota: „Cînd am ieşit în curte am văzut plutind nenumărate hîrtii colorate (manifeste probabil) şi am crezut că într-adevăr avioanele nu aruncaseră altceva decît manifeste… Primele zvonuri venite din oraş (o bombă pe Brezoianu, una pe Strada Carol) mi s-au părut născociri. Cînd am ieşit spre centru, o stranie agitaţie nervoasă însufleţea străzile, parcă mai mult din curiozitate decît din groază. Abea mai tîrziu ne-am dat seama de întinderea dezastrului.”

Gh.Zane a constatat foarte rapid proporţiile dezastrului: „se vedea arzând Athénée Palace, fum se ridica din alte părţi ale oraşului. Am ieşit cu Lena din hotel şi cu un sentiment de oroare ne-am îndreptat spre Athénée Palace care tot ardea, flăcări ieşeau de prin fiecare fereastră; ceva mai sus, pe Calea Victoriei, am văzut fumegând hotelul Splendid, aproape complet dărâmat, pe trotuare numai sticlă sfărâmată de la vitrinele magazinelor distruse de suflul bombelor. În spatele Ateneului devastat, mai fumega locul expoziţiei Comitetului de Patronaj. În sus pe Calea Victoriei, pe stânga şi pe dreapta, din loc în loc, clădiri dărâmate. Până în str.Frumoasă, mai toate geamurile făcute fărâme; călcam cu prudenţă şi ocoleam grămezile. Din str. Sf. Voievozi înspre Gara de Nord, bombardamentul făcuse îngrozitoare ravagii. Am văzut un tramvai surprins în mers; conducătorul mort stătea căzut cu pieptul lipit pe comenzi. N-am mers mai departe.”

A ieşit din adăpostul improvizat şi Ion Hudiţă, care şi-a continuat drumul spre casă pe jos, deoarece tramvaiele nu mai mergeau: „am văzut pe Bulevardul Pake, aproape de Calea Moşilor, ambele trotuare pline de geamuri sparte, iar sergenţii de stradă încercând să împiedice trecerea pietonilor, de frică să nu se prăbuşească pereţii clădirilor. Am văzut casa lui Taşcă; avea toate ferestrele sparte şi un balcon dărâmat. Am ajuns acasă pe la ora trei. Ai mei observaseră de la fereastra sufrageriei, împreună cu soacră-mea, sutele de avioane care străluceau în soare. De la Calea Moşilor până la Vatra Luminoasă n-a căzut nici o bombă. Până la ora 4 am aflat la telefon dezastrul din oraş, în special cartierul Griviţa şi Gara de Nord. Pe la 5 vine Mielu Mihăiescu cu maşina să vizităm atelierele şi garajele Societăţii pentru a vedea ce stricăciuni a produs bombardamentul. În Cobălcescu, cladirea n-a suferit nimic afară de ferestre, sparte toate. La Hotel Ambasador, a căzut o bombă chiar pe trotuar, spărgând toate ferestrele faţadei, precum şi ale Centralei noastre.”

Maruca şi George Enescu au ieşit pe terasa palatului Cantacuzino, de unde au privit teribilul spectacol: „La cincizeci de metri distanţă, ardeau oamenii pe acoperiş, unde se refugiaseră văzând că imobilul – hotelul Splendid, cu douăzeci de etaje – ia foc, fără putinţă de scăpare; maşini în flăcări, cu şoferul mort la volan, cu ocupanţii maşinii calcinaţi în adâncul ei, trecând în zigzag cu o viteză nebună, prin faţa porţii noastre, zdrobindu-se la prima cotitură a străzii; trecătorii fugeau fără ţintă, unde să se ducă? Făcuţi fărâme sub ochii noştri, de explozii ce îşi accelerau ritmul din minut în minut, zgâlţânau din temelii casa pe care nu ne hotăram să o părăsim, cu toate rugăminţile disperate ale personalului nostru devotat, preferând să murim pe teresa noastră, sub cerul liber, decât să ne îngroape de vii dărâmăturile vreunui adăpost nesigur. Dar mai ai noţiunea morţii în astfel de momente? Gândul la aceste adăposturi mă îngrozea mai tare decât exploziile şi prăpădul făcut de bombe, chiar dacă la picioarele noastre, la etajul al cincilea, suflul arunca bucăţi smulse din pavaj, mari cât nişte pietre funerare de mormânt de copil, şi doi pereţi ai sălii de baie s-au prăbuşit cu un zgomot infernal, într-un nor de mortar şi de praf, la câţiva paşi de noi. Atunci când s-a lăsat din nou liniştea – ce linişte ! …prin telefonul dat de o prietenă, am aflat că familia George Florescu, rude apropiate ale mele, care ne erau foarte dragi, erau îngropaţi de vii în pivniţă, sub dărâmăturile casei lor cu trei etaje, din care nici un zid, nici măcar scheletul, nu rămăsese în picioare, se străduiau cu disperare să le scoată cadavrele de acolo, sau pe cei ce mai trăiau încă, poate.

Când, pe la sfârşitul celei de a doua zile, cu mare greutate, familia cumnatului meu Nicolae a fost scoasă de acolo, una dintre cele patru fete, un înger de şaptesprezece ani, blondă ca o zână, murise, după o agonie ce a durat cât ziua precedentă, horcăind sub cărămizile şi mortarul ce o striveau, cu mama ei la câţiva metri, şi ea imobilizată, neputând face nimic pentru copila pe care o auzea gemând, deşi era, prin ce minune? nevătămată, sub o grămadă de dărâmături.

Dezastrul

Dezastrul din Gara de Nord şi din cartierul Griviţa a impresionat cel mai mult. Avioanele americane au vizat, cu precădere, Gara de Nord, instituţie civilă, în care se aflau sute de oameni, mai ales refugiaţi din Moldova. Profesorul Hudiţă s-a deplasat chiar în după amiaza acelei zile să vadă situaţia la faţa locului: „Vizităm cartierul Gării de Nord şi Calea Griviţei. Case dărâmate, copaci scoşi din rădăcină, străzi pline de moloz, pe unde nici nu putem trece cu maşina. Cordoane de soldaţi şi sergenţi de stradă caută să dirijeze circulaţia. Ambulanţe şi medici aleargă transportând răniţi. Grupuri de soldaţi şi cetăţeni caută să scoată de sub dărâmături cadavrele celor morţi şi pe cei care mai pot fi în viaţă. Mergem pe Calea Griviţei până la camera pe care o aveau închiriată Mircea şi Lizeta. Găsim în locul casei, o imensă groapă cu apă. Bomba căzuse chiar pe casă. Am aflat pe urmă că ei erau în oraş, în timpul bombardamentului, căci altfel ar fi fost făcuţi praf, ca toate cele vreo 7 persoane, din celelalte camere, care au fost toate mutilate îngrozitor.” A doua zi Hudiţă era încă sub impresia celor văzute în Gara de Nord: „Vai de bieţii refugiaţi din Moldova, care după ce şi-au părăsit gospodăriile, îşi văd acum pierdute în Gara de Nord puţinele lucruri pe care le mai putuseră salva.”

Gh. Zane a fost şi el în zonă: „Gara de Nord, Gara Basarab Mărfuri, Calea Griviţei grav lovite. Gara de pasageri, la acea oră, două după amiaza, era înţesată de călători, toţi sau aproape toţi refugiaţi din Basarabia şi Moldova. Pribegia lor lua aici sfârşit.”Ivor Porter a vizitat şi el zona respectivă: „Gara şi casele ceferiştilor din împrejurimi au fost grav avariate. Trenurile erau înţesate de refugiaţii din Basarabia şi Bucovina, astfel că pierderile de vieţi omeneşti au fost mari.”

Mihail Sebastian nota la 8 aprilie: „Ieri după-masă am fost în cartierul Griviţa. De la Gară la Bulevardul Basarab, nici o casă – nici una – n-a scăpat neatinsă. Priveliştea e sfâşietoare. Se mai dezgroapă încă morţi, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. La un colţ de stradă trei femei boceau cu ţipete ascuţite, rupându-şi părul, sfâşiindu-şi hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase puţin dimineaţa şi peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars. Viziune, atroce, de coşmar. N-am mai fost în stare să trec dincolo de Basarab – şi m-am întors acasă, cu un sentiment de silă, oroare şi neputinţă.”

O serie de crime inutile…

Concluziile desprinse de contemporani sunt unanime: bombardamentele americane nu aveau nici o justificare logică. A fost măcelărită populaţia civilă, lipsită de apărare, au fost distruse importante bunuri materiale.

Gheorghe Zane nota: „Bombardamentul din 4 aprilie şi cele următoare n-au adus, cred, nici un folos militar anglo-americanilor; războiul era decis când ele au început, n-au adus, sigur, nici un folos politic. Opinia publică şi fruntaşii politici aveau la această dată atitudinile fixate. O serie de crime inutile, comise în numele eliberării Europei.”

Maruca Cantacuzino-Enescu şi-a scris memoriile la vreo zece ani de la acel bombardament, fapt ce-i permitea să reflecteze asupra momentului: „Stând de veghe, alături de mama împietrită, la căpătâiul tinerei moarte, în frumoasa casă a lui Nicolae Cantacuzino, aproape intactă, în timpul nopţii de dinaintea înmormântării, pe când lumânările scoteau fum din belşug, luminând sau umbrind, rând pe rând, faţa dulce, de marmoră, încadrată de codiţe de aur, magnifice, şi gândindu-mă la miile de adolescenţi, de adolescente, de copii mici ucişi sau mutilaţi în acea zi de patru aprilie – de sinistră amintire – mi-au revenit în minte lacrimile vărsate de toate mamele românce, cu câţiva ani în urmă, pentru copilul furat şi asasinat, al lui Lindberg. Bucureştii, oraş înfloritor, zâmbind cu toate grădinile, cu buna sa dispoziţie, încrezător chiar în acel timp, oraş deschis, fără apărare anti-aeriană, ajuns în trei sferturi de oră în stare de ruine fumegânde, din ordinul ilustrului preşedinte Franklin Roosvelt; alt «bogat» subiect de meditaţii, amare sau condescendente, după dispoziţia fiecăruia. Pretextul??… declaraţia de război a României făcută Statelor Unite. Dar ce-am gândi oare despre un om mare ce ar ucide un copil pentru ca acestuia din urmă i-a scăpat un ţipăt de furie sau de frică? În tot cursul acestei perioade sumbre, ascultam la radio cu consternare şi revoltă, Vocea Americii, îndemnându-i, de patru ori pe zi, pe români, ca un ordin, să deschidă braţele Armatelor Roşii «eliberatoare» care înaintau, ameninţându-ne că altfel, ne vom cufunda, noi şi bunurile noastre, într-o mare de sânge. Mai aud şi acum vocea lugubră şi tonul răstit al speaker-ului ce ne transmitea acest mesaj de dincolo de Ocean. Acelaş speaker, fără îndoială, care, astăzi la Radio Internaţional, dojeneşte ţările ocupate că «se lasă conduse» de «tiranii de la Moscova», aşa cum îl numeşte Occidentul pe fostul său aliat din est. Ce logică!… Ce legi arbitrare ale celui mai tare, aplicate de cei mari asupra celor mici, asupra victimelor, până la urmă, născute din necesităţile cauzei lor.”

În acea zi de 4 aprilie 1944, au murit sfârtecaţi de bombele americane 2.942 români, iar 2.126 au fost răniţi. A fost un moment tragic, care nu trebuie uitat.

Autor: Prof. univ. dr. Ioan Scurtu

sursa articol: Revista Clipa

 

Asasinatul lui Boris Nemțov – cui bono ?

Încep cu ceea ce e evident: asasinatul lui Boris Nemțov pare să fie exact ceea ce de ce aveau nevoie forțele care caută destabilizarea Rusiei – crearea de haos și mobilizarea cetățenilor ruși intr-un val de simpatie spontană, inducând concomitent concluzia cum că Kremlinul ar fi comis crima.

Boris și Boris

Boris și Boris

Logic vorbind însă, Kremlinului ii cade prost asasinatul șefului opoziției tocmai acum când vestul impune sancțiuni peste sancțiuni și in general nu scapă nici o ocazie de a il demoniza pe Vladimir Putin.

Maimuțăreala și admonestările liderilor vestici și a lacheilor lor autohtoni și auriți pe tema aceasta la adresa Președintelui Rusiei, sugerează că pentru ei, asta e para mălăiață de care avea nevoie taman în acest moment pentru a demonstra lumii cât de totalitar și de criminal este regimul de la Moscova. Nu este Vladimir Putin vre-un înger, dar nici tâmpit nu e.

Nemtov_McCain

Occidentalii sigur vor fi oripilați și vor aproba orice măsuri luate de politicienii lor, mergând pana la război impotriva Rusiei, dus deocamdată prin proxy de către Ucraina, pionul sacrificat.

Nemtov era o țeapă incomodă pentru Putin, desigur și un trădător al națiunii în sânul căreia se născuse, dar nu reprezenta vre-un pericol major care să provoace asemenea gest. Greșala lui fatală a fost că și-a deschis gura cum că se teme că Putin l-ar vrea mort.

De exact aceasta au profitat dușmanii Rusiei, unii pentru care asasinarea unui om nu prezintă probleme de conștiință câtă vreme aceasta avansează agenda lor. Prostul ineficient și cu gura mare care se debarasase de patru neveste, și-a primit astfel plata finală taman din partea celor pentru care lucra! Ironic, nu ?

Nemtov_bar

Așa se vede la o zi după – să vedem ce mai crede lumea bună:

Adica s-a intalnit cu tipa intr-un loc si s-au dus la o autoutilitara unde ii astepta asasinul?
Tipa pare implicata in afacere si ar putea sa-l fi atras in locul respectiv.
Daca nu mergeau exact la locul unde il astepta asasinul, nu ar fi fost omorat in acest mod.
Putin probabil sa fie asasinat comandat de Kremlin. Aveau si alte solutii, mult mai simple: accident (gen Diana), infarct samd.
Seamana foarte mult cu scenariul de la Timisoara, in care nu se stie cine a tras: agentii romani anti-Ceausescu sau agentii strani, ca sa starneasca lumea impotriva lui Ceausescu.

Poate abia acum a devenit convenabil sa fie asasinat (de rusi – ca sa scape de principalul opozant, sau de alte servicii – ca sa incerce gasirea unui lider mai puternic si sa stimuleze spiritele opozitiei). La ce rezultate a avut Nemtov, pare mai degraba ca lucra pentru serviciile ruse decat pentru opozitie – cam ca la noi, unde agentii sunt si la putere si la opozitie – Amedeo Lazarescu, Ghita samd)

Cand stii slabiciunea unui om, e asa de usor sa ii plasezi un (o) agenta.
Cred lumea a devenit mai greu de manipulat. Opozitia rusa nu prea exista si nu cred ca serviciile lor ar fi recurs la asa ceva, cand e clar ca asasinatul va fi speculat pentru incercarea de a ralia o opozitie mai puternica.

Nemtov_Timosenko_Porosenko

Miroase urat a MH17, adica baietii de peste ape cu executanti raketi.

Ciudata treaba – se pare ca moartea individului e mai convenabila și utila unei alte părți decât Kremlinului.

Nemtov_Biden

Nemtov_Biden

Trebuie sa ai probleme la mansarda ca sa spui ca Putin s-ar fi impuscat singur in picior ordonand, tocmai acum, asasinarea lui Nemtov…

Povestea e cusuta cu ata alba.

Prin acea declaratie legata de un posibil asasinat, Boris Nemtov si-a facut-o cu mana lui.
Un alt opozant al lui Putin a profitat de mingea plasata la fileu de catre Nemtov si a pus-o de un asasinat la comanda. Mai departe, mass-media Occidentala independenta si neaservita politic (ex. BBC) se grabeste sa-l arate cu degetul pe Putin care abia se trezise din mahmureala de dupa petrecerea dedicata victoriei din Ucraina.

Nemtov a fost ucis de cei care aveau nevoie de un martir pentru planurile lor de eliminare a lui Putin. Putin nu avea nici un motiv sa-si aprinda paie in cap printr-un asasinat spectaculos care sa inflameze toata mass-media.

Știre fierbinte de ultima oră: După ce Colin Powell a demonstrat fără putință de tăgadă în 2003 în fața plenului întrunit al Națiunilor Unite că Irakul deținea arme de distrugere în masă, acum a revenit arătând la fel de indubitabil cum și de către cine a fost comis asasinatul. Numai răvoitorii ar mai putea să îl contrazică:

Powell_explains_Nemtov_murder
sursa comentarii: ziare.com, hotnews.ro

Secunda 22 – cine aduce „democrația” în Ucraina:

Deși datele necesare înțelegerii situației din Ucraina sunt abundente, în era youtube se poate cuprinde mai totul, într-o secundă.

Nu trebuiesc scrise tomuri (deși ajută) despre ciclurile: destabilizare-război civil-ocupație străină prin proxy-jaf temeinic al resurselor naturale, prin care toate țările „demokratizate” de către niște băieți răi, frustrați, urâți și care nu sărbătoresc Crăciunul au trecut, cu participarea activă a trădătorilor interni.

Se vor înțelege însă multe, văzând râspunsul unui „luptător ucraieniean pentru democrație”, dotat complet cu steagul țării la banderolă și cu Kalashnikov, când o reporteriță încearcă să îl întrebe ceva în limba țării – clipul e scurt și foarte revelator:

 

Seful TOTAL, Christophe De Margerie, mort – de ce se prabusesc avioanele atunci cand spui si lucrezi adevarul?

In ceea ce pare a fi fost un accident aviatic datorat unor cauze clare si de nediscutat pentru mintile simple, a pierit seful grupului francez petrolier TOTAL, Christophe De Margerie, aflat la bordul unui Dassault Falcon care decola Marti la ora 23;17 de pe aeroportul Vnukovo, cu destinatia Paris. Impreuna cu el, au murit si cei trei membri ai echipajului – Dumnezeu sa ii ierte!

 

Vnukovo

Dassault Falcon

 

„Marea mustata”, cum era numit in mod afectiv de catre cunoscutii sai, tocmai se intalnise cu Dmitry Medvedev, prim ministrul Rusiei, la resedinta sa din Gorki, in apropierea Moscovei, impreuna cu alti investitori straini in Rusia.  Un aparator infocat al afacerilor cu Rusia in ciuda sanctiunilor impuse de vest si un critic al politicilor anti-ruse, De Margerie a transformat TOTAL intr-unul din investitorii majori din Rusia, compania fiind partener in proiectul de $27 miliarde Yamal , care exploateaza vastele rezerve de gaze naturale din Siberia si care va dubla productia Rusiei in sectorul rapid crescator al gazului natural lichefiat.

Compania TOTAL, a 4-a din vest ca valoare de piata dupa Exxon, Shell si Chevron, a previzionat in Aprilie ca Rusia va deveni pana in 2020 cea mai mare sursa de petrol si gaze a sa, datorita parteneriatului cu rusii de la Novatek in proiectul Yamal. In 2013, Rusia a contribuit 9 % din productia de petrol si gaze a TOTAL.

De Margerie

 

Vom construi un nou zid al Berlinului? Rusia este un partener si nu ar trebui sa pierdem timpul protejandu-ne de vecinul nostru. Noi nu dorim sa fim prea dependenti de nici o tara, oricare ar fi acesta. Nu de Rusia, care ne-a salvat cu numeroase ocazii.

Putem trai fara gaze rusesti in Europa? Raspunsul este nu. Exista motive pentru a trai fara acestea? Cred – si nu apar interesul TOTAL in Rusia, ca raspunsul este nu.

Nimic nu ne retine de la a plati pentru petrol in euro. Pretul unui baril este cotat in dolari. O rafinarie poate sa converteasca acel pret la ratele de schimb existente in oricare zi si sa agreeze ca plata sa se fac in euro. Nu exista motive pentru a plati pentru petrol in dolari.”

(Compilatie de citate din ocazii diferite, care reflecta crezul, motivatiile si actiunile lui Cristophe De Margerie.)

French oil company Total is ready to massively invest in Russian Yamal LNG project

French oil company Total is ready to massively invest in Russian Yamal LNG project

Incepe sa se intrevada ca accidentul aviatic putea avea si alte cauze decat cea a unui operator de utilaj de deszapezire, care chipurile beat fiind, ar fi tras utilajul pe pista taman la timpul potrivit, desi rudele sale sustin ca nu bea deloc datorita unei conditii cardiace. Ce am vazut eu in schimb, a fost imaginea unui om terifiat de faptul ca ca ar fi putut spune fara sa vrea adevarul atunci cand a fost intrebat de reporter de ce a scos utilajul pe pista de decolare, si-a pus mana la gura, fortand-o efectiv sa taca. In mod normal, un om vinovat chiar de o simpla gresala, ar fi spus ceva, orice, mai ales ca rusii si in general noi esticii, nu avem sangele de broasca rece al altor natiuni, s-ar fi dezvinovatit cumva. Ce ar fi putut spune acesta daca nu si-ar fi tinut efectiv gura ?

„M-au fortat sa o fac, mi-au spus ca mai bine sa petrec cativa ani la inchisoare, dupa care atat eu cat si ai mei vom avea un banut pus de-o parte pentru batraneti linistite. Mi-au dat o sticla de vodca din care am baut cu putin inainte cu toate cu nu beau de obicei si apoi mi-au dat semnalul la care sa pornesc utilajul, la distanta la care avionul sa nu poata renunta la decolare si nici sa decoleze fara sa ma loveasca. Nu mi-au spus cine se va afla la bord si nici nu prea conta. Mi-au mai spus ca daca nu voi face asta, imi vor omorâ familia”

Modul acesta de operare poate parea incredibil celor care habar nu au de felurile murdare in care actioneaza „baietii”, strice-le Dumnezeul bunul planurile!

Priviti un om terorizat de perspectiva ca ar putea spune ceva, incepand cu minutul 1:11:

http://rt.com/shows/in-the-now-summary/197980-total-jet-crash-ukraine-bombs/

Dumnezeu sa te ierte Christophe De Margerie, unul dintre putinii nebuni-curajosi care nu si-au vandut constiinta de dragul pozitiei!

De Margerie erou

Iar pe mine dragi cititori, sa ma iertati pentru lipsa diacriticelor – nu am mai avut timpul sa le pun.

Doborârea MH17: adevărul a ieșit la iveală

Barajul extraordinar de propagandă dezlănțuit în urma prăbușirii celui de al II-lea avion de pasageri aparținând Malaysia Airlines MH17, a cărui țintă a fost să incrimineze Rusia pentru crimă, are acum fisuri prin care poate trece o altă coloană de camioane cu ajutor umanitar rusesc: minciuna, oricât de bine ar fi spusă și diseminată are picioare scurte și butucănoase pe care adevărul nu are nici o problemă să le ajungă din urmă, așa lung și atletic cum e.

Știam eu că nu va trece multă vreme până când adevărul va ieși la iveală, chiar dacă media îl trece cu cerbicie sub tăcere. Iată faptele:

Foști analiști ai serviciilor secrete americane grupați într-o organizație care are alte valori decât diversiunea și minciuna (Veteran Intelligence Professionals for Sanity) au adresat o scrisoare extrem de dură lui Obama, în care îl acuză că rapoartele și afirmațiile publice despre doborârea zborului MH17 au fost „fixate” în jurul politicii de denigrare și încercuire militară a Rusiei și că Ucraina ar fi de fapt vinovată pentru hidoasa crimă.

Cu avantajul conferit de lungile lor cariere în domeniul informațiilor ( sau de „intelligence” cum le numesc mai nou toți cretinii de la vârf masonizați pe filiera americană care se joacă de-a serviciile secrete românești ) își amintesc de efortul făcut pentru a picta Rusia în cele mai sumbre culori după doborârea zborului liniilor aeriene coreene KAL 007 peste arhipelagul Moneron aflat în largul peninsulei Kamceatka, de către forțele aeriene ruse care credeau sincer că era vorba de un avion militar de spionaj american, în 30 August 1983. De fapt unul chiar fusese pe traiectorie pentru minute bune înainte, dar a părăsit-o deîndată ce KAL007 a apărut în spațiul aerian sovietic, deviat de la ruta obișnuită din cauza sistemului de navigare cu care cineva interferase în prealabil, precum și al unui radar aerian de la capătul Alaskăi, care în mod extrem de ciudat, era nefuncțional în acea seară.

how_kal_007_was_lost

Poate voi scrie într-o zi mai mult despre acel subiect, dar este suficient să spun că la bord se află un Congressman american și un adevărat erou al celor care le pasă despre adevărata libertate, pe nume Larry McDonald.

De ce voia mafia sionistă să scape de el ? Devenise mai mult decât incomod prin lansarea unei comisii de investigare a cartelului bancar care operează în SUA și de fapt în mai toată lumea cu impunitate.

Larry McDonald

Pentru a nu divaga prea mult, să ne amintim de teoria oficială (minciunile mafiei), ce susținea că un sistem de rachete sol-aer BUK operat de către separatiștii rusi, ar fi doborât aeronava. În timp ce rachetele rusești de tip BUK sunt perfect capabile de a atinge ținte ce zboară la 30,000 feet (altitudinea la care i s-a ordonat echipajului sa coboare de catre Kiev ATC), există rapoarte de trafic aerian înregistrate în Rusia, care atestă că două avioane militare de tip Suhoi 25 aparținând armatei Ucrainiene, s-au aflat în urmărirea nefericitului zbor MH17. Înafară de RussiaToday, cel mai urmărit post de televiziune în Washington DC (pe internet) și care a raportat evenimentele cu acuratețe, tăcerea a fost asurzitoare. În fond treaba lacheilor nu este niciodată să spună adevărul, ci să își slujească stăpânii.

BUK-propaganda

BUK-propaganda

Când până și observatori ai OSCE au raportat însă că aeronava a fost cel mai probabil doborâtă de o rachetă aer-aer, urmată de rafale de tun de 20 mm, media „romaneasca” a lăsat pur și simplu subiectul baltă. Dovezile sunt incontestabile, motiv pentru care lacheii tac. Dacă minciuna ar fi prins tracțiune, nu ați fi auzit altceva nici în ziua de azi. Prin Malaysia, lumea  însă nu citește CNN:

 

MH17_SU25

Rafale de tun-1

Rafale de tun-1

MH17 - rafale de tun-2

MH17 – rafale de tun-2

În schimb auzim în mod necontenit despre sancțiunile aplicate Rusiei, pentru „păcatul” de a-și fi dorit să fie lăsată în pace, fără ca baze ale trupei de balet multi-linguale NATO, să fie amplasate în coasta ei. Sancțiunile lucrează însă în ambele sensuri și moale nu va fi celor care s-au raliat în această sarabandă a războiului, minciunii și manipulării. Din păcate însă, nu vor suferi așa-zișii conducători, ci tot cetățenii acelor țări. Uitați-vă numai la factura Dvs. de gaze, la prețurile de la pompă și mâncare și veți înțelege.

În fine, tot e bine ca în ciuda eforturilor extraordinare depuse, gândacii nu se pot ascunde de lumină.

Ucraienienii manipulați și confuzati în mod profesionist, preferă să își atace frații, aliindu-se cu un vest putred pe dinăuntru, lipsit de orice fibră morală și a cărui superioritate constă numai în aplicarea organizată a forței brute. Prin mișeleasca doborâre a aeronavei civile, conducătorii lor cei noi au încercat să internationalizeze conflictul, lucru care în mare parte le-a reușit.

Poporul ucraienean ar trebui însă să își pună întrebarea dacă merită să își vîndă fratele mai mare pentru un blid de linte și acela primit pe datorie.

Rusia arată fotografii făcute din satelit, înregistrări ATC, activitatea radarelor Ucraieniene și pune întrebări valide despre MH 17

Cei care s-au săturat de propaganda turbată de pe toate canalele unei mass media deținute de către niște nemernici, ar face bine să afle câteva lucruri concrete, complet cu fotografii luate din satelit, înregistrările efectuate de către sistemele de control aerian civil (ATC) și alte chestii care sigur vor pune pe gânduri orice om al cărui creier nu e iremediabil afectat.

Unde mai punem la socoteală faptul că filmulețul prezentat pe post de dovadă de către guvernul marionetă al Ucrainei, a venit prea repede, dintr-o gafă enormă: originalul a fost încărcat pe youtube în 16 Iulie, ziua precedentă crimei comise de către cei care strigă „teroriști” ! După 820 de vizionări, originalul a fost retras, dar internetul are memorie, nu glumă.

Vizionați și înțelegeți: de data asta, adevărații criminali sunt cei care încearcă din răsputeri să își plaseze crima, în cârcă altora. Era să uit: știți de unde se întorcea Vladimir Putin în aceiaș zi? Din Brazilia. Ce făcuse acolo? Luase parte la o conferința a țărilor BRICS (Brazilia-Rusia-India-China-Africa de Sud), unde s-a stabilit înființarea unei bănci care să ofere o alternativă mult mai ieftină și fără condițiile umilitoare atașate de către oficinele numite FMI și Bancă Mondială, adevărate cloace ale unor coroiați puși pe rele. Sperăm că inițiativa țărilor BRICS va avea succes deplin. Faptul că ăștialalți au fost în stare să doboare cu sânge rece o aeronavă civilă, arată nu doar disprețul lor față de viața omenească, cât mai ales disperarea în care se află, văzând că unii s-au săturat de tertipurile lor și iau măsuri concrete.

De ce să ne lăsăm călăriți de niște netrebnici când am putea fi măcar vecini buni cu frații noștri ortodocși ?

Un click care merită dat:

Prezentare date zbor MH 17

Credit: comentatorul Yash

Zborul prăbușit MH 17 – cineva minte de îngheață apele.

Nu e folositor să dai cu presupusul în vreme ce tot soiul de idioți asortați au deja certitudinea că rușii singuri și de capul lor, ar fi doborât aeronava Boeing 777-200, aparținând Malaysia Airlines, a II-a catastrofă majoră într-un interval de timp relativ scurt, în care în mod extrem de ciudat, a fost implicată această linie aeriană în ciuda statisticilor și a verosimilității.  E totuși bine să facem observații și să ne punem întrebări  –  după cum rage mass-media aservită băieților, e greu de crezut că vom afla vre-odată adevărul din surse oficiale.
 
    Să începem cu date concrete, în măsura în care avem acces la acestea:
 
 Există 2 saituri majore de urmărire în timp real a aeronavelor civile :  Flightradar24 si Flightaware.   Acestea sunt de acord cu locul și cu timpul în care MH 17 s-a prăbușit – voi prezenta imagini extrase din istoricul ambelor saituri. Nu întru în detalii asupra tehnologiei folosite căci nu e scopul aici, doar menționez că această se numește ADS-B și că recepționează în timp real semnalele transmise de toate aeronavele civile, în felul următor (pregătirea tehnică ajută oarecum ) :

 

ADS-B-I      ADS-B-II

Rezultatul este urmărirea în timp real pe internet a tuturor aeronavelor astfel echipate, înspre deliciul celor pasionați de subiect:

ADS-B_aircraft_detection_Europe

Este posibilă și urmărirea tot „live”, a conversațiilor dintre controlorii de trafic aerian (ATC) și piloții acestor aeronave, aici. După această succintă introducere, haideți să vedem ce am descoperit analizând înregistrările făcute de cele 2 saituri menționate mai sus:

 17 Iulie, ziua fatală pentru cei 298 de oameni aflați la bord:

 

MH17_17 July_Flightaware

Flightaware-17 Iulie

Flightradar24 - 17 Iulie

Flightradar24 – 17 Iulie

   Observați că atât traiectoria cât  și punctul terminal al acestui zbor, sunt neschimbate. Faceți apel la reperele geografice, precum capătul ascuțit al Mării Azov – se vede ușor cum linia se întrerupe în acelaș loc. Acum, să trecem la data precedentă, 16 Iulie, în care se spune că MH 17 ar fi parcurs o rută diferită de cea din ziua prăbușirii:

Flightaware - 16 Iulie

Flightaware – 16 Iulie

 Ați remarcat cum avionul taie prin Marea Azov?  Aceasta nu este însă și varianta oferită de saitul competitor, care indică o rută mult mai la nord, dar totuși încă peste zona de război Donetsk/Luhansk (Donbas) – luați din nou ca reper, capătul ascuțit al Mării Azov:

MH17-16 Iulie_Flightradar24

MH17-16 Iulie_Flightradar24

 

Discrepanța dintre cele două saituri, e și mai evidentă în ziua de 15 Iulie:

 

MH17_15 July_Flightaware

MH17_15 July_Flightaware

 

MH17_15 July_Flightradar24

MH17_15 July_Flightradar24

Îmi vine greu chiar acum să înțeleg cui se datorează discrepanțele acestea, dar este totuși clar că zborurile civile nu aveau ce căuta peste o zonă de război și că guvernul marionetă al Ucrainei, a acționat în modul cel mai iresponsabil, permițându-le. La fel și Eurocontrol, organizația Europeană de control centralizat al traficului aerian, precum și Organizatia Internationala a Aviatiei Civile,  aparținând ONU, care ambele au declarat Ucraina ca fiind spațiu sigur de zbor, în ciuda faptului că 10 avioane și elicoptere militare au fost doborâte acolo în ultimele săptămâni.

 
 Nu acelas lucru s-a întâmplat când norul vulcanic Eyjafjallajökull originând din Islanda, a provocat anularea zborurilor a peste 10 milioane de pasageri, în 2010, la ordinele autoritătilor mai sus mentionate.  Ciudat că un război regional nu constituie un factor în alegerea judicioasă a rutelor de zbor decât după o catastrofă majoră, pe când un nor vulcanic care în realitate se disipase demult, a stârnit o adevărată isterie. Acum Ucraina este stat non-grata pentru cursele aeriene, cel puțin în partea sa de est, păcat că atât de târziu:

 

Ucraina_fara zboruri

 Să urmărim cum va decurge treaba în continuare – faptul că Moscova susține că are deja în posesia sa una dintre cutiile negre ale avionului, poate fi mai degrabă o asigurare că datele înregistrate pe aceasta, nu vor fi alterate de către băieții de mingi ai celor care în prima oră de la eveniment își urlau prin toată mass-media corporatistă, certitudinile asupra vinovaților. Să vedem cine va fi invitat să le analizeze: nu bag mâna în foc pentru ruși, dar nici cu ăștialalți nu îmi e rușine. Sau poate că îmi e.

Noi și Rușii: păcat, mare păcat.

Următoarea știre e bine de digerat. Îmi pare rău că lucrurile stau astfel, relațiile între țări vecine cu moștenire comună ortodoxă, ar trebui să fie cu totul altfel . Se mai identifică Rusia cu cancerul comunist  sau doar guvernul ei ? Judecați și Dvs. –  mai bine ne-am închina împreună aceluiaș Dumnezeu, decât să fim stăpâniți de către aceiaș vrăjmași , orice culoare și-ar asuma aceștia (pământiu le șade cel mai bine.) :

Asa-i sta bine!

Asa-i sta bine!

Pe 9 mai, în Piața Marii Adunări Naționale se preconizează o manifestaţie de amploare, Ambasada Rusiei la Chişinău va organiza un concert dedicat «Zilei Victoriei» URSS împotriva Germaniei naziste, cel mai grandios eveniment organizat de către ruși, de 20 de ani încoace. Finanțarea evenimentului vine în primul rând de la Moscova, iar în al doilea, de la Unibank și Fundația evreiască Miron Shor.

La acest eveniment vor concerta doi renumiți artiști din fosta URSS, Iosif Kobzon și Lev Leșcenco (ambii evrei), iar la concert sunt așteptate peste 10.000 de persoane. Cireașa de pe tort rămâne, însă vizita (neoficială) a vice-președintelui Federației Ruse, Dmitri Rogozin, un antiromân declarat, cel care în 1992, în timpul conflictului de pe Nistru, aduna detașamente de cazaci în toată Rusia, aducându-i, personal, la Nistru, să lupte cu vrăjmașul român

sursa comentariu: Gandul

Tâlhari de joasă speță, aflați la sfat înalt: cum să distrugem România

Dovada adevărului zicalei „Cine se aseamănă se adună”, stă în faptul că mamelucul plagiator care o face pe prim-ministrul României zilele astea, l-a găsit pe nimeni altul în calitate de „consilier strategic”, decât pe măcelarul din Balcani și evident nu poate fi vorba de Slobodan Milosevic, Dumnezeu să îl ierte! Ce mai festival obscen era în mass-media acelor zile de nenorocire pentru poporul sârb!

Ne referim firește la generalul Wesley Clark, dandy-ul împopoțonat, pompos și van, lacheul personal al bufniței aleia’ nebotezate ce radia de fericire de câte ori era distrusă o mânăstire sau biserică ortodoxă sârbă, pe numele-i nevrednic de pomenire, Madeleine Albright.

„Am reusit sa conving o mare personalitate internationala, dl general Wesley Clark, sa accepte o pozitie de foarte mare nevoie, de special adviser, deci consilier special pe probleme strategice, pe probleme de securitate si pe probleme de strategii economice”, a declarat Victor Ponta.

„Sunt foarte mândru şi îi sunt foarte recunoscător lui Wesley Clark că a acceptat să-mi fie consilier onorific. Specific că nu este plătit pentru activitatea domniei sale”, a adăugat premierul României.

Va fi plătit regește domnia sa generalul, fiți fără grijă…

Nu e nici un secret că bestiile astea după ce au distrus Serbia, s-au înhăitat cu scopul de a jefui provincia Kosovo de resursele sale naturale și a-i prelua din mers sectoarele vitale precum energie, transport, telecomunicații ..

„Este un extraordinar economist, este implicat la nivelul cel mai înalt în ceea ce înseamnă strategii economice. (…) Cred că orice prim ministru din această lume dacă ar avea ocazia sa-i ceară un sfat nu ar rata această ocazie”, a spus Ponta referitor la generalul Clark.

sursa Hotnews si Antena3

Sigur că da: firma Envidity al cărei Președinte este Wesley Clark, are afaceri miniere de peste 5 miliarde USD în Kosovo – credeți că prezența sa „neremunerată” în România, nu are nimic de-a face cu interesele din spatele exploatării resurselor noastre naturale, fie acestea metale prețioase, sau gaze de șist ?

O strângere de mână colectivă, una extrem de lucrativă:

De la stânga la dreapta:

Ca de la bandit, la bandit

Ca de la bandit, la bandit

-criminalul Hashim Thaci, liderul UCK (KLA), mafiot albanez care a prosperat printre altele răpind, eviscerând și la urmă ucigând sârbi pentru a le vinde organele în Israel. Criminalii săi, au luat parte deopotrivă cu NATO, la distrugerea mai multor biserici și mânăstiri decât a distrus Imperiul Otoman pe aceste meleaguri într-o jumătate de mileniu.

-Bernard Kouchner, administratorul ONU in Kosovo.

-Generalul Sir Michael Jackson, Comandantul forțelor de ocupație KFOR.

– criminalul de război Agim Ceku, urmărit de Tribunalul Penal Internațional, bandit a cărui distracție principală consta din uciderea prizonierilor prin injectarea cu otravă și tăierea mâinilor lor de vii, cu securea.

– Într-un final neglorios, iată-l pe Gen. Wesley Clark, cel mai parfumat ofițer-playboy din întregul NATO, felicitându-se chiar cu Hashim Thaci!

Ce spune lumea despre eroul in uniformă, aducător al democrației urmată de prosperitate capitalistă, fireste nici una, nici cealaltă pentru țările atacate in numele acestora:

Face o pereche perfecta cu Ponta si Crin, el sluga lui Soros, iar astia slugile lui Felix.

Individul asta a fost la un pas de declansarea unui razboi mondial si daca nu erau englezii la mijloc probabil ca l-ar fi facut. Idiot sinistru.

Era clar ca rusii o cauta cu lumanarea si provocau la tot pasul iar asta era gata sa puna botul. Initial americanii l-au sustinut contra englezilor, dar britanicii s-au tinut tari si au refuzat in bloc, de la capitanul James Blount(alias James Blunt – cantaretul), continuand cu seful lui gen. Mike Jackson si pana la ministrul de apararii britanic.

In aprilie 2000, la nici 1 an de la incident i s-a cerut sa se pensioneze, Clark plangandu-se ca ar mai fi trebuit sa raman ofiter activ cel putin 3-4 ani. Asadar americanii l-au trecut pe linie moarta recunoscandu-i practic vina. A mai fost un incident cu atacarea ambasadei chineze in care a refuzat sa-si asume responsablitatea si a fost nevoie ca seful CIA sa-si asume pana la urma responsabilitatea in locul lui.

Pentru cei nefamiliari cu incidentul, idiotul dăduse ordin de deschidere a focului asupra armatei ruse ale cărei trupe efectuaseră o frumoasă manevră de capturare prin surprindere a aeroportului din Pristina, pe când trupele NATO asistau neputincioase. Cevea mai târziu, trupele sale au bombardat ambasada Chinei din Belgrad, omorând trei angajați . Vă dați seama cât de aproape a fost ….

Acum va fi responsabil de exploatarea gazelor de șist prin fracționare hidraulică, procedeu interzis chiar și în vecina Bulgarie, pentru nocivitatea sa. Ați bea cu sete apa care arde, sau ați trimite maidegrabă chimicalele la vale pentru a otrăvi întreg fluviul curat ca lacrima ce curge in subteran din Moldova, până la Dunăre?

fluviul-subteran-din-Dobrogea-comoara-din-adancuri

Am cam lungit-o și a venit timpul să sumarizez:

Guvernul USL dovedește că nu se deosebește de cel al PDL, decât cu inițialele și cu fețele pocite ale conducătorilor săi. Nocivitatea ambelor pentru România este însă aceeaș, adică toxice în extrem.

Dacă cădem în amăgirea că înlocuindu-i pe bandiții de-abia duși cu ăștialalți, comitem nu numai o eroare, ci o adevărată crimă împotriva generațiilor viitoare. Se pare însă că pe lângă mulțimile proaste scoase în stradă de către PDL, în mijlocul cărora își face apariția tupeistul ăla’ de cocălar cu diplomă de Oxford știut ca MRU, sute de Români au început să demonstreze în mod spontan, împotriva întregii adunături de trădători și hoți care constituie „clasa politică românească”.

Sloganul „PDL-USL, aceeaș mizerie”, a bagat groaza în bandiți. Dea Domnul ca groaza să se transforme în teroare și ca nemernicii să ceară în bloc azil politic la ambasada din interiorul căreia perverșii sexuali sunt nu doar protejați, ci de-a dreptul promovați. Apoi, cine știe, tot Domnul cu umorul Lui fin, să trimită din ceruri răsplata divină, peste întreaga liotă. Câtă ușurare ar fi pentru biata țară…

Americanii inteligenți, au o vorbă: „if the chinese absolutely have to nuke us, let them Oh Lord, take out Hollywood!”

Știu ei bine că țara lor se află în metastază, iar noi cunoaștem care e cancerul… Apoi, ușor, am trece la reconstrucția României și la relații externe bazate pe avantajul reciproc, în locul subjugării și a nemerniciei.. Se poate, dar trebuie să o cerem și asta nu oricui:

Române, roagă-te pentru țara ta!

Rusia ne-a avertizat: de la vorbe, la fapte

Ce face un mincinos versat atunci când este prins cu minciuna? O repetă la nesfârșit, acoperind-o cu una și mai mare. El pur și simplu nu poate altfel: într-o veritabilă demonstrație de mitomanie care ar fi prostit până și un detector de minciuni, premierul Boc a declarat la Carei, Satu Mare, în cadrul unor festivități dedicate Zilei Armatei, următoarele:

Armata Română a ridicat prestigiul României în teatrele de operaţii. România are, în prezent, cel mai mare grad de securitate pe care l-a avut vreodată prin prezenţa scutului antirachetă”, a declarat Boc, adăugând că declaraţiile vicepreşedintelui SUA, Joe Biden, care a spus că este pentru prima oară în istoria SUA când componente ale Armatei americane se află sub comanda Armatei Române, reprezintă „o recunoaştere a profesionalismului Armatei Române”.

Periculozitatea acestui „scut” pentru România, a fost expusă pe Lumea după Eufrosin deopotrivă cu noianul de clauze total nefavorabile nouă cuprinse in acord, iar celor trei intrebari cheie despre utilitatea sa nu li s-a dat pană acum un răspuns și nici nu li se va da.

Ai noștri doar păzesc perimetrul, pe când americanii pot face tot ce vor înăuntrul său, mergând până la înlocuirea rachetelor cu unele ofensive și lansarea lor asupra ursului de la est. Credeți că degeaba sunt atât de nemulțumiți rușii de baza americană de la Deveselu, incat au anuntat inaugurarea unui „Centrul Regional Sârbo-Rus pentru situaţii extraordinare” in Niş, aproape de granița cu România ? „Ajutoare umanitare” pe naiba…

Iar Boc repetă fără o grimasă măcar minciuna condescendentă a lui Joe-I am a zionist-Biden, cum că ar fi „prima oara in istoria SUA cand componente ale Armatei americane se afla sub comanda Armatei Romane”! Ăștia nu doar dau peste cap detectorul de minciuni, ci rușinează chiar duhoarea emanată de Avicola!

Dacă nu am ști cine să află cu adevărat la conducerea SUA și tot ar trebui să ne dea de gândit faptul că politica ei externă din ultimii 60 de ani, a fost una agresivă, expansivă și rapace, firește subțirel învăluită în flamura unei democrații iluzorii și strict teoretice.

Părerea mea umilă este că dacă vrem pace pentru România, trebuie să renunțăm la iluzii periculoase și să ne agățăm cu dinții de realism. Asta include firește și primenirea totală a clasei politice parvenite, trădătoare și dăunătoare României. Dacă ăstora li se mai dă încă un mandat, nu vom mai exista în forma prezentă peste patru ani.

Amintindu-ne de Siria

Ciudate vremuri mai trăim atunci când viitoarea persecuție a creștinilor din Siria, este dată peste cap de vetourile Rusiei și ale Chinei.

Aceste două țări au votat împotriva adoptării unei rezoluții propuse de către Statele Unite și de alte țări europene membre ale Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite din motive proprii, dar măcar persecuția în masă a creștinilor sirieni (precum are loc în țările vecine Egipt și Irak), este amânată pentru moment. Între timp, o altă biserică coptă cu hramul Sfântului Gheorghe a fost arsă de către musulmani, în provincia Aswan din Egipt.

______________________________

În aceste vremuri tulburi și incerte vă rog să vă amintiți de creștinii din Siria, pământul care ne-a dat atâția sfinți, martiri și mărturisitori din primele zile ale bisericii noastre.

„Amintiți-vă în rugăciuni de biserica din Siria, care acum Îl are pe Dumnezeu ca păstor, în locul meu.”
(Sfantul Ignatie al Antiohiei, Epistola către Romani)

Trei întrebări pentru Băsescu despre baza americană de la Deveselu

Ştiu prea bine că marioneta altora nu va răspunde niciodată în mod pertinent întrebărilor noastre, dar totuşi acestea trebuiesc puse. Cum cunoaştem dinainte rezultatul, ştim şi ce avem de făcut pentru a restaura România la statutul de ţară suverană, independentă şi prielnică nouă românilor, precum a fost odată. Ca de-obicei, cititorul „Adrian românul”, nu dezamăgeşte:

Să ne explice Dl. Preşedinte, căci poate, întrucât toate serviciile îi sunt subordonate şi raportează „domniei sale”, iar acordul a fost decis deja în CSAT, care e o instituţie a noastră, a poporului Român, precum serviciile:

1. CINE SUNT DUŞMANII? NUME, ADRESĂ. Noi nu avem nici cel mai mic indiciu din toate ştirile oficiale si alternative că există relaţii conflictuale de asemenea anvergură cu cineva pe planeta acesata.

2. MOTIVUL PENTRU CARE DUŞMANII DE LA PUNCTUL 1 NE DUŞMĂNESC AŞA TARE ÎNCÂT VOR SĂ NE BOMBARDEZE ÎNTR-ATÂT DE RĂU CUM NOI NU NE PUTEM APĂRA? Ce am făcut noi să îi deranjăm aşa tare? Nici aici nu avem vre-un un indiciu.

3. CE MĂSURI A ÎNTREPRINS PREŞEDINTELE ROMÂNIEI PENTRU A IDENTIFICA ŞI DETENSIONA STAREA CONFLICTUALĂ? Să ne arate agenda de lucru a ultimelor 6 ani în care trebuie să se vadă cu cea mai înaltă prioritate, când şi unde a prestat întâlniri, discuţii şi pe ce subiecte a ordonat şi a analizat rapoarte, cercetări, ce alianţe a organizat pentru convingerea acestui cumplit duşman de a renunţa la planurile sale de a ne ataca şi în cazul în care a eşuat, vrem probele care atestă că a încercat, ce măsuri a întreprins să îl descurajeze pe duşman folosindu-se de alianţe cu terţe state cu care duşmanul are interese si cu care ar putea ajunge în conflit dacă ne atacă.

Sau instalarea acestei baze are ca scop crearea unui duşman care acum nu există, a unei situaţii inexistente acum, sau mai cumplit, organizarea unui pretext să fim atacaţi sau măcar să fie iniţiat un război cu scop de acoperire pentru genocid, în care şi noi să fim implicaţi pentru a fi exterminaţi?

Dacă nu poate arăta un duşman în situaţia 1, atunci ne aflăm în oricare dintre ipotezele din situaţia 2, ce se încadreză în fapte de înaltă trădare, dar aa!.. ce noroc poate avea, căci se zice că va fi scoasă din Codul Penal graţie asumării codului de guvernul independent condus de politicianul independent Boc.

Mă întreb ce poziţie ar fi luat Ceauşescu (ăla de i se zice „dictatorul”, vă aduceţi aminte? cel executat pentru grave prejudicii aduse economiei naţionale) dacă i se propunea să permită rachete americane la Deveselu? Sau poate pe cele americane le respingea dar pe cele ruseşti le accepta?.

În final totul se rezumă la: cui îi serveşte cu adevărat baza americană de la Deveselu ?

România, pe scut

Unu’ Bogdan Aurescu, secretar de stat în MAE, a negociat chipurile, vreme de un an condiţiile pentru înfiinţarea bazei militare de ocu…, pardon, de apărare împotriva rachetelor balistice de la Deveselu. Ce a lucrat Dl. Aurescu-Goldstein pentru România ? Să aflăm:

-Baza rămâne în proprietatea şi sub jurisdicţia suverană a României

-România va stabili un spaţiu aerian restricţionat în jurul bazei

-Numărul membrilor forţei SUA în Baza de la Deveselu nu poate depăşi 500 de persoane

-SUA vor utiliza, „în măsura posibilului”, cetăţeni şi firme româneşti pentru contracte la Deveselu

-România nu îşi asumă răspunderea pentru prejudiciile aduse înafara teritoriului său

-România şi SUA îşi împart costurile pentru bază (am aflat cum: totalul de $400 mil., va fi suportat 90% de către România, restul de 10% de către „partenerii” noştri- nb)

-Statele Unite vor avea autoritate exclusivă asupra operaţiunilor

Să o luăm punctual:

1. Cum vine treaba cu „jurisdicţia suverană” a României, câtă vreme SUA are autoritate exclusivă asupra operaţiunilor, cumva ca şi cu închisorile CIA, unde băieţii din DGIA aveau misiunea asigurării perimetrului fără a putea pune piciorul înăuntrul său, în vreme ce agenţii CIA scoteau unghii şi dinţi în linişte şi pace? Ce pată de ruşine a adus abominaţia aceea pe obrazul României!

2. Credeţi că Rusiei îi va păsa că „România nu îşi asumă răspunderea pentru prejudiciile aduse” atunci când rachetele ofensive americane o vor lovi, sau maidegrabă că vor lansa tot ce au asupra oraşelor noastre?
Tare le mai place unora să poarte războaie prin proxy, cu ajutorul trădătorilor şi al fraierilor, fără ca ei să sufere vre-o consecinţă, înafara pierderii unei baze aflate pe teritoriu străin! Adevăraţi maeştri în scosul castanelor din foc cu mână altora…

3. Dacă împărţim frăţeşte costurile pentru bază, nu ar fi firesc să împărţim şi responsabilitatea operaţiunilor sale? Cine ne garantează că SUA nu va înlocui în toiul nopţii rachetele defensive sol-aer, cu unele ofensive sol-sol –se merge pe încredere ?
Malta şi Ialta le spun ceva domnilor din MAE al României?

Mai este încă o muscă în alifia acestui acord:

„Acordul dintre România şi SUA privind amplasarea elementelor scutului antirachetă la Deveselu este încheiat pe perioadă nedeterminată, însă poate fi denunţat în orice moment de către oricare dintre părţi, prin notificare scrisă, dar care îşi ca produce efectele în termen de doi ani.”

Deci dacă vrem să încetăm acordul, aceasta nu poate avea loc mai devreme de doi ani de la data notificării. În acest timp, ei vor putea face ce vor, iar lucrul de care trebuie să ne temem este că vor agrava şi de-a dreptul ataca Rusia. Judecând după răspunsul oferit de câtre Rusia, Georgiei, credeţi că ne va fi moale? Oare să fie asta cheia înţelegerii profeţiilor care spun că sudul şi estul României vor fi praf şi fum?

Măi fraţilor, politicienii „noştri” sunt echivalentul unui copil de trei ani cu o cutie de chibrituri în mâini, aflat lângă perdeaua groasă din camera de zi!

Merită citat şi nevrednicul primar al comunei Deveselu, unul care înţelege emanciparea economică a comunităţii, prin prostituţia fetelor din sat:

“Fetele din zonă îi aşteaptă cu braţele deschise pe americani.”,
GHEORGHE BECIU, primar comuna Deveselu

Da dom’ primar, nădăjduiesc ca tocmai fiica d-tale să-ţi facă bucuria unui nepot cu unul dintr’ ăştia:

Tragedie în Rusia

Ceea ce trebuia să fie doar un zbor de rutină într-un avion renumit pentru fiabilitatea sa, s-a tranformat la doar 2.500 m de pista de decolare într-o tragedie îngrozitoare: întreaga echipă de hockey pe gheaţă rusă Lokomotiv Yaroslav, împreună cu personalul de la bord, au pierit în flăcări.
Există doar doi supravieţuitori cu arsuri grave pe 80% din corp – ceilalţi 43 de oameni au pierit într-un infern de foc pe care nici răul Volga nu a reuşit să îl stingă.

O aeronavă proiectată pentru manevrabilitate excepţională datorită celor trei turbine Lotarev D 36 a câte 14,330 lbf fiecare, un adevărat Rolls Royce al culoarelor aeriene, capabil să atingă o viteză de croazieră de 810 km/h la o altitudine de 9.600 m, a fost cumva neputincios să se ridice la mai mult de 50 m înălţime, la numai 2,5 km distanţă de capătul pistei aeroportului din Yaroslav,  înclinată din greu spre dreapta înainte de prăbuşirea sa.

Astfel s-au dus din lumea aceasta unii dintre cei mai buni sportivi ruşi.. O fi fost, n-o fi fost? Mai multe de la faţa locului aici – Dumnezeu să îi ierte!

Unde găsim în România astfel de ofiţeri ?

Fostul colonel GRU, Vladimir Kvacikov, liderul organizaţiei naţionaliste „Garda Populară”, în vârstă de 62 de ani, a fost pus sub arest, prin decizia unei instanţe de judecată din Moscova. Acesta învinuit de „atragerea, recrutarea şi implicarea persoanelor în activităţi teroriste” şi „tentativă de organizare a unei rebeliuni armate”.

Potrivit versiunii FSB, Kvacikov ar fi condus grupuri de foşti militari, care planificau preluarea controlului asupra unor depozite de armament în mai multe unităţi militare, după care ar intenţiona să organizeze un marş asupra Moscovei.

„Revoluţia rusească este inevitabilă”, a declarat Kvacikov când instanţa de judecată şi-a anunţat sentinţa. El consideră că arestul său ar fi fost făcut la comanda omului de afaceri Anatolii Ciubais. Şedinţa instanţei de judecată a avut loc cu uşile închise.

În anul 2008, Kvacikov a fost cercetat penal, fiind suspectat de atentarea la viaţa lui Anatolii Ciubais, însă justiţia rusă nu i-a găsit nicio vină. Printr-o decizia a instanţei de judecată, acesta a fost achitat în data de 22 decembrie. În cadrul unei emisiuni de la postul de radio “Eho Moskvî”, Kvaciokov declara că Ciubais este un trădător şi duşman al poporului, iar „Rusia se află în mrejele mafiei evreieşti”.

Antimedia

 

S-a botezat ieri Medvedev? Între timp, în America…

Ieri, de Boboteaza după stilul vechi, Preşedintele Rusiei aflat în vizită în Iordania, a intrat de trei ori în răul Iordanului, „în amintirea Botezului Domnului Iisus Hristos”, după ce în prealabil, un înalt oficial rus afirmase că Preşedintele va fi doar stropit cu apa Iordanului, raportează agenţiile de presă RIA Novosti şi ITAR-Tass.  Intrarea lui în râul sfânt a fost un eveniment strict privat, prezenţa fotografilor nefiind permisă.

Medvedev_Jordan

Mie unuia asta îmi spune cu totul altceva: Preş. Medvedev zvonit că ar fii evreu, se pare că tocmai s-a botezat ortodox. Cinste lui şi să-i fie înspre mântuire! Nimeni nu intră în apa Iordanului tocmai de Bobotează, doar aşa, „pentru comemorare…”, ci fie creştinii binecredinciosi o fac înspre bucuria lor sufletească, fie alţii aleg momentul tocmai pentru a se boteza în numele Domnului.

Se pare că Preşedintele Rusiei se află pe calea cea bună, iar când un voievod e bun şi ţara îi va urma pe cale…

Între timp în America, proaspătul ales Guvernator al Statului Alabama, a fost nevoit să îşi ceară scuze, după ce în cadrul ceremoniei de instalare, el a afirmat că în vreme ce numai creştinii îi sunt fraţi şi surori, nu va pregeta să îşi depună efortul pentru toţi oamenii, de orice credinţă care locuiesc în statul Alabama.

Robert Bentley, Governor of Alabama

E demn de menţionat faptul că Alabama este unul dintre cele mai conservatoare state ale Americii, însăşi catarama aşa-zisei „Bible belt”, un stat în care încă nu a devenit o ruşine şi o dizgraţie să fii creştin, chiar şi aşa, în felul lor…  Bietul om a fost nevoit să lingă cizmele vrăjmaşilor Lui Hristos în cadrul unei întâlniri cu lideri religioşi ai confesiunilor ofensate de afirmaţia lui – scârboasă mai e politica pe tărâmul celor liberi!

„If anyone from other religions felt disenfranchised by the language, I want to say I am sorry. I am sorry if I offended anyone in any way„”

Pastorul bisericii baptiste din Montgomery, Rev. Jay Wolf, a spus următoarele despre deja atacatul guvernator de o zi:

„El a încercat să comunice ceva fundamental credinţei noastre, că toţi cei care cred în Iisus, sunt rude – nu a vrut să spună că el nu face parte din marea frăţie a umanităţii.”.

Pastorul Wolf a mai afirmat că Bentley, ca doctor, şi-a petrecut întreaga lui viaţă ajutându-i pe alţii. La ce să-i folosească însă sprijinul fraţilor săi creştini, decât ca consolare, când însăşi ăştia s-au ridicat cu toată puterea tatălui lor împotriva lui?

„Liga impotriva discriminării” ( ADL of B’nai Brith ), un grup de influenţă ( de fapt loja masonică de căpătâi a evreilor sionişti demult condamnată de către un tribunal californian pentru spionaj împotriva cetăţenilor americani ),. a sărit ca arsă de cur împotriva bietului doctor care şi-a afirmat credinţa în public:

„El dansează periculos de aproape de violarea I-ului Amendament al Constituţiei americane, care interzice guvernului să promoveze orice religie”.

Minciună sfruntată de la un tată al minciunii, de fapt amendamentul I afirmă simplu următoarele:

„Congress shall make no law respecting an establishment of religion, or prohibiting the free exercise thereof; or abridging the freedom of speech, or of the press; or the right of the people peaceably to assemble, and to petition the government for a redress of grievances.

Adică Congresul nu va emite nici o lege privind promovarea religiei, nici nu va interzice exercitarea ei liberă. După tipic, rabinul Jonathan Miller al templului Emanu-El din Birmingham, Alabama, numeşte remarcile noului guvernator: ” un pas greşit extrem de dificil la începutul administraţiei sale”. Continuă el:

„Sunt mulţumit cu scuza guvernatorului şi sper că putem să ne unim în următorii 4 ani” .

Mda, unire, unire, numai să fie kosher…

Un alt rabin, Elliot L. Stevens al templului Beth-Or din Montgomery, a numit întâlnirea cu Bentley „un pas pozitiv”.

„Ne-am adunat cu toţii aici la această masă în prima zi a administraţiei sale ca să vorbim despre dialogul inter-religios”.

Mai are cineva dubii despre a cui lucrare este ecumenismul şi care e adevăratul său scop ?

Barcă spre iad

Un singur lucru ar trebui să se desprindă clar din toată tărăşenia:
cei care în vremuri nu demult apuse erau urâţi şi temuţi de toată lumea, au devenit mai onorabili decât cei pe care tot atunci, întreaga lume îi admira. Nici nu e de mirare – în vreme ce primii îşi dau seama de cauzele pierzaniei unui om sau ale unui popor făcând paşi concreţi spre a se îndepărta de ele, cei din urmă parcă fac tot posibilul spre a le îmbrăţişa!

Câtă vreme poţi să valsezi cu un hoit, înainte ca duhoarea să se lipească şi de tine?

Omuleţii gri – Secretele războiului etnic (I)

Teoreticianul pieţii libere Friedrich von Hayek, a afirmat în 1984 că pentru supravieţuirea societăţii liberale este necesar ca oamenii să se debaraseze de anumite instincte, între care el a accentuat instinctul de solidaritate şi compasiunea. Înţelegând că acestea sunt caracteristici înnăscute, filozoful a revelat înţelesul industrializării moderne în toată majestatea sa: transformarea omului într-o nouă specie biologică. Visul lui Nietzsche de a creea un om nou „mai presus de bine şi de rău”, este pe cale de a fi îndeplinit la sfârşitul sec. XX.

Să luăm aminte la cuvintele binecuoscutului politolog sârb D. Kalajic:

„În lumea modernă există un plan pentru creearea unei „rase gri”. Biomasă umanoidă, despărţită de rădăcinile ei. Unul dintre ideologii acestei idei, Jacques Attali, vede oamenii viitorului ca şi „noii nomazi”, „frunze în vânt” umane. Aceştia vor fi conduşi numai de dorinţele lor consumiste, transformaţi în „animale economice” totale.

Promovarea „căsătoriilor mixte” nu e un accident. „Melting potul” american se întinde pentru a acoperi întregul glob.

La începutul Sec. XX, învăţatul german W. Sombart scria:

„Acela care a observat diversitatea sălbatică ce încă poate fi întâlnită printre emigranţii aflaţi la bordul unui vapor cu aburi american; acela a cărui inimă s-a bucurat de îmbrăcămintea pestriţă, vorbirea, obiceiurile şi cântecele care încă contează acolo; acela care a văzut că lumile multiplu colorate se dizolvă în cursul a doar una sau două generaţii pentru a deveni masa gri, monotonă şi plictisitoare cunoscută ca şi „societatea americană”, trebuie neapărat să fie cuprins de oroare pentru viitorul rasei umane”.

Harta etnică a lumii devine tot mai simplă. Cu alte cuvinte, se deteriorează. Lumea odată colorată în nuanţele strălucitoare ale culturilor naţionale, devine tot mai palidă. Surogatul numit „American culture” e vândut Vestului, iar pseudo-cultura orientală, Estului. Creearea „rasei gri” este în plină desfăşurare în sensul cultural, dacă nu încă şi în cel genetic.

Magii erei noastre, experimentând cu soarta neamurilor, au mult mai mult decât mass-media în mâini. Poate că degetul cuiva se află deja pe butonul distrugerii mentale!
Cine ştie, poate că aparatura căreia i se face reclamă într-un centru psihotronic din Moscova, e mai mult decât o înşelătorie! ( e certitudine, nu vă înşelaţi! – nt )
Este intr-adevar posibil să alterezi mentalitatea unei etnii ?

Vorbind la subiect, L.N. Gumilyev a folosit următorul exemplu: Imaginaţi-vă un rând de soldaţi aparţinând feluritelor etnii: un rus, un georgian, un ucraienean, un dagestanez…Comandantul vine la fiecare şi îi trage o palmă peste obraz. Cât de diferite vor fi reacţiile lor! Acestea vor fi determinate de „stereotipul comportamental”, la nivel genetic.

În mod clar „iluminaţii” zilelor noastre nu intenţionează să tolereze această situaţie. Când pălmuiţi peste obraz, reprezentanţii tuturor raselor trebuie să răspundă cu un salut!

Traducere din limba rusă, în limba engleză, în limbă română – Va urma.

%d blogeri au apreciat asta: