„Rusia a început războiul” și alte bălării

Luni, Putin a ținut discursul anual de „Ziua Victoriei”, care celebrează victoria Rusiei asupra Germaniei naziste în 1945. Președintele rus nu a făcut niciuna dintre declarațiile hiperbolice pe care le prezisese presa, dar, în schimb, a făcut o scurtă recapitulare a evenimentelor care au dus la războiul din Ucraina. Nu a existat niciuna dintre bravadele la care te-ai aștepta de la un lider care încearcă să obțină sprijin pentru războiul în curs. Putin a reamintit pur și simplu mulțimii că a făcut tot ce a putut pentru a evita conflictul sângeros în care Rusia este implicată în prezent. Iată o parte din ceea ce a spus:

„În decembrie anul trecut am propus semnarea unui tratat privind garanțiile de securitate. Rusia a îndemnat Occidentul să poarte un dialog onest în căutarea unor soluții semnificative și de compromis și să țină cont de interesele fiecăruia. Totul în zadar. Țările NATO nu au vrut să ne ia în seamă, ceea ce înseamnă că aveau cu totul alte planuri. Și noi am văzut asta”.

Aceasta este o relatare exactă a ceea ce s-a întâmplat în lunile care au precedat războiul. Putin a încercat să evite o confruntare cerând în mod repetat SUA să abordeze preocupările rezonabile ale Rusiei în materie de securitate. Din nefericire, administrația Biden a ignorat cererile lui Putin fără a oferi măcar un răspuns. SUA și NATO insistă asupra faptului că Ucraina are tot dreptul de a alege orice aranjament de securitate dorește. Dar este clar nu este cazul. Statele Unite și fiecare națiune din NATO au semnat tratate (Istanbul, în 1999, și Astana, în 2010) care stipulează că nu își pot îmbunătăți propria securitate în detrimentul altora.

Citește în continuare

Un militar cecen din Mariupol își amintește momentul în care a văzut adevărata față a Batalionului Azov (Video)

25 aprilie 2022

Zaur – militar în cadrul regimentului lui Akhmat-Khadzhi Kadyrov:

Este posibil ca, înainte de a veni aici, să mă fi îndoit puțin asupra celor auzite. Dar atunci, când am eliberat primii prizonieri din casa care era situată direct în apropierea [fabricii] Azovstal’, când acei prizonieri civili au ieșit din subsoluri, ne-au îmbrățișat și ne-au sărutat. Și ne-au spus că se bucură să ne vadă. Plângeau cu lacrimi în ochi! Atunci mi-am dat seama că am ajuns exact pentru… (reținând emoțiile) ceea ce era necesar. Și nu mă îndoiesc nici măcar o picătură că a fost o idee bună.

Îmi amintesc acel moment, acel fragment care s-a așezat în capul meu, când am luat cu asalt o casă în care erau o mulțime de civili și mulți dintre aceiasi luptători Azov. O mamă cu copilul ei aleargă afară, iar noi ne uităm prin binoclu. Nu putem lua cu asalt, nu putem intra, nu putem face nimic. Și apoi o împușcă pe mamă în coloana vertebrală. Mama cade… și noi strigăm către copil din toate părțile: „FUGI!!! FUGI!!!!”.

Copilul a încremenit, neînțelegând ce să facă. Pe de o parte vroia să fugă, dar pe de altă parte să-și ajute mama. Și deodată capul lui, fiți atenți, CAPUL acestui copil este împușcat de acest gunoi, de această BESTIE malefică. Chiar în acest moment, cu toții am uitat brusc ce înseamnă moartea, am uitat că acolo ar putea fi lunetiști, așa precum o mulțime, am dat buzna! Am aruncat cu grenade fumigene, ca să nu ne vadă. Am pătruns înăuntru și pur și simplu i-am făcut praf pe toți [luptătorii] care erau înăuntru. Ei bine, am intrat acolo, dar nu doar am intrat acolo. În sensul că oamenii și-au sacrificat viețile. Mulți soldați și-au sacrificat viețile în acel moment. Dar noi am intrat și ne-am îndeplinit sarcina.

Nu ne păsa deloc de viețile noastre când vedeam că viața unui copil a dispărut. Când ne-am dat seama că aceștia nu sunt oameni, ci sunt animale, nimic mai puțin decât fiare, care își pot permite să… să ucidă un copil. Aceștia nu sunt oameni. Prin urmare, cred că am ajuns aici exact pentru motivul potrivit. Și tot ceea ce am făcut aici, am făcut pentru acești oameni care trăiesc chiar aici și care ne zâmbesc și ne îmbrățișează. Au luat chiar și coordonatele locului unde locuiesc eu, precum și ale celorlalți camarazi de luptă, vor să vină în patria noastră și să ne mulțumească pentru eliberare.

Dușmanul dușmanilor mei

Articolul de mai jos e scris din perspectiva unui occidental (american) și constituie puctul de vedere al vesticilor care s-au trezit în privința celor care pretind că îi reprezintă. Experiența lor cu rușii e limitată. A noastră e vastă, deci înțelegem lucrurile puțin altfel – pe de altă parte, ar fi ipocrit din partea mea să spun că cred că Rusia de azi are ambiții imperialiste și că dacă nu va fi oprită în Ucraina, următorii vom fi noi, ce bine că ne protejează nato, bla, bla.. acesta este un punct de vedere simplist și care nu ține cont de realitățile geopolitice actuale. Expansiunea din ultimii 32 de ani clar nu e a rușilor, deci fără naivitate cred că nu avem a ne teme de ei dacă nu ne facem părtași la provocări. Acum se pare că ar urma să intre în belicosul club, Suedia și Finlanda.

Ne este interzis să vorbim despre Vladimir Putin în aceste zile fără să învelim ambele părți ale numelui său cu suficiente admonestări de calomnie veninoasă. Oricine care nu jură credință imediată isteriei actuale, la modă și greșite, împotriva lui sau a 150 de milioane de ruși, va fi considerat, la prima vedere, în cel mai bun caz un apologet și în cel mai rău caz un trădător.

Se spune că este un demon, un ticălos, un criminal de război, un accident cosmic trimis să distrugă democrația și tot ceea ce este bun și nobil, ceea ce, desigur, provine doar de la națiunile bune și nobile din vest care pretind că sunt încă democratice. În urmă cu 60 de ani se mai spunea că până acum mașinile vor zbura, nu vor mai fi războaie, democrația liberală ne va păzi de rău și nu se va transforma în răul pe care a proclamat că îl risipește. Acum 30 de ani se presupunea că va fi sfârșitul istoriei.

Ei spun că Putin este dușmanul nostru și motivul pentru care continuă să repete asta până la greață este că ei știu că milioane de oameni vor crede asta. Cei care lansează neîncetat aceste acuzații, fără ironie, se pare că nu au nicio conștiință de sine sau măcar o oglindă. Poate că tot ce au sunt oglinzi și nu pot face decât acuzații sumbre bazate pe propriile lor reflecții din acestea.

Obișnuiam să avem așteptări înalte de la dușmanii noștri, ca o condiție minimă fiind ca ei să se comporte ca atare. Și iată-ne aici, milioane de oameni încă mai cred în incredibil, un nou kit promoțional preambalat al „Chestiunii prezente” livrat cu obișnuitele inconsecvențe istorice și erori logice, în timp ce alte milioane de oameni privesc neîncrezători cum se repetă această șaradă.

Dacă am învățat ceva de la guvernele occidentale în încercarea lor de a aprinde un nou război rece cu Rusia, iar acum un nou război mondial atât cu Rusia, cât și cu China, este că nu putem avea încredere în ele în legătură cu nimic. Dacă arată cu degetul într-o direcție și spun: „Priviți, fiți indignați! Este inamicul vostru!”. Singurul lucru mai revoltător decât natura caricaturală a încercărilor lor de programare neglijentă, este că ele par să funcționeze pentru că nu există destui oameni care să se întrebe: „De ce?”.

În „Arta războiului” a lui Sun Tzu, una dintre cele cinci constante ale războiului este Legea morală:

Legea morală face ca poporul să fie în deplină concordanță cu conducătorul său, astfel încât îl va urma indiferent de viața sa, fără să se teamă de niciun pericol. …Conducătorul desăvârșit cultivă Legea morală și respectă cu strictețe metoda și disciplina.

O națiune sau un popor legat de liderii săi prin temelii și principii puternice, înrădăcinate în justificarea unui conflict corect, fie că este vorba de atac, atac defensiv, diversiune sau apărare, va avea mai multe șanse de succes. Aceasta presupune ca poporul să fie în deplin acord cu conducătorul său.

Seamănă aceasta cu NATO?

Există Legea morală în vreuna dintre națiunile din vest care tocmai au încheiat doi ani de abuzuri psihologice, dacă nu chiar de ucidere directă a propriilor cetățeni? (falsa pandemie – n.n.)

Există aceasta în imperiul beat al Occidentului care se află în război cu lumea și cu propriile popoare de zeci de ani?

Războaiele obișnuiau să aibă nevoie de o anumită bază pentru a fi acceptate de public. Sun Tzu cu greu și-ar fi putut imagina abilitatea guvernelor de a-și manipula și de a-și manipula proprii războinici în a se sacrifica pentru scopuri inumane. Acum, tot ceea ce necesită un conflict este, în primul rând, o bună campanie de relații publice. Oamenii vor să simtă că tabăra lor are conștiința curată în privința lucrurilor. Nu contează niciodată cu adevărat dacă informațiile care ușurează conștiința se bazează pe adevăr. Ei vor un sentiment de înălțime morală, chiar dacă acel teren e construit din paie. Ei caută să se afle de „partea bună a istoriei”, chiar dacă acea parte este în mod obiectiv întunecată de ambiguități și contradicții.

Guvernele din Occident au renunțat de mult timp la Legea morală. Ele fac ce le place spre scopuri despre care nu sunt niciodată sincere cu cei care le-au încredințat guvernarea. Guvernarea morală pare a fi o contradicție în sine.

Și astfel, neavând niciun fel de bază morală pe care să ne sprijinim, se presupune că trebuie să credem în continuare ceea ce ne spun liderii noștri fără scrupule despre Rusia și Putin.

Propun să jucăm un joc: Rusia sau Occidentul?

  • Prizonierii politici sunt deținuți fără proces, fiind acuzați că sunt împotriva regimului.
  • Cenzura este extrem de răspândită.
  • Mass-media controlată de stat lucrează pentru regim.
  • Tribunale aranjate care se ocupă de adversarii politici.
  • Poliție secretă pentru lovituri de stat interne și zdrobirea opoziției regimului.
  • Fraudarea alegerilor.
  • Închiderea protestelor de o anumită natură politică, dar permiterea altora.
  • Protecție inegală în fața legii.
  • Oligarhie care se dă drept democrație.
  • Fascism care se dă drept liberalism.
  • Rasism, sexism, manipularea copiilor către otrava lgbt și bigotism deghizate în toleranță sau educație impusă de stat, cu corporații din toate industriile care colaborează cu statul pentru a realiza toate cele de mai sus.

Răspunsurile corecte sunt ambele, în mare parte, cu excepția ultimelor trei, care sunt exclusiv americane.

Numai ultimii doi ani (30-60 de ani pentru noi, caii mai bătrâni) au dezvăluit unde sunt adevărații dușmani ai cetățenilor occidentali, iar aceștia nu par a fi în Rusia.

Guvernul canadian a declarat stare de urgență împotriva protestatarilor pașnici ai clasei muncitoare pentru a le confisca conturile bancare și bunurile, după ce a furat 12 milioane de dolari din fonduri de caritate de la două corporații care fac crowdfunding.

A fost Putin?

Guvernul australian a înființat tabere și a obligat cetățenii sănătoși să stea în carantină, în izolare, sub supravegherea gardienilor și a funcționarilor din domeniul sănătății. Dacă scăpau, erau arestați și acuzați de infracțiuni. Asta înainte ca cetățenii să fie loviți cu arme cu energie dirijată de către poliția din Canberra pentru că au îndrăznit să își exercite drepturile fundamentale ale omului de a protesta împotriva mandatelor tiranice de vaccinare. Întreaga națiune australiană a fost o insulă închisoare timp de doi ani. Obiceiuri vechi.

Guvernul grec fură bani de la pensionarii care refuză vaccinurile inutile și mortale. Italia urmează exemplul Greciei.

Uniunea Europeană reține miliarde de dolari de la poporul maghiar pentru că nu-i place pe cine au votat în urmă cu două săptămâni.

Spitalele americane au refuzat transplanturi salvatoare de vieți pacienților „nevaccinați” și chiar copiilor ai căror părinți nu au primit vaccinurile cu cheaguri. Nu a fost vorba de un singur caz, ci de zeci de cazuri.

I-a forțat Putin pe administratorii acestor spitale spre astfel de acțiuni malefice?

Dușmanii popoarelor occidentale șed în parlamentele și în înaltele funcții ale acestora, lucrând ca executanți în departamentele lor de poliție. Ei sar din consiliile de administrație ale corporațiilor în birocrațiile guvernamentale. Ei lucrează pentru o tehnocrație globală coordonată care urmărește să creeze haos și conflicte pentru a subjuga și depopula cea mai mare parte a omenirii înainte de a fi reproiectată dpv tehnologic pentru o versiune ulterioară a speciei noastre.

A forțat Putin aceste guverne să-și terorizeze proprii cetățeni?

A fost Putin implicat în finanțarea laboratorului din Wuhan? Are Rusia peste 300 de laboratoare experimentale de arme biologice în locații din întreaga lume, care ar putea amenința țările care le găzduiesc cu consecințe catastrofale?

Frecvența catastrofelor globale proiectate necesită aderarea la soluțiile prescrise de către inginerii acestor catastrofe. Este echivalentul piromanilor civilizației care se întorc împreună cu pompierii și care se așteaptă să fie întâmpinați de către civilizație ca niște eroi. Când aplauzele se liniștesc, ei îi ghidează rapid pe țăranii recunoscători și nedemni, despre care le pare rău că nu au pierit în incendiu, spre următoarea civilizație pe care au pregătit-o deja în spatele perdelelor lor globaliste aurii.

În cazul piromanilor noștri civilizaționali, care în prezent se îndreaptă cu aruncătoarele de flăcări spre orice sursă de stabilitate din vest, ei sunt dornici să distrugă rezervele de alimente, să umfle costurile energiei prin penurie și să creeze o nouă rasă de consumatori „neutri din punct de vedere al emisiilor de carbon” în urma incendiului. Ei vor să ne mute în orașe sustenabile cu rețele inteligente, unde nimeni nu va mai deține mașini sau prea multe alte lucruri și va trăi aproape tot timpul într-un univers digital artificial, ca avataruri interschimbabile, care vor fi molestate în discoteci de clone Zuckerberg cu înfățișare de manechin de crash test.

Când căștile VR vor fi scoase pe piață, vor fi pentru ședințe la dentist sau pentru a consuma larve de insecte sustenabile amestecate cu o doză bună de hidroxid de grafen pentru a amplifica semnalele 7G care vor incinera orice rămășițe ale speciei noastre foarte evoluate.

Poate că o specie foarte evoluată nu s-ar supune niciodată condițiilor propriei sclavii și ar accepta-o de bună voie în detrimentul libertății, autonomiei și al dreptului la autodeterminare.

Dar întrebarea care pare să facă înconjurul diverselor podcasturi și buletine informative nu primește aproape niciodată un răspuns.

Unde încape Putin în toate acestea?


Ni se spune că Ucraina îi dă bătăi de cap Rusiei, că, potrivit propriilor cifre credibile ale guvernului ucrainean, Rusia este înfrântă și măcelărită chiar și pe câmpul de luptă. Moralul lor este atât de scăzut, încât divizii întregi se predau ucrainenilor. Putin a recurs la repunerea în acțiune a soldaților vechi și pensionați, unii cu puști din secolul al XIX-lea.

Zelensky așteaptînd mai multe arme și bani.

Cu toate acestea, în fiecare zi în care ni se servesc aceste povești, suntem de asemenea tratați cu cerșitul neobosit pe zoom al lui Zelensky, un comic cocainoman, către guvernele occidentale. Dacă nu primește în această clipă miliardele în bani și mai multe arme, Ucraina și democrația însăși vor muri pentru totdeauna. Disperarea patetică nu este doar o contradicție față de afirmațiile propriului său guvern privind succesul pe câmpul de luptă, ci este o insultă și o rușine să privești atâtea milioane de occidentali asimilați și nechibzuiți cum o înghit ca pe o gumă de mestecat cu zahăr mRNA care salvează vieți.

În fiecare zi propagandiștii occidentali fac noi afirmații care contrazic contradicțiile din ziua precedentă ale unei afirmații anterioare. Continuă ad nauseam până când ultimul ucrainean moare în nobila întreprindere de a-l ține pe Putin împotmolit într-o națiune de care nimănui dintre cei aflați la putere în Occident nu-i pasă mai mult decât le pasă de propriul electorat pe care au fost aleși să-l guverneze.

Ni se vinde Democrația ca fiind forma superioară de guvernare de sus în jos, iar studenții occidentali de istorie selectivă cu greu ar putea găsi acest lucru dezagreabil. Aruncați cuvântul liberal în fața democrației și se presupune că toți ar trebui să slăbim în genunchi cu viziuni de bucurie și mântuire.

Putin ar trebui să fie antidemocrația liberală, iar dacă este așa, atunci este un lucru bun, pe baza a ceea ce arată în prezent „democrația liberală” în Occident. Cei care nu sunt circumscriși isteriei actuale spun că lui Putin îi pasă de cetățenii săi și că vrea să restabilească o cultură comună cu valori fundamentale religioase pentru a menține stabilitatea socială. În cuvintele marionetei autiste suedeze a catastrofelor climatice globale: Cum îndrăznește!

Forumul Economic Mondial rupe legăturile cu Rusia

Propriile cuvinte ale lui Putin din discursuri și articolul său scris vara trecută „Despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor” dezvăluie un om cu o cunoaștere istorică vastă și o înțelegere a „sferei de influență” a Rusiei care datează de secole. Propagandiștii occidentali pretind că vrea să reinstituie blocul sovietic, dar el nu a spus niciodată nimic care să se apropie măcar pe departe de acest lucru. El îi detestă pe bolșevici, are o reverență pentru Rusia imperială și pentru biserica ortodoxă rusă și și-a exprimat deschis tristețea pentru rupturile dintre Ucraina și Rusia care au avut loc secolul trecut sub dominația sovietică și din cauza unei ordini globaliste post-sovietice.

El a privit cum Statele Unite se amestecă cu ostilitate nerușinată în afacerile Ucrainei în încercarea de a le câștiga spre UE și spre sfera de influență a NATO, o linie roșie consecventă pe care Putin a stabilit-o în mare parte din deceniul precedent. Propriile sale cuvinte arată că este opusul majorității liderilor occidentali, iar aceștia îl detestă pentru asta. Comunitățile de informații l-au luat în vizor de când a eșuat resetarea relațiilor în 2011 și Putin a îndrăznit să submineze operațiunile CIA de „băgare a bățului prin gard” în Georgia și operațiunile de schimbare de regim în Siria.

Acum, lumea se află la o răscruce de drumuri, pe marginea prăpastiei unui conflict mai mare.

Există două tabere care se formează în privința lui Putin și a Rusiei. Prima spune că Putin face încă parte din ordinea globalistă occidentală și că doar își joacă rolul pe scena mondială ca un răufăcător dedicat. Dovezile care contrazic acest lucru, cum ar fi Forumul Economic Mondial care taie legăturile cu Rusia și întregul Occident economic care pedepsește Rusia, se pare că toate acestea fac parte dintr-un scenariu. Tot ceea ce vedeți face parte din piesă și sunt cu toții implicați în ea, chiar și Putin.

A doua tabără spune că acum suntem într-o lume multipolară, cu două tabere distincte care se formează, iar Rusia și Putin nu sunt de partea inginerilor sociali tehnocrați globaliști tehnocrați occidentali ai WEF. Prima tabără spune că cei care cred că se formează tabere distincte semnificative în ordinea mondială se păcălesc singuri.

Dacă Putin este un om serios, care spune ce vrea să spună și apoi acționează conform intențiilor sale declarate, așa cum am văzut timp de douăzeci de ani, atunci se pare că a avut loc o îndepărtare de orice eforturi coordonate globalizate. China și Rusia par să se retragă spre autoconservare națională împotriva unui imperiu din ce în ce mai beligerant care caută să-și transforme moneda într-o armă și să continue să forțeze țările să se plieze după voința sa.

SUA îi amenință pe cei care îndrăznesc să se alieze cu Rusia. Au avertizat în mod deschis India să nu crească comerțul bilateral cu mărfuri în ruble, în timp ce au orchestrat în mod direct o lovitură de stat blândă în Pakistan împotriva lui Imran Khan pentru că a îndrăznit să fie prieten cu Putin. Imperiul Minciunii a forțat recent Serbia să voteze la Națiunile Unite pentru a elimina Rusia din Consiliul pentru Drepturile Omului, în cadrul căruia țări precum China și Arabia Saudită au condus această formațiune ridicolă. Janet Yellen crede că are puterea economică de a amenința China pentru că s-a alăturat Rusiei, în timp ce China deține încă o parte substanțială din datoria SUA și probabil și un număr bun de lideri aleși ai acesteia.

Derek Chollet, consilier al Departamentului de Stat: „China, dacă ar încerca să se sustragă sancțiunilor sau să divizeze cumva sancțiunile, ar fi vulnerabilă”, a spus el. „Orice țară care încearcă să se sustragă acestor sancțiuni se va confrunta și cu consecințele acțiunilor sale. Nu vreau să speculez care ar fi acestea”.

Beijingul a fost destul de clar în sprijinul său pentru Rusia, mergând până la a denunța sancțiunile occidentale ca fiind ilegale.

„China se opune cu fermitate tuturor sancțiunilor unilaterale ilegale și consideră că sancțiunile nu sunt niciodată mijloace fundamental eficiente pentru a rezolva problemele”, a declarat Joi Liu Pengyu, purtător de cuvânt în cadrul ambasadei chineze la Washington.

Țările din întreaga lume privesc cum un imperiu beat se comportă ca de obicei ca un mafiot pe scena mondială, dar de data aceasta ceva este foarte diferit. Ele văd acest lucru și, în cele din urmă, îi țin piept tigrului de hârtie. Ele văd ruble rusești susținute de aur și petrol și un parteneriat BRICS (Brazilia/Rusia/ India/China/Africa de Sud – n.n.) care se îndepărtează de monopolul american asupra energiei, finanțelor și a ordinii geopolitice și văd un grup în ascensiune pentru a contracara petrodolarul care a fost în mod istoric armat pentru ceea ce mafioții fac cel mai bine: anume, să facă oferte pe care nimeni nu le poate refuza.

Această schimbare a ordinii globale și ceea ce unii economiști numesc Breton Woods III ar putea face ca dolarul american să cadă rapid în dizgrație. Dacă țările se dezic de obligațiunile trezoreriei americane și de rezervele în dolari, iar țările OPEC înșeală și încep să accepte euro, yuani sau ruble în loc de dolari, așa cum par să facă China și Arabia Saudită, acesta este începutul sfârșitului imperiului american.

Și ceea ce știm despre toate imperiile este că niciodată nu se îndreaptă cu adevărat în liniște spre lumina care se stinge. Adesea se comportă ca niște animale încolțite și turbate, având nevoie să se dezlănțuie în moduri imprevizibile și periculoase. Este ceea ce vedem acum în cazul SUA, care a deturnat complet UE și NATO pentru a le face să fie racheții săi mafioți. Imperiul minciunii îi va doborî pe toți cei care se aliniază cu ei în ultimele lor lovituri de moarte care seamănă tot mai mult cu pregătirile pentru cel de-al treilea război mondial. Ce modalitate mai bună de a „reseta” lucrurile decât un alt război pe teritoriul european. Dar poate că arderea din nou a Europei nu se va dovedi suficientă.

NATO vorbește despre mutarea în sfera de influență asiatică în numele controlorilor imperiului. O organizație construită special pentru a contracara Uniunea Sovietică în 1965 vrea să se mute în Asia. Suedia și Finlanda sunt la câteva luni distanță de aderarea la NATO, deși nu au văzut un motiv pentru a adera pe toată durata celor cincizeci de ani de război rece și a cursei globale a înarmării. Atât Suedia, cât și Finlanda sunt conduse de marionetele regimului Forumului Economic Mondial.

Polonia pregătește în prezent 100 de tancuri ca un cadou pentru cocainoman și va fi recompensată cu 100 de tancuri americane pentru a le înlocui. Slovacia a trimis sisteme de apărare antirachetă, Cehia a trimis tancuri vechi și ruginite. Fiecare transport care trece granița poloneză în Ucraina ar trebui să fie imediat bombardat în bucăți de Rusia. Au tot dreptul să ia această măsură după ce au avertizat constant NATO să nu se amestece în conflict.

Cel mai justificat război din ultimii douăzeci de ani este inacceptabil pentru mașina de propagandă globalistă occidentală.

Există chiar și trupe americane, comandouri britanice și forțe speciale franceze încorporate cu naziștii AZOV în Mariupol și în apropierea Donbasului. Forțele speciale cecene ale Rusiei au capturat cel puțin un american în viață. Va fi interesant de văzut dacă SUA recunosc măcar acest lucru sau îl ignoră complet și îl lasă să putrezească într-o închisoare rusă. Nu vă așteptați la tratamentul Francis Gary Powers U-2 pentru acel biet fraier colaborator al naziștilor.

Jurnaliștii italieni, francezi și spanioli încorporați în forțele ucrainene au anunțat presei din țările lor de origine exact aceeași poveste: Forțele americane sunt în teren și iau toate deciziile.

https://twitter.com/realGonzaloLira/status/1513513648408481795?s=20&t=FiMryHyuFqUcUEAN29XwNgpentru vizionare apăsați VIEW

Cel de-al treilea război mondial a început deja și imperiul occidental al hienelor însetate de sânge a făcut tot ce a putut pentru ca acesta să se întâmple. Putin i-a avertizat an după an să nu mai împungă ursul. L-au ignorat, iar acum cred că pot da vina pe el pentru beligeranța lor.

Acest lucru ne aduce înapoi la omul însuși, dușmanul dușmanilor noștri. Omul a dat dovadă de o răbdare incredibilă de la lovitura de stat susținută de SUA la Kiev în 2014 și de la măcelul de etnici ruși care a rezultat la granița sa. Imperiul continuă să antagonizeze Rusia, trimițând încă miliarde de dolari în arme naziștilor din Ucraina, bucuros să lupte cu Rusia până la ultimul ucrainean, indiferent câtă vreme va dura.

Nimeni din vest (în afară de Macron, care doar se dă în spectacol pentru alegătorii francezi în timpul alegerilor) nu vorbește despre pace sau despre o încetare a focului prin negocieri semnificative și sincer, este probabil prea târziu pentru toate acestea. Comicul cocainoman a avut șansa lui și și-a urmat stăpânii mafioți spre întuneric, fiind dispus să-și sacrifice poporul și țara pentru un imperiu beligerant și miliardele sale de bani gratis (Zelensky e deja miliardar în dolari și deține o vilă de 35 milioane USD în Florida – n.n).

Jens Stoltenberg, marioneta NATO, a declarat la începutul acestei săptămâni că organizatorii terorismului antagonist inutil își vor muta operațiunile chiar până la granițele Rusiei. Ce este asta, dacă nu o declarație deschisă pentru mai mult război?

Se spune că în șah cea mai bună mutare este cea pe care adversarul tău vrea cel mai puțin să o faci. Există mai multe motive pentru acest lucru. Are un avantaj psihologic, deoarece îți poate abate adversarul de la planul său, iar dacă este o mutare pozițională puternică, va avea și avantaje strategice în joc.

Dar mai există și o altă mutare în șah. Cea pe care adversarul tău nu o vede niciodată urmînd.

Este posibil ca amatorii din SUA să nu fi văzut niciodată consecințele sancțiunilor lor împotriva Rusiei care se vor întoarce pentru a paraliza economiile occidentale? Au vrut intenționat să provoace o catastrofă economică și inflație pe piață prin distrugerea hegemoniei dolarului sau Putin i-a păcălit prin legarea rublei de aur și petrol, o mișcare pe care elitiștii aroganți din Districtul Corupției nu au anticipat-o niciodată?

Sunt cu toții, de fapt, doar niște actori într-o singură piesă de teatru globală? Presupun că putem să ne comportăm ca și cum asta ar fi încă adevărat.

Americanii au devenit atât de entuziasmați de faptul că cel mai bogat om din lume a cumpărat o păsărică bătrână și muribundă în încercarea de a readuce libertatea de exprimare pe o platformă pe care e mai bine să o lăsăm să moară și să dispară pentru totdeauna. Ei se agață de fiecare tweet al lui Elon Musk, care are contracte de miliarde de dolari cu guvernul și armata americană. Ei cred că el este dușmanul dușmanilor noștri. El are bani, influență în cultura pop și același pașaport ca și ei și face ca mulțimile iliberale de beduini instabili emoțional să devină isterice, și da, asta este întotdeauna amuzant și distractiv.

Dar adevăratul dușman al dușmanilor noștri se află la Moscova, iar guvernul SUA încearcă cu disperare să-l doboare pentru a-și păstra monopolul geopolitic unipolar al puterii, ceea ce înseamnă că nu le mai citește scenariile și nu mai joacă în piesele lor de teatru globale. El nu mai face mutările cerute de ei pe tabla de șah. Câteva fotografii cu Putin la Davos de-a lungul anilor nu înseamnă nimic. El este împotriva ordinelor lor și lucrează pentru ruși și numai pentru Rusia.

Gambitul regelui s-a terminat și lumea se îndreaptă rapid spre jocul multipolar de mijloc. Occidentul vrea mai mult război, război nesfârșit, poate chiar război mondial sau război nuclear, judecând după beligeranța lor neîncetată și absența oricărei pretenții de a face ceva moral. Asta îi face să fie adevăratul pericol pentru omenire, împreună cu cabala globalistă de psihopați tehnocrați malthusieni pe care o susțin.

Dacă adevărații noștri dușmani sunt liderii și guvernele noastre care ne-au declarat război, atunci adevăratul dușman al dușmanilor noștri este Vladimir Vladimirovici Putin.

Și este timpul să spunem deschis, fără scuze, ceea ce cercetătorii războiului eficient cunosc de secole: Dușmanul dușmanilor mei este prietenul meu.

Sursa: Good Citizen

Situația militară din Ucraina

Col. (R) Jaques Baud, care a activat în cadrul serviciilor de informații militare elvețiene, cu specializare pe țările Europei de Est, oferă perspectiva sa de profesionist asupra evenimentelor din Ucraina. Diferențele dintre ce vedem și citim din presa stîngistă și analiza dânsului, sunt ireconciliabile. Vedeți biografia Col. Baud la sfârșitul articolului, în mod clar nu avem de a face cu unul dintre ageamiii împachetați ca "analiști militari", care se perindă pe sticla tembeliziunilor locale și internaționale.

Partea a I-a: Calea către război

De ani de zile, din Mali până în Afganistan, am lucrat pentru pace și mi-am riscat viața pentru ea. Prin urmare, nu este vorba despre a justifica războiul, ci de a înțelege ce ne-a condus la el. Observ că „experții” care se succed la televizor analizează situația pe baza unor informații dubioase, de cele mai multe ori ipoteze ridicate drept fapte – și atunci nu mai reușim să înțelegem ce se întâmplă. Așa se creează panica.

Problema nu este atât de mult să știm cine are dreptate în acest conflict, ci să punem la îndoială modul în care liderii noștri iau deciziile.

Să încercăm să examinăm rădăcinile conflictului. Totul începe cu cei care, în ultimii opt ani, au vorbit despre „separatiștii” sau „independentiștii” din Donbass. Acest lucru nu este adevărat. Referendumurile desfășurate de cele două republici autoproclamate Donețk și Lugansk în mai 2014, nu au fost referendumuri de „independență” (независимость), așa cum au susținut unii jurnaliști fără scrupule, ci referendumuri de „autodeterminare” sau „autonomie” (самостоятельность). Calificativul „pro-rus” sugerează că Rusia a fost parte a conflictului, ceea ce nu a fost cazul, iar termenul „vorbitori de limbă rusă” ar fi fost mai onest. În plus, aceste referendumuri au fost desfășurate împotriva sfatului lui Vladimir Putin.

De fapt, aceste republici nu urmăreau să se separe de Ucraina, ci să aibă un statut de autonomie, care să le garanteze utilizarea limbii ruse ca limbă oficială. Căci primul act legislativ al noului guvern rezultat în urma răsturnării președintelui Ianukovici a fost abolirea, la 23 februarie 2014, a legii Kivalov-Kolesnichenko din 2012, care făcea din limba rusă o limbă oficială. Un pic ca și cum putschistii ar fi decis ca franceza și italiana să nu mai fie limbi oficiale în Elveția.

Această decizie a provocat o furtună în rândul populației rusofone. Rezultatul a fost o represiune feroce împotriva regiunilor vorbitoare de limbă rusă (Odesa, Dnepropetrovsk, Harkov, Lugansk și Donețk), care s-a desfășurat începând cu februarie 2014 și care a dus la o militarizare a situației și la câteva masacre (la Odesa și Marioupol, pentru cele mai notabile). La sfârșitul verii anului 2014, au rămas doar republicile autoproclamate Donețk și Lugansk.

În această etapă, prea rigid și absorbit de o abordare doctrinară a artei operațiunilor, statul major ucrainean a supus inamicul fără a reuși să se impună. Examinarea desfășurării luptelor din 2014-2016 în Donbass arată că statul major ucrainean a aplicat sistematic și mecanic aceleași scheme operative. Cu toate acestea, războiul purtat de autonomiști a fost foarte asemănător cu ceea ce am observat în Sahel: operațiuni extrem de mobile desfășurate cu mijloace ușoare. Cu o abordare mai flexibilă și mai puțin doctrinară, rebelii au reușit să exploateze inerția forțelor ucrainene pentru a le „prinde” în mod repetat în capcană.

În 2014, când eram la NATO, eram responsabil de lupta împotriva proliferării armelor de calibru mic și încercam să detectăm livrările de arme rusești către rebeli, pentru a vedea dacă Moscova era implicată. Informațiile pe care le-am primit atunci proveneau aproape în întregime de la serviciile de informații poloneze și nu se „potriveau” cu informațiile venite de la OSCE – în ciuda unor afirmații destul de grosolane, nu existau livrări de arme și echipamente militare din Rusia.

Rebelii au fost înarmați datorită dezertării unităților ucrainene vorbitoare de limbă rusă care au trecut de partea rebelilor. Pe măsură ce eșecurile ucrainene au continuat, batalioanele de tancuri, artilerie și antiaeriene au îngroșat rândurile autonomiștilor. Aceasta este ceea ce i-a împins pe ucraineni să se angajeze în acordurile de la Minsk.

Dar imediat după semnarea Acordurilor de la Minsk 1, președintele ucrainean Petro Poroșenko a lansat o masivă operațiune antiteroristă (ATO/Антитерористична операція) împotriva Donbassului. Bis repetita placent: prost sfătuiți de ofițerii NATO, ucrainenii au suferit o înfrângere zdrobitoare la Debaltsevo, ceea ce i-a obligat să se angajeze în Acordurile de la Minsk 2.

Este esențial să reamintim aici că acordurile de la Minsk 1 (septembrie 2014) și Minsk 2 (februarie 2015) nu prevedeau separarea sau independența republicilor, ci autonomia acestora în cadrul Ucrainei. Cei care au citit Acordurile (sunt foarte, foarte, foarte, foarte puțini cei care chiar le-au citit) vor observa că în toate scrisorile este scris că statutul republicilor urma să fie negociat între Kiev și reprezentanții republicilor, pentru o soluție internă a Ucrainei.

De aceea, din 2014, Rusia a cerut sistematic punerea lor în aplicare, refuzând în același timp să fie parte la negocieri, deoarece era o chestiune internă a Ucrainei. Pe de altă parte, Occidentul – condus de Franța – a încercat sistematic să înlocuiască acordurile de la Minsk cu „formatul Normandia”, care i-a pus față în față pe ruși și ucraineni. Cu toate acestea, să ne amintim că nu au existat niciodată trupe rusești în Donbass înainte de 23-24 februarie 2022. Mai mult, observatorii OSCE nu au observat niciodată cea mai mică urmă de unități rusești care să opereze în Donbass. De exemplu, harta serviciilor de informații americane publicată de Washington Post la 3 decembrie 2021 nu prezintă trupe rusești în Donbass.

În octombrie 2015, Vasyl Hrytsak, directorul Serviciului ucrainean de securitate (SBU), a mărturisit că doar 56 de luptători ruși au fost observați în Donbass. Acest lucru era exact comparabil cu elvețienii care mergeau să lupte în Bosnia în weekend, în anii 1990, sau cu francezii care merg să lupte în Ucraina astăzi.

Armata ucraineană se afla atunci într-o stare deplorabilă. În octombrie 2018, după patru ani de război, procurorul militar șef al armatei ucrainene, Anatoli Matios, a declarat că Ucraina a pierdut 2.700 de oameni în Donbass: 891 din cauza bolilor, 318 din accidente rutiere, 177 din alte accidente, 175 din cauza otrăvirilor (alcool, droguri), 172 din cauza manevrării neglijente a armelor, 101 din cauza încălcării regulilor de securitate, 228 din cauza crimelor și 615 din cauza sinuciderilor.

De fapt, armata a fost subminată de corupția cadrelor sale și nu s-a mai bucurat de sprijinul populației. Potrivit unui raport al Ministerului britanic de Interne, la rechemarea rezerviștilor din martie-aprilie 2014, 70 la sută nu s-au prezentat la prima sesiune, 80 la sută la a doua, 90 la sută la a treia și 95 la sută la a patra. În octombrie/noiembrie 2017, 70% dintre recruți nu s-au prezentat la campania de rechemare „Fall 2017”. Acest lucru nu se pune la socoteală sinuciderile și dezertările (de multe ori trecute la autonomiști), care au ajuns până la 30% din forța de muncă din zona ATO. Tinerii ucraineni au refuzat să meargă să lupte în Donbass și au preferat emigrarea, ceea ce explică, cel puțin parțial, și deficitul demografic al țării.

Ministerul ucrainean al Apărării s-a adresat apoi NATO pentru a contribui la transformarea forțelor sale armate în forțe mai „atractive”. După ce lucrasem deja la proiecte similare în cadrul Națiunilor Unite, am fost rugat de NATO să particip la un program de refacere a imaginii forțelor armate ucrainene. Dar acesta este un proces pe termen lung, iar ucrainenii doreau să acționeze rapid.

Astfel, pentru a compensa lipsa soldaților, guvernul ucrainean a recurs la miliții paramilitare. Acestea sunt compuse, în esență, din mercenari străini, adesea militanți de extremă dreapta. În 2020, acestea constituiau aproximativ 40% din forțele ucrainene și numărau aproximativ 102.000 de oameni, potrivit Reuters. Ele au fost înarmate, finanțate și antrenate de Statele Unite, Marea Britanie, Canada și Franța. Erau de peste 19 naționalități – inclusiv elvețieni.

Astfel, țările occidentale au creat și susținut în mod clar milițiile ucrainene de extremă dreapta. În octombrie 2021, Jerusalem Post a tras un semnal de alarmă, denunțând proiectul Centuria. Aceste miliții acționau în Donbass din 2014, cu sprijin occidental. Chiar dacă se poate discuta despre termenul „nazist”, rămâne faptul că aceste miliții sunt violente, vehiculează o ideologie grețoasă și sunt virulent antisemite. Antisemitismul lor este mai mult cultural decât politic, motiv pentru care termenul „nazist” nu este cu adevărat potrivit. Ura lor față de evrei provine de la marile foamete din anii 1920 și 1930 din Ucraina, care a rezultat din confiscarea recoltelor de către Stalin pentru a finanța modernizarea Armatei Roșii.

Acest genocid – cunoscut în Ucraina sub numele de Holodomor – a fost comis de NKVD (precursorul KGB-ului), ale cărui eșaloane superioare de conducere erau compuse în principal din evrei. Acesta este motivul pentru care, astăzi, extremiștii ucraineni cer Israelului să își ceară scuze pentru crimele comunismului, după cum notează Jerusalem Post. Acest lucru este departe de „rescrierea istoriei” de către Vladimir Putin.

Aceste miliții, provenite din grupurile de extremă dreapta care au animat revoluția Euromaidan din 2014, sunt compuse din indivizi fanatici și brutali. Cel mai cunoscut dintre acestea este Regimentul Azov, a cărui emblemă amintește de Divizia a 2-a SS Das Reich Panzer, venerată în Ucraina pentru că a eliberat Harkovul de sovietici în 1943, înainte de a comite masacrul de la Oradour-sur-Glane din 1944 în Franța.

Printre figurile celebre ale regimentului Azov se numără opozantul Roman Protassevitch, arestat în 2021 de autoritățile belaruse în urma cazului zborului RyanAir FR4978. La 23 mai 2021, deturnarea deliberată a unui avion de linie de către un MiG-29 – presupus a fi cu aprobarea lui Putin – a fost menționată ca motiv pentru arestarea lui Protassevici, deși informațiile disponibile la momentul respectiv nu confirmau deloc acest scenariu.

Dar atunci a fost necesar să se demonstreze că președintele Lukașenko era un huligan, iar Protassevici un „jurnalist” care iubea democrația. Cu toate acestea, o investigație destul de revelatoare produsă de un ONG american în 2020 a evidențiat activitățile militante de extremă dreapta ale lui Protassevitch. A început atunci mișcarea conspiraționistă occidentală, iar mass-media fără scrupule i-a „aerisit” biografia. În cele din urmă, în ianuarie 2022, raportul OACI a fost publicat și a arătat că, în ciuda unor erori de procedură, Belarus a acționat în conformitate cu normele în vigoare și că MiG-29 a decolat la 15 minute după ce pilotul RyanAir a decis să aterizeze la Minsk. Așadar, niciun complot belarus și cu atât mai puțin Putin. Ah!… Încă un detaliu: Protassevitch, torturat cu cruzime de poliția belarusă, era acum liber. Cei care doresc să corespondeze cu el, pot intra pe contul său de Twitter.

Caracterizarea paramilitarilor ucraineni drept „naziști” sau „neonaziști” este considerată propagandă rusă. Poate. Dar nu este punctul de vedere al publicației Times of Israel, al Centrului Simon Wiesenthal sau al Centrului pentru combaterea terorismului din cadrul Academiei West Point. Dar acest lucru este încă discutabil, pentru că în 2014, revista Newsweek părea să îi asocieze mai degrabă cu… Statul Islamic. Alegeți!

Așadar, Occidentul a sprijinit și a continuat să înarmeze miliții care, începând din 2014, s-au făcut vinovate de numeroase crime împotriva populației civile: violuri, torturi și masacre. Dar, în timp ce guvernul elvețian a fost foarte rapid în a lua sancțiuni împotriva Rusiei, nu a adoptat niciuna împotriva Ucrainei, care își masacrează propria populație din 2014. De fapt, cei care apără drepturile omului în Ucraina au condamnat de mult timp acțiunile acestor grupuri, dar nu au fost susținuți de guvernele noastre. Pentru că, în realitate, noi nu încercăm să ajutăm Ucraina, ci să luptăm împotriva Rusiei.

Integrarea acestor forțe paramilitare în Garda Națională nu a fost deloc însoțită de o „denazificare”, așa cum susțin unii. Printre numeroasele exemple, cel al insignei Regimentului Azov este instructiv:

În 2022, foarte schematic, forțele armate ucrainene care luptau împotriva ofensivei rusești erau organizate astfel:

Armata, subordonată Ministerului Apărării. Este organizată în 3 corpuri de armată și compusă din formațiuni de manevră (tancuri, artilerie grea, rachete, etc.).
Garda Națională, care depinde de Ministerul de Interne și este organizată în 5 comandamente teritoriale.
Prin urmare, Garda Națională este o forță de apărare teritorială care nu face parte din armata ucraineană. Aceasta include miliții paramilitare, numite „batalioane de voluntari” (добровольчі батальйоні), cunoscute și sub denumirea sugestivă de „batalioane de represalii”, și compuse din infanterie. Antrenați în principal pentru lupta urbană, aceștia apără în prezent orașe precum Harkov, Mariupol, Odessa, Kiev etc.

Partea a II-a: Războiul

În calitate de fost șef al forțelor Pactului de la Varșovia în cadrul serviciului elvețian de informații strategice, observ cu tristețe – dar nu cu uimire – că serviciile noastre nu mai sunt capabile să înțeleagă situația militară din Ucraina. Autoproclamații „experți” care defilează pe ecranele noastre transmit neobosit aceleași informații modulate de afirmația că Rusia – și Vladimir Putin – este irațională. Haideți să facem un pas înapoi.

  1. Izbucnirea războiului

Din noiembrie 2021, americanii au amenințat constant cu o invazie rusă în Ucraina. Cu toate acestea, ucrainenii nu păreau să fie de acord. De ce nu?

Trebuie să ne întoarcem la 24 martie 2021. În acea zi, Volodymyr Zelensky a emis un decret pentru recucerirea Crimeei și a început să își desfășoare forțele în sudul țării. În același timp, mai multe exerciții NATO s-au desfășurat între Marea Neagră și Marea Baltică, însoțite de o creștere semnificativă a zborurilor de recunoaștere de-a lungul frontierei rusești. Rusia a desfășurat apoi mai multe exerciții pentru a testa pregătirea operațională a trupelor sale și pentru a arăta că urmărește evoluția situației.

Lucrurile s-au liniștit până în octombrie-noiembrie, odată cu încheierea exercițiilor ZAPAD 21, ale căror mișcări de trupe au fost interpretate ca o întărire pentru o ofensivă împotriva Ucrainei. Cu toate acestea, chiar și autoritățile ucrainene au respins ideea unor pregătiri rusești pentru un război, iar Oleksiy Reznikov, ministrul ucrainean al Apărării, declara că nu a existat nicio schimbare la granița sa din primăvară.

Încălcând acordurile de la Minsk, Ucraina desfășura operațiuni aeriene în Donbass cu ajutorul dronelor, inclusiv cel puțin un atac împotriva unui depozit de combustibil din Donețk în octombrie 2021. Presa americană a remarcat acest lucru, dar nu și europenii; și nimeni nu a condamnat aceste încălcări.

În februarie 2022, evenimentele s-au precipitat. La 7 februarie, în timpul vizitei sale la Moscova, Emmanuel Macron i-a reafirmat lui Vladimir Putin angajamentul său față de acordurile de la Minsk, angajament pe care avea să îl repete după întâlnirea cu Volodymyr Zelensky din ziua următoare. Dar pe 11 februarie, la Berlin, după nouă ore de lucru, reuniunea consilierilor politici ai liderilor din „formatul Normandia” s-a încheiat, fără niciun rezultat concret: ucrainenii refuzau în continuare să aplice acordurile de la Minsk, aparent sub presiunea Statelor Unite. Vladimir Putin a remarcat că Macron a făcut promisiuni deșarte și că Occidentul nu este pregătit să aplice acordurile, așa cum a făcut-o timp de opt ani.

Pregătirile ucrainene în zona de contact au continuat. Parlamentul rus a devenit alarmat; iar la 15 februarie i-a cerut lui Vladimir Putin să recunoască independența republicilor, ceea ce acesta a refuzat să facă.

Pe 17 februarie, președintele Joe Biden a anunțat că Rusia va ataca Ucraina în următoarele zile. De unde știa el acest lucru? Este un mister. Dar, începând cu data de 16, bombardamentele de artilerie asupra populației din Donbass au crescut dramatic, după cum arată rapoartele zilnice ale observatorilor OSCE. Firește, nici mass-media, nici Uniunea Europeană, nici NATO, nici vreun guvern occidental nu reacționează și nu intervine. Se va spune mai târziu că este vorba de dezinformare rusă. De fapt, se pare că Uniunea Europeană și unele țări au păstrat în mod deliberat tăcerea cu privire la masacrul populației din Donbass, știind că acest lucru ar provoca o intervenție rusă.

În același timp, au existat rapoarte de sabotaj în Donbass. La 18 ianuarie, luptătorii din Donbass au interceptat sabotori care vorbeau poloneză și erau dotați cu echipamente occidentale și care urmăreau să creeze incidente chimice în Gorlivka. Aceștia ar fi putut fi mercenari ai CIA, conduși sau „sfătuiți” de americani și compuși din luptători ucraineni sau europeni, pentru a desfășura acțiuni de sabotaj în republicile din Donbass.

De fapt, încă din 16 februarie, Joe Biden știa că ucrainenii începuseră să bombardeze populația civilă din Donbass, punându-l pe Vladimir Putin în fața unei alegeri dificile: să ajute militar Donbassul și să creeze o problemă internațională sau să stea deoparte și să privească cum populația rusofonă din Donbass este strivită.

Dacă ar decide să intervină, Putin ar putea invoca obligația internațională a „Responsabilității de a proteja” (R2P). Dar el știa că, indiferent de natura sau de amploarea sa, intervenția ar fi declanșat o furtună de sancțiuni. Prin urmare, indiferent dacă intervenția rusă s-ar fi limitat la Donbass sau ar fi mers mai departe pentru a pune presiune asupra Occidentului în privința statutului Ucrainei, prețul de plătit ar fi fost același. Asta a explicat în discursul său din 21 februarie.

În acea zi, el a acceptat cererea Dumei și a recunoscut independența celor două republici din Donbass și, în același timp, a semnat tratate de prietenie și asistență cu acestea.

Bombardamentele de artilerie ucrainene asupra populației din Donbass au continuat, iar, la 23 februarie, cele două republici au cerut asistență militară din partea Rusiei. Pe 24 februarie, Vladimir Putin a invocat articolul 51 din Carta Națiunilor Unite, care prevede asistență militară reciprocă în cadrul unei alianțe defensive.

Pentru a face ca intervenția rusă să fie total ilegală în ochii publicului, am ascuns în mod deliberat faptul că războiul a început de fapt la 16 februarie. Armata ucraineană se pregătea să atace Donbassul încă din 2021, după cum știau foarte bine unele servicii de informații rusești și europene. Juriștii vor judeca.

În discursul său din 24 februarie, Vladimir Putin a enunțat cele două obiective ale operațiunii sale: „demilitarizarea” și „denazificarea” Ucrainei. Așadar, nu este vorba de a cuceri Ucraina, nici măcar, probabil, de a o ocupa; și cu siguranță nu de a o distruge.

Din acest moment, vizibilitatea noastră asupra desfășurării operațiunii este limitată: rușii au o excelentă securitate a operațiunilor (OPSEC) și nu se cunosc detaliile planificării lor. Dar, destul de repede, desfășurarea operațiunii ne permite să înțelegem cum au fost transpuse obiectivele strategice la nivel operațional.

Demilitarizarea:

distrugerea la sol a aviației ucrainene, a sistemelor de apărare aeriană și a mijloacelor de recunoaștere;
neutralizarea structurilor de comandă și de informații (C3I), precum și a principalelor rute logistice în profunzimea teritoriului;
încercuirea celei mai mari părți a armatei ucrainene masate în sud-estul țării.
Denazificarea:

distrugerea sau neutralizarea batalioanelor de voluntari care operează în orașele Odesa, Harkov și Mariupol, precum și în diverse instalații din teritoriu.

  1. Demilitarizarea

Ofensiva rusă s-a desfășurat într-o manieră foarte „clasică”. Inițial – așa cum făcuseră israelienii în 1967 – cu distrugerea la sol a forțelor aeriene încă din primele ore. Apoi, am asistat la o progresie simultană de-a lungul mai multor axe, conform principiului „apei curgătoare”: înaintarea peste tot unde rezistența era slabă și lăsarea orașelor (foarte solicitante din punct de vedere al trupelor) pentru mai târziu. În nord, centrala de la Cernobîl a fost ocupată imediat pentru a preveni actele de sabotaj. Imaginile cu soldații ucraineni și ruși care păzeau împreună centrala nu sunt, bineînțeles, prezentate.

Ideea că Rusia încearcă să cucerească Kievul, capitala, pentru a-l elimina pe Zelenski, vine în mod tipic din Occident – asta au făcut în Afganistan, Irak, Libia și ceea ce au vrut să facă în Siria cu ajutorul Statului Islamic. Dar Vladimir Putin nu a intenționat niciodată să-l împuște sau să-l răstoarne pe Zelensky. În schimb, Rusia caută să-l mențină la putere, împingându-l să negocieze, încercând să înconjoare Kievul. Până acum, el a refuzat să pună în aplicare acordurile de la Minsk. Dar acum rușii vor să obțină neutralitatea Ucrainei.

Mulți comentatori occidentali au fost surprinși de faptul că rușii au continuat să caute o soluție negociată în timp ce desfășurau operațiuni militare. Explicația se află în perspectiva strategică rusă încă din epoca sovietică. Pentru Occident, războiul începe atunci când se termină politica. Abordarea rusă urmează însă o inspirație clausewitziană: războiul este continuitatea politicii și se poate trece în mod fluid de la una la alta, chiar și în timpul luptei. Acest lucru permite să se creeze presiune asupra adversarului și să-l împingă să negocieze.

Din punct de vedere operațional, ofensiva rusă a fost un exemplu de acest gen: în șase zile, rușii au cucerit un teritoriu la fel de mare ca Marea Britanie, cu o viteză de înaintare mai mare decât cea pe care Wehrmachtul o realizase în 1940.

Cea mai mare parte a armatei ucrainene a fost desfășurată în sudul țării, în vederea pregătirii unei operațiuni majore împotriva Donbassului. Acesta este motivul pentru care forțele rusești au reușit să o încercuiască de la începutul lunii martie în „cazemata” dintre Slavyansk, Kramatorsk și Severodonetsk, cu o împingere dinspre est prin Harkov și o alta dinspre sud dinspre Crimeea. Trupele din republicile Donețk (RPD) și Lugansk (RPL) completează forțele rusești cu o împingere dinspre est.

În acest stadiu, forțele rusești strâng încet lațul, dar nu mai sunt presate de timp. Obiectivul lor de demilitarizare este aproape atins, iar forțele ucrainene rămase nu mai au o structură de comandă operațională și strategică.

„Încetinirea” pe care „experții” noștri o atribuie unei logistici deficitare este doar consecința faptului că și-au atins obiectivele. Rusia nu pare să dorească să se angajeze într-o ocupație a întregului teritoriu ucrainean. De fapt, se pare că Rusia încearcă să își limiteze înaintarea la granița lingvistică a țării.

Mass-media noastră vorbește despre bombardamente nediscriminatorii împotriva populației civile, în special în Harkov, iar imagini dantești sunt difuzate în buclă. Cu toate acestea, Gonzalo Lira, un latino-american care locuiește acolo, ne prezintă un oraș calm pe 10 și 11 martie. Este adevărat că este un oraș mare și că nu vedem totul – dar acest lucru pare să indice că nu ne aflăm în războiul total care ne este servit continuu pe ecrane.

În ceea ce privește republicile din Donbass, acestea și-au „eliberat” propriile teritorii și luptă în orașul Mariupol.

  1. Denazificarea

În orașe precum Harkov, Mariupol și Odessa, apărarea este asigurată de miliții paramilitare. Acestea știu că obiectivul de „denazificare” îi vizează în primul rând pe ei.

Pentru un atacator într-o zonă urbanizată, civilii reprezintă o problemă. Acesta este motivul pentru care Rusia încearcă să creeze coridoare umanitare pentru a goli orașele de civili și a lăsa doar milițiile, pentru a lupta mai ușor împotriva lor.

Invers, aceste miliții caută să mențină civilii în orașe pentru a descuraja armata rusă să lupte acolo. Acesta este motivul pentru care sunt reticente la punerea în aplicare a acestor coridoare și fac totul pentru a se asigura că eforturile rusești nu au succes – ele pot folosi populația civilă ca „scuturi umane”. Videoclipurile care arată civili care încearcă să părăsească Mariupol și care sunt bătuți de luptătorii regimentului Azov sunt, bineînțeles, cenzurate cu grijă aici.

Pe Facebook, grupul Azov a fost considerat în aceeași categorie cu Statul Islamic și supus „politicii platformei privind persoanele și organizațiile periculoase”. Prin urmare, era interzisă glorificarea acestuia, iar „postările” care îi erau favorabile erau sistematic interzise. Însă, la 24 februarie, Facebook și-a schimbat politica și a permis postările favorabile miliției. În același spirit, în martie, platforma a autorizat, în fostele țări din Est, apeluri la uciderea soldaților și liderilor ruși. Cam atât despre valorile care îi inspiră pe liderii noștri, după cum vom vedea.

Mass-media noastre propagă o imagine romantică a rezistenței populare. Această imagine este cea care a determinat Uniunea Europeană să finanțeze distribuirea de arme către populația civilă. Acesta este un act criminal. În calitatea mea de șef al doctrinei de menținere a păcii la ONU, am lucrat la problema protecției civililor. Am constatat că violența împotriva civililor a avut loc în contexte foarte specifice. În special, atunci când armele sunt abundente și nu există structuri de comandă.

Aceste structuri de comandă sunt esența armatelor: funcția lor este de a canaliza utilizarea forței către un obiectiv. Prin înarmarea cetățenilor în mod aleatoriu, așa cum se întâmplă în prezent, UE îi transformă pe aceștia în combatanți, ceea ce are drept consecință transformarea lor în ținte potențiale. În plus, fără comandă, fără obiective operaționale, distribuirea de arme duce inevitabil la reglări de conturi, banditism și acțiuni mai mult mortale decât eficiente. Războiul devine o chestiune de emoții. Forța devine violență. Este ceea ce s-a întâmplat la Tawarga (Libia) între 11 și 13 august 2011, unde 30 000 de negri africani au fost masacrați cu arme parașutate (ilegal) de Franța. De altfel, Institutul Regal Britanic pentru Studii Strategice (RUSI) nu vede nicio valoare adăugată în aceste livrări de arme.

În plus, prin livrarea de arme unei țări aflate în război, ne expunem riscului de a fi considerați beligeranți. Loviturile rusești din 13 martie 2022 împotriva bazei aeriene Mykolayev urmează avertismentelor rusești că livrările de arme vor fi tratate ca ținte ostile.

UE repetă experiența dezastruoasă a celui de-al Treilea Reich în ultimele ore ale bătăliei Berlinului. Războiul trebuie lăsat în seama armatei, iar atunci când o parte a pierdut, trebuie să fie recunoscută. Iar dacă trebuie să existe rezistență, aceasta trebuie să fie condusă și structurată. Dar noi facem exact opusul – îi împingem pe cetățeni să meargă să lupte și, în același timp, Facebook autorizează apeluri la uciderea soldaților și liderilor ruși. Cam atât despre valorile care ne inspiră.

Unele servicii de informații văd în această decizie iresponsabilă o modalitate de a folosi populația ucraineană drept carne de tun pentru a lupta împotriva Rusiei lui Vladimir Putin. Acest tip de decizie criminală ar fi trebuit să fie lăsată în seama colegilor bunicului Ursulei von der Leyen. Ar fi fost mai bine să se angajeze în negocieri și să obțină astfel garanții pentru populația civilă decât să pună gaz pe foc. Este ușor să fii combativ cu sângele altora.

  1. Maternitatea de la Mariupol

Este important să înțelegem dinainte că nu armata ucraineană este cea care apără Marioupolul, ci miliția Azov, compusă din mercenari străini.

În rezumatul situației din 7 martie 2022, misiunea rusă a ONU la New York a declarat că „Rezidenții raportează că forțele armate ucrainene au expulzat personalul din spitalul de nașteri nr. 1 din orașul Mariupol și au instalat un post de tragere în interiorul unității”.

La 8 martie, presa rusă independentă Lenta.ru, a publicat mărturiile unor civili din Marioupol care au povestit că spitalul de maternitate a fost preluat de miliția regimentului Azov, care i-a alungat pe ocupanții civili amenințându-i cu armele. Aceștia au confirmat declarațiile ambasadorului rus cu câteva ore mai devreme.

Spitalul din Mariupol ocupă o poziție dominantă, perfect potrivită pentru instalarea de arme antitanc și pentru observare. La 9 martie, forțele rusești au lovit clădirea. Potrivit CNN, 17 persoane au fost rănite, dar imaginile nu arată nicio victimă în clădire și nu există nicio dovadă că victimele menționate au legătură cu această lovitură. Se vorbește despre copii, dar, în realitate, nu există nimic. S-ar putea să fie adevărat, dar s-ar putea să nu fie adevărat. Acest lucru nu îi împiedică pe liderii UE să considere acest lucru drept o crimă de război. Iar acest lucru îi permite lui Zelensky să ceară o zonă de interdicție aeriană deasupra Ucrainei.

În realitate, nu știm exact ce s-a întâmplat. Dar succesiunea evenimentelor tinde să confirme că forțele rusești au lovit o poziție a regimentului Azov și că maternitatea a fost apoi eliberată de civili.

Problema este că milițiile paramilitare care apără orașele sunt încurajate de comunitatea internațională să nu respecte obiceiurile de război. Se pare că ucrainenii au reluat scenariul maternității din Kuweit City din 1990, care a fost pus în scenă în totalitate de firma Hill & Knowlton pentru 10,7 milioane de dolari pentru a convinge Consiliul de Securitate al ONU să intervină în Irak pentru operațiunea Scutul deșertului/Storm.

Politicienii occidentali au acceptat lovituri civile în Donbass timp de opt ani, fără a adopta nicio sancțiune împotriva guvernului ucrainean. Am intrat de mult timp într-o dinamică în care politicienii occidentali au acceptat să sacrifice dreptul internațional pentru obiectivul lor de a slăbi Rusia.

Partea a III-a: Concluziile

În calitate de fost profesionist în domeniul serviciilor de informații, primul lucru care mă frapează este absența totală a serviciilor de informații occidentale în reprezentarea situației din ultimul an. În Elveția, serviciile au fost criticate pentru că nu au oferit o imagine corectă a situației. De fapt, se pare că, în întreaga lume occidentală, serviciile de informații au fost copleșite de politicieni. Problema este că politicienii sunt cei care decid – cel mai bun serviciu de informații din lume este inutil dacă cel care ia decizii nu ascultă. Este ceea ce s-a întâmplat în timpul acestei crize.

Acestea fiind spuse, în timp ce unele servicii de informații au avut o imagine foarte exactă și rațională a situației, altele au avut în mod clar aceeași imagine ca cea propagată de mass-media noastră. În această criză, serviciile țărilor din „noua Europă” au jucat un rol important. Problema este că, din experiență, am constatat că acestea sunt extrem de slabe la nivel analitic – doctrinare, nu au independența intelectuală și politică necesară pentru a evalua o situație cu „calitate” militară. Este mai bine să îi ai ca dușmani decât ca prieteni.

În al doilea rând, se pare că, în unele țări europene, politicienii au ignorat în mod deliberat serviciile lor pentru a răspunde ideologic la situație. Acesta este motivul pentru care această criză a fost irațională de la început. Trebuie remarcat faptul că toate documentele care au fost prezentate publicului în timpul acestei crize au fost prezentate de politicieni pe baza unor surse comerciale.

Unii politicieni occidentali au dorit în mod evident să existe un conflict. În Statele Unite, scenariile de atac prezentate de Anthony Blinken în Consiliul de Securitate au fost doar produsul imaginației unei echipe Tiger Team care lucra pentru el – a făcut exact ceea ce a făcut Donald Rumsfeld în 2002, care a „ocolit” astfel CIA și alte servicii de informații care erau mult mai puțin ferme în privința armelor chimice irakiene.

Evoluțiile dramatice la care asistăm astăzi au cauze pe care le știam, dar pe care am refuzat să le vedem:

la nivel strategic, extinderea NATO (pe care nu am abordat-o aici);
la nivel politic, refuzul occidental de a pune în aplicare acordurile de la Minsk;
și pe plan operațional, atacurile continue și repetate asupra populației civile din Donbass în ultimii ani și creșterea dramatică de la sfârșitul lunii februarie 2022.
Cu alte cuvinte, putem deplânge și condamna în mod natural atacul rusesc. Dar NOI (adică: Statele Unite, Franța și Uniunea Europeană în frunte) am creat condițiile pentru izbucnirea unui conflict. Noi arătăm compasiune pentru poporul ucrainean și pentru cele două milioane de refugiați. Este foarte bine așa. Dar dacă am fi avut un minim de compasiune pentru același număr de refugiați din populațiile ucrainene din Donbass masacrate de propriul guvern și care s-au refugiat în Rusia timp de opt ani, probabil că nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat.

Victimele civile cauzate de activitățile ostile între 2018-2021, per teritorii

 In territory control- led by the self-pro- claimed “Republics”In Government- controlled territory  In “no man’s land”  TotalDecrease compared with previous year, per cent
201812827716241.9
20198518210535.2
202061907033.3
202136804437.1
Total310629381 
Per cent81.416.32.3100.0 

După cum se poate observa, peste 80% dintre victimele din Donbass au fost rezultatul bombardamentelor armatei ucrainene. Timp de ani de zile, Occidentul a tăcut cu privire la masacrul ucrainenilor vorbitori de limbă rusă de către guvernul de la Kiev, fără a încerca vreodată să exercite presiuni asupra Kievului. Această tăcere este cea care a forțat partea rusă să acționeze. [Sursa: „Victimele civile legate de conflict”, Misiunea ONU de monitorizare a drepturilor omului în Ucraina].

Dacă termenul de „genocid” se aplică abuzurilor suferite de populația din Donbass este o întrebare deschisă. Termenul este în general rezervat pentru cazuri de o amploare mai mare (Holocaust etc.). Dar definiția dată de Convenția privind genocidul este probabil suficient de largă pentru a se aplica acestui caz. Specialiștii în drept vor înțelege acest lucru.

În mod clar, acest conflict ne-a dus la isterie. Sancțiunile par să fi devenit instrumentul preferat al politicilor noastre externe. Dacă am fi insistat ca Ucraina să respecte acordurile de la Minsk, pe care le-am negociat și le-am aprobat, nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat. Condamnarea lui Vladimir Putin este și a noastră. Nu are rost să ne plângem după aceea – ar fi trebuit să acționăm mai devreme. Cu toate acestea, nici Emmanuel Macron (în calitate de garant și membru al Consiliului de Securitate al ONU), nici Olaf Scholz, nici Volodymyr Zelensky nu și-au respectat angajamentele. În cele din urmă, adevărata înfrângere este cea a celor care nu au voce.

Uniunea Europeană nu a fost capabilă să promoveze punerea în aplicare a acordurilor de la Minsk – dimpotrivă, nu a reacționat atunci când Ucraina își bombarda propria populație în Donbass. Dacă ar fi făcut acest lucru, Vladimir Putin nu ar fi avut nevoie să reacționeze. Absentă din faza diplomatică, UE s-a distins prin alimentarea conflictului. La 27 februarie, guvernul ucrainean a acceptat să intre în negocieri cu Rusia. Dar, câteva ore mai târziu, Uniunea Europeană a votat un buget de 450 de milioane de euro pentru furnizarea de arme Ucrainei, adăugând astfel gaz pe foc. Din acel moment, ucrainenii au considerat că nu mai era nevoie să ajungă la un acord. Rezistența miliției Azov de la Mariupol a dus chiar la un impuls de 500 de milioane de euro pentru arme.

În Ucraina, cu binecuvântarea țărilor occidentale, cei care sunt în favoarea unei negocieri au fost eliminați. Este cazul lui Denis Kireyev, unul dintre negociatorii ucraineni, asasinat la 5 martie de către serviciile secrete ucrainene (SBU) pentru că era prea favorabil Rusiei și era considerat un trădător. Aceeași soartă a avut-o și Dmitri Demyanenko, fostul șef adjunct al direcției principale a SBU pentru Kiev și regiunea sa, care a fost asasinat la 10 martie pentru că era prea favorabil unui acord cu Rusia – a fost împușcat de miliția Mirotvorets („Păstrătorul Păcii”). Această miliție este asociată cu site-ul Mirotvorets, care face o listă a „dușmanilor Ucrainei”, cu datele lor personale, adresele și numerele de telefon, pentru a putea fi hărțuiți sau chiar eliminați; o practică care este pedepsită în multe țări, dar nu și în Ucraina. ONU și unele țări europene au cerut închiderea acestui site – refuzată de Rada.

În cele din urmă, prețul va fi mare, dar Vladimir Putin își va atinge probabil obiectivele pe care și le-a propus. Legăturile sale cu Beijingul s-au solidificat. China se profilează ca mediator în acest conflict, în timp ce Elveția se alătură listei de inamici ai Rusiei. Americanii trebuie să ceară petrol Venezuelei și Iranului pentru a ieși din impasul energetic în care s-au băgat – Juan Guaido iese definitiv din scenă, iar Statele Unite trebuie să dea lamentabil înapoi în privința sancțiunilor impuse dușmanilor lor.

Miniștrii occidentali care caută să prăbușească economia rusă și să facă poporul rus să sufere, sau chiar să ceară asasinarea lui Putin, arată (chiar dacă au revenit parțial asupra formei cuvintelor lor, dar nu și asupra fondului!) că liderii noștri nu sunt mai buni decât cei pe care îi urâm – căci sancționarea sportivilor ruși de la Jocurile Paraolimpice sau a artiștilor ruși nu are nimic de-a face cu lupta împotriva lui Putin.

Astfel, recunoaștem că Rusia este o democrație din moment ce considerăm că poporul rus este responsabil pentru război. Dacă nu este așa, atunci de ce căutăm să pedepsim o întreagă populație pentru vina unuia singur? Să ne amintim că pedeapsa colectivă este interzisă de Convențiile de la Geneva.

Lecția care trebuie învățată din acest conflict este simțul nostru de umanitate geometrică variabilă. Dacă ne pasă atât de mult de pace și de Ucraina, de ce nu am încurajat Ucraina să respecte acordurile pe care le-a semnat și pe care membrii Consiliului de Securitate le-au aprobat?

Integritatea mass-mediei se măsoară prin dorința acesteia de a lucra în conformitate cu termenii Cartei de la München. Ei au reușit să propage ura față de chinezi în timpul crizei Covidiei, iar mesajul lor polarizat duce la aceleași efecte împotriva rușilor. Jurnalismul devine din ce în ce mai neprofesionist și mai militant.

Așa cum spunea Goethe: „Cu cât lumina este mai mare, cu atât umbra este mai întunecată”. Cu cât sancțiunile împotriva Rusiei sunt mai disproporționate, cu atât mai mult cazurile în care nu am făcut nimic evidențiază rasismul și servilismul nostru. De ce niciun politician occidental nu a reacționat la loviturile împotriva populației civile din Donbass timp de opt ani?

Pentru că, în cele din urmă, ce face conflictul din Ucraina mai vinovat decât războiul din Irak, Afganistan sau Libia? Ce sancțiuni am adoptat împotriva celor care au mințit în mod deliberat comunitatea internațională pentru a purta războaie nedrepte, nejustificate și criminale? Am căutat să „facem poporul american să sufere” pentru că ne-a mințit (pentru că este o democrație!) înainte de războiul din Irak? Am adoptat o singură sancțiune împotriva țărilor, companiilor sau politicienilor care furnizează arme pentru conflictul din Yemen, considerat a fi „cel mai grav dezastru umanitar din lume”?” Am sancționat țările din Uniunea Europeană care practică pe teritoriul lor cele mai abjecte torturi în beneficiul Statelor Unite?

A pune întrebarea înseamnă a răspunde la ea… iar răspunsul nu este unul frumos.

Jacques Baud is a former colonel of the General Staff, ex-member of the Swiss strategic intelligence, specialist on Eastern countries. He was trained in the American and British intelligence services. He has served as Policy Chief for United Nations Peace Operations. As a UN expert on rule of law and security institutions, he designed and led the first multidimensional UN intelligence unit in the Sudan. He has worked for the African Union and was for 5 years responsible for the fight, at NATO, against the proliferation of small arms. He was involved in discussions with the highest Russian military and intelligence officials just after the fall of the USSR. Within NATO, he followed the 2014 Ukrainian crisis and later participated in programs to assist the Ukraine. He is the author of several books on intelligence, war and terrorism, in particular Le Détournement published by SIGEST, Gouverner par les fake newsL’affaire Navalny. His latest book is Poutine, maître du jeu? published by Max Milo.

Sursa: The Postil Magazine

Cum văd copiii ucraienieni conflictul provocat de vest

Observați cine e partea agresoare.. de ce plînge soarele – or fi și bieții copilași, putiniști.

Slava Ucraina!

Serviciul de securitate ucrainean asaltînd și arestînd civili în masă

Orașul cu aproape 1 milion de suflete Dnipro fost Dnipropetrovsk, fost Ekaterynoslav pentru că a fost inaugurat în 1787 de către Împărăteasa Ecaterina cea Mare a Rusiei, se află în partea de Est a Ucrainei și e locuit în proporție de 53% de rusofoni, majoritatea avînd rude peste graniță, în Rusia.

Spune un comentator din thread-ul de mai jos că se vorbea rusa la locul asaltului – după felul extrem de violent în au fost reținuți acei cetățeni, s-ar putea spune că nu se mai pune mare preț pe viețile lor.

Mail ales în vreme de război, serviciile de securitate ale țărilor beligerante se ocupă cu treburi foarte murdare. Să fie acestea nefericitele victime de la Bucea?

Crime de război – la întrebarea „ești ofițer”, unii au făcut greșala să admită: cum tratează armata ucraieneană prizonierii ruși – greu de privit

Tortura captivilor începe cu un glonț tras în genunchi – cine știe cum va continua? Să nu ne mirăm dacă rușii vor deveni nemiloși.

https://t.me/STFNREPORT/13265

Îmi este milă de civilii plecați de acasă, dar dacă ucraienienii și-ar da seama cine sunt torționarii lor, ar întoarce armele.

Cît de departe va ajunge șarada asta?

Poate că ar fi vremea să ne trezim înainte de a fi tîrîți într-un război nuclear de către un circar nenorocit cu vădite valențe anormale.

Talentele lui zelensky.. întreaga performanță în adresa de sub imagine – ce om normal s-ar mișca în felul ăsta? Iertare pentru grețoasa prezentare.

https://t.me/STFNREPORT/13142

Un mercenar care „s-a luptat” pentru Ucraina și a supraviețuit, relatează – norocosul..

Baza militară Yavoryv din Ucraina

În urmă cu nouă zile, un veteran al corpului de pușcași marini americani și utilizator Reddit a părăsit Statele Unite pentru a lupta împotriva rușilor alături de Legiunea Străină Ucraineană:

Sunt un veteran EMT USMC cu experiență în luptă și traume. Voi sosi pe 9 Martie cu o cantitate decentă de echipament medical pentru a mă oferi voluntar acolo unde este nevoie. De asemenea, am prieteni care încearcă să acumuleze materiale medicale recent expirate de la spitalele din statul din care provin. Sper să stabilesc un canal logistic pentru ca aceste provizii să ajungă de la ei la mine pe teren și în zonele în care este nevoie urgentă de ele.

Noaptea trecută, rachete rusești au lovit baza sa de antrenament din Lviv, care se află în vestul îndepărtat al Ucrainei, aproape de granița cu Polonia:

Da, am fost aici astăzi și am fost săltat în aer de prima rachetă, de pe salteaua de sus a patului meu suprapus. Am făcut o postare lungă despre asta, dar postările mele nu apar pe acest subiect din anumite motive. Aici se află toate trupele legiunii străine, cei 35 de morți au fost toți ucraineni, în mare parte din cauza unei lovituri directe asupra cazărmii lor de lângă a mea. Baza este distrusă, depozitul de armament distrus, posibil sfârșitul legiunii. Aproximativ 60 de oameni cu capul pe umeri, inclusiv eu, au plecat după atac. Trimit pe front băieți neantrenați, cu muniție puțină și AK-uri de rahat și sunt uciși. Băieții care au rămas au fost bombardați din nou după-amiaza și victimele nu sunt clare. Dacă mai vreți să vă alăturați lor, nu sunt sigur care va fi procesul, deoarece literalmente toată infrastructura care susținea antrenarea/atribuirea voluntarilor este distrusă. Băieții care sunt acolo acum vor merge cu toții la Kiev și majoritatea vor muri, legiunea este total depășită dpv al armamentului și are câțiva lideri ucraineni nebuni. După atac, un ofițer a vrut să mărșăluiască toată lumea la Kiev ca să lupte. Nebunie totală. Rămâneți acasă.

Interlocutorii șocați îl întreabă dacă într-adevăr a dezertat din Legiune. Da, a spus el:

Am părăsit legiunea. Unii rămân pentru a ajuta refugiații – alții pleacă acasă. Dar este clar că a merge la Kiev cu legiunea este o nenorocită de condamnare la moarte. Un medic a murit a doua zi după ce a ajuns pe front, un alt tip a încercat să tragă cu un AK într-un transportor blindat de trupe și a fost ucis imediat, o echipă de 10 oameni a fost aproape nimicită – 8 morți și 2 s-au târât. Nici cadavrul tău nu va fi recuperat de pe front.

Acei răcani care nu au dezertat au fost trimiși să moară lângă Kiev.

Scena de acolo:

Legiunea Internațională de Apărare Teritorială a Ucrainei vrea să „Salvați lumea” și să „Fiți alături de Ucraina”. Poți să te oferi voluntar dacă „ai experiență militară” sau dacă „știi la prima mână cum să mânuiești armele” sau „ești încrezător în situații militare și de mare stres” sau „ai o voință puternică de a apăra pacea mondială” sau „ești gata să te alături chiar acum”. Dacă acestea sună ca niște standarde scăzute, chiar așa este. Legiunea Străină Ucraineană este o operațiune de cultivare a cărnii de tun.

Recruții care se înrolează pentru a muri trăgând cu puști din epoca sovietică în tancurile de luptă rusești nu apără „pacea mondială”, democrația sau libertatea sau ceva de genul acesta. Ei se sacrifică pentru a satisface interese periferice ale globalismului occidental, care este responsabil pentru tot felul de conflicte armate din întreaga lume și care nu ar putea fi mai puțin interesat de aceste abstracțiuni liberale fantasmagorice. Ne aflăm acum în etapa finală a liberalismului, o etapă finală în care majoritatea formelor politice liberale au fost lăsate deoparte în favoarea unei autocrații goale, dar distribuite.

Postarea mea despre Ucraina a generat multe e-mailuri și câteva comentarii furioase. Mulți cred că trebuie să-i sprijin pe ucraineni în lupta lor pentru libertate și autonomie națională. Adevărul este că ucrainenii sunt proxy-ul Imperiului Global American, și acesta este singurul motiv pentru care mass-media i-a îndemnat pe occidentali să se intereseze de acest conflict, mai degrabă decât oricare altul.

Carantinările nu au fost o situație singulară: vaccinatorii nu vaccinează pur și simplu. Dușmanii care ne-au asuprit în ultimii doi ani sunt un apendice al unui sistem mult mai larg. Climatismul, anti-rasismul, nebunia transsexualilor, Corona, iar acum Ucraina: Toate acestea sunt expresii ale aceleiași forțe maligne – toate sunt același lucru.

eugyppius

Asta e realitatea care bate filmul – cine mai ține minte „Jurnalul unui prefect maghiar ajuns la olteni„?

Actori de criză în Ucraina – complet cu telefoane dotate cu antenă pentru satelit.

Așa e atunci cînd meseria de actor de criză se internaționalizează – observați zîmbetele, atitudinea relaxată de parcă ar avea loc o ședință de machiaj și telefonul dotat cu genul de antenă care nu încape în buzunarul unui civil. Cică era o crimă în masă..

https://t.me/STFNREPORT/12036

Vor fi războie și zvonuri de războaie – cine se duce la moarte pentru alde’ ăștia?

De cînd operațiunea „Curățenie în culoarul patru” a început în vechea Rusie de vreo 10 zile încoace, s-a declanșat un val de panică vecină cu isteria peste Români: se cumpără euro cu ambele mâini, de parcă hîrtia care azi-mâine nu va mai putea cumpăra gaze de nicăieri ne va salva pe noi, cei al căror guvern a anunțat astăzi că vajnica și practic inexistenta armată Română, va fi subordonată unor trupe străine deja prezente la noi.

Firește, nu cred că apetența noastră pentru valute calpe ar fi de vină – proptirea artificială a unor mijloace de schimb temporare care vor lăsa în fundul gol statele care le dețin, e generată de alte interese. Nouă doar ni se ordonă să ne îndatorăm cu obligațiunile emise fără acoperire de către înalta poartă. Așa-i atunci cînd nu te reprezintă nimeni.

Acum la Cluj viitoarea hîrtie igienică se cumpără cu 5,35 Lei, cu un „spread” imens de .30 de bani. Aud din toate părțile că casele se schimb valutar nu ar mai avea depozite. Nu mă doare: am niscai Lei, forță de muncă, un pămînt bun. Cu mila Domnului, vom face față.

Chiar nu e cazul să ne panicăm. Dacă slugile imbecile care au fost proptite pe cai mari vor băga România în conflict cu Rusia e musai să gîndim la rece – rusnacii vor lovi doar bazele militare, nu și orașele.

Chiar și așa au parte de demonizare din partea mass-mediei aservite, cu toate că au făcut tot posibilul ca să mențină infrastructura necesară traiului pentru civilii din Ucraina: căldură, curent electric, apă, spitale, poduri, șosele. Pînă și culoarele de evacuare organizate de armata rusă, pe care forțele armate oficiale și paramilitare ucrainiene, le sabotează prin uciderea propriilor conaționali sunt trecute sub tăcere.

Să nu ne temem deci: 50 de kg de cartofi și ce a mai rămas din butoiul cu varză murată ne vor ajuta enorm, mai ales că acum e vremea postului – nu avem nevoie de pașapoarte și de bancnote false, ci numai de rugăciune către Bunul Dumnezeu și de oțîră de organizare a proprie-i ogrăzi.

Apoi – să ne lăsăm tinerii să meargă la moarte pentru niște sataniști?

Civili ucraienieni uciși de forțele armate ucrainiene, pentru că încercau să părăsească zona – VIDEO extrem de grafic

Nu e I-ul raport că forțele înarmate ale Ucrainei ucid civilii care vor să părăsească zona de conflict. Nimeni cu mintea la purtător nu vrea să moară pentru circarul zelenski și pentru șleahta care girează profiturile imense ale patru fii de politicieni democrați mari războinici, fii ce se află pe ștatele de plată ale companiilor de petrol și gaze ale Ucrainei plătiți cu cel puțin 50,000 USD / lună – nu e o glumă.

Juniorii lui Biden, Pelosi, Kerry, Romney

Numai dacă aveți stomacul suficient de tare pentru a fi martorii unei crime: un soț și soția lui, sunt asasinați cu sînge rece de către trupele evreului miliardar posesor al unei vile în valoare de 34,000.000 USD aflate în statul Florida, zelensky, pentru „păcatul” de a fi încercat să îi ajute pe frații lor uciși mai dinainte, pe cînd rușii creau coridoare de trecere în siguranță – numai de nu ar fi ales scurtătura bieții de ei.

Se omoară între ei creștinii, pentru folosul altora.

http://198.46.190.126/videos/zalenskymassacre.mp4

Nemții, naționalismul, Ucraina și jocul la două capete – atunci cînd depinzi de gazul rusesc..

La inceputul lunii februarie, revista Der Spiegel a invitat-o pe Herta Muller, scriitoare germana nascuta in Romania, laureata a premiului Nobel pentru Literatura sa discute cu Suzanne Bayer despre conflictul din vecinatatea granitelor Romaniei. La discutie a participat si nativa bielorusa Svetlana Alexievich.


Dialogul a fost preluat de Courriel International.
Articolul mi-a starnit curiozitatea si pentru faptul ca am considerat ca gloriosul premiu a fost inca o magarie facuta romanilor care in semn de protest se puteau retrage definitiv din competitie.


Naratiunea.
Herta Muller considera ca Germania are obligatia sa ajute militar Ucraina mai ales din cauza legaturilor istorice dintre cele doua tari.
Intrebata daca crede ca in Romania, tara membra UE si a OTAN populatia mai manifesta comportamente (relicve) specifice erei socialiste, laureata raspune ca da, vede extremism de dreapta, coruptie si antisemitism.


Realitatea.
Herta Muller, talentat scriitor si dizident , cetatean roman emigrat in RFG in 1987 a fost una din cele mai sonore voci ale intelectualitatii occidentale care a sustinut interventia Statelor Unite in Irak .


Herta Muller este fiica unui membru Waffen S.S.
Bursele in Germania se dau pe aceasi filiera.


Soros are inca zile lungi. Sper ca si grele.

Clement

Narațiunea contra realitate

Astăzi am primit avansul pentru ajutorul informativ și de alte feluri dat Ucrainei – militari Români morți

Avansul obișnuia să fie plata bi-lunară cu o sumă mai mică care venea înaintea salariului. Azi am primit-o și noi Românii, sub forma a două aeronave căzute desigur „dintr-o coincidență” într-un interval de o oră. Știm cu toții ce a avut loc și e oribil – mă rog ca bunul Dumnezeu să-i ierte pe militarii Români care și-au lăsat copiii și nevestele fără tați și fără soți.

Incidente aviatice GRAVE la Constanța! Un MIG 21 și elicopterul de salvare, prăbușite: 8 militari morți

Două incidente aviatice grave s-au produs miercuri seară, în județul Constanța, în urmă cărora 8 militari au murit. Este vorba de un MIG 21 LanceR, care s-a prăbușit între localitățile Cogealac și Gura Dobrogei. Un martor a declarat, pentru Realitatea PLUS, că a văzut explozia și că vântul era foarte puternic. Acesta spune, de asemenea, că avionul ar fi luat foc la sol. Informațiile sunt cu atât mai tulburătoare și asta deoarece elicopterul trimis în ajutor după ce MIG-ul a dispărut de pe radar, s-a prăbușit, de asemenea. Inițial s-a spus că echipajul era format din 5 persoane și că toți sunt morți. Ulterior s-a aflat că era vorba despre 5 militari și 2 scafandri. Zona în care a avut loc incidentul este greu accesibilă. Mai multe echipaje de poliție, experți ai Forțelor Aeriane au fost prezente la locul accidentului. 

România ca membră NATO oferă statului artificial Ucraina informații despre poziționarea coloanelor militare rusești, precum și armament. Informațiile obținute prin sateliți și radar folosesc pentru a trimite cu precizie rachete de proveniență occidentală peste militarii ruși, cu rezultate distrugătoare.

Tocmai ce am fost avertizați că nu e cazul să ne băgăm nasul în oala lor. În politică și în marasmul serviciilor secrete, nu există coincidențe. Gîndiți-vă puțin: două aeronave prăbușite fatal în aceiaș zi – prima cu un pilot care a pierdut legătura radio cu 3 minute înainte de a dispărea de pe radar și echipajul de căutare așijderea. Indiferent de dezmințirile trase la comandă de către MAN – cică vremea rea ar fi fost vinovată și mai adaug eu ceasul rău, pisica treișpe’, asta este o lucrătură cu cîntec tipic de balalaică: „NATO ați vrut? Luați de-aici!

Atunci cînd crezi că ai scăpat de un necaz mic, vine un altul cu mult mai mare. Firește, „dintr-o coincidență”, căci așa se coc murdăriile astea.

De ce nu am pricepe noi cei conduși de marionete care trag pentru alții, că interesul României nu mai poate fi sacrificat la nesfîrșit – ne mor oamenii.

Ucraina într-o membrană – nebuni de legat, fără creier

Blogul Good Citizen face o excepțională analiză a situației de la Est, pe care o prezint aici în limba română.

Nebunie în Ucraina

Președintele Volodymyr Zelensky este la fel de mult un dictator marionetă al unei oligarhii disfuncționale instalate prin alegeri de către manageri globali, precum Joe Biden este un președinte marionetă al unei corporatocrații disfuncționale instalate prin alegeri de către manageri globali. Nu poți vorbi despre niciunul dintre cei doi fără să fii calomniat ca fiind un „teoretician al conspirației”. Mintea cu discernământ știe că nu mai există teorii ale conspirației. Sintagma în sine a fost inventată ca instrument de dezinformare de către CIA pentru a-i defăima pe cei care puneau prea multe întrebări incomode după ce au asasinat un președinte în 1963 chiar în fața camerei lui Abraham Zapruder și a lumii întregi. Indiferent de câte găuri există într-o narațiune pregătită, inclusiv lovituri de stat evidente, asasinate și, în ultima vreme, alegeri aranjate de Occident, se presupune că cineva trebuie să tacă și să nu-și creadă ochii mincinoși. Acum ni se spune să tăcem din gură și să credem că Ucraina este o „democrație” care luptă pentru a apăra „valorile liberale”, iar Zelensky este un lider curajos care sfidează agresiunea malefică.

Cultul de erou al lui Zelensky, care face turul pe la posturile de propagandă și este amplificat pe rețelele de atenție, este o legendă. Războiul este întotdeauna doar propagandă. Slujitorii puterii din Borg-ul ucrainean, precum și șoimii de război din ambele partide și ecourile lor din brigada de cecuri albastre din tot Occidentul vor ca oamenii să creadă că un ipotetic viitor „liberal occidental” nu ar fi aproape o premieră în acel biet stat vasal, dar nu contează faptele, în ceața propagandei de război este un moment doar pentru emoții.

Reprezentațiile comice au fost spectaculoase de manipulare occidentală, culpabilizând țări precum Germania și Suedia să trimită mai multe arme care vor necesita probabil o felicitare de mulțumire din partea lui Putin. Comicul continuă să manevreze mafioții din rețeaua de atenție pentru a îngrămădi creșterea sancțiunilor care vor afecta mai mult mafioții decât rușii. Cu siguranță este încă un comic, dar acum este și un nebun periculos care vrea să doboare întreaga lume cu regimul său corupt. Cu propagandiștii media corporatist-statali occidentali care manipulează borgul ucrainean care îl aclamă neîncetat, asta nu se va sfârși bine. Cererile comicului devin tot mai nebunești pe zi ce trece.

Facem apel la toate țările civilizate să impună un embargo asupra produselor petroliere rusești, să interzică accesul cetățenilor ruși pe teritoriul vostru și să deconecteze Rusia de la SWIFT. Facem apel la NATO, Europa, Statele Unite să închidă cerul deasupra Ucrainei.

Traducerea pactului de sinucidere în benzi desenate: „Rusia este necivilizată în ciuda faptului că noi îi împungem de ani de zile în schimbul miliardelor de dolari în ajutoare americane pe care le canalizăm către elitele americane sau către fiii lor precum Hunter Biden. Interzicerea energiei rusești îi va distruge pe oamenii din vest care vor plăti sume enorme pentru gazele naturale și petrol, dar nu este acesta un preț mic de plătit pentru solidaritatea cu mine, marioneta aleasă a oligarhiei ucrainene? Deconectarea Rusiei de la swift îi va trimite mai departe în brațele dragonului și ale Iranului pregătind terenul pentru al treilea război mondial, dar nu este acesta un preț mic de plătit pentru mine, marioneta hienelor occidentale?”.

Acest lucru nu va însemna o confruntare militară cu Rusia. Aceasta va însemna că ați oprit războiul, iar urmașii voștri își vor aminti de voi ca de niște eroi. În ceea ce ne privește, vom continua să ne apărăm propriul pământ, nu vom renunța și ne vom distruge dușmanii.

Traducerea pactului de sinucidere în benzi desenate: „Puteți să fiți eroi și să opriți războiul. Știu că aș putea să o fac într-un minut prin telefon, dar hienele nu mă lasă. Ce spuneți, civilizație occidentală, stați alături de noi și ajutați-ne să continuăm să împungem ursul sacrificând mii de civili ucraineni pentru ca eu să rămân la putere și pentru ca mass-media să mă numească în continuare erou?”.

Un erou adevărat și-ar lua câștigurile obținute în mod necuvenit și ar pleca pentru a face pe hazliul sau fabrica de râs, salvând astfel mii de vieți ale compatrioților săi. Din nefericire pentru poporul ucrainean, comicul și amicii săi au intenția de a-i folosi ca carne de tun pentru campaniile de propagandă occidentale și pentru operațiunile lor neîncetate de bătaie la urs. Înarmarea civililor din Kiev care nu știu nimic despre arme de foc și punerea lor în luptă este o stratagemă cinică pentru a-i face victime pentru campaniile de propagandă ale mass-media occidentale.

Din nefericire pentru Europa și Occident, comicul îl strigă pe Papa Dementia pentru că nu a trimis forțele americane pentru a-și apăra regimul marionetă oligarhică care l-a îmbogățit pe Papa Dementia și pe fiul său, capul de crack. Mașinăria ucraineană de spălare a banilor este pe punctul de a se prăbuși. De unde vor achiziționa Papa Dementia, fiul său, fiul lui John Kerry, fiul lui Romney, fiul lui Pelosi și alții din Occident bani murdari din ajutorul SUA dacă nu vor fi spălați în consiliile de administrație ale companiilor energetice ucrainene? Sunt multe în joc, iar buzele comicului se dezlănțuie destul de mult. Știm cu toții ce se întâmplă cu buzele dezlegate. Să sperăm că nu se urcă la bordul unui elicopter închiriat de CIA dacă Kievul cade.

Ursul a mârâit și în prezent face niște maimuțăreli ușoare, deși nu merge atât de repede cum a fost planificat. Toți occidentalii sunt încă dornici să-și îmbrățișeze hiena interioară și să fie proști și perfizi, punând în pericol lumea prin amenințarea, pentru prima dată în istorie, a unui conflict direct între două superputeri nucleare. Nebunia nici măcar nu începe să descrie mizeria din Ucraina, care ar putea fi încheiată cu un singur telefon.

Responsabili cu narațiunea

Propagandiștii corporatist-statali au lucrat din greu pentru a vinde lumii minciună după minciună. Războiul este momentul lor de a străluci și, după doi ani de propagandă a Războiului Tăcut, sunt buni și pregătiți să livreze câteva bijuterii de război fierbinte prin procură. Toate acestea sunt concepute pentru a manipula masele nepăsătoare care își externalizează creierele către managerii de narațiuni și recurg la exprimarea sentimentelor manipulate ca și cum ar fi valabile. Ori de câte ori panica și isteria se declanșează, oamenii își închid creierul și ar fi bine să simți ceea ce simt ei, altfel se vor înfuria. Cele mai recente sentimente pe care ar trebui să le avem cu toții sunt că Putin este rău și că Rusia este un stat monstru. Putin este unul dintre cei mai inteligenți și mai raționali oameni de stat în viață și, deși poate fi corupt și dictator, cu siguranță împărtășește multe dintre aceleași calități ca Biden, Trudeau, Macron, Ardern, Johnson și alți trădători corupți occidentali care își închid cetățenii, își suspendă libertățile civile, întemnițează opoziția politică și impun arme biologice toxice asupra a milioane de cetățeni nevinovați și neștiutori. Cum sunt ei mai puțin răi? Trudeau tocmai a pus sechestru pe conturile bancare ale cetățenilor care respectă legea, ale protestatarilor pașnici din clasa muncitoare. Lucrurile pe care vor să le credem.

În teoria relațiilor internaționale, Putin face pur și simplu ceea ce ar face orice lider inteligent. El curăță o mizerie la granița sa care a scăpat de sub control timp de opt ani. A încercat calea diplomatică și a fost mustrat la fiecare pas de o ramură executivă occidentală controlată de CIA și Pentagon, sub Obama, apoi Trump și acum, mai ales sub Biden. Ei au direcționat mai mulți bani, mai multe arme și au răspândit mai multe minciuni despre Rusia în fiecare an, dând vina pe Putin pentru loviturile interne ale CIA și FBI, pentru amestecul în alegeri care a fost de fapt făcut de Clinton și Obama, iar acum, după douăzeci de ani de împunsături asupra unui urs care în sfârșit mârâie puțin, vor să-l prezinte ca pe un dictator lunatic care va începe al treilea război mondial. Se spune chiar că suferă de efectele psihice ale unui „long covid”.

Ar trebui să fi stat cu capul în nisip în ultimele două decenii pentru a crede un cuvânt din toate astea, dar milioane de oameni din întreaga lume le înghit ca pe un adevăr. Singurul adevăr este că propagandiștii nici măcar nu sunt foarte buni în ceea ce fac. De fapt, ați putea spune că devin destul de neglijenți.

2018 Explozia de gaz din Ucraina, folosită ca propagandă de război pe prima pagină a frontului occidental. Ora amatorilor la MI5 și CIA.
Omul cu nouă vieți – poate fi omorît atît în Afganistan, cît și în Ucraina

Borgul ucrainean

Aceiași membri ai cultului covidiot care și-au predat creierele managerilor de stat și brațele la Pfizer și Moderna își semnalează acum dragostea pentru albastru și galben. Steagurile sunt peste tot. Propaganda chiar sub ele. Gesturile lipsite de sens curg de la cei care, din nou, își externalizează creierele către managerii narativi și recurg la exprimarea sentimentelor manipulate ca și cum ar fi valabile. Dacă ar susține cu adevărat poporul ucrainean, ar cere dictatorului lor oligarhic să facă ceea ce trebuie și să renunțe la aderarea la NATO, care oricum nu a fost niciodată pe masă. Ei nu au nicio idee despre ce se întâmplă cu adevărat și se grăbesc să se alăture turmei care aleargă spre pajiștea aprobată în prealabil pentru a mesteca narațiunile și imaginile pregătite cu grijă și concepute pentru a-i manipula și controla.

Asimilînd ultimul Borg în fiecare an

Ni se spune că unele dintre minciuni sunt răspândite pentru a menține „moralul ridicat”. Se pare că au ucis sau capturat 4.300 de soldați ruși în 72 de ore și au distrus 146 de tancuri rusești, în ciuda faptului că nu au avut aproape nicio putere aeriană din a treia oră de conflict. Joseph Goebbels ar fi fost jenat dacă i-ar fi înmânat așa ceva lui Hitler și totuși milioane de oameni asimilați Borgului ucrainean sărbătoresc toată această propagandă ca pe un fapt. Ministerul ucrainean al apărării vrea ca civilii să cumpere această speranță falsă, astfel încât să se grăbească să-și verse sângele pentru oligarhii ucraineni și hienele occidentale. Mass-media occidentală îi încurajează.

Există rapoarte despre baruri și restaurante din SUA și Canada care retrag de la vînzare votca rusească, pentru a… pentru a… pentru a fi solidari cu Ucraina? Guvernatorii republicani sunt nerăbdători să își dezvăluie adevăratul geniu și urmează cu gesturi fără sens. Lașii aleargă cu toții pentru a se alinia, speriați de teama de a nu fi înjurați de managerii media ai partidelor regimului și de șefii lor spionii de informații. Unde este partidul de opoziție în vremuri de conflict pentru a pune întrebări importante și pentru a contesta Borg-ul? Când vine vorba de susținerea războaielor proxy occidentale, devotamentul unui politician trebuie să fie absolut. Chiar dacă este absolut imbecil.

La fel e și la noi

Opoziția republicană care era cel puțin semi-coerentă în timpul nebuniei armelor biologice a dispărut complet. Ultimele lor puncte de discuție politică arată cam așa: „Acest lucru nu s-ar fi întâmplat niciodată sub Trump. Slăbiciunea lui Joe Biden face lumea nesigură”.

Folosirea conflictului, care este probabil intenționată și proiectată pentru puncte politice ieftine, este amuzantă. Trump ar reacționa la acest conflict proiectat la fel de rău ca Biden cu toate sancțiunile inutile care deschid calea pentru o conflagrație globală între puterile nucleare. El l-ar conduce pe Putin direct în mâinile Dragonului, așa cum face Papa Dementia, cu câteva cuvinte mai dure pentru Dragon: „Chyyyna!”. Funcția executivă este o poziție simbolică, care este făcută din ce în ce mai impotentă de forțele reale ale puterii din comunitatea serviciilor de informații care controlează mass-media și care pot face un președinte complet inutil doar cu ajutorul propagandei.

Trump a fost mai dur decât Biden în privința Rusiei din cauza acuzațiilor de coluziune nefondată pe care încerca să le depășească și să le surclaseze. Asta nu înseamnă că ar fi evitat nebunia din Ucraina, deoarece a trimis arme regimului comicului. Se zvonește că i-a spus lui Putin că va bombarda Moscova dacă va invada Ucraina. Sună ca un zvon drăguț de „tip dur” pe care acoliții lui Trump l-ar planta pentru ca borgul MAGA să îl mestece și să îl răspândească pe rețelele de atenție ca și cum ar fi o poveste de război rece „pace prin forță”, o poveste înaltă de tip Reagan. Dacă este adevărat, îl face extrem de prost și periculos, deoarece Ucraina nu este de interes strategic vital pentru SUA, ci mult mai mult pentru Rusia.

O Ucraină neutră și legături de prietenie între SUA și Rusia ar trebui să fie scopul final al politicii externe occidentale în pregătirea pentru balaurul (China – nb) care se ridică, dar ei vor să împingă Rusia spre balaur. Fiecare acțiune întreprinsă în ultimul deceniu a împins ursul să danseze cu balaurul, iar acest lucru va costa scump Occidentul când va începe adevăratul conflict.

Răfuiala dintre noi a dus deja la creșterea tensiunilor nucleare la nivelul Războiului Rece. Totul pentru un regim marionetă oligarhică în Ucraina. Borgii nici măcar nu realizează că, în timp ce ei erau ocupați să își ajusteze pronumele și să lupte pentru drepturile bărbaților de a distruge sporturile feminine, Rusia era ocupată să dezvolte arme hipersonice care ar putea doborî portavioane și baze militare americane fără nicio șansă de răspuns. Așa că iată-ne aici, înapoi în 1982, pentru că Occidentul este condus de hiene sinucigașe.

Alertă nucleară

Punctul de vedere neasimilat

Mass-media minte peste tot. Războiul este gestionat de agențiile de informații occidentale și de lacheii lor din presă, care scot povești cu eroi pentru a manipula și inspira. Cele mai multe sunt false, povești complet false despre rezistența ucraineană la amenințarea rusă. Marea narațiune nu poate fi niciodată pusă la îndoială: Ucraina luptă pentru viitorul său împotriva unui regim despotic malefic, iar noi toți trebuie să ne oferim sprijinul de partea „binelui” împotriva „răului”. Ce face ca Ucraina să fie „bună” și Rusia „rea”? Rusia este agresorul. Asta este. După acest standard, SUA este cea mai malefică țară din lume, care a instigat 91% din toate războaiele globale din ultimii 60 de ani, ca să nu mai vorbim de lovituri de stat, asasinate și alegeri aranjate. Dar hai să ne jucăm oricum.

Imaginați-vă acest scenariu de agresiune. Rusia a înființat ceva numit SATA. (Surround America Together Alliance) cu Bahamas, Cuba, Canada și toată America Centrală. Articolul 5 din SATA spune că dacă unul dintre ei intră în război, toți intră în război. Putin încearcă să convingă Mexicul să se alăture. El a orchestrat o lovitură de stat acolo în 2014 și a instalat un dictator marionetă care îl ajută pe Putin să se îmbogățească prin intermediul fiului lui Putin, capul de crack. El continuă să asigure Mexicul că vor adera la SATA într-o zi, chiar dacă celelalte țări nu ar aproba votul și nu îndeplinesc anumite cerințe minime. Alți politicieni din Duma își trimit copiii să facă parte din consiliile de administrație ale companiilor mexicane pentru a încasa cecuri de 50.000 de dolari pe lună. Rusia continuă să trimită arme Mexicului care are o forță neonazistă de naționaliști lângă graniță care trage în separatiștii americani vorbitori de engleză care ar prefera să facă parte din Statele Unite. Încetarea focului este încălcată de 2000 de ori în 8 ani, lăsând în urmă 14.000 de morți în acest conflict. Statele Unite au adoptat o poziție răbdătoare, încercând să se înțeleagă cu dictatorul mexican cocalar, dar acesta continuă să accepte arme și bani de la SATA. Săptămâna trecută, dictatorul mexican a declarat că nu vrea doar să devină membru SATA, ci vrea să aibă în țara sa arme nucleare rusești îndreptate împotriva Statelor Unite. Aceasta a fost picătura care a umplut paharul. Marți, SUA au lansat atacuri aeriene în Mexic și au declarat aceste state americane anglofone drept republici independente.

Nu există „băieți buni” în niciun scenariu, dar există mincinoși, propagandiști și ipocriți în tot Occidentul care sunt disperați să manipuleze masele pentru a simți că Putin și Rusia sunt inamicul. În scenariul de mai sus, ei ar fi, însă realitatea este inversă. Statele Unite și Ucraina sunt responsabile pentru evenimentele care se desfășoară în acest moment și încă refuză să ia măsuri care să le oprească.

Ingineria unui nou Război Rece

Sunt managerii globali care inginerează acest conflict pentru a deschide calea unui război mai mare? Într-un mod ciudat, toate centrele de putere globală vor câștiga, inclusiv FME. Putin câștigă prin recâștigarea controlului asupra Ucrainei, dacă va avea succes, și prin faptul că va arăta lumii că Rusia nu va mai fi un preș pentru aroganța și ipocrizia occidentală. SUA câștigă prin canalizarea mai multor arme și soldați spre est, spre granița Rusiei. Antreprenorii din domeniul apărării câștigă din nou. Criminalii de război pandemici obțin ca lumea să privească în altă direcție pe măsură ce veștile despre crimele lor încep să se scurgă. NATO reușește în sfârșit să acționeze dur și să pretindă că are mușchi adevărați. Sancțiunile asigură faptul că Rusia este împinsă mai repede spre brațele Dragonului, creând în același timp o criză energetică cu creșterea costurilor gazelor naturale și a benzinei în tot vestul. În afară de sancțiunile SWIFT și ale băncilor centrale pentru Rusia, majoritatea sancțiunilor afectează consumatorii, producătorii, întreprinderile și transportatorii europeni și americani, crescând prețul la orice. WEF câștigă pe măsură ce monedele fiduciare sunt distruse, lanțurile de aprovizionare se prăbușesc în gol, China reține resurse importante de care Occidentul are nevoie pentru medicamente, computere, automobile, aproape orice. Trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva China conduce de fapt politica externă a SUA. Câți politicieni și spioni au fost compromiși de banii și influența chineză pentru a împinge în mod intenționat Rusia spre China? Scoaterea Rusiei din SWIFT este foarte bună pentru noua monedă digitală a Chinei. Aceasta va submina statutul dolarului american ca monedă de rezervă globală, slăbind și mai mult influența SUA în lume. Când dolarul va cădea, toată datoria SUA va arunca în aer țara din punct de vedere economic, lăsând-o într-o situație mai rea decât cea din timpul Marii Depresiuni.

China ar rămâne singură ca superputere globală după orice conflict care nu ar transforma planeta într-un glob de sticlă plutitor. Modelul lor de supraveghere totală și de supunere față de stat, care este planificat pentru națiunile occidentale cu ID2020, SafePass, The Green Pass și alte forme de sclavie digitală sub pretextul siguranței medicale, va transforma populația lumii într-un singur organism care va fi controlat și gestionat la nivel central. Va fi dificil pentru oameni să dețină ceva atunci când nu va mai fi nimic de cumpărat, iar monedele lor nu și-ar putea permite acest lucru, deoarece penuria a dus la creșterea prețului la orice. WEF poate apoi să ofere soluțiile pregătite pentru etapa finală a marii resetări pe care au proiectat-o, convergența entităților biologice cu biotehnologia și supravegherea în masă. Distopia noastră postumanistă.

Până atunci, lumea va pretinde că există linii de demarcație pentru un război global, iar mass-media va crea narațiunile, împingând propaganda pentru a convinge masele că aceasta este o bătălie civilizațională între toate cuvintele de ordine emoționale obișnuite care sunt complet lipsite de sens în realitate: liberalism, democrație, libertate etc. și răul real. Apoi pot mobiliza masele cu creierul spălat împotriva celor care nu se lasă păcăliți de această criză artificială, așa cum nu s-au lăsat păcăliți nici de șarada armelor biologice.

După ultimii doi ani, este greu de crezut că toate acestea vin din partea națiunilor occidentale care au forțat oameni sănătoși să fie prizonieri în propriile case, în timp ce abuzează de copii, creează conflicte sociale, creează frică și anxietate pentru a-și controla cetățenii, forțează injecții toxice, își acoperă crimele de război și cred că ne vom aduna cu toții în jurul următoarei lor crize artificiale ca o gașcă de idioți. Vânzarea acestui lucru va necesita ca populațiile din vest să se asimileze Borg, sau să aibă o amnezie severă. Din păcate, milioane de oameni se lasă deja păcăliți, din nou.

Lista de propuneri pentru carne de tun

Adevărul suprem care nu ar trebui să scape niciodată din acest conflict actual este că el putea fi în întregime prevenit. Comicul este fie prea drogat pentru a folosi bunul simț, fie managerii globali au un pistol la tâmplă pentru a se asigura că nebunia continuă și că poporul ucrainean suferă din cauza ei. Ar putea pune capăt la toate acestea cu un singur telefon și o singură întâlnire dacă ar vrea, dar hienele vor război pentru că tot ce cunosc sunt prostia și trădarea.

Este dificil să urmărești barajele mediatice nesfârșite de povești inventate despre oameni care au fost manipulați emoțional pentru a crede că luptă pentru națiunea și libertatea lor și nu pentru o clasă oligarhică care nu dă doi bani pe ei. Oamenii din Ucraina ar trebui să fie furioși pe comic, dar în schimb sunt gata și dispuși să fie carne de tun pentru el. Borgii ucraineni din vest îi aclamă pe acești oameni până la o moarte sigură, în cazul în care vor întâlni vreodată echipa A rusă care încă nu a apărut la Kiev. Putin știe că civilii morți nu îi vor face jocul și trebuie să limiteze numărul victimelor pentru a evita etichetele perpetue de „rău” și probabil că nu avea în plan să ocupe țara. Aceasta ar fi o nebunie masivă pe care doar imperiile arogante și lipsite de viziune o întreprind în ținuturi îndepărtate, cu o istorie milenară de triburi războinice. El vrea pur și simplu un vecin neutru care să nu se agațe de urs, recunoașterea republicilor rusești independente din est și să fie tratat cu respectul pe care îl merită puterea națiunii sale. Dacă trebuie să flexeze această putere pentru a o obține, el pare intenționat să continue să facă acest lucru.

Invazia se dovedește a fi mai dificilă decât s-a planificat inițial, iar Rusia ar putea foarte bine să se împotmolească în Ucraina timp de săptămâni sau luni. Dacă este forțat să se încolțească și nu are nimic de pierdut, Putin ar putea să angajeze tot mai multe forțe și resurse pentru ocupație, ceea ce ar entuziasma hienele occidentale. Acest lucru ar face ca Rusia să devină mai dependentă de China pentru împrumuturi și resurse, poate chiar și pentru arme. Țara ar putea fi balcanizată cu buzunare și orașe ale ocupanților ruși și cu bombardamente nesfârșite și schimburi de focuri urbane. Cel mai mult ar avea de suferit poporul ucrainean.

Circarului nu-i pasă de poporul său, altfel ar fi ridicat telefonul și ar fi cerut încetarea focului. Preferă ca aceștia să-și sacrifice viețile pentru aroganța și iluziile sale, și mai ales pentru camerele de filmat occidentale, îndemnându-i să ia armele și să iasă în stradă pentru a-și vărsa sângele pentru cauza oligarhilor. Ucraina nu va adera niciodată la NATO sau la UE. Chiar dacă Putin și Rusia se vor retrage într-o bună zi, tot vor fi oligarhi corupți la putere care vor fura ajutorul internațional, tot ce nu este mai întâi direcționat către clasa politică americană. Ucrainenii vor continua să nu aibă democrație. Națiunea va fi în continuare săracă. Sângele lor va fi vărsat pentru nimic. Acest lucru este numit acum „patriotism” de către managerii narativi occidentali. Ucrainenii care varsă sânge pentru hienele occidentale sunt patrioți.

Toți cei din vest care pretind că sunt alături de Ucraina vor fugi în momentul în care acest conflict se va încheia și atenția lor deficitară se va îndrepta către următorul lucru la care mass-media vrea să se uite. Se vor angaja liderii occidentali să ajute la reconstrucția acestei catastrofe create de ei și care putea fi evitată în totalitate? Vor direcționa miliarde de dolari pentru programe de infrastructură sau de creare de locuri de muncă pentru a ajuta poporul ucrainean, așa cum au făcut cu armele care ar putea ajunge în mâinile Rusiei? Le va păsa de poporul ucrainean atunci când acesta va fi neutru și nu va mai fi sub influența totală a hienelor occidentale? Răspunsul la aceste întrebări ne va spune totul despre cât de mult îi pasă cu adevărat Occidentului de Ucraina. Nu vă așteptați ca mass-media să îndrepte o singură cameră de luat vederi spre urmările sau să pună liderilor occidentali vreuna dintre întrebările de mai sus atunci când se va risipi fumul.

Poveștile fetișiste de război ca acestea din presa corporatistă despre civili manipulați care se grăbesc să fie carne de tun pentru nebunia occidentală sunt sfâșietoare, nu inspiratoare sau patriotice, așa cum pretinde reporterul. Managerii media sunt nerăbdători să vadă cum se îngrămădesc aceste cadavre de civili pentru a le putea folosi nu o dată, ci de două ori ca propagandă împotriva lui Putin.

Iată-i aici, nerăbdători să raporteze pentru primul lor apel nominal.

Dacă ar fi știut.

Cuvinte profetice din 2015: „Vestul conduce Ucraina pe calea plăcerilor, iar rezultatul este că Ucraina va fi distrusă”

Reputatul Prof. Universitar și specialist în relații internaționale John Mearsheimer avertiza încă din 2015 asupra celor care au loc acum: distrugerea Ucrainei datorită faptului că s-a lăsat indusă în eroare de către un Vest ce-i promitea marea cu sarea încurajînd-o să poarte o politică dură față de Rusia, pentru ca apoi să o abandoneze la nevoie. De ce nu învață statele mici odată lecția asta?

Mai cunoaștem un stat condus de către unii care nu ratează absolut nici o ocazie de a da cu bățul prin gard?

Cine mai zboară peste Ucraina înafara avioanelor de luptă rusești? Nimeni.

Companiile aeriene au învățat lecția încă din 2014: peste un teritoriu aflat în conflict, nu se face să zbori cu civili la bord. Cum arată situația zborurilor civile de cînd Rusia a hotărît că nu poate suporta la infinit belicozitatea celor care nu sunt satisfăcuți pînă nu transformă lumea întreagă într-o colonie:

Îmi pare rău că ortodocșii se bat între ei, dar unipolaritatea trebuia spartă undeva. Ar fi fost minunat ca România să nu refuze invitația lui Putin de a-și recupera teritoriile istorice răpite de către iudeo-comuniști, dar cu actualii „conducători”, clar nu are cine să o facă.

Ăștia declamă ritos sketchuri primite dinafară despre „inviolabilitatea granițelor” unui stat construit artificial de ‘alde Lenin și Stalin, în detrimentul României.

Poate ca anul acesta să aibă loc resetarea cea bună și atît de necesară și la noi.

Criza Ucraieneană nu este despre Ucraina. E vorba despre Germania

„Interesul primordial al Statelor Unite, pentru care timp de secole am purtat războaie – Primul, al Doilea și Războiul Rece – a fost relația dintre Germania și Rusia, pentru că unite acolo, ele sunt singura forță care ne-ar putea amenința. Și să ne asigurăm că acest lucru nu se va întâmpla”. George Friedman, director executiv al STRATFOR la Consiliul pentru Afaceri Externe din Chicago

Criza ucraineană nu are nimic de-a face cu Ucraina. Este vorba despre Germania și, în special, despre o conductă care leagă Germania de Rusia, numită Nord Stream 2. Washingtonul vede conducta ca pe o amenințare la adresa primatului său în Europa și a încercat să saboteze proiectul la fiecare pas. Chiar și așa, Nord Stream a mers mai departe și este acum complet operațională. Odată ce autoritățile de reglementare germane vor oferi certificarea finală, vor începe livrările de gaz. Proprietarii de case și întreprinderile germane vor avea o sursă sigură de energie curată și ieftină, în timp ce Rusia va avea parte de o creștere semnificativă a veniturilor sale din gaz. Este o situație avantajoasă pentru ambele părți.

Establishmentul politicii externe a SUA nu este încântat de aceste evoluții. Ei nu doresc ca Germania să devină mai dependentă de gazul rusesc, deoarece comerțul creează încredere, iar încrederea duce la extinderea comerțului. Pe măsură ce relațiile (și caloriferele – nb) se încălzesc, se ridică mai multe bariere comerciale, se ușurează reglementările, cresc călătoriile și turismul și se dezvoltă o nouă arhitectură de securitate. Într-o lume în care Germania și Rusia sunt prieteni și parteneri comerciali, nu mai este nevoie de baze militare americane, nu mai este nevoie de arme și sisteme de rachete scumpe fabricate în SUA și nu mai este nevoie de NATO.

De asemenea, nu mai este nevoie de tranzacții energetice în dolari americani sau de stocarea de titluri de stat americane pentru a echilibra conturile. Tranzacțiile între partenerii de afaceri pot fi efectuate în propriile lor monede, ceea ce va precipita o scădere bruscă a valorii dolarului și o schimbare dramatică a puterii economice. Acesta este motivul pentru care administrația Biden se opune Nord Stream. Nu este doar un gazoduct, ci o fereastră spre viitor; un viitor în care Europa și Asia sunt apropiate într-o zonă de liber schimb masiv care le sporește puterea și prosperitatea reciprocă, lăsând SUA pe dinafară.

Relațiile mai calde dintre Germania și Rusia semnalează sfârșitul ordinii mondiale „unipolare” pe care SUA a supravegheat-o în ultimii 75 de ani. O alianță germano-rusă amenință să grăbească declinul superputerii care se apropie în prezent de abis. Acesta este motivul pentru care Washingtonul este hotărât să facă tot posibilul pentru a sabota Nord Stream și pentru a menține Germania în orbita sa. Este o chestiune de supraviețuire.

Aici intră în scenă Ucraina. Ucraina este „arma aleasă” de Washington pentru a torpila Nord Stream și a pune o barieră între Germania și Rusia. Strategia este preluată de pe prima pagină a Manualului de politică externă al SUA, la rubrica: Divide et impera.

Washingtonul trebuie să creeze percepția că Rusia reprezintă o amenințare la adresa securității Europei. Acesta este obiectivul. Ei trebuie să arate că Putin este un agresor însetat de sânge, cu un temperament parșiv, în care nu se poate avea încredere.

În acest scop, mass-media a primit misiunea de a repeta la nesfârșit: „Rusia plănuiește să invadeze Ucraina”. Ceea ce nu se spune este că Rusia nu a invadat nicio țară de la dizolvarea Uniunii Sovietice și că SUA a invadat sau a răsturnat regimuri în peste 50 de țări în aceeași perioadă de timp și că SUA menține peste 800 de baze militare în țări din întreaga lume. Nimic din toate acestea nu este raportat de mass-media, în schimb, accentul este pus pe „maleficul Putin” care a adunat aproximativ 100.000 de soldați de-a lungul graniței ucrainene, amenințând să arunce întreaga Europă într-un alt război sângeros.

Toată propaganda isterică de război este creată cu intenția de a fabrica o criză care poate fi folosită pentru a izola, demoniza și, în cele din urmă, pentru a diviza Rusia în unități mai mici. Cu toate acestea, ținta reală nu este Rusia, ci Germania. Consultați acest fragment dintr-un articol al lui Michael Hudson din The Unz Review:

„Singura cale care le-a mai rămas diplomaților americani pentru a bloca achizițiile europene este de a determina Rusia să dea un răspuns militar și apoi să pretindă că răzbunarea acestui răspuns depășește orice interes economic pur național. După cum a explicat subsecretarul de stat pentru afaceri politice, Victoria Nuland, de orientare belicoasă, în cadrul unei conferințe de presă a Departamentului de Stat din 27 ianuarie: „Dacă Rusia invadează Ucraina, într-un fel sau altul, Nord Stream 2 nu va merge mai departe.” („Adevărații adversari ai Americii sunt aliații săi europeni și alți aliați”, The Unz Review)

Iată-i în alb și negru: echipa lui Biden vrea să „determine Rusia să reacționeze militar” pentru a sabota NordStream. Asta implică faptul că va exista un fel de provocare menită să-l determine pe Putin să-și trimită trupele peste graniță pentru a-i apăra pe etnicii ruși din partea de est a țării. Dacă Putin mușcă momeala, răspunsul va fi rapid și dur.

Mass-media va excorifica acțiunea ca fiind o amenințare pentru întreaga Europă, în timp ce liderii din întreaga lume îl vor denunța pe Putin ca fiind „noul Hitler”. Aceasta este strategia Washingtonului pe scurt, iar întreaga producție este orchestrată cu un singur scop: să facă imposibil din punct de vedere politic ca cancelarul german Olaf Scholz să treacă cu mâna pe NordStream prin procesul de aprobare finală.

Având în vedere ceea ce știm despre opoziția Washingtonului față de Nord Stream, cititorii se pot întreba de ce la începutul anului administrația Biden a făcut lobby în Congres pentru a NU impune mai multe sancțiuni asupra proiectului. Răspunsul la această întrebare este simplu: Politica internă. Germania își dezafectează în prezent centralele nucleare și are nevoie de gaze naturale pentru a compensa deficitul de energie. De asemenea, amenințarea cu sancțiuni economice este un „turn-off” pentru germani, care le văd ca pe un semn de ingerință străină. „De ce se amestecă Statele Unite în deciziile noastre energetice?”, se întreabă germanul obișnuit. „Washingtonul ar trebui să își vadă de treaba lui și să nu se amestece în a noastră”. Acesta este exact răspunsul la care ne-am aștepta din partea oricărei persoane rezonabile.

Apoi, mai e și asta de la Al Jazeera:

„Germanii în majoritate susțin proiectul, doar o parte a elitei și a presei sunt împotriva gazoductului…

„Cu cât SUA vorbesc mai mult despre sancționarea sau critică proiectul, cu atât mai mult acesta devine popular în societatea germană”, a declarat Stefan Meister, expert în Rusia și Europa de Est la Consiliul German pentru Relații Externe.” („Nord Stream 2: De ce gazoductul rusesc către Europa divizează Occidentul”, AlJazeera)

Așadar, opinia publică susține în mod ferm Nord Stream, ceea ce ajută la explicarea motivului pentru care Washingtonul a optat pentru o nouă abordare. Sancțiunile nu vor funcționa, așa că Unchiul Sam a trecut la planul B: să creeze o amenințare externă suficient de mare pentru ca Germania să fie forțată să blocheze deschiderea gazoductului. Sincer, strategia miroase a disperare, dar trebuie să fii impresionat de perseverența Washingtonului. Poate că sunt conduși cu 5 puncte în finalul reprizei a 9-a, dar nu au aruncat încă prosopul. Vor mai încerca o ultimă șansă și vor vedea dacă pot face ceva progrese.

Luni, președintele Biden a ținut prima sa conferință de presă comună cu cancelarul german Olaf Scholz la Casa Albă. Zvonistica din jurul evenimentului a fost pur și simplu fără precedent. Totul a fost orchestrat pentru a fabrica o „atmosferă de criză” pe care Biden a folosit-o pentru a face presiuni asupra cancelarului în direcția politicii americane. La începutul săptămânii, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Jen Psaki, a declarat în mod repetat că „invazia rusă este iminentă”.

Comentariile ei au fost urmate de flerul reprezentantului Departamentului de Stat, Nick Price, care a opinat că agențiile de informații i-au furnizat detalii despre o presupusă operațiune „false flag” susținută de Rusia, pe care se așteptau să aibă loc în viitorul apropiat în estul Ucrainei.

Avertismentul lui Price a fost urmat duminică dimineața de consilierul pentru securitate națională Jake Sullivan, care a afirmat că o invazie rusă ar putea avea loc în orice moment, poate „chiar mâine”. Acest lucru s-a întâmplat la doar câteva zile după ce agenția Bloomberg News a publicat titlul senzațional și complet fals că „Rusia invadează Ucraina”.

Puteți vedea modelul aici? Vedeți cum toate aceste afirmații nefondate au fost folosite pentru a exercita presiuni asupra neștiutorului cancelar german, care părea să nu țină cont de campania care îl viza?

După cum era de așteptat, lovitura finală a fost dată de însuși președintele american. În timpul conferinței de presă, Biden a declarat cu emfază că,

Dacă Rusia invadează… nu va mai exista un Nord Stream 2.. Îi vom pune capăt„.

Deci, acum Washingtonul stabilește politica pentru Germania?????

Ce aroganță insuportabilă!

Cancelarul german a fost luat prin surprindere de comentariile lui Biden, care, în mod clar, nu făceau parte din scenariul inițial. Chiar și așa, Scholz nu a fost niciodată de acord cu anularea Nord Stream și a refuzat să menționeze măcar numele gazoductului. Dacă Biden a crezut că îl va putea pune la zid pe liderul celei de-a treia mari economii a lumii, încolțindu-l într-un forum public, s-a înșelat. Germania își menține angajamentul de a lansa Nord Stream, indiferent de potențialele focare de conflict din îndepărtata Ucraină. Dar acest lucru s-ar putea schimba în orice moment. La urma urmei, cine știe ce incitări ar putea plănui Washingtonul în viitorul apropiat? Cine știe câte vieți sunt pregătiți să sacrifice pentru a pune o barieră între Germania și Rusia? Cine știe ce riscuri este dispus să își asume Biden pentru a încetini declinul Americii și pentru a împiedica apariția unei noi ordini mondiale „policentrice”? Orice s-ar putea întâmpla în săptămânile următoare. Orice.

Deocamdată, Germania se află într-o poziție avantajoasă. Depinde de Scholz să decidă cum va fi rezolvată problema. Va pune în aplicare politica care servește cel mai bine interesele poporului german sau va ceda în fața presiunilor neîncetate ale lui Biden? Va trasa un nou curs care să consolideze noi alianțe în acest coridor eurasiatic plin de viață sau își va oferi sprijinul în spatele ambițiilor geopolitice nebunești ale Washingtonului? Va accepta rolul central al Germaniei într-o nouă ordine mondială – în care multe centre de putere emergente participă în mod egal la guvernarea globală și în care liderii rămân neclintit angajați în multilateralism, dezvoltare pașnică și securitate pentru toți – sau va încerca să susțină sistemul post-război care, în mod clar, și-a depășit termenul de valabilitate?

Un lucru este sigur: orice decizie a Germaniei ne va afecta pe noi toți.

Mark Whitney

Fost ofițer de vârf al serviciilor de securitate ucraieniene (SBU), afirmă: Ucraina a fost implicată în doborârea MH17

Fostul ofițer de vârf al SBU (Serviciul de Securitate Ucraienean) Vasily Prozorov, a făcut câteva dezvăluiri uluitoare pentru mass-media internațională, după ce s-a refugiat de curând în Rusia.

Între dezvăluirea unor închisori secrete în care dizidenții sunt torturați până la moarte și faptul că forțele speciale ucraieniene sunt antrenate în tehnici teroriste și de sabotaj, de către specialiști din SUA și UK, cea mai extraordinară dezvăluire este că partea ucraieneană a fost implicată în doborârea avionului de pasageri Boeing-777 aparținând Malaysian Airlines, MH17.

Lumea după Eufrosin ridica întrebări grele asupra versiunii oficiale care susținea că rebelii ruși din Donețk sprijiniți de căte armata rusă ar fi fost vinovații, la două zile după evenimentul din 17 Aprilie 2014 – iată acum întrebările capătă răspuns, iar îndoielile sunt validate. În 05 Octombrie al aceluiaș an, arătam aici fragmente din fuselajul MH17, ciuruit de proiectile de tun de 30 mm aflate la bordul avioanelor militare de tip Suhoi 25 aparținând armatei Ucrainiene și ajungeam la concluziile opuse raportului oficial. Iată că se confirmă teoria conspirației, trecând la statutul de fapte ale conspirației.

Este opinia mea personală și se bazează pe anumite informații. Partea ucraieneană este complice la dezastrul zborului Malysian MH17.

Reacția uimitor de promptă a conducerii ucraieniene a fost primul indiciu care mi-a trezit suspiciunile. Opinia mea este fără echivoc, că președintele Pyotr Poroshenko și serviciul său de presă cunoșteau dinainte această chestiune. În al doilea rând, ostilitățile erau în plină desfășurare de câteva luni atunci, dar spațiul aerian din zonă nu a fost închis.

 

În particular, Prozorov a subliniat că la toate încercările sale de a afla circumstanțele dezastrului, în conversații cu ofițerii staffului general, răspunsul obișnuit era: „Nu îți băga nasul în treaba asta dacă nu vrei să ai probleme”.

Unele informații s-au scurs într-un final. În baza analizei mele, pot specula cine a fost complice la crimă și cine a fost implicat în ascunderea evidenței. După părerea mea, doi oameni au fost implicați – actualul șef adjunct al personalului președențial Valery Kondratyuk și șeful Direcției de Informații al Ministerului Apărării Ucraienean, Vasily Burba.

Reamintesc că aeronava Boeing-777 aparținând Malaysia Airlines (Zborul MH17  Amsterdam – Kuala Lumpur), a fost doborâtă în 17 Iulie 2014, ducând la moartea a 298 de pasageri și personal de zbor, cetățeni ai 10 țări. Cu toate că ostilitățile terestre erau în desfășurare de ceva veme, Kievul nu a închis spațiul aerian pentru zborurile internaționale de pasageri. Australia, Belgia, Malaiesia, Olanda și Ucraina au creat o echipă comună de investigare, al cărei raport oficial interimar din 24 Mai 2018 susține că zborul a fost doborât de o rachetă rusească sol-aer BUK, trasă de brigada 53 a apărării aeriene ruse.

Așa-i că merită să citiți Lumea după Eufrosin, dacă vreți miezul poveștii în timpul cel mai scurt posibil? Când întreg sistemul minte, adevărul devine revoluționar.

 

sursa 

%d blogeri au apreciat: