Când neamul nu ascultă de biserică, serviciile secrete ajung să ne spună îngrozitorul adevăr, deşi incomplet – restul aici:

Una dintre concluziile ultimei şedinţe a CSAT a fost că scăderea demografică, degradarea coeziunii familiei şi calitatea scăzută a educaţiei, reprezintă vulnerabilităţi ale ţării, alături de dezechilibrele bugetare, cauzate de decizii politice greşite, de campaniile de presă „la comandă”, şi de crima organizată de care mă tot leg aici de ceva vreme.

Iată cum relele deplânse de către Biserică de 2.000 de ani încoace, la noi mai concret vizibile în ultimii 20, au devenit priorităţi pe agenda Consiliului Suprem de Apărare al Ţării. Acesta este poate cel mai bun argument pentru a include cel puţin un ierarh ortodox în sus-numitul consiliu. Astfel ar fi aflat şi Parlamentul demult că ceea ce se întâmplă în România e pur şi simplu genocid.

Frâul liber dat avortului trebuia să ne avertizeze din 1989 cine sunt cei care au pus labele pe ţară şi care le sunt adevăratele sentimente faţă de noi românii. Din păcate, la vremea aceea noi îl consideram pe Iliescu doar ca pe tătucul simpatic cam prea prietenos cu Moscova, pe Roman ca pe un tehnocrat poliglot occidentalizat care va pune la cale cu brio România, iar pe Brucan, ca fiind înţeleptul oracol din Teba. Ce ne-au făcut aceştia şi alţii ca ei, se vede bine azi.

Eram tânăr student pe-atunci, dar îmi amintesc clar greaţa şi spaima care m-au cuprins o săptămâna mai târziu, când am priceput cine erau cu adevărat bestiile astea. Ce important a fost faptul că propaganda comunistă din vremea lui Ceauşescu era întâmpinată din start cu frondă sau măcar cu scepticism! Crudă cum era, nici nu se putea altfel.
Între timp, comuniştii-deveniţi-democraţi au adoptat metodele perfecţionate de coreligionarii lor de peste ocean, care au înţeles că luminile colorate ale teveului şi frigiderul plin cu chimicale, fac mult mai rău, mult mai uşor, decât constrângerea greoiaelor congrese ale partidului comunist, cuplată cu lipsurile generalizate.

Aşa am ajuns astăzi să considerăm uciderea copiilor noştri şi părăsirea ţării pentru munca în străinătate, ca fiind „drepturi fundamentale” într-o societate „democratică”. În realitate am ajuns sclavii altora, dispuşi să ne sacrificăm mlădiţele de bună-voie, în schimbul „dreptului” de a sluji la alţii, contra „favorului” unui împrumut pe 30 de ani tot către băncile lor. Avem în schimb plasme şi maşini străine, nu ?

Toate relele enumerate de CSAT sunt rezultatul direct al politicilor criminale duse împotriva neamului nostru de către puii de năpârci care au năpădit statul român după ’89 şi a colaboratorilor lor:

Scăderea demografică am lămurit-o sper, degradarea coeziunii familale, o consecinţă a plecatului la lucru în străinătate (da, foamea te împinge să faci nebunii!), iar căderea învăţământului şi ea un lucru programat prin loje întunecate şi aduse la statut de lege de către nişte parveniţi ajunşi miniştri. Pentru aceştia, lecţia obligatorie de holocaust şi aventurile lui Esca, sunt mai importante decât istoria României, geografia sau cultura artistică.

Tinerii noştrii supra-îndopaţi cu matematică şi programare, nu au decât să ajungă sclavi de lux pe plantaţii străine, de unde să ne trimită din când în când poze, ca dovezi ale bunăstării lor gajate. Românul bine educat, posesor de cultură generală este înlocuit de dronele super-specializate înrolate în angrenajul dezumanizant al multi-naţionalelor.

S-ar putea bate apa-n piuă mult şi bine, dar esenţa e următoarea: românii nu mai sunt stăpâni in ţara lor!
A spus-o Gheorghe Funar, au spus-o şi alţii şi lucrul trebuie repetat, până când vom înţelege să ieşim în stradă pentru asta şi nu pentru pensii şi salarii!
România este a noastră, a românilor şi o vrem înapoi!
La de-abia douăzeci de ani de atunci, e clar ca lumina zilei că ceea ce trebuia să fie un prilej de enormă bucurie, a fost doar preludiul marşului funerar pe care nişte maeştri de ceremonii buhăiţi de atâta bine, îl cântă ţării noastre acum târându-şi paşii în calea către cimitir.

Ce ar fi să ne smulgem măcar în al 12-lea ceas din letargie, apucând lopeţile din mâinile groparilor, pentru ca apoi cu o icneală bună să le pocnim pe spatele umflat al maleficelor personaje, trimiţându-le cu faţa înainte în groapa pe care ne-au gătit-o ele nouă?

Deşteaptă-te odată române !