În general, noi ne-am dezobişnuit să vedem viața în desfăşurarea ei, ci ne oprim la segmente, refuzând să anticipăm urmările sau să evaluăm întregul. E adevărat că, pe vreme de furtună, fulgerul poate ucide un om, dar tot el este cel care fertilizează ploaia şi, prin ea, pământul. E adevărat că o corabie se poate scufunda în apa oceanului, dar nu e mai puțin adevărat că una ca ea a descoperit America. E adevărat că pe câmpul de luptă cad soldați în bătălie, dar tot atât de adevărat este că supraviețuitorii asigură victoria.
De ce ne poticnim noi la mijloc, unde se petrece impasul, şi nu anticipăm capătul drumului? Sfântul Evanghelist Matei ne istoriseşte că, la un moment dat, aflându-se Iisus laolaltă cu ucenicii Săi, le-a făcut următoarea mărturisire despre Sine: „Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor şi-L vor omorî şi a treia zi va învia”. În final, Evanghelistul adaugă: „Și ei foarte s’au întristat”.[1] Se naşte întrebarea: De ce oare s’au întristat, de vreme ce Iisus le vestea învierea? Normal ar fi fost ca, auzind vestea uciderii, pentru o clipă să li taie respirația, pentru ca imediat după aceea, la vestea învierii, să răsufle uşurați. Iată însă că ei au rămas încremeniți în spațiul tenebros al evenimentului, incapabili să vadă mai departe.
Dragii mei, a porni la drum înseamnă a avea o țintă, ceea ce denotă existența unui scop. De cele mai multe ori, între tine şi țintă se interpun unul sau mai multe obstacole, numărul acestora depinzând de distanța dintre punctul de pornire şi cel la care vrei să ajungi. Orice obstacol e un punct de poticnire; dacă el e masiv, înalt, puternic, te poate descuraja. Știți care e cheia succesului?: să faci din el un obstacol transparent, adică să vezi prin el sau pe deasupra lui ceea ce e dincolo. Obstacolul poate fi negura, întunericul, necunoscutul. Ținta poate fi sigură sau nesigură, ipotetică, dar întotdeauna revelatoare.
În zilele noastre se afirmă tot mai des că trăim „vremuri apocaliptice”. Pentru evocarea acestora nu voi deschide Cartea Apocalipsei, ci un fragment dintr-o cuvântare a lui Iisus consemnată în Evanghelia după Matei: „Luați aminte să nu vă amăgească cineva. Că mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos!, şi pe mulți îi vor amăgi. Și veți auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luați seama să nu vă’nspăimântați, căci toate trebuie să fie, dar încă nu-i sfârşitul. Că neam peste neam se va ridica şi’mpărăție peste’mpărăție, şi va fi foamete şi ciumă şi cutremur mare pe-alocuri. Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor naşterii. Atunci vă vor da pe voi la chinuri şi vă vor ucide şi veți fi urâți de toate neamurile din pricina numelui meu. Atunci mulți se vor poticni şi unii pe alții se vor vinde şi unii pe alții se vor urî. Și mulți profeți mincinoşi se vor scula şi pe mulți îi vor amăgi. Iar din pricina înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se va răci. Dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui”.[2]
În vremea noastră, nu puțini sunt tinerii curați la suflet, bine intenționați şi dornici să se inițieze în tainele vieții religioase, dar care nu merg direct la izvoare, adică la literatura de specialitate sau la duhovnici cu experiență, bine pregătiți şi gata să-i asiste pe cei neajutorați, ci preferă să se cultive prin internet sau televizor, unde nu de puține ori apar profeți improvizați, cu evidentă poftă de publicitate sau stăpâniți de un duh al cabotinajului stilizat. Unii cer organizarea unor rugăciuni generale, colective, cu mare răsunet în popor, pentru evitarea apocalipsei care mijeşte de pe o zi pe alta, uitând că apocalipsa va veni oricum, ea făcând parte din iconomia divină, şi că grija noastră nu este aceea de a o evita, ci de a o traversa nevătămați de propriile noastre păcate. De obicei, o furtună se anunță prin întețirea vântului, prin fulgere la orizont, prin spulbere de praf, prin dispariția luminii soarelui în spatele norilor negri, prin tot ceea ce poate produce panică şi spaimă. Aşa se anunță şi vremurile apocaliptice. Eu nu ştiu dacă ele mijesc sau vor pieri înainte de a se naşte, dar ştiu sigur că noi nu împotriva apocalipsei trebuie să luptăm (căci ea va veni oricum), ci pentru capacitatea noastră, a fiecăruia, de a o traversa fără vătămări sufleteşti, fără vina fraților de a-şi fi vândut fratele, aşa cum s-a întâmplat în istoria lui Iosif.
Or, pentru aceasta există o singură armă: răbdarea.
Răbdarea însă trebuie însoțită, neapărat, de conştiința că tot începutul are un sfârşit, şi că acesta nu poate fi decât luminos. Cartea Apocalipsei e înfiorătoare, dar ea se termină anunțând Cerul cel nou şi pământul cel Nou; şi, în final, Noul Ierusalim.
Iată că Dumnezeu ne-a ajutat să prăznuim luminata înviere a Fiului Său, în numele Căruia vă împărtăşesc, tuturor, arhiereşti binecuvântări, adresându-vă tradiționala salutare: Hristos a înviat!
Sfintele Paşti, 2009
† BARTOLOMEU ANANIA
Arhiepiscop și Mitropolit
sursa http://bartolomeuanania.blogspot.com/2010/06/ips-bartolomeu-nu-trebuie-sa-luptam.html
E greu să mai adaugi ceva semnificativ la acestea, dar o văd ca pe o extensie logică a celor spuse mai sus: dacă Apocalipsa nu este încă aici şi e clar că nu este, înseamnă că nici atitudinea celor care văd numai praf şi pulbere în jurul lor, nu este potrivită pentru noi: într-adevăr nu ne putem lupta cu Apocalipsa, dar asta nu înseamnă resemnare totală şi acceptarea tuturor relelor care ne vin din partea slujbaşilor vânduţi.
Degeaba ne informăm despre pericolele enorme ale vaccinării, despre cipul RFID, despre mâncarea chimizată şi cerul plin de trene toxice, dacă nu ne unim pe lângă rugăciune şi în acţiune. Vedeţi, nu-i vorba doar de noi şi de copiii noştri aici.
În vreme ce noi ne putem feri oarecum de relele acestea, cei mai puţin informaţi nici măcar nu au habar ce li se întâmplă. Ei devin victimele perfecte, care cred că „aşa trebuie să fie, doar ştiu mai bine cei mari, decât noi”.. Păcat de ei, doar şi noi am fost ignoranţi odată. Nu-i aşa că simţim că datorăm recunoştinţă celor care ne-au deschis ochii? Cum să îi re-plătim? Iată cum:
E treaba noastră a soldaţilor creştini, aşa puţini, dezorganizaţi şi lipsiţi de „arme” cum suntem, să dăm război bestiei, de dragul fraţilor noştri. Fireşte, nu e vorba de un război înarmat, ci de acţiune civică, de unirea forţelor şi de organizare, pentru a presa guvernul să mai asculte şi de noi, în locul mamonei. Putem desfăşura campanii de informare cu broşuri tipărite, prezentări cu intrarea liberă, concursuri pentru copii, ba’ chiar şi acţiona în judecată guvernul, pentru a mai încetini sau stopa acţiunile distrugătoare.
Orice lucru care merită întreprins, cere sacrificii. Va trebui să ne unim forţele lăsând la o parte diferenţele dintre noi, să ne punem puterea şi resursele împreună şi să începem undeva. A sosit vremea acţiunii, nu mai putem doar să reacţionăm la nesfârşit!
Orice mişcare de masă implică voluntariat, deci fiecare oraş mai mare, va avea un centru coordonator şi o mână de voluntari care să petreacă câteva ore în scopul ales. Pe lângă asta, e nevoie de un simbol, unul uşor de recunoscut, care să aibă un impact vizual deosebit şi de un slogan scurt şi semnificativ.
Aştept deci sugestii sub formă de comentarii. Dacă nu le doriţi publicate, doar menţionaţi asta. Să fie într-un ceas bun, cu Dumnezeu înainte!
Un P.S. ne-dorit, dar necesar: acest demers al meu, a atras furia tocmai a unui frate ortodox, nimeni altul decat Saccsiv, care m-a atacat pe blogul lui intr-un chip care nu-i face cinste. Raspunsul meu si alte clarificari se afla aici. Ar fi păcat să ne certăm când se pare că ne aflăm de aceeaşi parte a baricadei.
Filed under: Avertizari, democratie, Identitate, Religie, Romania, Societate | Tagged: Avertizari, democratie, Identitate, Religie, Romania, Societate |
de orase am spus cam de 2 ani ca trebuie gasiti in acestea viitori lideri …
ai exprimat mult mai clar si mai categorit ceea ce eu am spus pe blogul lui saccsiv sau fratii de la razboi intru cuvant. eu am spus ca trebuie sa luptam pt mantuirea noastra, sa nu abandonam lupta pt a primi alternativa la documentele cu cip. eu cred ca se poate. si am vazut ca sunt si altii care cred acest lucru. trebuie sa iesim din amortirea in care ne aflam si sa ne organizam oarecum pt a ne face glasul auzit. altfel…ne vor calca in picioare asa cum au facut pana acum si nu cred ca Dumnezeu aproba sa ne inchidem in casa, sa avem grija sa nu se afle despre noi ca suntem crestini sau luptam imptriva cipurilor, sa vorbim in soapta despre cele sfinte, ci sa ne afirmam public si raspicat opozitia fata de homosexualitate, masonerie, ecumenism, etc. eu cred ca El vrea ca noi sa ne rugam, dar sa si contribuim la ” deschiderea ochilor” , adica la buna si corecta informare a crestinilor. din experienta acumulata in timpul strangerii de semnaturi pt referendum, am vazut ca f multi enoriasi habar nu aveau de pericolul pe care-l reprezinta cipurile. cand le-am explicat, au fost categoric impotriva lor, dar…daca nimeni nu le-a deschis ochii, unii erau gata sa accepte documentele cu cip. nu poate zice nimeni ca n-a stiut. nu avem justificare. trebuie doar sa VREI sa sti. pe mine m-a deranjat faptul ca, atunci cand strangeam semnaturi, am dus o campanie de informare anticip…singura. nimeni, nici o fundatie, organizatie sau clerici nu au fost efectiv langa mine. am fost chiar la manastiri si am fost privita cu dispret sau certata pt ceea ce fac. problema noastra, a romanilor, este ca nu suntem solidari si nu ne ajutam reciproc. pe delasarea, nepasarea si indiferenta noastra se bazeaza si „ei’. daca nu era parintele Parvu care sane deschida ochii asupra pericolului documentelor cu cip, ne primeam fara sa cartim. asa ca…BRAVO pt idee ., desi, trebuie sa mentionez ca, asa cum marturiseau multi mari duhovnici orotdocsi par Proclu, par Cleopa, Par Serafim Rose, par Paisie Aghioritul, etc), traim vremurile apocaliptice, doar ca nu stim cand vor veni .asta doar Dumnezeu o stie. cu cat suntem mai ravnitori si mai credinciosi, sfarsitul va fi mai indepartat, cu cat se inmultesc rautatile si pacatele noastre si vor ajunge strigatoare la cer, cu atat va veni sfarsitul mai repede. asadar, sa ne rugam necontenit ca sa indeparteze de la noi Dumenzeu acele vremuri!
Doamne-ajuta!
felicitări pentru ceea ce ai făcut la referendum. însă fraza „traim vremurile apocaliptice, doar ca nu stim cand vor veni“ m-a făcut să râd. teribil de mult.
reciteşte exprimarea şi îţi vei da seama de ce am râs…
numai bine.
da, lapsus calami. ma refeream ca nu stim cand va incepe apocalipsa. adica antihristul. adica…cei 7 ani de stramtorare.scz! multumesc pt atentionare!
hhhmmmm…
adică cei 7 ani apocaliptici???
Eşti o fată de ispravă Dănuţa! De ce crezi că mănăstirile şi clerul au evitat o astfel de implicare- care pentru tine a fost ceva firesc, ceva în ordinea credinţei?
nu stiu daca sunt sau nu de isprava. eu doar am fost suprinsa de reactia unor calugari fata de problema cipurilor. li s-a parut ceva cazut in derizoriu. ma gandeam ca puteau sa puna niste liste pt semnaturi acolo unde se vand lumanari, caci oamenii ar fi semnat. cand colo.. refuz pe linie.asta nu inseamna ca blamez manastirile , Doamne-fereste. nu, in anumite ( dar f putine) manastiri am vazut liste pt semnaturi. nu se cade sa judec eu viata monahala si am tot respectul pt ei, pt ca ceea ce fac ei pt noi este inestimabil: se roaga pt noi, pacatosii. Doamne , iarta-ma!
Parlamentul pazeste marele JAF de 20 de ani … acolo sunt SACALII care pazesc COMORILE ROMANIEI sa fie exploatate de ei si AMICII LOR !!! trezirea ROMANI !!!
Danuta mi-a luat vorbele din gura, pana la urma a blogui nu e tot o solutie lumeasca? De ce nu stau toti contra solutiilor „lumesti” la rugaciune? Nu vorbim in nici un caz de iesit in strada. Vorbim numai de cum sa trezim cat mai multa lume, problema pusa si de saccsiv la un moment dat, dar daca aducem numai solutii si nu trecem la fapte tot degeaba, fapte insemnand constientizare. Si sunt multe de facut in sensul acesta. Ceea ce trebuie sa constientizam in primul rand e ca din motive care mie imi sunt cu totul necunoscute, in loc sa ne unim, sa strangem randurile si sa ne punem cumva de acord, noi ne dezbinam si aruncam cu rosii virtuale iar asta pentru mine ca si cititor neposesor de blog e dureros sa vad ca cei in care am incredere nu se deosebesc decat prin credinta declarata fata de cei care ne conduc. Pana una alta avem 2 Romanii, una constienta de ce se intampla(masurabila cu ajutorul vostru) si una mai putin constienta. Problema este cum mutam cat mai multi in Romania constienta si care sa stie ce are de facut (Post, Spovedanie, Rugaciune, Respectarea celor Zece Porunci)? Ii lasam in carca Lui Dumnezeu asta sau punem si noi osul cumva impreuna? Nu Dumnezeu a spus „unde vor fi doi sau trei uniti in numele Meu Voi fi si Eu cu ei”. In acelasi timp nu trebuie sa desconspiram planurile (gandurile nu pot fi citite de diavol) dar sa ne consultam, sa fim model pentru comunitate fara a ne spala rufele public o putem face. Vremurile sunt apocaliptice, ce putem noi face e sa schimbam semenii nostri in bine prin CONSTIENTIZARE cu Nadejde la Dumnezeu. Doamne Ajuta!
subscriu la cele spuse! cred ca trebuie sa ne organizam in …ceva…nu stiu ce… comunitate cred ca e cel maii nimerit sa o numesc. nu conteaza numele,doar sa ne hotaram!
si mai cred ca trebuie sa trezim cat mai multi. cu cat vom cunoaste mai multi ca IIsus e calea , Adevarul si Viata, cu atat vom fi in stare sa separam binele de rau, atunci cand vor fi vremurile.
Ciprian , blogurile sunt si armele jefuitorilor….
Poate ca daca toate ASCOR ar scrie presedintelui o scrisoare, (pe care s-o semnam si noi, cei care nu suntem in ASCOR), si ar cere organizarea Referendumului, sau schimbarea legii privind actele RFID, ar insemna ceva.
Sa fie ASCOR sau o alta asociatie serioasa. Acestia pot vorbi si cu calugarii de la Manastirea Petru Voda. Astfel lupta continua, facem ceva!
nu te cunosc dar ce simti tu simt si eu si cred ca suntem doi frati
Eu, personal, cred ca timpul se implineste si semnele se arata! Nu mai e mult!
[…] 26 iunie, 2010 tags: saccsiv de bătăiosu Comentariul lui saccsiv la a articolul lui Eufrosin: Creştinilor apocaliptici, un avertisment: sfârşitul lumii nu este aproape! Ce putem face? E limpede pentru toti? Nu … Unii au inteles din aceasta declaraţie de presă, ca IPS Bartolomeu […]
Intervin în discuţia dv. sterilă (pentru aceasta am sugerat elevilor mei metafora drobului de sare!) şi vă propun:
Pe cîţi dintre domniile voastre vă pot vedea, faţă către faţă, după o Sfîntă liturghie duminicală, la oricare dintre lăcaşurile de cult bucureştene (căci în acest oraş locuiesc)?
Nihil sine deo nu e doar o deviză valabilă oricărui om (politic îndeosebi), ci şi un factor coagulant al mişcării concrete pe care trebuie s-o întreprindem urgent.
Vorbe pot rosti/scrie mulţi; faptele contează (mai ales în vremuri de criză).
Aştept, deci, o propunere CONCRETĂ!
Pe mine sigur nu ma veti intalni, decat atunci cand vizitez Bucurestiul, ocazie cu care profit de multele si minunatele Dvs. biserici si de bogatia de Sfinte moaste prezente in ele. – Eufrosin
Sunt perfect de acord cu tine, foarte bun articolul asta.
Multumesc! Eufrosin
Duminica, 1 august, ora 5, cei din orasul Botosani, sunt asteptati sa aprinda o lumanare la statuia poetului Mihai Eminsescu, din parcul cu acelasi nume, si sa lasam una sau mai multe mici pancarde cu inscriptia
”Azi, cînd patimilor proprii muritorii toţi sunt robi,
Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi
Idolului lor închină, numind mare pe-un pitic
Ce-o beşică e de spumă într-un secol de nimic”
fragment din poezia Scrisoarea a-II-a de Mihai Eminescu. Voi reveni, daca nu zilnic, macar saptamanal, aducandu-va aminte voua, cititorilor din Botosani, de aceasta actiune care are ca scop o mica recreere, si un gest nobil fata de marele poet.
Voi ceilalti, din alte orase, puteti pune la cale si voi in parcurile din orasele voastre, in aceiasi Duminica, 1 august, ora 5, comemorarea unei personalitati a carui statuie se afla in acel parc. Chiar daca mai e o luna pana atunci, va spun ca va astept cu drag de pe acum. Daca doriti sa fie schimbata ora, data, sau orice alt detaliu, sau daca vreti ca intalnirile sa inceapa cu sapt. aceasta, cu atat mai bine. Astept pe cei din alte localitati sa-si exprime initiativa, cu locul si citatul care s-ar dori pus pe micile pancarde la statuia celui comemorat in celelalte orase
Vă felicit pentru iniţiativă!
În ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi în cea a trecerii Poetului la Domnul am iniţiat şi noi, în Bucureşti, cîte o pomenire (ultima a fost la Biserica Mînăstirii Antim, sălaşul de pe vremuri al „Rugului Aprins”).
O corecţie, dacă-mi permiteţi, aş face: capodopera eminesciană din care aţi citat, datată „1881, 1 aprilie” e intitulată „Scrisoarea II”.
Sa-mi fie iertata greseala, si ma bucur ca am fost corectat caci asa voi tine minte. Dar mi-as dori sa vad astfel de initiative si din partea altor cititori din alte orase.
Mi-ar face placere ca fiecare dintre noi, pe data de 1 august, sa aducem un omagiu personalitatii a carei statuie dainuieste in parcul orasului de resedinta. Un gest frumos, un efort minim, o recreere binevenita. Va multumesc. Doamne ajuta
Idei care pot fi utile:
– dintre cititorii care au timp si dorinta, o misiune putin placuta, de postat comentarii Ortodoxe pe site-urile media oficiale(inclusiv reply-uri), organizat cine pe ce site-uri (cele mai importante cele cu numar mare de vizitatori), cu link-uri catre site-urile antisistemice care sa fie in legatura cu subiectul scos pe tava de catre oficiali. Ca o trupa de “comando” repartizati in misiune pentru Adevar prin CUVANT. Asta se poate face cu ajutorul celor cu blog-uri antisistem care isi cunosc cititorii pentru selectie si prin voluntariatul cititorilor, cu o buna organizare (pana la organizare si fiecare in parte). Am incercat pe cateva site-uri de tineret, cu argumentari si nadajduiesc, cu ajutorul Lui Dumnezeu, ca va iesi ceva.
Un exemplu care nu imi apartine e articolul Mucenicului http://mucenicul.wordpress.com/2010/03/23/cat-de-suverana-este-europa/ preluat de Vasile ca si comentariu la http://www.gandul.info/news/boc-spune-ca-ia-in-calcul-modificarea-legii-ani-prin-ordonanta-de-urgenta-5914146 (CIUDAT ACUM APARE TRUNCHIAT IAR RESTUL MESAJELOR APAR OK?!?!?-au ajuns asa tupeisti?) care mai apoi a ajuns si pe roaim (unde de obice nu ajung informatii explicit ortodoxe), preluat si de Bataiosu tot de pe gandul si probabil ca de multi altii… Adica informatie ortodoxa introdusa cu finete, empatie, intelegere, dragoste pe site-urile sistemului…
– cum stai cu cartea saccsiv? pe unde ai ajuns, te putem ajuta cu ceva (donatii de hartie, toner la imprimanta etc)
Se pare ca ai vrut sa-i lasi mesajul lui saccsiv, dar cumva a ajuns la mine! Sa am oare atata lipici incat eu, „omul solutiilor lumesti” atrage pana si mesajele destinate altora? – Eufrosin
– un conspect al intregii conspiratii sub forma unui articol scurt si la obiect cu link-uri catre articolele explicative(mai ales dovezi stiintifice pentru urmasii lui Toma) cu consultarea a cat mai multi dintre antisistemici si ortodocsi, nu toti au timpul si rabdarea sa parcurga cap coada un blog sau sa il urmareasca indeaproape pentru o imagine de ansamblu de aceea un arbore a ceea ce se stie sistematizat ar fi de bun augur si un link direct deasupra de “atentie o grupare …” Imi cer iertare saccsiv ca indraznesc, am citit ca nu e bine sa faci pe cineva “spurcat” pentru ca e pacat, si eu aveam obiceiul acesta la care vreau cu ajutorul Lui Dumnezeu sa renunt…
– a ne face blog-uri fiecare acum e pierdere de timp si energie, cred ca trebuie sa conlucram cat mai bine cu totii. Si o pace in blogosfera ortodoxa nu strica. Nadajduiesc sa va fi fost de folos in vreun fel si va rog sa ma luati in calcul pentru partea cu sistematizarea informatiei, ar trebui facuta repede!!!
Doamne Ajuta!
Am pus comentariul asta si pe saccsiv si din greseala am dat copy/paste fara sa elimin acel aliniat care e clar ca ii era adresat. Ca tot veni vorba nu scrii o carte si tu 🙂 O mai fi timp? Doamne Ajuta!
E o idee, dar mai citeste cineva de pe hartie in zilele noastre ? Doamne ajuta! Eufrosin
Eu numai ce nu gasesc pe hartie citesc de pe calculator, in primul rand ca e daunator la ochi, in al doile-a rand e incomod. Daca gasesc un articol extras dintr-o carte si e lung prefer sa cumpar cartea. Nu mai vorbim de „cataclismele” de toate felurile in care ori poti ramane fara curent ori fara net si atunci e atunci, deci e chiar practic si recomandat sa existe carti si sa se scrie carti, mai ales ca dintre cei mai indoctrinati sunt cei care nu utilizeaza net-ul si utilizeaza televizorul. In primul rand ca nu stiu sa lucreze pe calculator si atunci o carte e binevenita si la indemana oricui… Doamne Ajuta!
Perfect de acord cu tine! Eufrosin
buna, vreau sa spun ca evenymentele care se intampla acum pe pamint va veni apocalipsa asa cum scrie in biblie, dar nu va fi sfarsytul lumii, ci va fi sfirsitul intunericului si a domniei guvernelor corupte din lume.