Tehnicile secrete pentru controlarea opiniei publice şi a dezbaterilor de pe forumuri :

                Parcurgând presa „românească” zi cu zi, e imposibil să nu ne fi recunoscut tacticile de control și manipulare descrise mai jos. Până și Lumea după Eufrosin, umilă cum e,  suferă de prezența unora a căror misiune este intoxicarea și dezbinarea.  Să îi recunoaștem, cu tacticile lor murdare cu tot și prin această cunoaștere, să îi anihilăm:

wallpaper-309126

În data de 12 iulie anul trecut, site-ul Cryptome, un fel de precursor al WikiLeaks, care publică documente pe care guvernele și corporațiile nu ar dori să le vadă pe net, a postat explicațiile tehnice și mărturiile unui ex-agent COINTELPRO. COINTELPRO este o organizație legată de FBI-ul din SUA, a cărei misiune era de a dezinforma și de a înşela grupurile de activişti. Oficial, COINTELPRO a dispărut în ’71, dar organizația şi-a schimbat doar numele. În prezent se mai adaugă şi modul convențional de infiltrare în grupurile activiste dar şi în cele guvernamentale care prestează pe Internet, pentru a îngropa bâzâitul care deranjează şi a „curăţa” forumurile.

La data de 18 iulie, dovezile de la Cryptome au fost postate mai întâi pe Slashdot de către un contributor mai vechi. Și, lucru ciudat, postarea a fost cenzurată. Aceasta este motivul pentru care subiectul mi-a atras atenția.

Acest document scoate la lumina zilei toate tehnicile folosite de către guverne, dezinformatori, de către cei care fac politică, etc. pe net dar şi în viața reală, pentru a-şi discredita adversarii şi a îngropa subiectele sensibile.

Acest lucru este foarte răspândit în SUA, dar ar fi o greșeală să credem că astfel de practici nu se regăsesc şi în Franța.

Este un document foarte instructiv şi pe măsură ce-l citeam realizam faptul că eu devenisem deja dovada acestor manipulări. La televizor, în dezbaterile politice, în interviurile din ziare, dar cel mai tulburător în cadrul comentariilor de pe site-ul meu sau al altora sau pe Twitter. Fără a deveni paranoic, acum mă întreb dacă unii oameni care tocmai au postat şi semănat îndoială la unele din articolele mele mai „sensibile” sunt doar nişte troli care se plictisesc sau agenți de dezinformare ?

Dar asta e puţin important … Citiți acest document puţin cam lung dar pasionant, care vă va permite  să „detectaţi” tentativele ulterioare de manipulare la care suntem toţi supuşi, fie atunci când avem o opinie, fie ca simpli spectatori.

Tehnici pentru manipularea forumurilor pe Internet:

Există mai multe tehnici dedicate controlului și manipulării  unui forum pe internet, indiferent de conținutul sau de oamenii care discută. Vom vedea fiecare tehnică și vom demonstra că este suficient un număr minim de etape pentru a prelua în mod eficient controlul  unui „forum necontrolabil”.

wallpaper-406977

Tehnica # 1 – „FORUMUL CULISANT” („FORUM SLIDING” –  forum care „curge”)

Dacă a fost postat pe forum un subiect foarte sensibil, de natură critică, acesta poate fi rapid eliminat prin metoda „forumului culisant”. În cadrul acestei tehnici, cei care manipulează forumul postează imediat, discret, un număr de „subiecte” care nu au legătură cu cel sensibil şi care sunt lăsate apoi să staţioneze, să se învechească, împingând în jos subiectul sensibil, făcându-l astfel greu vizibil pe ecranul calculatorului. Ca să se poată declanşa „toboganul forumului culisant” şi pentru a „spăla” postarea critică, este nevoie de conturi false de pe care să se posteze pe rând diverse subiecte, acoperind astfel manipularea făcută sub ochii publicului. Deși este dificil sau imposibil să se cenzureze un mesaj sensibil, acum este pierdut într-o mare de postări inutile şi independente.

Tehnica # 2 – RUPEREA CONSENSULUI („CONSENSUS CRACKING”) A doua tehnică eficientă este „ruperea consensului”. Dacă doriţi să distrugeţi un consens, tehnica folosită este următoarea : de pe un cont fals, postați un mesaj. Acest mesaj apare ca fiind legitim şi corect, dar partea sensibilă este că afirmaţia are o ipoteză foarte fragilă, fără dovezi care să susțină ceea ce este scris. După ce aţi postat acest mesaj, prin alte conturi false introduceţi lent răspunsuri în favoarea acestui subiect. Este imperios necesar să fie reprezentate ambele părți, în așa fel încât cititorul neavizat să nu poată determina care parte deține adevărul. Pe măsură ce apar postările şi răspunsurile la ele, proba „forte” sau dezinformarea este încetul cu încetul atribuită dvs. Astfel, cititorul neavizat va avea  probabil, aceeași poziție ca și dvs. Dacă poziția cititorului neavizat este împotriva pozitiei dvs., cel mai probabil este ca ea să fie ignorată. Cu toate acestea, în unele cazuri în care membrii forumului sunt foarte educaţi și pot contracara dezinformarea cu fapte reale și link-uri către alte site-uri, se poate abandona „spargerea consensului” şi demara un „forum culisant”.

Tehnica # 3 – „DILUAREA TEMEI” („TOPIC DILUTION”)

Diluarea temei este eficientă nu doar în locul forumului culisant, dar este şi foarte utilă pentru a îndrepta atenția cititorilor către probleme fără legătură cu subiectul, şi non-productive. Este vorba de o tehnică critică și foarte utilă cu scopul obţinerii unui CONSUM DE RESURSE. Implementând un flux continuu de postări fără legătură între ele, distrăgând şi perturbând atenţia (trolling), cititorii forumului constată că productivitatea lor este stopată. Dacă intensitatea diluării graduale este suficient de puternică, cititorii vor înceta să mai cerceteze şi vor trece la modul de discuţie simplificat, de tip „bârfă”. În acest mod faptele pot fi pur şi simplu eliminate şi înlocuite cu presupuneri şi speculaţii profane. Cu cât cititorii sunt mai puţin informaţi, cu atât este ușor şi mai eficient să se controleze întregul grup în direcția dorită. Trebuie remarcat faptul că trebuie făcut un studiu pentru a determina capacităţile psihologice ale membrilor forumului precum şi nivelul de educaţie pentru a şti până la ce nivel se poate „apăsa pe buton”. Mergând prea repede şi prea departe „off topic”, se poate declanșa cenzura unui moderator al forumului.

Tehnica # 4 – „COLECTAREA DE INFORMAŢII” Colectarea de informații este foarte eficientă  pentru a determina nivelul psihologic al membrilor forumului şi a strânge toate informațiile care pot fi folosite împotriva lor. În cadrul acestei tehnici se postează într-un mediu pozitiv un subiect  de tipul : „eu îţi arăt ceea ce am (ce pot, ce știu), arată-mi şi tu, la rândul tău, ce poţi (ce ai, ce ştii)”. Datorită numărului mare de răspunsuri furnizate este posibil să se compileze şi să se construiască mai multe informații statistice. Ca exemplu se poate posta un subiect de tipul : „care este arma ta preferată”, încurajând astfel membrii forumului să-şi spună părerea. În acest fel, folosind procentajul inversat, este posibil să se determine de pe forum cine deţine o armă de foc sau cine o deține într-o manieră ilegală. Aceeaşi metodă poate fi folosită de un membru, postând orice întrebare de genul „care este tehnica ta preferată pentru …”. Mulţumită acestor răspunsuri se pot studia diverse metode, iar altele se pot îmbunătăți.

Tehnica # 5 – „TROLLINGUL  ENERVAT”

Statistic, există întotdeauna un procent de membri pe forum mai predispuşi la violență. Cu scopul de a şti cine sunt acești oameni, este necesar să se posteze o fotografie pe forum, care va incita în mod deliberat o puternică reacţie psihologică. În acest fel se poate identifica în mod eficient individul cel mai violent din grup si poate fi urmărit prin intermediul IP-ului său. Pentru a realiza acest lucru, pur și simplu se postează un link către un video cu un ofițer de poliție care comite un abuz de putere împotriva unui individ nevinovat. Statistic, dintr-un milion de poliţişti din America, există întotdeauna unul sau doi care pot fi prinşi într-o ipostază de abuz de putere, activitate care poate fi apoi folosită cu scopul strângerii de informații – fără a fi nevoie de a mai „simula” un film fals. Această metodă este extrem de eficientă, şi cu cât clipul video este mai violent, cu atât metoda mai eficientă. Uneori este util să „influenţezi” forumul dându-ți singur răspunsuri violente la propriile mesaje, bătându-ți joc de ceea ce cred autorităţile ! Făcând acest lucru și demonstrând astfel că nu îți este frică, ceilalți membri ai forumului, mai discreţi și non-violenţi, pot să-şi dezvăluiască  adevăratele lor intenţii. Acest lucru poate fi apoi utilizat în instanță în cazul în care urmează un proces.

Tehnica # 6 – „CÂŞTIGĂ CONTROLUL TOTAL”

Este important să insiști şi să manipulezi în mod continuu pentru a obţine o poziţie de moderator al forumului. Odată ce ai obţinut această poziție, forumul poate fi controlat eficient şi în linişte prin eliminarea postărilor nefavorabile – putând eventual ghida forumul spre un eșec total, provocând o lipsă de interes din partea publicului. Aceasta este „victoria finală”, deoarece forumul nu mai este atractiv pentru public, pentru ca nu mai este util pentru menținerea libertăților lor. În funcție de nivelul de control pe care îl deţii, poţi conduce în mod deliberat forumul spre victoria ta, prin cenzurarea postărilor, suprimarea  membrilor, deconectând în mod accidental forumul din online. În acest fel forumul poate fi ucis rapid. Cu toate acestea, nu este întotdeauna interesant să se omoare un forum, întrucât poate fi transformat într-un fel de „borcan cu miere” pentru a centraliza, absorbi şi reorienta noii veniți, pentru ca apoi să fie utilizaţi pentru nevoile şi sub controlul tău.

wallpaper-1329118

CONCLUZIE 
Este bine să îți amintești mereu că aceste tehnici sunt eficiente doar în cazul în care participanții la forum NU LE CUNOSC. Odată ce aceştia au fost informați, operațiunea poate eșua complet, iar forumul va deveni incontrolabil. În acest moment, alte alternative ar trebui să fie luate în considerare, cum ar fi inițierea unei false probleme judiciare pentru a închide pur și simplu forumul şi a-l deconecta din online. Acest lucru nu este de dorit, deoarece va împiedica organele de stat să monitorizeze procentul din populație care acţionează contra ordinii publice. (mai bine zis, a celor care se opun falselor elite care distrug neamurile in sanul carora acestea s-au aciuiat – nb ). Se pot utiliza şi dezvolta bineînţeles şi alte tehnici, iar pe măsură ce dezvolţi o nouă tehnică de infiltrare şi control, este imperativ să le împărtăşești cu coodonatorii domeniului.

Cele 25 de reguli ale  dezinformării
Notă: Prima regulă și ultimele cinci (sau șase, în funcție de situație) nu sunt, în general, direct aplicabile de către dezinformatorul tradițional. Aceste norme sunt, în general, mai des folosite direct de către dirijorii și actorii-cheie care fac planificarea strategică a unor conspirații criminale.
1. Nu vedea nimic, nu auzi nimic, nu spune nimic. În ciuda faptului că ai putea şti, nu vorbi – mai ales dacă ești o persoană publică, un jurnalist, un politician, etc. Dacă o faptă nu a fost raportată, înseamnă că ea nici nu s-a întâmplat şi deci, persona nu va trebui să se confrunte cu această problemă.
2. Devino neîncrezător și indignat. Evită discutarea problemelor-cheie, şi în schimb concentrează-te asupra problemelor secundare care pot fi utilizate pentru criticarea anumitor grupuri sau teme sacrosancte. Acest lucru este de asemenea cunoscut şi ca subterfugiul : „Cum de îndrăznești…”.
3. Crează, generează bârfă. Evită să vorbești despre probleme în amănunt, nu ţine cont de locuri sau de probe într-o atmosferă plină de zvonuri pure şi de acuzații violente. Această metodă funcționează bine în special când există o presă tăcută, pentru că publicul nu poate verifica faptele pe care aceste zvonuri le cataloghează drept „discutabile”. Dacă poți stabili o relație între documentul / problema în cauză cu internetul, folosiți-o pentru a-l cataloga drept „zvon” care provine de la „un grup de copii de pe internet”, care nu poate avea nicio bază în realitate.
4. Utilizează un argument de tipul „sperietoare”. Găseşte unul şi crează un element în argumentaţia adversarului pe care îl poți contracara cu ușurință pentru a te credibiliza și a ridiculiza adversarul. Fie creezi o problemă a cărei existență o insinuezi bazându-te pe interpretarea adversarului/sau a exagerării adversarulu/sau găsești ceva, pe loc, fie selectezi veriga cea mai slabă dintre aspectele cele mai vulnerabile. Amplifică-le impactul lor şi distruge-le, discreditând astfel toate acuzațiile, atât pe cele reale cât şi pe cele fabricate, evitând în același timp să vorbești despre veritabilele probleme.5. Înlătură-ți adversarii acordându-le porecle şi ridiculizându-i. Această metodă mai este cunoscută drept stratagema „atacă mesagerul”, cu toate că şi alte metode sunt variante ale acestei abordări. Adversarii sunt asociaţi cu nume puţin onorante cum ar fi „nebun”, „partizan al dreptei”, „liberal”, „partizan al stângii”, „terorist”, „obsedat de teoria comploturilor”, „radical”, „milițian”, „rasist”, „fanatic religios”, „deviant sexual”, „alcoolic” şi multe altele. Acest lucru va împiedica noii forumişti să se alăture adversarilor săi, temându-se că vor fi trataţi în același mod. Ca urmare, aceştia nu vor vorbi despre problemele reale.6. „Loveşte şi fugi”. Dezinformatorul, pe orice forum public, poate să-şi atace scurt adversarul sau poziția acestuia, apoi să fugă înainte ca răspunsul să fie publicat, sau pur și simplu să-l ignore. Acest lucru funcţionează extrem de bine pe internet în mediile de tip semnale de la cititori către editor, în care poate fi folosit un flux continuu de identități noi pentru a evita explicarea criticilor şi argumentelor. Faci pur și simplu o acuzație sau lansezi un alt atac, nu vorbești despre problemele reale și nu răspunzi niciodată, pentru că în acest fel ai acorda credit punctului de vedere al adversarului.7. Motive de interogare (îndoială). Amplifică orice fapt care ar putea sugera ideea că adversarul militează în favoarea unei alte părţi. În acest fel vei evita discutarea problemelelor şi vei obliga acuzatorul să intre în defensivă.

8. Invocă autoritatea. Pretinde că ești parte a autorității sau asociază-te ei folosind limbajul şi terminologia acesteia pentru a ilustra că ești „cel care le știe pe toate”. Discreditează problema fără a vorbi de fapt despre ea şi fără a demonstra de ce, sau a cita vreo sursă.

9. Fă pe prostul. Nu contează argumentele sau dovezile care se pun pe masă, important este să eviți discutarea lor sau să le discreditezi, menţionând că n-au niciun sens, nu conţin nicio probă, nu sunt de niciun interes, sau sunt ilogice. Amestecă bine lucrurile pentru a obţine un efect maxim.

 
10. Asociază criticile adversarului cu știrile vechi. Este un fel de derivat al argumentului „sperietoare”, un fel de investiție pentru viitor în cazul în care problema nu poate fi ușor controlată. Lucrează anticipat pentru a menține controlul. Astfel, dezinformatorul lansează un argument „sperietoare” şi lasă apoi să reiasă că se va ocupa în curând de acesta în cadrul planului alternativ (planul B). Astfel, acuzaţiile sau criticile care urmează, indiferent dacă sunt valabile sau nu, vor fi în general asociate cu cele anterioare şi considerate pur și simplu o reluare a lor, fără a mai fi necesar să se ocupe de ele – este chiar mai bine dacă adversarul este același cu cel de la început.
 

11. Stabileşte un plan B şi bazează-te  pe el. Utilizează o problemă minoră sau un element real şi scoate-o la „drumul mare” (fă-o publică). „Mărturiseşte” cu vigoare că ai făcut o eroare inocentă şi că adversarii tăi au profitat de această oportunitate, au amplificat-o şi dirijat-o, dându-i conotaţii care implică lucruri necinstite şi care, desigur, „nu există”. Unele persoane pot reveni mai târziu cerând cu vigoare, public, „să se pună capăt acestui nonsens”, deoarece s-a făcut deja „ceea ce trebuia facut”. Dacă este bine realizată, această tehnică îl poate ajuta pe dezinformator să câștige simpatie și respect pentru că a dat lucrurile în vileag şi „şi-a mărturisit” greșelile, fără a aborda însă alte probleme mult mai grave.

12. Enigmele nu au soluție. Dezinformatorul pretinde că afacerea este prea complicată pentru a fi rezolvată, scoţând în evidenţă multitudinea de persoane şi evenimente implicate. Acest lucru va face ca orice interes al altora pentru acea problemă să se piardă.

13. Logica de tip „Alice in Ţara Minunilor”. Evită să discuți despre probleme, raţionând invers sau utilizând o logică deductivă care neagă orice fapt real important.

14. Cere soluții complete. Evită să vorbești despre probleme, solicitând adversarilor rezolvarea completă a unui caz. Este o stratagemă care funcționează cel mai bine împreună cu problemele de la punctul 10.

15. Fă ca faptele să corespundă unor concluzii alternative. Acest lucru necesită o gândire creativă, cu excepția cazului în care cazul a fost planificat în prealabil cu un plan B.

16. Fă ca să dispară probele și martorii. Dacă ele nu există, înseamnă că nu există o faptă, şi deci nici o problemă care sa fie abordată.

17. Schimbă subiectul. În general, folosind una dintre celelalte stratageme enumerate  aici, găseşte o modalitate de a da discuția la o parte, prin comentarii mai ascuţite şi controverse, în speranța de a deturna atenția către un subiect mai ușor de gestionat. Aceasta funcționează bine mai ales cu oameni care pot „dezbate” împreună cu tine un subiect nou, polarizând discuția înspre altceva, în scopul evitării dezbaterii problemelor-cheie.

18. Antagonizează şi provoacă adversarii, dându-le un atac emoţional. Dacă nu poți face nimic altceva, ia-te la ceartă şi bate-ți joc de adversarii tăi, forţându-i să răspundă într-o manieră emoțională, ceea ce îi va face să arate ca nişte oameni proşti şi mult prea motivaţi. Nu numai că astfel vei evita să vorbești despre problemele importante, dar dacă răspunsul adversarului privind subiectul este emoţional, vei putea mai târziu să eviți problema concentrându-te pe : „oh, cât sunt de sensibili, cum să mă încumet a-i critica ?”.

19. Ignoră dovezile prezentate şi solicită dovezi imposibile. Este probabil o variantă a regulii de „a face pe prostul”. În ciuda dovezilor care sunt prezentate de către adversar pe un forum public, susţine că probele nu sunt admisibile şi cere probe imposibil de găsit pentru adversar (ele pot exista, dar nu sunt disponibile sau sunt cunoscute ca fiind ceva ușor de distrus sau falsificat, ca o armă a crimei). Cu scopul de a evita complet discutarea problemelor, ar putea fi necesar să discreditezi în mod categoric mass-media sau cărţile, să refuzi ideea că martorii sunt acceptabili și chiar să negi declarațiile făcute de către guvern sau alte autorități.

20. Dovezi false. Introdu cât poți de repede noi dovezi false sau indicii proiectate şi fabricate care sunt în conflict cu observațiile și argumentele părții adverse – un instrument practic pentru a neutraliza problemele sensibile sau pentru a împiedica concluziile. Aceasta funcționează chiar mai bine pentru infracțiunile pentru care faptele nu se pot distinge de dovezile false.

21. Apelează la un juriu de acuzare, un procuror special sau alt organism autorizat de anchetă. Răstoarnă procesul în favoarea ta și neutralizează eficient problemele sensibile fără să deschizi discuția. După ce s-au adunat dovezile și declarațiile, trebuie să fie păstrate secrete pentru a fi bine gestionate. De exemplu, dacă ești în cârdășie cu procurorul, juriului i se pot refuza pur și simplu și toate dovezile relevante se vor sigila, făcându-le inutilizabile pentru investigații viitoare. Odată ce s-a ajuns la un verdict favorabil, problema poate fi considerată încheiată în mod oficial. În general, această tehnică este aplicată pentru a transforma vinovatul în inocent, dar poate fi utilizată şi pentru a susţine acuzaţii atunci când se înscenează ceva contra victimei.

22. Fabrică un adevăr nou. Crează propriile grupuri de experți, autori, lideri sau oameni cu influență capabili să inventeze ceva nou şi diferit prin cercetare științifică, investigaţii sociale sau dovezi favorabile. În cazul în care ai neapărată nevoie să abordezi problemele, o vei face profesionist, prin persoane autorizate.

23. Distrage atenţia maselor cât se poate de mult. Dacă cele de mai sus nu funcționează, pentru a ţine oamenii departe de problemele sensibile, sau pentru a preveni o acoperire mediatică nedorită a evenimentelor, cum ar fi de exemplu procesele, crează povești şi mai mari (sau le tratează-le ca şi cum ar fi mari) pentru a îndepărta  masele.

24. Tăcerea critică. În cazul în care metodele de mai sus nu dau rezultate, ia în considerare eliminarea din circulaţie a adversarilor prin soluții definitive cu scopul eliminării în întregime a nevoii de abordare a problemei. Acest lucru poate fi realizat prin moartea, arestarea și detenția, șantajul, distrugerea personalității adversarilor datorită scurgerilor de informații, sau prin distrugerea lor financiară, emoţională sau provocându-le daune grave de nivel medical.

25. Dispari. Dacă ești deţinătorul cheii secretelor sau dacă ești supus unei presiuni prea mari şi simți că începe să devină periculos, părăseşte zona.

CELE 8 TRĂSĂTURI ALE UNUI DEZINFORMATOR:

wallpaper-295017

1)  Evitarea. Nu vorbeşte niciodată despre probleme în mod direct şi nici nu argumentează într-o manieră constructivă. Evită de obicei citatele sau trimiterile la referinţe. Insinuează în schimb contrariul. Virtual, toată prezentarea sa insinuează că autoritatea în materie şi experţii nu au nici o credibilitate.

2)  Selectivitatea. Tinde să-şi aleagă cu atenție adversarii, fie aplicând abordarea „loveşte şi fugi” împotriva comentatorilor simpli care îi susţin pe adversarii săi, fie se concentreză mai serios pe adversarii-cheie care sunt cunoscuţi pentru abordarea directă a problemelor. În cazul în care cu un comentator comentează prea mult, dar fară succes, îşi va schimba focalizarea pentru a-l include şi pe acel comentator.

3)  Coincidența. Dezinformatorul are tendinţa de a apărea brusc când se discută un subiect controversat, deşi n-a mai participat public la o discuţie generală despre acesta. De asemenea, are tendinţa de a dispărea odată ce subiectul nu mai este interesant pentru mase. El este desemnat să participe la discuţie şi pleacă atunci când motivul dispare.

4)  Munca în echipă. Dezinformatorii tind să funcționeze în grupuri cu aceeaşi opinie şi/sau opinii complementare. Desigur, acest lucru se poate întâmpla în mod natural pe orice forum public, dar probabil că va exista un schimb frecvent de opinii mai ales în cazul în care sunt implicaţi profesioniştii. Uneori, un participant se va infiltra în tabăra adversă pentru a deveni sursa unui argument de tip sperietoare sau va utiliza alte tehnici concepute să reducă forța loviturii adversarului.

5)  Anti-conspiraţionist. Dezinformatorul îşi exprimă aproape întotdeuna un anumit dispreţ faţă de „teoria conspirației” şi în general faţă de toți cei care nu cred că JFK nu a fost ucis de LHO. Având un astfel de dispreț pentru teoreticienii conspirației, să nu vă întrebaţi de ce se concentrează pe apărarea singurului subiect, cel al conspiraţiei, abordat într-un nou grup. Unii ar putea crede că dezinformatorul este acolo pentru a încerca să demonstreze că toată lumea e nebună în legătură cu orice subiect, sau pur și simplu pentru a ignora grupul pentru care îşi exprimă un asemenea dispreţ. Sau, unii pot să concluzioneze că el are un motiv ascuns pentru care acțiunile lor sunt ignorate.

6)  Emoții artificiale. Dezinformatorul are un  sentimentalism ciudat, „artificial”, şi o piele neobişnuit de groasă – o capacitate de a persevera şi de a persista chiar şi când se confruntă cu un val de critici copleșitoare şi intolerante. Aceasta tehnică vine dintr-un antrenament  de tipul celor de la serviciile de informaţii, în care indiferent cât de relevante sunt dovezile, neagă totul şi refuză să reacţioneze emoţional sau să se implice. Pentru un expert în dezinformare emoţiile pot apărea ca artificiale. Oamenii obişnuiţi, atunci când răspund cu furie, de exemplu, își  exprimă animozitatea prin respingere. Dezinformatorul profesionist va avea în general probleme pentru a-şi menţine imaginea, publicul fiind capricios în privinţa pretinselor emoții şi stilului de comunicare calm și impasibil. E doar o meserie și câteodată se pare că nu sunt capabili să-şi „joace rolul”. La un moment dat pot avea un acces de furie, apoi pot exprima un dezinteres total şi din nou  un acces de furie (un yo-yo emoțional). Având pielea groasă, niciun val copleşitor de critici nu-l va descuraja să-şi facă meseria şi va continua să utilizeze aceleaşi tehnici obişnuite, fără nicio ajustare. În mod obişnuit, un individ rațional, primind  atâtea critici, îşi face cu adevărat griji despre ce pot crede ceilalţi despre el și va încerca să-şi îmbunătățească stilul de comunicare sau pur și simplu va renunţa.

7)  Incoerent. Dezinformatorul are, de asemenea, tendinta de a face greșeli care trădează adevăratele sale motivații. Acest lucru se poate datora faptului că nici el nu știe cu adevărat subiectul sau pentru că este un pic „freudian”. Am observat că, de multe ori, dezinformatorul citează pur și simplu informații contradictorii care se neutralizează reciproc. De exemplu, unul dintre ei a pretins că este un pilot al Forţelor Aeriene, însă stilul său de scriere dovedea lipsa de educaţie (ortografie, gramatică, stil incoerent) demonstrând astfel că nu are studii superioare. Nu cunosc mulți piloți ai Forţelor Aeriene fără diplomă universitară. Un altul a declarat, printre altele, că nu știe nimic despre un anumit subiect, susținând ulterior că este de fapt expert în materie.

8)  Timpul de răspuns. În cadrul grupurilor de știri (newsgroups) s-a descoperit recent factorul „timp de raspuns”. Există trei moduri în care funcionează, mai ales când guvernul sau o altă persoană cu o anumită putere este implicată într-o operaţiune de disimulare. 8.a) Orice postare pe un NG scrisă de un suporter care vizează adevărul poate duce la un răspuns imediat. Guvernul precum şi alte persoane abilitate își pot permite să plătească oameni care să urmarească discuţia şi să găsească o oportunitate de a provoca avarii. Dezinformarea în NG se face numai dacă cititorul o doreşte. Este necesar un răspuns rapid, altfel vizitatorul poate sesiza adevărul. 8.b) Atunci când este vorba de un dezinformator direct, prin e-mail de exemplu, întârzierea este necesară şi va fi de obicei de minimum 48-72h. Acest lucru permite să se formeze o echipă care să se consulte cu privire la adoptarea unui răspuns strategic cu un bun efect şi chiar să „obțină permisiunea” sau instrucțiunile unei autorităţi ierarhic superioare. 8.c) În exemplul 1 de mai sus, pentru grupuri noi, se va întâlni adesea cazul în care se pun în aplicare mijloace mai puternice după întârzierea de 48-72h. Acest lucru este valabil mai ales atunci când solicitantul adevărului şi comentariile sale sunt considerate mai importante şi au potenţialul de a dezvălui adevărul. Astfel, cel care dezvluie adevărul va fi atacat de două ori pentru același „păcat”.

CUM SE POATE REPERA UN SPION:

troll

O modalitate de a neutraliza potențialii activişti este de a le oferi posibilitatea apartenenței la un grup care face lucruri rele. De ce?

1)  Nu primește răspunsuri la mesaje

2)  Își iroseşte o mulţime de timp

3)  Activistul este frustrat și descurajat

4)  Nu se realizează nimic bun

FBI și informatorii săi precum şi polițiştii sub acoperire vor invada orice grup şi vor stabili organizații activiste de tip „bidon”. Scopul lor este de a preveni apariția de mişcari reale, de exemplu pro-justiție sau pro-ecologice. Agenți vin în grupuri mici, medii sau mari. Pot proveni din diferite medii etnice. Pot fi bărbați sau femei.

Dimensiunea unui grup sau a unei  mișcări infiltrate nu este importantă. Potențialul de extindere al mișcării atrage spioni și sabotori. Această broșură prezintă tehnicile utilizate de agenți pentru a încetini lucrurile, pentru a face ca operațiunile să fie ratate, pentru a distruge mișcările şi a supraveghea activiştii. Munca agentului este de a împiedica activiştii să părasească un astfel de grup, pentru a-i ţine sub control. 
 

În anumite situații, pentru a menţine controlul, agentul îi va spune activistului :

„Tu eşti cel care divizează mișcarea.”

[Aici, am inclus motivele psihologice care fac ca această manevră să functioneze în controlarea oamenilor]

Aceasta va da naștere unui  sentiment de vinovăție. Mulți oameni pot fi controlaţi prin culpabilizare. Agenții stabilesc relații cu activiștii prin intermediul unei deghizări bine cunoscute, precum cea a „dedicării față de cauză.” Datorită devotamentului lor des proclamat (precum şi a acțiunilor făcute pentru a-l dovedi), atunci când critică activiştii, el sau ea – fiind cu adevărat dedicaţi mișcării – sunt convinşi că toate problemele sunt din vina LOR. Acest lucru se explică prin faptul că cineva cu adevărat dedicat tinde să creadă că toată lumea are o conștiință și că nimeni n-ar disimula şi nici n-ar minţi făcând-o „în mod special”. E uimitor să vezi cât de departe pot ajunge agenţii cu manipularea unui activist, deoarece activistul va căuta în mod constant scuze în favoarea agentului care se declară în mod regulat drept fidel al cauzei. Deși îl suspectează ocazional pe agent, ei îşi vor pune ochelari de cal în timp ce raționează, făcând asta inconștient – „nu o face în mod special ” … „i-aş putea ajuta prin a-l ierta şi accepta”… etc.

Agentul îi va spune activistului :

„Ești un conducător !”

Acest lucru îi va permite activistului sa-și îmbunățească încrederea în sine. Admirația sa narcisistă faţă de propriile sale intenţii altruiste/activiste va crește atât de mult încât el sau ea va admira în mod conștient declarațiile altruiste ale agentului, care sunt în mod deliberat concepute pentru a le reflecta pe cele ale activistului. Este vorba despre o „falsă identificare răuvoitoare”. Acesta este procesul prin care agentul va imita în mod conștient sau simula un anumit comportament pentru a încuraja un activist să se identifice cu el, sporind astfel vulnerabilitatea activistui în raport cu exploatarea sa. Agentul va stimula cele mai subtile concepte despre sine ale activistului.

Activiștii şi cei care au principii altruiste sunt mai vulnerabili la falsa identificare răuvoitoare, mai ales în timp lucrului cu agentul, când interacțiunile includ probleme legate de abilitățile, cunoștințele sau autonomia lor.

Scopul agentului este de a crește empatie generală a activistului față de agent, printr-un proces de identificare cu false auto-concepte legate de activist.

Cel mai comun exemplu al acestui proces este agentul care-l va complimenta pe activist pentru abilitățile sale, cunoștințele și valoarea sa pentru mișcare. La un nivel mai subtil, agentul va simula caracteristicile și manierismele activistului. Acest lucru va ajuta la promovarea identificării prin mimică și sentimente de „înfrățire” (gemeni). Nu este ceva necunoscut pentru un activist, iubitor de a primi ajutorul și abilitățile de bun agent, ajungând în situația de a lua în considerare încălcări etice și chiar un comportament ilegal, de fapt fiind în serviciul agentului care-l monitorizează.

„Simțul perfecțiunii” [un auto-concept] este îmbunătățit, și o legătură puternică de empatie este țesută cu agentul prin imitații și simulări ale propriei sale investiții narcisiste, a victimei. [Auto-concept] Este vorba, în cazul în care activistul o știe, în adâncul său, de propriul lui devotament față de cauză, pe care îl proiectează asupra agentului care „îl reflectă”.

Activiștii vor fi păcăliţi, gândind că agentul le împărtășește sentimentele de identificare și legăturile. În configurația unei mișcări/activism rolurile sociale jucate de activiști în confruntarea vis-à-vis de societate/guvern, încurajezează procesul de separare intrapsihică continuă, astfel încât „alianțele-gemeni” între activist și agent pot face sectoare întregi ale percepţiei realității inaccesibile activistului. Ei, literalmente, „pierd contactul cu realitatea”.

Activiștii care îşi neagă propriile investiții narcisiste [nu au o idee foarte bună despre propriile lor concepte și CARE sunt aceste concepte] și care în mod conștient se percep ca „ajutoare” dotate cu un oarecare altruism sunt extrem de vulnerabili la simulările afective (emoționale) ale agentului de monitorizare.

Empatia este încurajată de activist, prin exprimarea vizibilă a afecţiunii. Prezența lacrimilor, a tristeții, a dorinței, a remușcării, a vinei, pot declanșa în activistul orientat spre ajutorare un puternic sentiment de compasiune, în acelaşi timp cu creșterea inconștientă a investiției narcisiste în sine .

Exprimarea unor astfel de afecţiuni simulate pot fi destul de irezistibile pentru cel căruia i se adresează, și dificil de deosebit de o emoție profundă.

Acest lucru poate fi de obicei identificat prin două evenimente: în primul rând, activistul care şi-a analizat propriile rădăcini narcisiste și este conștient de potențialul său de a deveni „dependent emotional”, va fi capabil să rămână calm și indiferent față de aceste efuziuni emoțională din partea agentului.

În urma aceastei atitudini liniștite și insensibile, al doilea eveniment se va întâmpla: agentul va reacționa prea repede la o astfel de expresie afectivă, lăsând activistului o impresie de tipul „piesa s-a încheiat, cortina a căzut”, iar înșelăciunea, pentru moment, s-a încheiat. Atunci agentul se va îndrepta rapid spre următoarea victimă/activist.

Faptul este că mișcarea nu are nevoie de un lider, ea are nevoie de ANIMATORI (persoane care se ocupă de făcut una-alta). „Urmați liderul” este o pierdere de timp.

Un agent bun va dori să-şi întâlnească victima cât mai des posibil. El sau ea va vorbi foarte mult fără să spună nimic. Unii se pot aștepta la un atac violent prin discuții lungi şi fără noimă.

Unii agenți uzeaza de tehnici insistente, arogante sau defensive:

1)  Perturbarea ordinii de zi
 
2)  Deturnarea discuției
 
3)   Întreruperi în mod repetat
 
4)   Falsă ignoranță
5)   Lansarea unei acuzații nefondate împotriva unei persoane

Numirea cuiva drept rasist, de exemplu. Această tactică este folosită pentru a discredita pe cineva în ochii altor membri ai grupului. Sabotorii Unii sabotori se pretind a fi activişti. Ei (sau ele) vor :

1)  Scrie pliante enciclopedice (în prezent, site-uri web)
 
2)  Printa pliante numai în limba engleză
    
3)  Organiza demonstrații în locuri de care nimeni nu este interesat
    
4)  Solicita finanțarea din partea oamenilor bogați în loc de a căuta sprijin de la clasa de mijloc
   
5)  Face pancarte cu prea multe cuvinte confuze
    
6)  Complica problemele
    
7)  Formula revendicări eronate
    
8)  Compromite obiectivul
    

9)  Ţine discuții interminabile care vor duce la pierdere de timp pentru toată lumea. Agentul poate însoți aceste discuţii fără sfârșit cu băutură, droguri sau alte distracții, pentru a încetini activitatea activiştilor.

Provocatorii

1)  Doresc să stabilească „liderii” pentru a-i pune pe poziţii, în scopul de a opri mișcarea
    

2)  Sugerează să facă lucruri stupide, ilegale, pentru a crea probleme activiștilor
    
3)  Încurajează militantismul
    
4)  Vor să batjocorească autoritatea
   
5)  Încearcă să compromită valorile activiștilor
    
6)  Încearcă să instige la violenţă. Activismul vrea mereu să fie non-violent.
    

7)  Încearcă să provoace o revoltă printre oameni nepregătiți să interpreteze răspunsul autorităților

Informatorii

1)  Vor ca toată lumea să se înscrie undeva

2)  Pun o mulțime de întrebări (colectare de informații)
3)  Vor să știe la ce evenimente si-au planificat participarea activiştii
 

4)  Încearcă să-l facă pe activist să se apere, pentru a-i identifica convingerile, obiectivele și nivelul de angajament

Recrutarea

Activiști legitimi nu duc un dialog prelungit cu cei recrutaţi. Acțiunile lor, credințele și obiectivele vorbesc de la sine. Grupurile care recrutează după sistem misionar, militar sau de tip partid politic sunt mişcări false sau mișcări create de agenții.

Urmărirea

ÎNTOTDEAUNA trebuie să presupunem că suntem sub supraveghere. În acest moment, dacă NU EŞTI sub supraveghere, nu ești un activist foarte bun!

Tactici de intimidare

Ei le folosesc.

Astfel de tactici includ calomnia, injuriile, amenințările, apropierea de activiștii nemulţumiţi sau îngrijoraţi pentru a-i convinge (prin tactici de psihologie descrise mai sus) să se întoarcă împotriva mișcării și să depună mărturii false împotriva foștilor lor colegi. Ei vor planta substanțe ilegale la domiciliul activiștilor și vor monta o arestare ; vor planta informații false și vor înscena o „revelație”, vor trimite scrisori incriminatoare [e-mail] în numele activiștilor, și mult mai multe. Vor face cam tot ceea ce societatea le va permite.

Această broşură nu acoperă toate tehnicile folosite de agenții pentru a sabota vieţile activiștilor sinceri și dedicaţi.

În cazul în care un agent este „expus”, el sau ea va fi transferat(ă) sau înlocuit(ă).

COINTELPRO este încă în funcțiune astăzi sub un nume de cod diferit. El nu mai apare în scripte pentru a se evita să fie descoperită ilegalitatea îngrădirii libertăţii de informare.

Scopul programului de contraspionaj al FBI: expune, perturbă, deviază, discreditează și neutralizează persoanele pe care FBI-ul le consideră opuse intereselor naționale. „Securitate națională” se referă la securitatea așa cum este ea stabilită de către FBI, pentru a preveni oamenii să fie informați cu privire la lucrurile vicioase efectuate de acesta, cu încălcarea libertăților civile ale persoanelor.

Pe scurt: 17 tehnici pentru a îngropa adevărul:

rip

Acuzaţii puternice și credibile de desfăşurare a unor activități criminale pot dărâma un guvern. Când guvernul nu are o apărare eficientă și bazată pe dovezi, alte tehnici trebuie să fie angajate. Succesul acestor tehnici depinde în mare măsură de o presă cooperantă și complezentă mai degraba decât de o simplă opoziție simbolică.

1. Păstrează tăcerea. Ce nu apare la ştiri nu s-a întâmplat, nu există.
2. Indignarea regizată. De asemenea, cunoscută sub numele de stratagema „Cum de îndrăznești ?”.

3. Califică toate acuzaţiile ca fiind „zvonuri” sau, mai bine, de „zvonuri zevzece”. Dacă, în ciuda lipsei de informații, publicul este totuşi la curent cu anumite fapte suspecte, acesata este numai datorită „zvonurilor”. (În cazul în care aceştia au tendința de a crede „zvonurile”, este, probabil, fiindcă sunt pur și simplu „paranoici” sau „isterici”).

4. Demolează argumentul sperietoare. Nu te ocupa decât de cele mai slabe aspecte ale celor mai slabe acuzaţiii. Chiar mai bine, crează propriul argument sperietoare. Inventează zvonuri nebuneşti false (sau crează povești false) și lansează-le atunci când par să discrediteze toate acuzaţiile, fie ele reale sau fanteziste.

5. Foloseşte cuvinte precum „teoretician al conspiratiei”, „scandalagiu”, „morocănos”, „nebun”, „smintit”, și, desigur, „bârfitor”, pentru a descrie scepticii. Asigură-te că vei folosi verbe puternice și adjective atunci când vei caracteriza acuzaţiile, și expresii „mai rezonabile” în apărarea guvernului și susținătorilor săi. Trebuie să fii atent spre a evita discuții deschise cu toate persoanele pe care le-ai calomniat.

6. Contestă motivațiile. Încearcă să marginalizezi criticii, sugerând cu tărie că ei nu sunt cu adevărat interesați de adevăr, ci servesc doar un scop politic sau doresc doar să obţină  bani.

7. Invocă autoritatea. Aici presa controlată și falsa opoziție pot fi foarte utile.

8. Minimalizează acuzațiile ca fiind „vechea placă”.

9. Scuipă numai jumătate din ce-ai de zis. Acest lucru este, de asemenea, cunoscut sub numele de „mărturisire și evitare”.  În acest fel, poţi da impresia de sinceritate și onestitate în timp ce îţi  recunoşti „greșelile”, dar numai pe cele fără consecințe, și niciuna penală. Această stratagemă necesită adesea existența unui plan B, diferit de cel original.

10. Descrie infracţiunile ca fiind, într-adevăr, incredibil de complexe, și dovezile, de negăsit.

11. Foloseste raţionamentul invers, prin metoda deductivă, ca o răzbunare. Cu o deducţie riguroasă, dovezile cele mai scandaloase îsi pierd toată credibilitatea. Exemplu: Avem o presă complet liberă. Dacă există dovezi care să ateste că scrisoarea de „sinucidere” a lui Vince Foster ar fi fost falsificată, ar fi spus-o.  Ei n-au dat această știre, astfel încât nu există nicio astfel de dovadă.

12. Cere scepticilor să rezolve complet crima. Exemplu: Dacă Foster a fost ucis, cine l-a ucis, și de ce?

13. Schimba subiectul. Aceasta tehnică include crearea și/sau publicarea de distrageri.

14. Spune despre faptele incriminatoare ușoare, dar nu mai face nimic în plus. Aceasta este adesea comparată cu tactica „muşcă şi fugi”.

15. Minte sincer, cu nerușinare. Una dintre cele mai eficiente modalități de a face acest lucru este de a atribui „faptele” oferite publicului unei surse cu un nume plauzibil, dar anonimă.

16. Pentru a extinde un pic mai mult punctele 4 si 5, fă astfel încât proprii acoliți „să demaşte ei înşişi scandaluri și apere cauze populare”. Sarcina lor este de a contracara adversarii reali și de a trage şuturi pe tot terenul. O alternativă este să plăteşti oameni bogați pentru aşa ceva. Ei vor pretinde că îşi cheltuie banii lor proprii.

17. Inundă Internetul cu agenţi. Acesta este răspunsul la întrebarea, „ce l-ar putea împinge pe cineva să-și petreacă ore întregi pe forumuri de știri de pe Internet pentru a apăra guvernul și/sau presa și să discrediteze critica autentică ?” Autoritățile nu au suficienţi apărători prin ziare, reviste, radiouri și televiziuni ? Unii ar putea crede că refuzul de a publica scrisori critice și apelurile serioase sau interzicerea unor talk-show la radio este suficient ca şi control, dar se pare că nu este cazul.

Sper că aţi învăţat șmecheriile și acum știți un pic mai bine să citiţi printre rânduri ceea ce se întâmplă pe net și pe forumuri.

sursa: korben.info, cu traducere aptă făcută de Dincolo de ştiri

„Instructorii” noii ere.

Revenind la activitatea „noii„ televiziuni, vă reamintim că, potrivit cu toate indiciile, se vede că ea are întâietatea în războiul „nevăzut” pe care îl duce „Noul Iluminism” împotriva  „vechii” gândiri:
the-devils-recipe-book
 
Rămâne acum să se analizeze activitatea fasonatorilor şi a îndrumătorilor de gândire TV pe care ea îi alege, astfel încât să se constate contribuţia lor atât în „liniştirea„ şi „letargia” în care s-au afundat societăţile occidentale[1], cât şi în „distrugerea creativă”, pentru impunerea Noii Ere. Toţi cei care urmăresc „noua” televiziune cu spirit analitic şi critic constată că instructorii formatori contemporani – fie „militanţi”, fie folosiţi fără să conştientizeze scopul activităţii – pun în lucrare, prin ea, mai ales următoarele maşinaţiuni:
 
·      Neutralizează puterea de a raţionaliza a telespectatorilor, „desconstruind” orice evidenţă şi redefinind-o pe o bază ”nouă”, „politically correct”, care, în esenţă, o întoarce spre slava „Noului Iluminism”. De pildă: «Într-o democraţie „corectă”, majoritatea este datoare să se supună minorităţii”.
 
·      Paralizează raţiunea prin „naiva”, „obiectiva” şi „democratica” păstrare a echidistanţei între drept şi nedrept, pozitiv şi negativ, bun şi rău, victimă şi autor, moral şi imoral, neted şi deformat, legal şi ilegal, ştiinţă şi şarlatanie, Creştinism şi secte etc.
 
·      Distrug orice suport duhovnicesc, moral, naţional, social, religios al omului occidental, prin pluralismul dogmatic[2], adică prin relativizarea absolutului şi absolutizarea relativului. De pildă: «Trebuie să acceptăm orice punct de vedere ca fiind la fel de valabil, de vreme ce nu există un singur adevăr, ci fiecare dintre noi este purtătorul propriului său adevăr.”
 
·      Paralizează capacitatea de a critica a telespectatorilor, creând un haos spiritual, nesiguranţă şi confuzie cu mesaje care se ciocnesc şi se anulează reciproc, dar care sunt scoase în evidenţă ca fiind de aceeaşi validitate. Astfel, îl cheamă pe telespectator să accepte că „civilizaţia occidentală este catastrofală, autarhică, exploatatoare a Lumii a Treia etc.” ca fiind de aceeaşi validitate cu: „europenii, care  sunt civilizaţi…”; îl cheamă să se ruşineze pentru că consideră homosexualitatea perversiune, în timp ce, totodată, îl cheamă să se ruşineze pentru că „toţi vechii eleni erau homosexuali”; îl cheamă să fie neînduplecat faţă de fumători, dar să arate „înţelegere” pentru droguri (mai ales pentru cele „uşoare”). Dacă crede în Unul şi Singurul Adevăr, îl numesc „fanatic” sau „fascist” şi îl cheamă să accepte un „nou” adevăr, adică: «Nu există numai Unul şi Singurul Adevăr», etc.
 
·      Insuflă sentimentul de vinovăţie întregii societăţi pentru fapte sau greşeli ale unor persoane izolate sau ale unor organisme politice sau administrative. De pildă: «Ca societate se cuvine să ne asumăm responsabilitatea pentru că făptaşul şi-a masacrat victima». «Toţi suntem responsabili…», fie pentru morţile din pricina drogurilor, fie pentru desfrânare, fie pentru incendii, fie pentru inundaţii, colapsuri etc. Pun în aplicaţie teoria responsabilităţii colective, care – oare să fie coincidenţă? – se identifică cu dispariţia conştiinţei personale promovată de Teosofie şi cu „gruparea” tuturor conştiinţelor individuale într-o SINGURĂ conştiinţă colectivă: «Omul intră în conştiinţa Unităţii, a UNUIA», «…Personalitatea se stinge şi înşelarea se sfârşeşte. Aceasta este încununarea Marelui Proiect…»[3]
 
·      Insuflă telespectatorilor „conştiinţa faptelor josnice”, dezlănţuind împotriva lor furtuni de învinovăţiri şi înjosiri, în ceea ce priveşte omul, şi mai ales omul occidental, cu arma principală, ecologia. De pildă: «Omul este o fiinţă distrugătoare», «omul este mai prejos decât animalele, care, având şi ele suflet, nu distrug mediul şi planeta»; sau «spre deosebire de noi cei „civilizaţi”, care exploatăm şi distrugem planeta, cutare rasă din Australia (Africa, India etc.) respectă natura şi trăieşte în armonie cu ea».
·      Insuflă „conştiinţa faptelor josnice” întregii societăţi şi naţiuni, dezlănţuind împotriva ei furtuni de învinovăţiri şi înjosiri, zdrobind toate „vechile” principii, mai ales naţionale, spirituale, istorice şi religioase. De pildă: «Europenii, care sunt civilizaţi…», «grecul este necultivat, incult, şmecher, leneş, exploatator, parvenit, dur cu animalele etc.». «Eutanasia constituie cucerirea de vârf a Occidentului civilizat, însă grecul contemporan încă nu a ajuns la măsura să preţuiască această cucerire.»
 
·      Anihilează rezistenţele şi uzurpă consimţământul publicului, aplicând metoda deteriorării progresive: Readuc pe tapet neobosit şi cu o „naivitate” investigatoare „idealurile” „Noului Iluminism”, cu toate că acestea au fost respinse în mod repetat, în discuţii anterioare – şi mai ales înaintea lor –, de către specialişti în baza datelor cercetate cu multă atenţie. Însă de fiecare dată aleg o compoziţie de fasonatori de gândire diferită – treptat mai „relaxantă”, mai ”conciliantă” şi mai „îngăduitoare” -, astfel încât, în cele din urmă, să ajungă la compoziţia „liniştitoare” corespunzătoare, adică la compoziţia care – fie conştient, fie din lipsă de fundament raţional – este pusă drept condiţie de aplicare a „idealurilor” lor, chipurile, severe – în esenţă însă, nejustificabile şi inaplicabile – pentru a ajunge să se pronunţe prin încuviinţare.
 
·      Sterilizează inofensiv orice împotrivire rezonabilă, prezentând Creştinismul drept o cedare fără condiţii faţă de orice revendicare, provocare sau atac, punând înainte o concepţie despre dragoste pseudo-creştină, şantajistă, de tipul: «Hristos este dragoste, aşadar, cel care se împotriveşte prefacerilor sociale, economice, naţionale, morale, politice, religioase etc., care se impun, nu este creştin». Sau: «Hristos nu are nevoie de apărători, prin urmare, acceptaţi „civilizat” orice profanare a Lui».
 
·      Conduc la paralizie duhovnicească (şi a voinţei) atunci când – după ce au câştigat deja încrederea publicului, apărând poziţii istorice, religioase, morale şi alte poziţii „vechi” – ei înşişi le schimbă, le denaturează, le calomniază sau le retractează. Sau, când – conducând activităţi care apără „vechile” idei – le trădează. Sau când adoptă drept „corect” şi „raţional” unul din „noile idealuri” ale „Noului Iluminism”.
 
·      Descompun Credinţa creştină în conştiinţa publicului, de vreme ce cei mai mulţi dintre ei sunt pătrunşi – fie întru cunoştinţă, fie nu – de teorii, convingeri, tendinţe, concepţii materialiste, care slujesc „Noul Iluminism”. Alţii ridică măsura mântuirii atât de sus, încât creştinul de mijloc de astăzi să se descurajeze şi să recurgă la astrologi pentru rezolvarea problemelor lui.
 
·      Paralizează voinţa telespectatorilor, scoţând în evidenţă sau adoptând (sau prin tăcerea lor) tot felul de catastrofisme, care bagă groaza în ei.
 
·      Descompun gândirea „veche” şi concepţia „veche” despre om şi despre lume, atunci când – în juxtapunere cu „idealurile” „Noului Iluminism” – o „apără” cu argumente slabe şi şubrede, sau cheamă ca apărători ai ei persoane care „nu dau de bănuit”, sau cu insuficiente cunoştinţe, sau nesatisfăcătoare din punct de vedere al „comunicaţiei”, sau persoane care întru cunoştinţă o compromit, o denaturează sau o distrug.
 
·      Îi fac pe telespectatori, duhovniceşte şi sufleteşte, nepatrioţi, apărători – însă într-un mod violent, vulgar, extremist sau chiar ridicol – ai „vechilor” valori şi idealuri, sau ai convingerilor lor politice sau religioase (adică calomniază, compromit, denaturează, ridiculizează şi fac respingătoare sau chiar periculoase „vechile” poziţii).
 
·      Paralizează capacitatea critică a telespectatorului, prezentând valide părerile personale asupra unor subiecte ştiinţifice serioase ale unor inşi care nu au nici o legătură cu ele. De pildă: puncte de vedere ale unor jurnalişti, actori sau muzicieni care teologhisesc; a unor muzicieni, teologi sau preoţi care fac politică; a unor actori care cred în cei „doisprezece zei”; a unor ocultişti care modifică filozofia greacă antică sau atribuie civilizaţia greacă antică extratereştilor, etc.
 
·      Neutralizează omul „vechi” şi fac să dispară experienţa şi cuceririle a mii de ani, intervenind „remedeitor” în fiecare sector al vieţii lui, făcându-l astfel pe om să-şi piardă – treptat şi fără să-şi dea seama – convingerile sale, precum şi capacitatea personală de gândire, de judecată, de punere în valoare, de ierarhizare şi de hotărâre.
·      Distrug omul „vechi”, idealizând „noul” model, omul căzut, „fiinţa umană”, adică omul care ignoră faptul că i-a fost neutralizată voinţa, deoarece i-a fost înlocuită artificial cu patimi „fără limite” în viaţa lui morală, sexuală, familială, culturală, religioasă etc.
 
·      Segmentează „vechea” reţea (pânză) socială, incitând – sub pretextul „informării” şi „problematicii” – diferite părţi. De pildă, între funcţionarii publici şi public, între pietoni şi şoferi, între cei numiţi (în posturi) şi cei nenumiţi, între fumători şi „fumători pasivi”, între homosexuali şi heterosexuali etc.
 
·      Segmentează „vechea” reţea sufletesc-duhovnicească, incitând – de dragul „libertăţii gândirii” şi a „liberei circulaţii a ideilor” – certuri între ideologia de „dreapta” şi cea de „stânga”, între ocultism sau astrologie sau închinarea la cei 12 zei sau secte şi Creştinism, între noul şi vechiul calendar, între papism şi Ortodoxie etc.
 
·      Construiesc omul „nou”, „îndrumând” publicul telespectator cu „noi” tendinţe din cele descoperite „ştiinţific”, „pentru binele lui”.
 
Îl îndrumă cum să se îmbrace, cum să se distreze, pe cine să admire, pe cine să imite, ce să cumpere, ce să mănânce, ce să cânte, ce să citească, ce să creadă şi ce să adore, cum să gândească, cum să facă gimnastică, cum să facă dragoste, cum să se comporte cu copiii săi, chiar şi cum să respire, cum să doarmă, cum „să-şi controleze visele”, dar şi cum să moară şi cum să dispună de corpul său.
 
·      Povăţuiesc spre fatalism (dispariţia voinţei), iniţiindu-i pe telespectatori în ocultism (amestecând adeseori în el şi Creştinismul), în religiile orientale şi ale Noii Ere (karma, spiritism, călătorii în vieţile anterioare), în astrologie etc. Recomandă mai ales credinţa în reîncarnare, spre marea satisfacţie a teosoafei A. Bailey, care a scris: „Dogma reîncarnării va fi unul dintre principalii factori determinanţi ai Noii Religii Mondiale.”[4]
 
·      Îi rup pe telespectatori de realitate, afundându-i într-o realitate imaginară, spre slava Teosofiei, care vrea ca omul să considere realitatea o iluzie. Trecând sub tăcere preobleme reale şi chestiuni de o importanţă hotărâtoare, se consumă în nesfârşite pseudonime, „problematici” ademenitoare şi nejustificabile despre subiecte de importanţă minoră. Sau asigură puţinelor persoane participare la jocurile TV, unde aceştia trăiesc „imaginar”, în timp ce pe ceilalţi îi angajează în urmărirea realităţii imaginare, apoi cu „problematicile” ce decurg din ea. „Crează” emisiuni „zaharoase”, unde se „discută” şi se analizează cu „seriozitate” lucruri superficiale lipsite de conţinut. Proiectează rafale de filme cinematografice în care, cu îndemânare, prezintă ca exclusive situaţii legitime, incredibile, de neimaginat şi ireale (existenţa simultană în universuri paralele, schimb de personalităţi, călătorii în timp, existenţa extratereştrilor etc.).
 
·      Instaurează Noua Eră în conştiinţa publicului telespectator, referindu-se continuu la ea, însă, fără dea explicaţii, să facă investigaţii sau referinţe la „câştigătorii” care trag sforile ei, în scopul de a-i ţine – coincidenţă? – în neştiinţă. Mai exact, prezintă fiecare schimbare dureroasă, ca şi cum ar fi vorba despre un fenomen natural inevitabil. De pildă: „În noua societate globalizată este firesc să…”, sau: „Suntem deja în Noua Eră, aşadar, trebuie neapărat să acceptăm că…”.
 
·      Instaurează subcultura Noii Ere: Cheamă la emisiuni „serioase” persoane cu „puteri”, „terapeuţi”, „văzători”, astrologi etc., dar nu vorbesc – cum fac vinovaţii care se făţărnicesc că le este ruşine – despre furtuna generalizată a consumului de droguri, a erotismului pervers, a vrăjitoriei şi satanolatriei ş. a.
 
·      Legalizează, indirect, astrologia în conştiinţa publicului telespectator şi prezicerile diferiţilor astrologi (potrivit cărora „odată cu anul 2000, intrăm în Era Vărsătorului, o Nouă Eră, care va aduce uriaşe schimbări în toate sectoarele vieţii noastre”), atunci când trec sub tăcere adevăratele motive care fac inevitabile schimbările pe care le aduce Noua Eră.
 
·      Legalizează, indirect, toate ereziile, sectele şi noile religii care au „profeţit” venirea unei Noi Ere, unei Lumi Noi etc., acceptând şi ei înşişi Noua Eră ca un fenomen natura ireversibil. (Mai ales legalizează Teosofia şi ramurile ei, care – pe lângă faptul că promovează astrologia ezoterică – a vestit – simptomatic? – şi venirea „noii ordini” ai Noii Ere, a Erei Vărsătorului.
 
 

Este oare o simplă coincidenţă faptul că toate aceste maşinaţiuni pe care le folosesc instructorii contemporani conduc la neutralizarea voinţei telespectatorilor, transformându-i într-o turmă de „fiinţe umane” fără voinţă? Oricât s-ar părea de neconceput pentru cei mai mulţi, ştergerea totală şi ireversibilă a voinţei omului – în urma unor procese specifice şi sistematice asupra gândirii lui – nu constituie o fantezie. Ea a apărut pentru prima dată, ca ideee, pe la mijlocul secolului al XIX-lea şi, treptat, a fost inclusă printre scopurile şi metodologiile diferitelor grupări, religii, ideologii, secte etc.
 
Prima aluzie s-a făcut, aşa cum s-a arătat, la Dostoievski (1821-1881) în lucrarea sa „Demonii”. El a „profeţit” „dispariţia voinţei libere la nouă zecimi dintre oameni”, ca mijloc de realizare a planului satanic al unei mici grupări care să poată stăpâni lumea. Gruparea aceasta avea ca obiectiv descreştinarea oamenilor şi „preschimbarea lor într-o turmă cu noi moduri de educaţie”. Cu lozinca ei, „fiecare aparţine tuturor şi toţi fiecăruia” (adică, prin dizolvarea oricărei personalităţi individuale şi terciuirea ei), gruparea trebuia să impună nivelarea ca „egalitate”: «…Mai presus de toate va fi egalitatea. Mai întâi, se va retrograda nivelul ştiinţei şi al talentelor. La nivelul înalt al ştiinţei ajung minţi superioare, însă de minţi superioare nu este nevoie». Astfel, «toţi vor fi sclavi şi egali în sclavie». Potrivit cu acest plan: «… Numai o zecime din totalitatea oamenilor vor avea drepturile omului liber şi stăpânirea lor asupra celorlalte nouă zecimi va fi nelimitată. Cei din urmă îşi vor pierde personalitatea lor, vor deveni turmă… se vor întoarce la simplitatea primordială a protopărinţilor noştri din rai, să zicem, unde vor trebui să muncească.”[5]
 
Cam în aceeaşi perioadă, în mintea Elenei Blavatsky (1831-1891) se năştea Teosofia, „adevărul pe care se odihnesc toate cultele”. Acoperită cu o combinaţie de spiritism,ocultism, astrologie, vrăjitorie şi pronunţate elemente budiste (karma, reîncarnare etc.), teosofia a câştigat repede credincioşi, adepţi şi admiratori, mai ales în cercurile înalte politice, sociale şi economice. S-a propovăduit instaurarea unei „Noi Ere” în întreaga planetă, a cărei „guvernare ezoterică” şi-o va asuma – nevăzut – „Ierarhia Ocultă”. Cu ajutorul, „dascălilor”, „funcţionarilor intermediari ai lumii” şi a „cugetătorilor lumii”, ierarhia îşi va asuma conducerea adepţilor ei la ascultare oarbă şi pe fiecare om – prin „ştergerea sau scoaterea sinei personale” – la „starea nemanifestată a UNUIA”, la „odihnă”, adică, la „inexistenţă”.[6]
 
Teosofia vedea „noua ordine” a ei astfel: Puţinii învingători ai războiului ei „nevăzut” vor stăpâni – nevăzut – peste „masele de oameni”, care, fără personalitate şi fără voinţă, vor fi conduse la „inexistenţă”. Ei nu vor mai fi „oameni”, nici cel puţin „oameni”, ci vor fi numai nişte „fiinţe umane”, fără voinţă, fără conştiinţă, victime ale instinctelor şi subconştientului lor.  Vor fi, adică, fiinţe antropomorfe care, însă – aşa cum a „profeţit” Dostoievski – vor putea „lucra”. Şi cel mai important: Vor crede că această schimbare a lor – adică, înfrângerea lor – constituie marea lor victorie. Aceasta va constitui, de fapt, înrobirea lor totală şi ireversibilă.
 
Dar şi Antonio Gramsci (1891-1937) şi-a pus în obiectiv voinţa omului occidental. Contemporan cu A. Bailey (1880-1949), Gramsci a avut şi el drept viziune Noua Eră, pentru a cărei instaurare propunea – şi el – un război „nevăzut” împotriva populaţiilor creştine. Scopul său, „îndocrinarea marxistă a omului lăuntric”, pentru a stăpâni fără obstacole Viziunea Marxistă: ”Paradisul Muncitorului”. Potrivit cu Gramsci, singurul obstacol pentru înfăptuirea acestui Paradis, singurul obstacol real pentru construirea de către oameni a societăţii fără clase şi pentru „stăpânirea proletariatului” era nădejdea creştină comună şi referirea creştină comună la o oarecare Putere Dumnezeiască mai presus de lume, Care „depăşeşte posibilităţile limitate a persoanelor în parte şi a grupărilor – mari şi mici”. Prin urmare, după el, câtă vreme se menţine credinţa în această Putere – Care deşi stăpâneşte peste această lume, nu aparţine acestei lumi -, „ideea unei violente revoluţii universale a proletariatului era condamnată, anticipat, la eşec.”[7]
Gramsci credea că stăpânirea marxistă nu va trebui să aibă ca obiectiv cucerirea simţită şi violentă a societăţilor prin război „convenţional”, ci va trebui „să se întoarcă către spiritul lor pentru a putea cuceri mulţimile”. Va trebui să folosească diverşi factori care, prin maşinaţiuni speciale şi sistematice, vor înfăptui, în timp, „o revoluţie liniştită şi anonimă”; o revoluţie fără sânge „în numele drepturilor omului şi a demnităţii umane, în numele autonomiei omului şi a eliberării lui de restricţiile exterioare. Şi, mai presus decît toate, fără restricţiile şi pretenţiile Creştinismului.” Aşadar, societăţile creştine vor trebui să suporte în totalitatea lor schimbări radicale în modul lor de gândire. Mai concret, va trebui să fie conduse la a părăsi nădejdea pe care o dă omului transcendenţa creştină şi să fie constrânse să creadă că „nu există nimic în afară de Materia aceasta a Universului” şi că „tot ceea ce este valoros în viaţa şi în lumea aceasta coexistă în viaţa însăşi, în lumea aceasta şi în sfera pământească”. „Paradisul Muncitorului” pe Pământ se va înfăptui numai dacă, în societăţile occidentale, toate spiritele se vor preface în „spirite proletare”[8] ( mai ales că, „Mai presus de toate va fi egalitatea… şi minţi superioare nu trebuie”, aşa cum a scris Dostoievski). Iar aceste „spirite proletare” nici nu se vor împortrivi şi vor „şi lucra pe deasupra”.
 
Unii analişti serioşi de astăzi concluzionează că, atât Teosofia, cât şi Umaniştii (a căror ramură sunt şi noii închinători la idoli), precum şi grupările Noii Ere, cu tendinţele lor luciferice, sunt folosiţi ca să netezească cele care constituie obstacolele lăuntrice care există în omul occidental, pentru înfăptuirea viziunii marxiste. În esenţă, însă, toate teoriile de mai sus au un punct comun cu „Noul Iluminism”: Conduc spre o „nouă” înrobire, care va fi totată şi ireversibilă, exact tocmai pentru că face să dispară voinţa şi formează învingători, care socotesc drept victorie deplina şi entuziasmanta lor conlucrare cu adevăratul învingător ce îi manipulează în chip nevăzut.
 
Aşadar, cum este posibil să se considere întâmplător faptul că îndrumătorii gândirii joacă rolul principal – ca noi instructori – în, dorita de către Nou Eră, „desconstrucţie” a „vechilor” rânduieli duhovniceşti, şi cum se poate considera întâmplător faptul că, „… din moloz construiesc un monument de o plăcută cedare”[9]? Întâplătoare sau nu, acţiunea lor „desconstructivă” este cu neputinţă să nu amintească de Ulrich Müller, care – abordând subiectul în aspectul lui mai larg – a scris că: „În general se poate crea impresia că presa, ca o agenţie de relaţii publice, este mişcată de conspiratori distrugători.”[10]
 
Prin urmare, va trebui să ne întrebăm – şi poate să-i întrebăm şi pe Instructorii Noii Ere – nu cumva condiţia pentru mult trâmbiţatul «Sfârşit al Istoriei» este Sfârşitul Omului?
[1]Noua ordine mondială în informatică. Ură împotriva gândirii, Denis Duclos, sociolog şi director de cercetare la National Centre for Scientific Research, ziarul «Kiriakatiki Elefterotypia», (Le Monde Diplomatique), 21. 02. 1999, p. 38 ş. u. Şi: «Essai de psychologie contemporaine, Ι. Un nouvel age de la personnalite», Le Debat, Marcel Gkose, iunie 1998.
[2] Pr. Antonie Alevizopulos, Νeosatanism. Reviziuire şi înfruntare ortodoxă. Editura  Dialogos, Αtena 1996, pp. 49, 63.
[3]Pr. Antonie Alevizopoulos, Ocultism, Guruism, „Noua Eră”, ediţia Sf.Mitropolii a Nikopolei, Preveza 1990, p. 102.
[4] Texe Marrs, Book of New Age Cults and Religions, în greacă la editura «Stereoma», Εgnatia 108, p. 243.
[5] T.M. Dostoievski, Demonii, cap. 7. Partenerii, p.319.
[6] Pr. Antonie Alevizopoulos, Ocultism, Guruism, „Noua Eră”, ediţia Sf.Mitropolii a Nikopolei, Preveza 1990, p. 98.
 
[7]Martin Malachi, The Keys of This Blood, cap. 13ο, Antonio Gramsci, The Spirit haunts in East and West, ed. Touchstone, 1990, p. 247.
[8] Ibidem, p. 251.
[9]Pr. Antonie Alevizopulos, Νeosatanism. Reviziuire şi înfruntare ortodoxă. Editura  Dialogos, Αtena 1996, p. 147.
[10] Ulrich Müller, Das Leben und Wirken des „Satanisten” T.: eine Dokumentation. Almanach Verlag, Regensburg. 1989, pp. 93-94.
 sursa: email, autor necunoscut si deosebit de destept.

Șmecher ca un ștecher, la șefia CFR – salvare sau dezastru ?

Cum nu privesc Antenele țiganului securist ( de fapt tembelizorul e doar o piesă de mobilier la mine în casă ), habar nu aveam cine e personajul recomandat de către guvernul Ponta, la șefia CFR, dar se zvonește că se scălâmbăie prin studiourile Antenei 3, cu femei de plastic și alte lifte spurcate, în calitatea sa de „om de televiziune”.
 
 Comentează Bulache Detectivu’ aici pe Lumea după Eufrosin:

Prima chestie “previzibila” s-a petrecut: Niels Schnecker a fost numit presedinte CA la CFR. Pour les connaisseurs, iata si o scurta caracterizare a acestuia, preluata de pe Wall-street.ro:
” Cine este Niels Schnecker

Schnecker este om de afaceri, analist economic, colonel in retragere al US Air Force, fost pilot de vanatoare pe celebrele F16, om de televiziune, posesor de centura neagra in Kung Fu, poliglot (vorbeste noua limbi straine), are patru cetatenii (romana, germana, americana si israeliana)”.

Mai bine-i publicau, fara atatea fasoane, legitimatia de la Mossad…

 Cu un astfel de super-Ițic pe cale să își dedice atenția Căilor Ferate Române, mai că ai zice că în 6 luni, trenurile noastre vor zbura până la mare în 2,5 ore, în condiții de maximă siguranță și confort, iar un bilet va costa 20 de Lei! Mari patrioți și USL-iștii ăștia, să recruteze ei asemenea genii pentru a redresa situația dezastruoasă în care se află țara!

niels-șmeker

niels-smeker: foto Romania Libera

Dar haideți să aflăm cu toții rezultatele săpăturilor făcute în mod temeinic și competent de către jurnalistul Cristian Georgescu, de la Curentul – vom afla adevăratele capacități ale acestui șmeker ca un ștecher, care îmi aduce aminte de urarea veche din școala generală:  „Ștecherul se bagă-n priză, șmekeru’ la mă-sa-n …..”

 Putem spera ca SRI să se auto-sesizeze, înaintând un raport în CSAT asupra personajului? Maimuței îi șade mai bine maimuțărindu-se pentru divertismentul celor slabi de minte, decât ducând la sapă de lemn infrastructura de transport a României.

      

„Ajunge cu românii”, sau cum să dai în capul națiunii, sub orice pretext.

Sub un titlu menit să ne umple de revoltă împotriva nedreptății și a umilințelor cărora sunt supuși pe nedrept Românii, agenția (sau agentura?) Mediafax, anunță că un cuplu soț-soție de Români, au fost opriți de la pune piciorul pe pământul Noii Zeelande, de către un ofițer al Serviciului de Imigrare Neo Zeelandez, care ar fi spus batjocoritor colegului său: „gata, ajunge cu românii”, sau „te rog nu îmi mai trimite alţi români”, depinde de interpretare.

 

 

Cuplul s-a plâns mai apoi de „discriminare rasială”, după care a fost re-îmbarcat în avion în aeroportul Auckland și trimis în țara de baștină, de ar fi fost aceea cea adevărată…

S-ar putea spune că plângerea de discriminare rasială a „românilor” a avut loc pe bună dreptate, dacă ținem seama de cele raportate de către Ministerul Afacerilor, Inovației și al Muncii al Noii Zelande – citez fără traducere, căci tot Românul cunoaște limba engleză, mai ceva decât acum 50 de ani, rusa:

” A group of seven Romanians have been prevented from flying to New Zealand yesterday after suspicions were raised by immigration New Zealand (INZ) about their intentions.

Two of the group – a husband and wife – were already known to INZ as they had been prevented from travelling to New Zealand three years ago as part of a larger group. On this occasion the group of seven were profiled by INZ and with the assistance of the airline they were prevented from boarding a plane and questioned by staff based in Immigration’s 24/7 operations centre at Auckland Airport.

As a result of this interaction and following further enquiries undertaken it came to light that the couple and a number of others in the group stopped yesterday were convicted in the United States for organised theft and subsequently deported from that country.

INZ Border Operations Manager Karen Urwin says the group claimed they were planning to stay in Auckland for five days because it was a beautiful time of year to visit New Zealand. “It is our view that the group are likely to be part of a criminal gang who had intended to come to New Zealand to commit crime,” Ms Urwin says. “By preventing their travel to New Zealand we have managed to disrupt the gang’s activities and make it less likely that they will be able to target New Zealand again.

“The husband initially said he had never been convicted of any offence apart from a drink driving conviction in Romania and had never been deported from another country,” she says. “But he was then advised we had information about his convictions in the United States. It was also explained to him that he was told back in 2009 when he and his wife were offloaded from another flight to New Zealand that he needed to apply for a visa to enter New Zealand again.”

“This is an excellent example of the important work Immigration New Zealand does at the border and shows how crucial it is that we work with our international partners to protect the integrity of our border.”

Pe scurt ăștia făceau parte dintr-o bandă infracțională deja cunoscută autorităților SUA, pe care respectivii nu au scutit-o în trecut de „binefacerile” prezenței lor și de care guvernul Neo Zeelandez avea cunoștință, fapt pentru care le-a refuzat pe bună dreptate intrarea în țară.

Sunt ei de condamnat pentru aceasta, sau maidegrabă mass-media vândută și manipulatoare care nu scapă nici o ocazie pentru a ne prezenta ca pe ultimii ratați, nevrednici de a călca pe afară, ‘necum de cinstea lumii?

Cicăliți zilnic cu discriminarea împotriva valorosei rase a „rromilor”, nu suntem scutiți nici de prezentarea acestora ca Români, atunci când interesele denigratoare ale stăpânilor alogeni ai mass-mediei „românești”, o cer – ar fi oare de condamnat reacția sănătoasă a Românilor sătui de a fi împroșcați cu noroi?

O Românie nouă – vremea ei a venit!

 

 

Vara e aici – cum să scăpăm de căpușe înainte de a ne îmbolnăvi

Dacă ar fi ca omul să se lase hipnotizat de o mass-media aflată solid în labele dușmanilor noștri, nu și-ar mai scoate familia vara în natură nici cât măcar la o înghețată, căci vezi-Doamne, ne mușcă căpușele infectându-ne cu borelioză, sau „boala Lyme”, cum o numesc străinii care ne vor stupizi, înfricoșați și lipsiți de ajutor.

 

Umflata cu sangele omului

 

Cine a citit distopia lui Aldous Huxley, Brave New World, va înțelege imediat că scopul căpușelor care nu se deosebesc de cele aflate în natură decât prin numărul picioarelor, este ca să îndepărteze omul de restul creației Lui Dumnezeu, chiar dacă asta implică amenințări ipotetice cu boli care până nu demult, erau de neîntâlnit;.

Dacă isteriile create cu gripe născocite prin laboratoare străine nu ne-au lecuit de la a ne simți minunat în mijlocul lumii și al naturii, a scormonit vrăjmașul din tolba sa cu trucuri o nouă amenințare, cea a căpușelor care chipurile ne sunt fatale.  Nimic mai departe de adevăr.

Când hainele chiar nu împiedică micile arahnide de la a ajunge pe pielea noastră deși ar trebui, există încă lucruri pe care trebuie să le cunoaștem:

1. Mușcătura căpușelor nu provoacă în mod automat borelioza. Majoritatea celor mușcați, nu suferă simptome întreagă viața lor. Marea majoritate a căpușelor nu sunt purtătoare ale bacteriei.

2.  Dacă ați dezvoltat simptomele tipice ( roșeață circulară la locul mușcăturii, tulburări neuro-motorii și/sau stomacale, dureri ale încheieturilor etc.), există tratamente cu antibiotice, care vă scăpa de bacteria care cauzează boala. Evident, va trebui să vizitați un medic și mai mult de atât, să aveți banii care să vă procure antibioticcele scumpe care distrug Borrelia afzelii sau varianta sa americană, Borrelia burgdorferi, într-un sistem medical aflat la mâna celor care vor România depopulată de Români.

 

 

3.  Mai bine chiar decât să ajungeți la doctor, după ce ați făcut tot ce puteați pentru a preveni mușcăturile ( oțetul aplicat pe piele nu este numai împotriva țânțarilor, pantalonii și tricoul fac minuni deasemenea! ), atunci urmați un sfat simplu și eficient, pe care nu îl veți primi din mass-media.

 Ce să facem cu un simplu chibrit, pentru a scăpa imediat de căpușa aflată deja în piele:
„Înnebunită după aroma fosforului umed, căpușa este dispusă să părăsească
inclusiv corpul nostru, dacă simte acest miros prin apropiere.
Cu toții ne ferim copii de înțepătura căpușelor, care după cum se cunoaște,
răspândesc boala Lyme (Borrelioza).

 
Căpușa înfiptă în pielea noastră poate fi îndepărtată cu ușurință cu
ajutorul unui singur băt de chibrit.
Umeziți capul unui băț de chibrit, și descrieți cercuri cu el, în jurul locului, unde este înfiptă căpușa. După câteva secunde căpușa își va
extrage singur capul, și se va urca pe bățul de chibrit, pentru a savura
mirosul de fosfor

Această metodă de îndepărtare a căpușelor s-a dovedit a fi cea mai sigură și cea mai eficientă. Nu trebuie să purtăm grija riscului, ca prin apucarea corpului căpusei saliva acesteia să fie injectată în corpul nostru, și nici să se rupă capul insectei înfipte în piele.
Această metodă este răspândită numai prin calea directă, de la om la om, și
nu se găsește nici o explicație pentru faptul, că media nu-o răspândește
deloc ?!

sursa: Dan Stanciu, primita prin email

Tâlhari de joasă speță, aflați la sfat înalt: cum să distrugem România

Dovada adevărului zicalei „Cine se aseamănă se adună”, stă în faptul că mamelucul plagiator care o face pe prim-ministrul României zilele astea, l-a găsit pe nimeni altul în calitate de „consilier strategic”, decât pe măcelarul din Balcani și evident nu poate fi vorba de Slobodan Milosevic, Dumnezeu să îl ierte! Ce mai festival obscen era în mass-media acelor zile de nenorocire pentru poporul sârb!

Ne referim firește la generalul Wesley Clark, dandy-ul împopoțonat, pompos și van, lacheul personal al bufniței aleia’ nebotezate ce radia de fericire de câte ori era distrusă o mânăstire sau biserică ortodoxă sârbă, pe numele-i nevrednic de pomenire, Madeleine Albright.

„Am reusit sa conving o mare personalitate internationala, dl general Wesley Clark, sa accepte o pozitie de foarte mare nevoie, de special adviser, deci consilier special pe probleme strategice, pe probleme de securitate si pe probleme de strategii economice”, a declarat Victor Ponta.

„Sunt foarte mândru şi îi sunt foarte recunoscător lui Wesley Clark că a acceptat să-mi fie consilier onorific. Specific că nu este plătit pentru activitatea domniei sale”, a adăugat premierul României.

Va fi plătit regește domnia sa generalul, fiți fără grijă…

Nu e nici un secret că bestiile astea după ce au distrus Serbia, s-au înhăitat cu scopul de a jefui provincia Kosovo de resursele sale naturale și a-i prelua din mers sectoarele vitale precum energie, transport, telecomunicații ..

„Este un extraordinar economist, este implicat la nivelul cel mai înalt în ceea ce înseamnă strategii economice. (…) Cred că orice prim ministru din această lume dacă ar avea ocazia sa-i ceară un sfat nu ar rata această ocazie”, a spus Ponta referitor la generalul Clark.

sursa Hotnews si Antena3

Sigur că da: firma Envidity al cărei Președinte este Wesley Clark, are afaceri miniere de peste 5 miliarde USD în Kosovo – credeți că prezența sa „neremunerată” în România, nu are nimic de-a face cu interesele din spatele exploatării resurselor noastre naturale, fie acestea metale prețioase, sau gaze de șist ?

O strângere de mână colectivă, una extrem de lucrativă:

De la stânga la dreapta:

Ca de la bandit, la bandit

Ca de la bandit, la bandit

-criminalul Hashim Thaci, liderul UCK (KLA), mafiot albanez care a prosperat printre altele răpind, eviscerând și la urmă ucigând sârbi pentru a le vinde organele în Israel. Criminalii săi, au luat parte deopotrivă cu NATO, la distrugerea mai multor biserici și mânăstiri decât a distrus Imperiul Otoman pe aceste meleaguri într-o jumătate de mileniu.

-Bernard Kouchner, administratorul ONU in Kosovo.

-Generalul Sir Michael Jackson, Comandantul forțelor de ocupație KFOR.

– criminalul de război Agim Ceku, urmărit de Tribunalul Penal Internațional, bandit a cărui distracție principală consta din uciderea prizonierilor prin injectarea cu otravă și tăierea mâinilor lor de vii, cu securea.

– Într-un final neglorios, iată-l pe Gen. Wesley Clark, cel mai parfumat ofițer-playboy din întregul NATO, felicitându-se chiar cu Hashim Thaci!

Ce spune lumea despre eroul in uniformă, aducător al democrației urmată de prosperitate capitalistă, fireste nici una, nici cealaltă pentru țările atacate in numele acestora:

Face o pereche perfecta cu Ponta si Crin, el sluga lui Soros, iar astia slugile lui Felix.

Individul asta a fost la un pas de declansarea unui razboi mondial si daca nu erau englezii la mijloc probabil ca l-ar fi facut. Idiot sinistru.

Era clar ca rusii o cauta cu lumanarea si provocau la tot pasul iar asta era gata sa puna botul. Initial americanii l-au sustinut contra englezilor, dar britanicii s-au tinut tari si au refuzat in bloc, de la capitanul James Blount(alias James Blunt – cantaretul), continuand cu seful lui gen. Mike Jackson si pana la ministrul de apararii britanic.

In aprilie 2000, la nici 1 an de la incident i s-a cerut sa se pensioneze, Clark plangandu-se ca ar mai fi trebuit sa raman ofiter activ cel putin 3-4 ani. Asadar americanii l-au trecut pe linie moarta recunoscandu-i practic vina. A mai fost un incident cu atacarea ambasadei chineze in care a refuzat sa-si asume responsablitatea si a fost nevoie ca seful CIA sa-si asume pana la urma responsabilitatea in locul lui.

Pentru cei nefamiliari cu incidentul, idiotul dăduse ordin de deschidere a focului asupra armatei ruse ale cărei trupe efectuaseră o frumoasă manevră de capturare prin surprindere a aeroportului din Pristina, pe când trupele NATO asistau neputincioase. Cevea mai târziu, trupele sale au bombardat ambasada Chinei din Belgrad, omorând trei angajați . Vă dați seama cât de aproape a fost ….

Acum va fi responsabil de exploatarea gazelor de șist prin fracționare hidraulică, procedeu interzis chiar și în vecina Bulgarie, pentru nocivitatea sa. Ați bea cu sete apa care arde, sau ați trimite maidegrabă chimicalele la vale pentru a otrăvi întreg fluviul curat ca lacrima ce curge in subteran din Moldova, până la Dunăre?

fluviul-subteran-din-Dobrogea-comoara-din-adancuri

Am cam lungit-o și a venit timpul să sumarizez:

Guvernul USL dovedește că nu se deosebește de cel al PDL, decât cu inițialele și cu fețele pocite ale conducătorilor săi. Nocivitatea ambelor pentru România este însă aceeaș, adică toxice în extrem.

Dacă cădem în amăgirea că înlocuindu-i pe bandiții de-abia duși cu ăștialalți, comitem nu numai o eroare, ci o adevărată crimă împotriva generațiilor viitoare. Se pare însă că pe lângă mulțimile proaste scoase în stradă de către PDL, în mijlocul cărora își face apariția tupeistul ăla’ de cocălar cu diplomă de Oxford știut ca MRU, sute de Români au început să demonstreze în mod spontan, împotriva întregii adunături de trădători și hoți care constituie „clasa politică românească”.

Sloganul „PDL-USL, aceeaș mizerie”, a bagat groaza în bandiți. Dea Domnul ca groaza să se transforme în teroare și ca nemernicii să ceară în bloc azil politic la ambasada din interiorul căreia perverșii sexuali sunt nu doar protejați, ci de-a dreptul promovați. Apoi, cine știe, tot Domnul cu umorul Lui fin, să trimită din ceruri răsplata divină, peste întreaga liotă. Câtă ușurare ar fi pentru biata țară…

Americanii inteligenți, au o vorbă: „if the chinese absolutely have to nuke us, let them Oh Lord, take out Hollywood!”

Știu ei bine că țara lor se află în metastază, iar noi cunoaștem care e cancerul… Apoi, ușor, am trece la reconstrucția României și la relații externe bazate pe avantajul reciproc, în locul subjugării și a nemerniciei.. Se poate, dar trebuie să o cerem și asta nu oricui:

Române, roagă-te pentru țara ta!

V-am transformat în zombi noștri, vă controlăm mințile și nu ne temem să v-o spunem în față!

O reclamă recent apărută în media americană, îndrăznește să ne sugereze că suntem niște dobitoci ale căror creiere au fost putrezite de către televiziune. A cui televiziune?

Psihologia controlului maselor e aprooape perfectă, cel puțin atunci când are ca subiect occidentalul îndobitocit, lipsit de Harul Sfântului Duh.

Precum spunea fostul agent KGB care a fugit în SUA în 1970, Yuri Alexandrovici Bezmenov:

Accesul la informaţia adevărată nu mai contează în zilele noastre. Un om care a fost demoralizat nu este capabil să evalueze informaţia adevărată. Faptele reale nu ii spun nimic, chiar dacă l-aş umple de informaţie, de dovezi adevărate, de documente şi fotografii. Chiar dacă l-aş lua cu forţa şi l-aş duce în Uniunea Sovietică şi i-aş arăta lagărele de concentrare, el ar refuza să creadă, până când va primi un şut în fundul lui cel gras. Când bocancii militari vor zdrobi, atunci se va trezi. Dar nu înainte. Aceasta este tragedia demoralizării.

Reclamă la rețeaua de televiziune imaginară Hulu Plus : „atât de mult privit de holbat

Acum, ne lăudăm că suntem ortodocși și deci imuni la influențele malefice ale „extratereștrilor” aflați între noi, dar oare știm câtă tembeliziune/jocuri video absoarbe în medie copilul român? Am aflat cu stupoare că mai toți colegii de clasă ai mezinului, au primit în dar de la părinții lor grijulii, console  Nintendo Playstation, care pe lângă faptul că fac o gaură considerabilă în bugetul familial, produc una ireparabilă în creierul bieților copii, dealtfel mai toți genii la matematică care nu sunt în stare să citească 2 pagini dintr-o carte adevărată, fără să îi apuce pandaliile!

Băieții ăștia cu coarne și cu coadă știu bine ce fac, iar snobismul părinților români care vor să asigure micuților aceleași condiții de îndobitocire precum celor vestici, completează restul. Mai bine cheltuiau banii pe o excursie de 1 săptămâna în natură, sau pe ulei de pește, dacă la Biserică nu sunt în stare să își ducă săptămânal familia! Apoi ne mai mirăm de rezultatele aflate zilnic pe prima pagină a oricărui portal de știri autohton..