Un ministru de interne mort – accident sau asasinat? Decideti.

Elicopterul Super Puma care il transporta pe Francisco Blake Mora, Ministrul de Interne al Mexicului, s-a prabusit ieri in regiunea Chalco pe vreme descrisa ca „cetoasa”, la 10 minute dupa ce decolase de pe o baza militara aflata in Mexico City. Nu a scapat nici unul dintre cei sapte aflati la bord. Aparatul tocmai fusese supus operatiunilor regulare de mentenanta si se aflase incontinuu sub paza serviciilor de securitate mexicane.

Ministrul Mora era cunoscut ca un dusman redutabil al cartelurilor drogurilor, nesfiindu-se sa isi ascunda sentimentele fata de acesti ucigasi si promitand sa faca totul pentru a-i stopa. Deocamdata, Presedintele Felipe Calderon il deplange, iar vina pentru prabusirea elicopterului o da pe „vremea rea”. Citind stirea, am hotarat sa investighez cu mijloacele mele limitate de amator, moartea ministrului mexican. Iata ce am gasit:

Elicopterul Super Puma proiectat si construit de Aerospatiale, este un clasic transportor utilitar de marime medie, avand doua motoare si o elice cu patru palete, care a primit botezul zborului in 1978. Este folosit in prezent in versiuni imbunatatite, de catre 37 de armate din intreaga lume si peste 1,000 de operatori civili.Versiunea civila transporta 18 pasageri si 2 piloti, avand un succes deosebit in domeniul extractiei petrolului din Marea de Nord, unde e folosit pentru a purta personalul intre tarm si platformele petrolifere. Arata astfel:

Observati aripa stabilizatoare din spate, care se intinde asimetric in partea stanga a elicopterului. Pe cealalta parte se afla elicea stabilizatoare. De ce conteaza asta? Priviti acum acelas component la locul prabusirii, indreptat in sus, deoarece corpul elicopterului se afla rasturnat pe dreapta:

Ce mi-a sarit imediat in ochi a fost aspectul aripii stabilizatoare comparat cu restul cozii elicopterului: arata evident deteriorat, dar in ce fel?

Daca elicopterul s-ar fi rasucit la sol in timp ce se prabusea, aceleasi urme s-ar fi regasit si pe restul cozii, or aceasta arata aproape intacta. Daca aripa s-ar fi lovit totusi cumva de sol sau de vre-un copac, ar fi fost indoita, poate chiar rupta,dar nu arsa, plina de gauri si cu vopseaua total stearsa. Ce ar fi putut cauza acest aspect? Gandesc ca o racheta Stinger care a detonat in apropierea cozii.  Acestea folosesc un sistem de ghidare care, citez din Wikipedia:

„Ghidajul catre tinta se face initial printr-un sistem de navigare prorpotional, apoi e comutat intr-un mod care directioneaza racheta catre cadrul  tintei, in locul esapamentului motoarelor”.

Explica de ce racheta nu a lovit motoarele elicopterului ci a explodat in apropierea sa, deteriorand ansamblul de stabilizare al zborului si provocand astfel prabusirea.

Ei acum, in mod firesc urmeaza intrebarea: cum au acces niste traficanti ordinari de droguri la tehnologie militara americana – li s-a imprumutat ? Sau poate n-au fost ei, ci unii care profitand de declaratiile sincere si belicoase ale ministrului Mora vis-a-vis de cartelurile drogurilor, au profitat de ocazie pentru a-l asasina?  Cine sa fie aceia?

Elicoptere ale serviciilor de urgenta decoleaza de la baza operationala a serviciilor de securitate, la locul prabusirii

Gandul ar trebui sa ne duca la cei care au plantat o bomba la bordul zborului PanAm 103, care a explodat peste Lockerbie, Scotia. Vina a fost aruncata atunci asupra celui recent asasinat, fostul lider libian Muhammad Gaddafi, provocand un boicot international asupra Libiei si tratarea ei ca „stat terorist”. Adevaratii teroristi planificasera abominatia in sali de conferinta intunecate si detineau grade inalte in aparatul de informatii extern al Statelor Unite.

Reporterul american Garry Webb si-a dat viata expunand traficul de droguri practicat de catre CIA pentru a finanta cu bani negri, nefigurand in bugetele alocate lor de catre guvernul SUA, banditii Contras din Nicaragua, precum si multe alte operatiuni criminale. Reportajul sau numit „The Dark Alliance” aparut in ziarul californian Mercury News in 1996, a provocat un adevarat cutremur in societatea americana a vremii – o stiu, eram acolo. Daca cititi usor in limba engleza, nu ratati ocazia sa aflati cum opereaza criminalii ascunsi in serviciile secrete: omul a murit pentru ca adevarul sa iasa la iveala.

Bietul Francisco Mora este al doilea ministru de interne al carui aparat de zbor s-a prabusit in timpul presedentiei lui Felipe Calderon: in 2008, un jet Lear transportandu-l pe predecesorul lui Mora, Juan Camilo Mourino si alti 15 aflati la bord, s-a prabusit ca o piatra pe o strada din Mexico City. Ciudat, ultima postare aparuta pe blogul lui Mora, il eulogia pe antecesorul sau in functie. Ambii jurasera sa puna capat mafiei drogurilor din Mexic.

Francisco Mora, Dumnezeu sa il ierte!

Dealtfel, un drag prieten american care traieste de ani buni in Mexic, scrie ca situatia s-a deteriorat intr-atat de ingrijorator, incat americanii care isi traiesc traiul si isi mananca malaiul mai ieftin acolo, incep sa plece unul cate unul. Oamenii s-au speriat de cadavrele gasite in strazile unor orasele foste oaze de pace si liniste si incep incet sa plece, desi nici un american nu a fost tinta asasinilor.

Consemnul general intre acestia este urmatorul: ucizi un „gringo” si esti condamnat la moarte, executata cu torta cu benzina, pe parcursul a doua saptamani. Traficantilor le e o frica teribila de invazia trupelor americane, in numele unui „razboi impotriva drogurilor”, precum ar fi trebuit sa le fie afganilor, de „razboiul impotriva terorismului”.

E necesar sa intelegem ca in vreme ce SUA atata focul unui razboi de orice fel, ea nu face decat sa exacerbeze criminalitatea, haosul si destramarea societatii in sanul careia si-a declarat razboiul. In timp ce guvernul vizibil creeaza problema, cel invizibil, profita din plin de pe urma preturilor de acum ridicate. E mai bun „bussiness-ul” cu profit de 5,000%, decat cu doar 100%, nu ?  Ei, asta-i ce se intampla acum in Mexic. Precum scrie prietenul meu de la fata locului:

SUA nu mai face decizii. Nu poate nici opri traficul de droguri, dar nici nu il poate legaliza. Nu poate nici castiga razboaie, dar nici nu le poate abandona, nici sa castige bani, dar nici sa se opreasca din cheltuit, nu poate opri emigratia, dar nici sa isi asimileze emigrantii. Washingtonul poate sa isi dea cu ciocanul peste deget si sa observe ca doare, dar nu e in stare sa se opreasca din a-si lovi degetul.  Asta ar insemna sa faca o decizie, iar Washingtonul nu mai face decizii.”

Izbânda unor criminali

I-am dat o palmă, iar el mi-a spus: eşti ca fiul meu. I-am dat a doua palmă, iar el mi-a spus: sunt ca tatăl tău, apoi l-am luat de păr şi l-am pus la pământ”, a declarat el.  „I-am tras două gloanţe, unul sub braţ şi celălalt în cap. Nu a murit imediat. A mai durat o jumătate de oră”.

„Ne-am întâlnit cu Kadhafi pe o stradă, în timp ce el mergea cu copii şi cu tinere. El purta pălărie. I-am recunoscut părul. Un combatant din Misrata mi-a spus: este Kadhafi, să-l prindem”, a continuat acesta.

Ei arată spre camera de filmat un inel de aur şi o vestă pătată de sânge, care i-ar fi aparţinut lui Kadhafi şi pe care tânărul susţine că le-a luat înante de a-i lăsa pe combatanţii noului regim să-l ia pe Kadhafi, după capturarea sa la Sirt, în regiunea sa natală.

Potrivit acestora, numele celei de-a doua soţii a lui Kadhafi, Safia Farkech, şi data căsătoriei lor, 10 septembrie 1970, sunt gravate pe inel.

sursa Mediafax

Ați reușit netrebnicilor…Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen a declarat plin de cinism că liderul libian nu a fost niciodată ținta acțiunilor criminale ale organizației pe care o conduce și că efectivele militare vor fi retrase din Libia până la 31 Oct. Halal coincidență!

Restul poveștii îl cunoaștem prea bine: urmează „liberalizarea” economiei libiene cu tot ceea ce este de valoare urmând a fi „privatizat” către știm noi cine, iar cetățenii care până acum beneficiau de facilități nemaiauzite, vor fi supuși aceloraș programe de exterminare prin sărăcire programată, vaccinuri vestice și propagandă anti-familie făcută prin televiziunile de-acum „libere”.

A mai căzut un „dictator sângeros”: idioți din toată lumea, bucurați-vă!

Libia: cum înscenează CIA o revoluţie

Cinic cum sunt atunci când este vorba de acţiunile actorilor rataţi de pe scena mondială, am rămas totuşi surprins de aceste fotografii luate în Libia, cu prilejul aşa-zisei revoluţii împotriva dictatorului Muammar al Gadaffi.  Vorba ” a  picture îs worth 1,000 words”,  se aplică perfect în cazul de faţă.  O înscenare produsă de către serviciile secrete americane la comanda obişnuiţilor suspecţi, răzbate prin fumnul gros al propagandei pe care ar trebui să o recunoaştem ca ceea ce este.

Cu mulţumirile datorate lui Sergiu Bădan pentru semnalare, iată-le – ce simplu e să îi vezi pe mincinoşi, dacă gândeşti un pic…

Presa ne tot arată reportajele tragicelor evenimente din Libia. Haideţi să aruncăm o privire la așa zisul câmp de luptă (faceţi click pe poze pt. a le vedea în întregime):

„Acesta este un atac al aviației lui Gaddafi asupra revoluționarilor. Se crează impresia că explozia ori e înscenată, ori pilotul dinadins a aruncat bomba la o distanță mai mare. Atrageți atenția la oamenii de pe stradă, care merg în picioare fără nicio emoție. Dacă ar fi fost atacați în realitate, mulți din ei, probabil chiar și fotograful nu ar mai fi supraviețuit. E greu de imaginat că niște oameni care au căzut sub un atac aviatic s-ar comporta în acest fel, de parcă s-ar plimba prin parc.

Iar acesta este un punct antiaerian al revoluționarilor – oamenii se plimbă liniștiți pe cîmp deschis. Câți din ei ar rămâne în viață dacă ar avea loc un atac aviatic adevărat?”

Citește în continuare