Direct din filmele cu idioți: Elmo și United States Surgeon General, îndeamnă copiii să se vaccineze!

Dacă nu este suficient faptul că pe US Surgeon General (un fel de „capo di tutti capi” al doctorilor, precum US Attorney General este capo di tutti capi al magistraților americani), îl cheamă Vivek H. Murthy și are o mutră pe măsura extracției sale „americane” (barem fostul nostru cățel era născut acolo), pentru a ne convinge de faptul că imperiul este condus de către niște imbecili ceva mai cu ștaif decăt 99% dintre cei conduși de ei, parodia prin care idiotul-șef încearcă să manipuleze copiii să le ceară părinților vaccinarea cu toxicele și debilitantele amestecuri de metale grele, formaldehidă și materie organică derivată din țesuturi de fetusuri umane sau animale, ar trebui să pună capac ideii de pământ al libertății, democrației și a orice zboară se și mănâncă.

Priviți și vă minunați:

Două zâmbete la fel

Două zâmbete la fel

 

Printr-un video postat pe youtube de US Department of Health and Human Services (hi, hi, ce glumă sinistră..), Dr. Vivek H. Murthy împreună cu Elmo conving copiii despre importanța vacinărilor. În vreme ce Elmo își exprimă îngrijorarea în privința siguranței vaccinurilor, Dr. Murthy îi spune să nu își facă griji, deoarece ”este doar o ușoară pișcătură, care e absolut sigură”.

Murthy îi spune mai departe lui Elmo precum și audienței tv, „să spună tuturor prietenilor lor din Sesame Street, să se vaccineze deasemenea”.

Noroc cu cei 1 % dintre subiecții marelui licurici, care au priceput ce se află în spatele acestei odioase campanii de îmbolnăvire programată a populației- firește că am exagerat: de fapt aproape 50% dintre părinții americani educați, aparținând clasei de mijloc, oameni care dispun de mintea și de resursele necesare, refuză să își trimită copiii pe viață în tentaculele celor a căror bogăție depinde de bolile cronice ale viitorilor adulți. Asta a devenit o adevărată amenințare la adresa celor care ne vor obedienți și bolnăvicioși pe viață.

DO NOT get vaccinations for your children. They inject lots of non-belonging, non-natural stuff into your children. Why is the incidence of autism gone from basically zero per 3 billion in 1950 to 1 in 68 in 2015? They say that they are perfectly safe.

That is a big fat lie, and they know it. They (and no one else) can prove a negative, yet they love to wax all scientific and say that there are no negative side effects. Don’t take the chance that your child will become a vegetable. They are lying.

They are arrogant, lying shills for the drug companies. If the only tool that a person has is a hammer, then everything looks like a nail. They are completely clueless when it comes to health building.
I have no financial or any other reason to say this. They have massive financial and ego reason for saying good things about vaccinations.

Nu e de glumă, războiul e pe față pentru cine are ochi să vadă și minte să priceapă: iudele globaliste nu au nevoie de oameni sănatoși, frumoși, prosperi și independenți. Supremația lor constă numai în măsura în care noi ne lăsăm îndepărtați de Hristos Dumnezeu și de tot binele care izvorăște de la El: sănătatea, mintea, zilele lungi, prosperitatea etc.

Nu degeaba spune Bill Gates pe față că vaccinurile sunt doar o altă unealtă de control a populațieivedeți!

Aruncați o cheie franceză mare în mașinăria lor infernală și nu vă distrugeți copiii, în ciuda amenințărilor aruncate în vănt de către lacheii sistemului, chiar de-ar avea aceștia titlul de doctor în cv-ul lor.

Trimiteți-l pe Bănicioiu acolo unde nu strălucește soarele și salvați-vă copiii de soarta pregătită lor de leprele astea!

sursa: San Francisco CBS local

04 Aprilie, ploaie cu bombe – In memoriam

Se spune că cei care uită istoria, sunt condamnați să o repete. Ziua de astăzi are o semnificație particulară în contextul actual, în care suntem folosiți ca teren de desfășurare pentru marea încleștare pregătită de către marele licurici (astfel botezat de preșul de tristă amintire Băsescu), cu Rusia.

Astăzi, acum 67 de ani, cei cărora Parlamentul tocmai le-a înlăturat limita de 3,000 de soldați staționați pe pământul României, au lovit crunt din aer populația civilă a Bucureștiului, sub justificarea că România era aliată a Germaniei.

Practica stabilită de democratizare a țărilor vizate constă în masacrarea civililor și în distrugerea economiei,  nu doar în neutralizarea armatelor lor. București, Ploiești, Dresda, Hiroshima, Nagasaki…

În trei minute putem doar întrevedea magnitudinea abominației care s-a produs acolo – asemenea calamități nu pot fi înțelese cu adevărat decît de cei care le-au trăit:

Alarma

Pe la ora prânzului, un număr de 220 bombardiere B-17 (numite Fortăreţe zburătoare) şi 93 bombardiere B-24 (Libertador) au intrat în spaţiul aerian al României, venind din Italia. Cu puţin timp înainte de apropierea lor de capitală, autorităţile au dat alarma. După 22 iunie 1941 s-au făcut zeci de exerciţii, pentru ca populaţia să se adăpostească, astfel că, pentru mulţi bucureşteni, alarma din 4 aprilie părea a fi un exerciţiu.

Era o zi de marţi, iar oamenii se găseau la lucru sau cu diverse treburi în oraş. De exemplu, conferenţiarul universitar Ion Hudiţă nota că în cursul dimineţii a fost la Universitate, unde a discutat cu rectorul Horia Hulubei, după care a decis să se întoarcă acasă în cartierul Vatra Luminoasă. „De-abia m-am urcat în tramvai – era unu şi un sfert – şi s-a auzit alarma. Când să trecem de Piaţa Brătianu, sergenţi de stradă şi un comisar au oprit toate tramvaiele, invitând lumea să se adăpostească unde poate. Mă îndrept spre Piaţa Rosetti şi văzând toată lumea alergând îngrozită, m-am adăpostit în gangul unei clădiri vechi.”

Gheorghe Zane, profesor la Universitatea din Iaşi, se afla de câteva zile în Bucureşti; s-a dus la Staţia C.F.R. Basarab pentru a-şi ridica bagajele pe care le expediase din „Capitala” Moldovei. În Memoriile sale, el avea să scrie: „Alarmă ca şi în zilele precedente. Populaţia a crezut că este vorba de un nou exerciţiu şi s-a ascuns în adăposturi.” S-a conformat şi el, nebănuind ce avea să urmeze.

Ivor Porter, spion englez reţinut din decembrie 1943 în localul Comandamentului Jandarmeriei, împreună cu colegul său (tot spion) A.G. Chastelain, juca bridge. Peste mai mulţi ani avea să noteze că în ziua de 4 aprilie 1944, pe la ora 13,45 a auzit „avioanele de vânătoare trecând deasupra noastră, dar nu le-am dat nici o importanţă; zece minute mai târziu, primul covor de bombe a căzut în direcţia Gării de Nord. Ne-am uitat pe fereastră până a sunat telefonul şi i s-a spus subofiţerului să ne conducă la adăpost. Prima oară am stat acolo doar patruzeci de minute. Nu era un adăpost în adevăratul sens al cuvântului, era doar un coridor la subsol. Femei plângeau într-un colţ, convinse că rudele lor care locuiau în zona Gării de Nord fuseseră omorâte. Gardienii simţeau nevoia să iasă să vadă ce se întâmplă, dar erau obligaţi să stea cu noi; ca prizonieri eram în aceeaşi barcă cu ei. Chas [Chastelain] cânta la muzicuţă şi noi pălăvrăgeam despre război, prizonieri sau gardieni la fel de excitaţi de această schimbare în plictisul cotidian.”

În Gara de Nord se aflau câteva sute de moldoveni, evacuaţi, pentru a nu rămâne sub ocupaţia sovietică, de unde urmau să fie repartizaţi în diferite locaţii din Bucureşti, precum şi din provincie. Erau mai ales femei, copii şi bătrâni, într-o stare de totală deprimare şi derută. Îşi părăsiseră casa şi averea agonisită, iar acum aşteptau, flămânzi şi obosiţi, într-o gară pe care cei mai mulţi nu o văzuseră niciodată în viaţa lor. Când s-a dat alarma, aproape toţi au rămas în vagoane, deoarece nu aveau unde se adăposti.

Bombardamentul a fost descris de mai mulţi contemporani

În Jurnalul său, Ion Hudiţă scria că a văzut cu ochii săi avioanele „care treceau în valuri strălucind în lumina soarelui ca nişte păsări de argint lucios. Aud zgomot de bombe care explodau în apropiere, precum un fum alb în direcţia avioanelor, de pe urma exploziei şrapnelelor trase de artileria antiaeriană, de pe acoperişul blocului Societăţii Mica.”

Gh. Zane a trăit şi el emoţia bombardamentului: „Deodată a început să cadă o ploaie de bombe dinspre Gară înaintând în faimosul «covor» spre centru. Ne-am refugiat în subsolul hotelului Union la care locuiam, fără să ne dăm seama de primejdia acestui fel de adăpost. Bombele cădeau în jurul nostru, continuu… Afară părea că un infern se declanşase. În adăpost, copii au început să plângă şi unele femei să scoată ţipete. Încet, încet, bubuiturile s-au rărit, până când, după vreo oră, nu s-au mai auzit.”

Maria (Maruca) Cantacuzino-Enescu era împreună cu soţul, compozitorul şi dirijorul George Enescu, în palatul din Calea Victoriei (Casa cu Lei). Peste mai mulţi ani, ea avea să scrie: „Pe cerul senin de primăvară, huruit , salve de artilerie neaşteptate, explozii care ne smulg uşile din balamale, detonări formidabile făcând ţăndări geamurile în locul în care George Enescu îşi compunea cvartetul în mi bemol major. Alt cutremur, provocat de această dată de nebunia ucigătoare a oamenilor, răstoarnă şi dărâmă peste tot în jurul nostru casele peste locatarii lor, porumbeii zboară înnebuniţi în strălucirea metalică a rachetelor luminoase. Ultimul răcnet al geniului tehnic al secolului… progresele civilizaţiei ! Care întunecă albastrul cerului, acoperă soarele.

Scriitorul Mihail Sebastian, locuind mai departe de Gara de Nord, nu a resimţit bombardamentul cu aceeaşi intensitate: „La început crezusem că e un exerciţiu (fusese unul cu 3 ore mai devreme). Pe urmă, cînd au început bubuiturile, am crezut că sunt ale artileriei. Au fost vreo două zguduituri mai puternice, dar parcă nu de bombă.”

Efectele au fost devastatoare. După încetarea bombardamentului, oamenii au început să iasă din adăposturi. Mihail Sebastian nu părea prea mult afectat. În Jurnalul său, nota: „Cînd am ieşit în curte am văzut plutind nenumărate hîrtii colorate (manifeste probabil) şi am crezut că într-adevăr avioanele nu aruncaseră altceva decît manifeste… Primele zvonuri venite din oraş (o bombă pe Brezoianu, una pe Strada Carol) mi s-au părut născociri. Cînd am ieşit spre centru, o stranie agitaţie nervoasă însufleţea străzile, parcă mai mult din curiozitate decît din groază. Abea mai tîrziu ne-am dat seama de întinderea dezastrului.”

Gh.Zane a constatat foarte rapid proporţiile dezastrului: „se vedea arzând Athénée Palace, fum se ridica din alte părţi ale oraşului. Am ieşit cu Lena din hotel şi cu un sentiment de oroare ne-am îndreptat spre Athénée Palace care tot ardea, flăcări ieşeau de prin fiecare fereastră; ceva mai sus, pe Calea Victoriei, am văzut fumegând hotelul Splendid, aproape complet dărâmat, pe trotuare numai sticlă sfărâmată de la vitrinele magazinelor distruse de suflul bombelor. În spatele Ateneului devastat, mai fumega locul expoziţiei Comitetului de Patronaj. În sus pe Calea Victoriei, pe stânga şi pe dreapta, din loc în loc, clădiri dărâmate. Până în str.Frumoasă, mai toate geamurile făcute fărâme; călcam cu prudenţă şi ocoleam grămezile. Din str. Sf. Voievozi înspre Gara de Nord, bombardamentul făcuse îngrozitoare ravagii. Am văzut un tramvai surprins în mers; conducătorul mort stătea căzut cu pieptul lipit pe comenzi. N-am mers mai departe.”

A ieşit din adăpostul improvizat şi Ion Hudiţă, care şi-a continuat drumul spre casă pe jos, deoarece tramvaiele nu mai mergeau: „am văzut pe Bulevardul Pake, aproape de Calea Moşilor, ambele trotuare pline de geamuri sparte, iar sergenţii de stradă încercând să împiedice trecerea pietonilor, de frică să nu se prăbuşească pereţii clădirilor. Am văzut casa lui Taşcă; avea toate ferestrele sparte şi un balcon dărâmat. Am ajuns acasă pe la ora trei. Ai mei observaseră de la fereastra sufrageriei, împreună cu soacră-mea, sutele de avioane care străluceau în soare. De la Calea Moşilor până la Vatra Luminoasă n-a căzut nici o bombă. Până la ora 4 am aflat la telefon dezastrul din oraş, în special cartierul Griviţa şi Gara de Nord. Pe la 5 vine Mielu Mihăiescu cu maşina să vizităm atelierele şi garajele Societăţii pentru a vedea ce stricăciuni a produs bombardamentul. În Cobălcescu, cladirea n-a suferit nimic afară de ferestre, sparte toate. La Hotel Ambasador, a căzut o bombă chiar pe trotuar, spărgând toate ferestrele faţadei, precum şi ale Centralei noastre.”

Maruca şi George Enescu au ieşit pe terasa palatului Cantacuzino, de unde au privit teribilul spectacol: „La cincizeci de metri distanţă, ardeau oamenii pe acoperiş, unde se refugiaseră văzând că imobilul – hotelul Splendid, cu douăzeci de etaje – ia foc, fără putinţă de scăpare; maşini în flăcări, cu şoferul mort la volan, cu ocupanţii maşinii calcinaţi în adâncul ei, trecând în zigzag cu o viteză nebună, prin faţa porţii noastre, zdrobindu-se la prima cotitură a străzii; trecătorii fugeau fără ţintă, unde să se ducă? Făcuţi fărâme sub ochii noştri, de explozii ce îşi accelerau ritmul din minut în minut, zgâlţânau din temelii casa pe care nu ne hotăram să o părăsim, cu toate rugăminţile disperate ale personalului nostru devotat, preferând să murim pe teresa noastră, sub cerul liber, decât să ne îngroape de vii dărâmăturile vreunui adăpost nesigur. Dar mai ai noţiunea morţii în astfel de momente? Gândul la aceste adăposturi mă îngrozea mai tare decât exploziile şi prăpădul făcut de bombe, chiar dacă la picioarele noastre, la etajul al cincilea, suflul arunca bucăţi smulse din pavaj, mari cât nişte pietre funerare de mormânt de copil, şi doi pereţi ai sălii de baie s-au prăbuşit cu un zgomot infernal, într-un nor de mortar şi de praf, la câţiva paşi de noi. Atunci când s-a lăsat din nou liniştea – ce linişte ! …prin telefonul dat de o prietenă, am aflat că familia George Florescu, rude apropiate ale mele, care ne erau foarte dragi, erau îngropaţi de vii în pivniţă, sub dărâmăturile casei lor cu trei etaje, din care nici un zid, nici măcar scheletul, nu rămăsese în picioare, se străduiau cu disperare să le scoată cadavrele de acolo, sau pe cei ce mai trăiau încă, poate.

Când, pe la sfârşitul celei de a doua zile, cu mare greutate, familia cumnatului meu Nicolae a fost scoasă de acolo, una dintre cele patru fete, un înger de şaptesprezece ani, blondă ca o zână, murise, după o agonie ce a durat cât ziua precedentă, horcăind sub cărămizile şi mortarul ce o striveau, cu mama ei la câţiva metri, şi ea imobilizată, neputând face nimic pentru copila pe care o auzea gemând, deşi era, prin ce minune? nevătămată, sub o grămadă de dărâmături.

Dezastrul

Dezastrul din Gara de Nord şi din cartierul Griviţa a impresionat cel mai mult. Avioanele americane au vizat, cu precădere, Gara de Nord, instituţie civilă, în care se aflau sute de oameni, mai ales refugiaţi din Moldova. Profesorul Hudiţă s-a deplasat chiar în după amiaza acelei zile să vadă situaţia la faţa locului: „Vizităm cartierul Gării de Nord şi Calea Griviţei. Case dărâmate, copaci scoşi din rădăcină, străzi pline de moloz, pe unde nici nu putem trece cu maşina. Cordoane de soldaţi şi sergenţi de stradă caută să dirijeze circulaţia. Ambulanţe şi medici aleargă transportând răniţi. Grupuri de soldaţi şi cetăţeni caută să scoată de sub dărâmături cadavrele celor morţi şi pe cei care mai pot fi în viaţă. Mergem pe Calea Griviţei până la camera pe care o aveau închiriată Mircea şi Lizeta. Găsim în locul casei, o imensă groapă cu apă. Bomba căzuse chiar pe casă. Am aflat pe urmă că ei erau în oraş, în timpul bombardamentului, căci altfel ar fi fost făcuţi praf, ca toate cele vreo 7 persoane, din celelalte camere, care au fost toate mutilate îngrozitor.” A doua zi Hudiţă era încă sub impresia celor văzute în Gara de Nord: „Vai de bieţii refugiaţi din Moldova, care după ce şi-au părăsit gospodăriile, îşi văd acum pierdute în Gara de Nord puţinele lucruri pe care le mai putuseră salva.”

Gh. Zane a fost şi el în zonă: „Gara de Nord, Gara Basarab Mărfuri, Calea Griviţei grav lovite. Gara de pasageri, la acea oră, două după amiaza, era înţesată de călători, toţi sau aproape toţi refugiaţi din Basarabia şi Moldova. Pribegia lor lua aici sfârşit.”Ivor Porter a vizitat şi el zona respectivă: „Gara şi casele ceferiştilor din împrejurimi au fost grav avariate. Trenurile erau înţesate de refugiaţii din Basarabia şi Bucovina, astfel că pierderile de vieţi omeneşti au fost mari.”

Mihail Sebastian nota la 8 aprilie: „Ieri după-masă am fost în cartierul Griviţa. De la Gară la Bulevardul Basarab, nici o casă – nici una – n-a scăpat neatinsă. Priveliştea e sfâşietoare. Se mai dezgroapă încă morţi, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. La un colţ de stradă trei femei boceau cu ţipete ascuţite, rupându-şi părul, sfâşiindu-şi hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase puţin dimineaţa şi peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars. Viziune, atroce, de coşmar. N-am mai fost în stare să trec dincolo de Basarab – şi m-am întors acasă, cu un sentiment de silă, oroare şi neputinţă.”

O serie de crime inutile…

Concluziile desprinse de contemporani sunt unanime: bombardamentele americane nu aveau nici o justificare logică. A fost măcelărită populaţia civilă, lipsită de apărare, au fost distruse importante bunuri materiale.

Gheorghe Zane nota: „Bombardamentul din 4 aprilie şi cele următoare n-au adus, cred, nici un folos militar anglo-americanilor; războiul era decis când ele au început, n-au adus, sigur, nici un folos politic. Opinia publică şi fruntaşii politici aveau la această dată atitudinile fixate. O serie de crime inutile, comise în numele eliberării Europei.”

Maruca Cantacuzino-Enescu şi-a scris memoriile la vreo zece ani de la acel bombardament, fapt ce-i permitea să reflecteze asupra momentului: „Stând de veghe, alături de mama împietrită, la căpătâiul tinerei moarte, în frumoasa casă a lui Nicolae Cantacuzino, aproape intactă, în timpul nopţii de dinaintea înmormântării, pe când lumânările scoteau fum din belşug, luminând sau umbrind, rând pe rând, faţa dulce, de marmoră, încadrată de codiţe de aur, magnifice, şi gândindu-mă la miile de adolescenţi, de adolescente, de copii mici ucişi sau mutilaţi în acea zi de patru aprilie – de sinistră amintire – mi-au revenit în minte lacrimile vărsate de toate mamele românce, cu câţiva ani în urmă, pentru copilul furat şi asasinat, al lui Lindberg. Bucureştii, oraş înfloritor, zâmbind cu toate grădinile, cu buna sa dispoziţie, încrezător chiar în acel timp, oraş deschis, fără apărare anti-aeriană, ajuns în trei sferturi de oră în stare de ruine fumegânde, din ordinul ilustrului preşedinte Franklin Roosvelt; alt «bogat» subiect de meditaţii, amare sau condescendente, după dispoziţia fiecăruia. Pretextul??… declaraţia de război a României făcută Statelor Unite. Dar ce-am gândi oare despre un om mare ce ar ucide un copil pentru ca acestuia din urmă i-a scăpat un ţipăt de furie sau de frică? În tot cursul acestei perioade sumbre, ascultam la radio cu consternare şi revoltă, Vocea Americii, îndemnându-i, de patru ori pe zi, pe români, ca un ordin, să deschidă braţele Armatelor Roşii «eliberatoare» care înaintau, ameninţându-ne că altfel, ne vom cufunda, noi şi bunurile noastre, într-o mare de sânge. Mai aud şi acum vocea lugubră şi tonul răstit al speaker-ului ce ne transmitea acest mesaj de dincolo de Ocean. Acelaş speaker, fără îndoială, care, astăzi la Radio Internaţional, dojeneşte ţările ocupate că «se lasă conduse» de «tiranii de la Moscova», aşa cum îl numeşte Occidentul pe fostul său aliat din est. Ce logică!… Ce legi arbitrare ale celui mai tare, aplicate de cei mari asupra celor mici, asupra victimelor, până la urmă, născute din necesităţile cauzei lor.”

În acea zi de 4 aprilie 1944, au murit sfârtecaţi de bombele americane 2.942 români, iar 2.126 au fost răniţi. A fost un moment tragic, care nu trebuie uitat.

Autor: Prof. univ. dr. Ioan Scurtu

sursa articol: Revista Clipa

 

Ora pământului promovată de Radio Trinitas – ce face biserica, smintește lumea?

Cine stinge azi lumina, idiot se cheamă în cartea mea – iată de ce:

Așa-zisă oră a pământului e un simbolism aparent lipsit de substanță care va da senzații plăcute celor mai slabi de minte – chipurile au contribuit și ei la.. ce ? Economie adevărată de energie electrică nu se face stingând becuri si acelea ”eco”, după cum nici porcul nu se îngrașă într-o zi.

Parcă s-a idiotizat lumea: guverne și corporații promovează această prostie, ba chiar apar concerte organizate prin marile municipii de „ziua pămantului”. Idioții Clujului de exemplu, vor aprinde „lumânari eco” timp în care se vor uda de emoție pentru”binele făcut”!

De fapt există o semnificație adâncă în spatele acestei aparente gogomănii: sărbătoarea aceasta este una new-age, închinată zeiței Gaia, chipurile protectoarea pămantului:

Gaia

Gaia

La asta ne îndemnați cinstite fețe?

Cine va lua parte la festivitățile organizate de „ziua pământului”, se va inchina în mod simbolic unei zeități păgane, lucru interzis de Însuși Dumnezeu tocmai în I-a dintre cele 10 porunci:

„1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alți dumnezei afară de Mine.”

Numai un om fără de minte poate incălca atât de blatant poruncile Dumnezeiești, făcându-se părtaș cu nelegiuiții împotrivitori Domnului Hristos, desigur cu consecințele de rigoare.

Mai grav însă este faptul ca participarea e promovată la greu de chiar postul de radio Trinitas, al Patriarhiei Române. Cine oare a decis să împingă poporul ortodox direct în ghearele închinătorilor la idoli?

Putea decizia promovării naționale a acestei abominații fi luată de către un simplu redactor al postului de radio? Nu prea cred, mai ales ca până și la programul adresat copiiilor de ieri 27 Martie, realizatoarea a forțat idea participării la festivitățile „zilei pământului”, copiilor care ascultă emisiunea. Chiar a înnebunit lumea de pănă și biserica corupe sufletele copiilor?

Să credem că nimeni din sfântul Sinod nu cunoaște semnificația acestei sărbători păgâne? Eu unul mă îndoiesc de asta – de ce se tace? De ce se permite promovarea abominației, nu le e frică de Dumnezeul pe care îl reprezintă? Le va asculta El rugăciunile de mijlocire pentru poporul pe care l-au împins la împărtășirea cu necuratul? Trist.

Păi să mai dai Radio Trinitas cei 2% pe care îi cer zilnic prin undele radio?

Eu unul ca întotdeauna mă voi distra puțin, aprinzind toate luminile din casă și pornind motorul mașinii și farurile, la respectiva oră. În timpul acesta, la icoane va arde o candelă ne-eco, dar liniștitoare sufletului.

Candela

Să vedem ce mai zice lumea bună despre asta:

 

Inca o cacialma, ca sa-i faca pe unii sa creada ca fac „ceva”

Daca intr-adevar se vrea sa salvam pamantul de la dezastru, se actioneaza in alta parte, la marile fabrici care polueaza de milioane de ori mai mult decat noi. De milioane de ori mai mult decat autoturismele pentru care dam cateva mii de euroi ca sa aiba, catalizator sau filtru de particule, in timp ca marile corporatii care s-au mutat in China din avaritie, polueaza de nu se mai vede cerul, FIZIC, nu se mai vede cerul in marile orase chineze.

Ora asta e inca un praf in ochi pentru fraieri.
Daca se voia reducerea poluarii, se incuraja din anii ’70 fabricarea de automobile electrice, cand si suedezii si danezii aveau o productie mica, care a fost inabusita de marile corporatii.

Chiar si la ora actuala, autoturismul Tesla a fost un proiect mai mult personal, caruia nu numai ca nu a fost ajutata sau incurajata deloc, dar i s-au pus bete-n roate. Si acum cand se produce multe revista auto americane incearca sa o critice, gasesc niste chichite penibile, doar sa zica ceva de rau.

Cind aveam companie, porneam intentionat toate masinile iar acasa aprindeam toate becurile , dat drumul la plita electrica la cuptor. Tot sa fie vazut invers. Ca mine au facut majoritatea . Ca numai nebunii se iau dupa acesti gainari.

Energia la noi este nucleara si nu se poate opri si porni o centrala nucleara dupa cum vor prostii ce au baut cerneala la scoala .
Prosti sa puna botul vor fi, dar nu trebuie lasati sa ne conduca ! Porniti tot ce este electric sa iasa pe dos.Daca vor sa salveze planeta , sa o faca fara mine ! Mi-e imi place asa cum este.

Mai prieteni,sunteti cazuti in cap ??? ce ora pamantului?!

Pai avem 364 de zile JAF si in ultima zi, „ora pamantului” ?! ba nu vreti o ora a „prostimii manipulate” ? De strans, toti se strang la fel, la burta, insa cand e vorba de consum….sa vezi Las Vegasul- acolo consum !

Lumina s-a stins odata cu facturile din ce in ce mai umflate artificial de catre sforarii globalizarii. Vindem certificate verzi celor care au industrie grea si energofaga pentru ca noi sa consumam bunuri straine cumparate cu credite financiare.

Cand „luau porcii lumina” in epoca Ceausescu injura toata lumea

Sa-si stinga luminile aia care isi produc energia electrica din arderea carbunilor, a pacurii si a gazelor naturale – Noi astialalti, cu hidrocentrale si centrale nucleare nu avem nici o treaba cu aiureala asta.

Mergând în spatele aspectului neparticipării la imbecilitatea criminală a corektului-politik, noi ca neam ortodox nu avem absolut nici o treabă cu ziua zeiței Gaia. Pesemne că Bunul Dumnezeu își arată providența față de noi, căci astăzi este o vreme cu totul neprielnică manifestărilor, în toată țara.

sursa comentarii: Ziare.com

O apariție editorială interesantă

Vă semnalez o nouă apariție editorială demnă de luat în considerare. Tocmai s-a publicat la editura Babel o carte despre Mărturisitorii din perioadă comunistă, intitulată:

„Războiul împotriva creștinismului. Încununați martirii!”

Cartea se adresează publicului larg și conține o serie de eseuri pe tema comunismului, ce a reprezentat acesta și ce au reprezentat mărturisitorii credinței din acea perioadă. Sunt menționate clar, pentru toată lumea, motivele și criteriile pentru canonizarea lor. Cartea conține și câteva ilustrații, două portrete de deținuți, creionate de dl. Bandi, precum și alte ilustrații monocrom. Bonus, primiți și o icoană tipărită pe carton cretat, aceeași cu cea de pe copertă. Între capitole, poezii de Radu Gyr și Eugen Serea.

Cele 162 de pagini A5, pe hârtie albă de 70 gr., reprezintă un rezumat al războiului creștinului cu lumea, din mai multe puncte de vedere: politic, religios, social.

Cartea poate fi cumpărată de la editură, cu un preț de 15 lei. Dvs. trimiteți un mandat poștal cu adresa completă (15 + 5 lei) iar editura va trimite înapoi fără alte costuri, cartea, sub formă de colet. Alternativ, o puteți căuta și în librăriile ce comercializează cărți religioase, după data de 15-20 aprilie.

Mai jos două imagini ale cărții:

coperta

cuprins carte marturisitori

Cartea poate fi livrata si prin curier sau ramburs, destinatarul suportand costurile.

ADRESA EDITURII: str. LETEA, nr. 30 Bis, Bacau, Jud. Bacau. Pt. dl. Ionel Rusei. Mentionez si docuprint ”la” clicknet punct ro.

Unhappy working man

 The scam goes on:

Asasinatul lui Boris Nemțov – cui bono ?

Încep cu ceea ce e evident: asasinatul lui Boris Nemțov pare să fie exact ceea ce de ce aveau nevoie forțele care caută destabilizarea Rusiei – crearea de haos și mobilizarea cetățenilor ruși intr-un val de simpatie spontană, inducând concomitent concluzia cum că Kremlinul ar fi comis crima.

Boris și Boris

Boris și Boris

Logic vorbind însă, Kremlinului ii cade prost asasinatul șefului opoziției tocmai acum când vestul impune sancțiuni peste sancțiuni și in general nu scapă nici o ocazie de a il demoniza pe Vladimir Putin.

Maimuțăreala și admonestările liderilor vestici și a lacheilor lor autohtoni și auriți pe tema aceasta la adresa Președintelui Rusiei, sugerează că pentru ei, asta e para mălăiață de care avea nevoie taman în acest moment pentru a demonstra lumii cât de totalitar și de criminal este regimul de la Moscova. Nu este Vladimir Putin vre-un înger, dar nici tâmpit nu e.

Nemtov_McCain

Occidentalii sigur vor fi oripilați și vor aproba orice măsuri luate de politicienii lor, mergând pana la război impotriva Rusiei, dus deocamdată prin proxy de către Ucraina, pionul sacrificat.

Nemtov era o țeapă incomodă pentru Putin, desigur și un trădător al națiunii în sânul căreia se născuse, dar nu reprezenta vre-un pericol major care să provoace asemenea gest. Greșala lui fatală a fost că și-a deschis gura cum că se teme că Putin l-ar vrea mort.

De exact aceasta au profitat dușmanii Rusiei, unii pentru care asasinarea unui om nu prezintă probleme de conștiință câtă vreme aceasta avansează agenda lor. Prostul ineficient și cu gura mare care se debarasase de patru neveste, și-a primit astfel plata finală taman din partea celor pentru care lucra! Ironic, nu ?

Nemtov_bar

Așa se vede la o zi după – să vedem ce mai crede lumea bună:

Adica s-a intalnit cu tipa intr-un loc si s-au dus la o autoutilitara unde ii astepta asasinul?
Tipa pare implicata in afacere si ar putea sa-l fi atras in locul respectiv.
Daca nu mergeau exact la locul unde il astepta asasinul, nu ar fi fost omorat in acest mod.
Putin probabil sa fie asasinat comandat de Kremlin. Aveau si alte solutii, mult mai simple: accident (gen Diana), infarct samd.
Seamana foarte mult cu scenariul de la Timisoara, in care nu se stie cine a tras: agentii romani anti-Ceausescu sau agentii strani, ca sa starneasca lumea impotriva lui Ceausescu.

Poate abia acum a devenit convenabil sa fie asasinat (de rusi – ca sa scape de principalul opozant, sau de alte servicii – ca sa incerce gasirea unui lider mai puternic si sa stimuleze spiritele opozitiei). La ce rezultate a avut Nemtov, pare mai degraba ca lucra pentru serviciile ruse decat pentru opozitie – cam ca la noi, unde agentii sunt si la putere si la opozitie – Amedeo Lazarescu, Ghita samd)

Cand stii slabiciunea unui om, e asa de usor sa ii plasezi un (o) agenta.
Cred lumea a devenit mai greu de manipulat. Opozitia rusa nu prea exista si nu cred ca serviciile lor ar fi recurs la asa ceva, cand e clar ca asasinatul va fi speculat pentru incercarea de a ralia o opozitie mai puternica.

Nemtov_Timosenko_Porosenko

Miroase urat a MH17, adica baietii de peste ape cu executanti raketi.

Ciudata treaba – se pare ca moartea individului e mai convenabila și utila unei alte părți decât Kremlinului.

Nemtov_Biden

Nemtov_Biden

Trebuie sa ai probleme la mansarda ca sa spui ca Putin s-ar fi impuscat singur in picior ordonand, tocmai acum, asasinarea lui Nemtov…

Povestea e cusuta cu ata alba.

Prin acea declaratie legata de un posibil asasinat, Boris Nemtov si-a facut-o cu mana lui.
Un alt opozant al lui Putin a profitat de mingea plasata la fileu de catre Nemtov si a pus-o de un asasinat la comanda. Mai departe, mass-media Occidentala independenta si neaservita politic (ex. BBC) se grabeste sa-l arate cu degetul pe Putin care abia se trezise din mahmureala de dupa petrecerea dedicata victoriei din Ucraina.

Nemtov a fost ucis de cei care aveau nevoie de un martir pentru planurile lor de eliminare a lui Putin. Putin nu avea nici un motiv sa-si aprinda paie in cap printr-un asasinat spectaculos care sa inflameze toata mass-media.

Știre fierbinte de ultima oră: După ce Colin Powell a demonstrat fără putință de tăgadă în 2003 în fața plenului întrunit al Națiunilor Unite că Irakul deținea arme de distrugere în masă, acum a revenit arătând la fel de indubitabil cum și de către cine a fost comis asasinatul. Numai răvoitorii ar mai putea să îl contrazică:

Powell_explains_Nemtov_murder
sursa comentarii: ziare.com, hotnews.ro

Demantelarea economică a României continuă sub Klaus W Johannis: RAFO Onești la fiare vechi.

În fiecare zi îmi este reconfirmată validitatea alegerii mele de a petrece timp cu familia, în loc de a mă înghesui la vot pentru ce ?

Rafinaria RAFO Onesti va fi vanduta la fier vechi

Firma Petrochemical Holding din Viena, actionarul majoritar al RAFO Onesti (RAF), a decis sa vanda rafinaria la fier vechi, urmand ca terenul sa fie folosit ca platforma industriala pentru o serie de proiecte tehnice.

Pretul de vanzare a activelor si a utilajelor se va stabili in baza preturilor utilajelor pe piata second hand (utilaje folosite), dar nu poate fi mai mic decat pretul fierului vechi pe piata locala romaneasca in ziua semnarii contractelor de vanzare/cumparare a utilajelor”, precizeaza comunicatul.

sursa: business24
Pentru a înțelege magnitudinea distrugerii, iată ce înseamnă RAFO:

Rafinaria-RAFO-Onesti-va-fi-vanduta-la-fier-vechi

Tot omul de bună credință care a votat „schimbarea”, are o nouă dovadă că agenda generală de reducere a României la statutul de colonie lipsită de economie proprie, exportatoare de forță de muncă și de materii prime, e neschimbată.

Ce speranțe să mai avem că SRI în al cărui atribuțiuni intră citez Legea 51/1991 privind securitatea naţională a României, republicată 2014. Legea nr. 51/1991, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 190 din 18 martie 2014, Art. 3, se va auto-sesiza pentru a împiedica jaful, în întunericul numirii minoritarului Eduard Raul Hellvig la șefia sa ?

“Constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României următoarele:

f) subminarea, sabotajul sau orice alte acţiuni care au ca scop înlăturarea prin forţă a instituţiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români sau pot aduce atingere capacităţii de apărare ori altor asemenea interese ale ţării, precum şi actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuinţare a structurilor necesare bunei desfăşurări a vieţii social-economice sau apărării naţionale;

Poate fortul bursier al Fundației Soros și director al filialei Cluj a acestei fundaţii, Eduard Raul Hellvig, să facă altceva decât sa gireze mai departe „sugestiile” primite din partea mai marilor săi din lojă ? Cum comentează românii numirea sa pe Hotnews:

Daca facultatea de stiinte politice se considera „carte”… ce sa mai spunem de ingineri, medici, informaticieni.

Eu cred ca aceasta facultate plus aia de „Colegiul de aparare..etc” se considera smecherii, nu carte adevarata.

Daca iti iei consilieri oameni cu facultati si sectii aproape anonime, cand sunt in aceasta tara oameni cu studii la universitati de prestigiu din strainatate si „afara”….inseamna ca nu pui pret pe competenta.
Nu mai spun ca ar trebui sa-ti consilieri cu practica in companii in care stii sigur ca au fost selectii pe baze normale – adica insemnand competenta.
Succesuri!!!

Papagalul de Hellvig e fost conservator, posibil securist si mason rosu, din gasca lui Dacian Palladi de la Oradea.

Lipitoris Mioriticus, cunoscuta si sub numele de Lipitoare Mioritica, este cea mai raspandita specie din habitatul politicii romanesti. Nascut in jungla fostei nomenclaturi, este perfect adaptata pentru parazitarea aparatului de stat. Astfel, isi incepe cariera intr-o institutie si continua sarind dintr-una in alta, evitand cu sfintenie coerenta idelogica slujbe reale (multinationale, firme fara legaturi cu statul) sau afacerile proprii. Acestea de urma exista insa numai sub controlul altor membri ai haitei si, intotdeauna, in legatura cu institutia din care face parte la un moment dat.

Se poate completa că prin apartenența sa la masonerie precum și prin calitatea sa de pion al lui Soros, Eduard Raul Hellvig nu este nicidecum mioritic, ci doar parazitează spațiul mioritic. Cred ca prin aducerea sa la șefia SRI, Klaus Werner Iohannis subminează efectiv (din necunoaștere?) eforturile ofițerilor de bună credință ai serviciului de informații românesc. Toate secretele acestuia, ajung automat în mâinile dușmanilor țării. Ăsta da lucru bine făcut !

O Românie nouă – vremea ei a venit!

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 223 other followers