”Securiștii români sunt proști de bubuie”

Ofițerii români de informații sunt proști de bubuie, dar le place să creadă contrariul; mai grav, trei sferturi dintre ei au preocupări fără legătură cu siguranța națională, activitatea lor informativă fiind, cu indulgență spus, slabă. Nici nu e de mirare că în fruntea SIE a ajuns, la un moment dat, un fost șofer de al lui Soros. Sunt foarte activi, în schimb, în ce privește exercitarea controlulului asupra politicii: în proporție de peste 80%.

Cutremurătoarele afirmații de mai sus nu sunt desprinse din recenta serie ”Noi suntem statul”, cum ați putea crede, ci au fost făcute încă de acum un deceniu și jumătate, într-o carte a unui personaj care a cunoscut extrem de bine lumea serviciilor, grație pozițiilor politice de vîrf.

Ne referim la fostul premier Radu Vasile, cel care, la doi ani și ceva după demitere, a lansat cartea ”Cursă pe contrasens”, în 2002, în care făcea relatări extrem de interesante despre respectiva perioadă.
Zilele trecute, s-au împlinit patru ani de la moartea prematură a fostului politician, un moment de care nu și-a prea amintit nimeni. Dar, despre unele lucruri scrise de el cîndva, merită cu vîrf și îndesat să ne amintim, mai ales acum.

A fost, poate, primul personaj post-decembrist care a vorbit public despre superstructura care conduce, de fapt, statul român după revoluție; din păcate, motive obiective au făcut ca semnalele lui de alarmă să rămînă în anonimat.
Pe de-o parte, ne aflam în perioada de glorie a tabloidelor, cînd sînii goi și titlurile fără perdea marginalizau articolele serioase; pe de alta, Vasile era căzut în uitare și dizgrație politică. În fine, era greu de crezut că lucrurile sunt chiar atît de grave într-un moment cînd ne pregăteam de admiterea în UE, după care, credeam noi, toate belele noastre ar fi dispărut ca prin farmec.

15 ani mai tîrziu constatăm că suntem în UE, că belelele nu au dispărut cîtuși de puțin iar controlul exercitat de servicii e mai profund ca oricînd.

Nu ne putem plînge că nu am fost preveniți, însă.

Vom prezenta, mai jos, fragmente din tulburătoarea carte a lui Radu Vasile, el însuși suspectat și acuzat public, chiar, de către Emil Constantinescu, de a fi fost un om al structurilor. În orice caz, ca fost premier și ginere al unui fost general de Securitate, Radu Vasile chiar știa cu ce se mănîncă subiectul în cauză. Afirmațiile lui, simple, seci, dar curajoase merită reamintite fie și pentru că cei 15 ani scurși fac să le putem analiza azi cu alți ochi. Îngroziți, am spune.

Romania – condusa de Partidul Structurilor

”În România a vorbi despre ideologii după 1989 este mai degrabă un exerciţiu lingvistic. În România de azi, o ţară a partidului unic, Partidul Structurilor, ideologiile sunt vălul de pe frontispiciul partidelor, dar un văl care, dacă nu este ales în chip aleatoriu, atunci în mod sigur e unul formal, al cărui rost e unul pur decorativ(…)
În aparenţă în România sunt mai multe partide. În realitate nu există decât un partid, cel al Structurilor, prin Structuri înţelegând matricele sociale alcătuite din foştii securişti şi cadrele apăratului comunist de partid. Aceste matrice, veritabile pârghii de putere în organismul societăţii, au pătruns peste tot, în mass-media, în lumea afacerilor, în reţeaua bancară privată sau de stat, şi fireşte în toate partidele, împrumutând cameleonic chipul ideologiei partidului în care s-au refugiat. Fluxul şi refluxul schimbărilor politice au lăsat netulburat stratul adânc al apei în care se adăpostesc aceşti supravieţuitori cu stabilitate de miriapode şi cu elasticitate de amoebe. Se mişcă în orice direcţie, iau orice formă şi au un arghirotropism înnăscut”.

Oamenii politici – obligati sa faca parte din structuri

”Dumnezeul lor de acum e banul, iar în mintea lor nu poate încăpea gândul că există oameni care să nu poată fi cumpăraţi, şantajaţi sau intimidaţi. Sunt latenţi, dar ies la suprafaţă prin prelungiri pseudopodice, pe care fireşte că le poţi tăia, însă degeaba, se regenerează miraculos ivindu-se din nou, printr-o nouă prelungire pseudopodică al cărei chip e altul, deşi structura din care a răsărit e aceeaşi(…)
Un om politic, dacă vrea să mişte cât de cât, nu numai că este silit să se supună coerciţiei exercitate de Structuri, dar, mai mult, el este obligat să facă parte din Structuri. Cine nu face parte din Structuri este un pion a cărui eficienţă este nulă. Aceasta este teza mea: nu te poţi păstra la putere dacă nu faci parte din Structuri, tot aşa cum nu te poţi mişca eficient pe tabla de şah dacă nu te foloseşti de câmpurile de forţă ale ei”.

Afaceristii de succes vin tot din structuri

”Cei mai de succes oameni de afaceri provin din Structuri. Luaţi-i pe rând şi veţi vedea că toţi au acelaşi trecut, se trag din aceeaşi pepinieră instituţională. Puieţii lor, fiii, ginerii, nepoţii sunt croiţi pe acelaşi calapod, şi cum cine se aseamănă se adună, toţi se ştiu şi se recunosc între ei”.

Marioneta de la SIE si marginalul de la SRI

”Când Emil Constantinescu declara la sfârşitul mandatului prezidenţial că a fost învins de Structuri, dădea glas unei stări de fapt incontestabile. Şi totuşi avusese la îndemână un interval de patru ani de zile, nu un an şi nouă luni cât mi se acordaseră mie, ţinuse în mână toate pârghiile prin care ar fi putut să schimbe ceva, şi în loc de asta a reuşit doar să zgârie la suprafaţă crusta unei lave ce mocnea slobodă în craterul Structurilor, în aşteptarea alegerilor din 2000. S-a mulţumit să numească la conducerea SRI şi SIE nişte oameni cât de poate de amabili, dar a căror incompetenţă în materie era vizibilă cu ochiul liber. Harnagea a fost precum o marionetă pusă în fruntea SIE spre a da instituţiei o aparenţă nouă şi democratică, în vreme ce sub el ofiţerii de securitate îşi vedeau de treabă fără ştiinţa şefului lor. Costin Georgescu, ceva mai răsărit decât omologul lui de la informaţii externe, n-a reuşit nici el să pătrundă în hăţişul foarte bine organizat al SRI, fiind silit să patroneze de faţadă o instituţie ai cărei ofiţeri şi-au profesat netulburaţi meseria învăţată după nişte norme ieşite din uz”.

Cum livrau serviciile informatii ”secrete” date de CNN

”Cât am fost prim-ministru, aproape toate informaţiile „secrete” externe pe care cele două servicii mi le-au pus la îndemână le ştiam deja de la CNN. Nu-mi amintesc decât de două împrejurări în care să fi simţit că aceste servicii au, cu adevărat, o utilitate din punctul de vedere al prim-ministrului. Înaintea vizitei în Franţa, am fost informat că francezii de la Renault nu au nici cea mai mică intenţie să investească iarăşi în fabrica de automobile Dacia, pe care o considerau definitiv compromisă din punct de vedere tehnic şi financiar(…) A doua împrejurare în care SIE a dovedit că există pentru mine a fost în timpul mineriadei din ianuarie 1999, când am fost înştiinţat că în urma tulburărilor sociale care scăpaseră de sub control în ţară, ambasadorii acreditaţi la Bucureşti se pregăteau să îşi trimită familiile acasă, restrânseseră personalul la minimul necesar şi stăteau cu bagajele făcute aşteptând cursul evenimentelor”.

Doi consilieri din trei: serviciile sunt cu ei!

”În privinţa consilierilor mei, situaţia nu era mai roză. Din cei 14 consilieri câţi am avut la început, 10 îmi fuseseră strecuraţi de SRI, SIE şi Cotroceni sub pretextul pregătirii ireproşabile în domeniile lor de specialitate. Doi dintre ei erau ofiţeri SIE, alţi doi erau ofiţeri SRI, iar patru îmi fuseseră recomandaţi de preşedintele statului. De pildă unul dintre ei, un medic ce se vroia consilier pe probleme de sănătate, mi-a fost recomandat de Constantinescu pe motiv că „ştie să facă o extraordinară revistă a presei”! (…) Toţi aceşti 10 consilieri ce-mi fuseseră vârâţi sub pulpană erau ochii şi urechile instituţiilor care îi trimiseseră acolo”.

”Politicii” de la SPP

”Politizarea cadrelor în SPP este masivă. Ea se datorează lui Constantinescu, dar şi celor dinaintea lui, şi mai ales celor de după el. În mod normal, un ofiţer nu trebuie să fie implicat politic. Aceşti ofiţeri ar trebui să fie un corp de profesionişti fără culoare politică şi fără activităţi colaterale. La noi fiecare schimbare a puterii e urmată de un cutremur în SPP. Cad capete şi se ridică peste noapte altele în loc, apoi cei retraşi revin şi capetele căzute se întorc din nou. România e ţara în care, fără nicio exagerare, poţi deveni general SPP în mai puţin de patru ani de zile, un interval suficient pentru a te chivernisi în aşa fel încât noua putere să nu prea mai aibă ce să-ţi facă”.

Se cred destepti, dar sunt ingrijorator de prosti

”Ofiţerii serviciilor secrete trăiesc cu convingerea că ei alcătuiesc o castă de români adevăraţi, inteligenţi şi iscusiţi, când de fapt gradul de inteligenţă al ofiţerilor este îngrijorător de scăzut.
Marea dramă e că trei sferturi din munca ofiţerilor de securitate din România se iroseşte în chestiuni care nu au nicio legătură cu siguranţa statului. Cât am fost prim-ministru, toate informaţiile pe care le primeam erau de o superficialitate înmărmuritoare, şi nu puteai să nu te întrebi, aflându-le, ce rost au de fapt serviciile secrete în România”.

Baietii din Structuri se considera elitele tarii

”Una din trăsăturile de bază ale Structurilor e că cei care le aparţin sunt convinşi că alcătuiesc o elită: au mândria castei din care provin, tendinţa de respingere şi de dispreţuire a oricui nu face parte din aceeaşi structură. Când rostesc cuvântul „elită”, ei nu se pot gândi decât la ei înşişi, şi li se pare neverosimil că în ţara asta ar mai putea fi şi altfel de elite, de un fel radical deosebit de cel ştiut de ei(…) Românii trebuie să înţeleagă că triumful deplin al Structurilor s-a petrecut la alegerile din 2000. Occidentul se înşală dacă crede că schimbarea de limbaj şi de ideologie a Structurilor reprezintă o schimbare de profunzime a oamenilor lor. Realitatea e că ei nu pot gândi altfel, indiferent de circumstanţă. Pentru ei dublul limbaj şi dubla gândire sunt a doua lor natură. Când li se adresează occidentalilor, ei chiar cred sincer în ceea ce spun, sunt convinşi de deschiderea lor occidentală şi de vocaţia lor capitalistă, dar de cum se întorc în ţară şi se închid în biroul lor, măsurile pe care le iau sunt cele ale mlaştinii dâmboviţene. Tot ce au luat de la capitalişti e luxul, dar fiinţa lor intimă poartă tarele dublei gândiri. Personalitatea lor e scindată într-o parte de uz oficial şi public, a cărei înfăţişare e cea a europeanului spilcuit cu deprinderi democratice, şi într-o parte intimă, şi tocmai de aceea adevărată, a intrigantului cu apucături fanariote”.

Serviciile controleaza 80% din clasa politica

”Cine crede că-i poate schimba intrând în sistemul lor şi modificând lucrurile dinlăuntru uită că o dată intrat acolo va semăna leit lor, împrumutându-le mândria de castă, dispreţul şi lipsa de scrupule. Mass-media, serviciile secrete, partidele politice sunt toate controlate de ei. Procentual, cam 80% din clasa politică românească este expresia Structurilor. De aceea ea nu merită să existe, cum nici Parlamentul României de după 2000 nu-şi merită numele. Când privesc acest for legislativ, aşa cum apare el azi, îmi dau seama că există viaţă după moarte. Oamenii aceştia au murit de mult şi totuşi mai trăiesc. Cum să numeşti Parlament un loc în care nu se întâmplă nimic? Nu mai există dispute, nimeni nu se mai ceartă cu nimeni, există un consens de tip abulic, ca o înţelegere între oameni a căror voinţă a fost neutralizată. Motivul pentru care clasa politică românească nu merită să mai fie e că din ea nu se vor naşte vreodată bărbaţi de stat. Iar scopul clasei politice tocmai acesta este, să creeze un mediu din care, chiar dacă rar şi anevoie, pot să apară oameni cu stofă de conducători de stat”.

De ce fluiera vintul prin fișetele serviciilor

”Gândiţi-vă că majoritatea ofiţerilor dintr-un serviciu secret lucrează toată viaţa şi ies la pensie fără să fi aflat măcar o informaţie despre care să poată spune că e secret de stat sau informaţie ultrasecretă. Ceea ce nu-i împiedică pe ofiţerii SRI să aibă fişiere întregi cu dosare considerate secrete. Iar când deschizi şi vezi ce se află în ele te apucă râsul. Fraude fiscale de câteva miliarde de lei, oameni de afaceri străini care au prejudiciat statul român cu milioane de dolari, interceptări telefonice oficiale etc. În schimb, când e vorba de pagube uriaşe, cum a fost jefuirea Bancorexului sau prăbuşirea FNI, nu afli niciun dosar care să te lămurească ce s-a întâmplat de fapt. Explicaţia e simplă: până în 1996 serviciile secrete şi puterea politică au lucrat mână în mână, unii furnizau informaţia şi ceilalţi luau decizii, în avantajul ambelor părţi. În rest, obsesia secretelor de stat e o trăsătură de caracter a românilor”.

Fostii securisti – instanta morala suprema a Romaniei

”E bine să ne lepădăm de obiceiul de a privi serviciile secrete ca pe nişte alambicuri de taină la care nu au acces decât cei privilegiaţi. În schimb, există o castă a foştilor ofiţeri de securitate care au folosit informaţiile obţinute în timpul muncii lor în scop personal, intimidând şi şantajând oponenţii care aveau nenorocul să se pună de-a curmezişul afacerilor şi intereselor lor politice. Această castă a ofiţerilor de informaţii cu educaţie comunistă se consideră instanţa morală şi patriotică a României. Această castă e activă şi nu va dispărea decât după 2008, căci abia atunci se va putea vorbi de o dizolvare treptată a ceea ce eu numesc în această carte Structuri. Până atunci, ele îşi vor vedea de treabă îmbogăţindu-se, prosperând şi străduindu-se să scape de obişnuinţa de a gândi care le-a fost inculcată pe timpul comunismului”.

Fost sofer la Soros, ajuns director la SIE

”Cât priveşte SIE, el a scăpat până acum controlului vreunui factor politic. Harnagea putea să fie orice, dar nu şeful SIE. De fapt, nici nu a avut de-a face cu acest serviciu. Fost şofer, timp de doi ani, la Fundaţia Soros, de unde şeful lui, Alin Teodorescu, l-a dat afară, s-a aciuat la România liberă. De aici, Petre Mihai Băcanu l-a plasat în anturajul lui Constantinescu, la Fundaţia Pentru Democraţie. Cu omul acesta, bon viveur, cu buze groase şi senzuale, trădând aplecări spre bucuriile vieţii şi nu spre împlinirile profesionale ale unei munci de informare, nu m-am întâlnit decât de două ori în afara întrunirilor CSAT-ului şi nu am făcut decât să ne întreţinem amical asupra unor chestiuni care nu aveau nicio legătură cu serviciul pe care îl conducea. Ca premier, alături de el am trăit cu impresia că România nu are un serviciu de informaţii externe”.

Partidul Structurilor si strainatatea

”„Săritul peste cal” este poate expresia cea mai potrivită pentru a descrie maniera în care cea mai mare parte a liderilor politici români au înţeles şi înţeleg să răspundă exigenţelor străine. Exerciţiul dublului limbaj a atins astăzi la reprezentanţii Partidului Structurilor din România cote extraordinare. Unii dintre ei au împins virtuozitatea acestui exerciţiu la un nivel atât de înalt încât pot avea simultan în minte două idei contrare în care cred cu aceeaşi tărie, fiind sincer convinşi de ele. Numai că pe una o împărtăşesc partenerilor externi, iar pe cealaltă o aplică în ţară. De aici neîncrederea occidentalilor în politica românească, şi tot de aici deficitul de imagine al României”.

Adevarata putere apartine Structurilor

Una peste alta, Radu Vasile s-a dovedit un optimist incurabil. Încredințarea lui că hidra serviciilor va dispărea din politică la scurt timp după integrarea în UE a fost, din păcate, fără acoperire în realitate. Au trecut 15 ani și brațele hidrei s-au întins încă mai sufocant în jurul întregii societăți.
Vasile a avut, totuși, o viziune corectă atunci cînd a estimat, în finalul cărții lui, că e o lucrare prematură raportat la societatea română:

”Această carte este un act de curaj. Ea este o explicaţie, nu o justificare. Este încercarea de a reda, pe întinderea unui scurt interval de timp, fenomenul politic românesc. Dar, mai presus de orice, această carte este expresia curajului de a arăta cititorului român că adevărata putere aparţine Structurilor. Sunt evenimente şi nume pe care le-am trecut sub tăcere, pentru a menaja orgoliile politicienilor de azi. În această privinţă, cartea mea apare prea devreme. Dar o eventuală nouă ediţie a ei, poate peste câţiva ani, va da negreşit în vileag lucruri care, acum, nu pot fi spuse. Cu sau fără aceste dezvăluiri, caracterul aparent al lumii politice se va menţine în România cel puţin încă un deceniu. Iată de ce acest epilog este mai curând despre viitor. Căci nimic nu se va schimba semnificativ în plan politic. Nu este o întâmplare că România are în continuare ca imn naţional o poezie paşoptistă al cărei îndemn este „Deşteaptă-te, române!” Prin acest imn se recunoaşte în chip oficial că, la peste 150 de ani de la revoluţia din 1848, românii mai au încă nevoie de îndemnul de a se deştepta”.

sursa: Gazeta de Cluj

 

Corupția mare, versus corupția mică – ce se ascunde în spatele acțiunilor șefei DNA

Aflăm cu multă pompă și emfază că L.C. Kovesi se bate cu corupții și promite să stârpească mafia. Măi, măi, dar cum să nu se bucure tot omul de bine ?

L.C.Kovesi: Nu cedam! Noi ne luptam cu mafia si nu o sa ne lasam

Propun să luăm un respiro înainte de a ne scurge în stradă cu alde’ #rezistenții lui pește prăjit.

Înainte de a ne avânta să credem că D-na  ar fi vre-o cavalereasă îmbrăcată în armură strălucitoare, sau măcar curva Franței, ar fi bine să ne întrebăm dacă asta nu e de fapt o bătălie între două găști de corupți:

 

Primii locali, care țin cu orice preț să nu sufere nici măcar pedepse modice de 2-3 ani în pușcărie privilegiată, dornici chiar să plătească precum Udrea pentru a rămâne în libertate, pentru a se bucura de averile neconfiscate după eliberare.

A doua, mult mai puternică, parșivă și care controlează atît presedinția cât și pe vajnica cavalereasă, vizînd pe mai departe pădurile, petrolul, aurul și sigur, chiar sănătatea copiilor Români, prin țintele sporite de vânzare de vaccinuri, după cum dovedește isteria vaccinării rujeolice.

Asta e în esență tot.

Să nu ne înșelăm cumva cu gândul că coloneleasa Dogioiu responsabilă de ziare.com , sau U.M. Digi24 ne informează. Sarcina lor e alta.

A noastră treabă ar fi să nu ne lăsăm antrenați întru-un fals război. Corupții preferați ai altora, nu sunt cu nimic mai buni decât cei autohtoni.

Preferabil ar fi fără, dar până atunci, răul pe care îl cunoaștem este mult mai impotent decât cel încă doar întrezărit.

 

Vai, ce mai eveniment! euro-adunătura…

S-au adunat leprele cocoțate la putere pentru a-l întâmpina pe mai-marele-komisarilor-ue.r.ss – ce mai gală, ce mai proiecții pe ecrane, ce mai pompă, ce mai figuranți…

euro-gunoi

ue-kolhozul e pe drumul sigur către groapă, dar în frica sa, caută să se reasigure cu ajutorul unor slugi devotate și tembele, că ar fi încă în control.

Semnul bun e că arată cam dezumflat, de-a dreptul speriat acest Juncker.

Frica de a vedea șandramaua ue-kolhoznică scârțâind din balamale l-a pus cu botul pe labe, astfel încât acum este de-a dreptul prietenos cu cei cărora pînă mai nu demult, li se adresa de sus.

Aș vrea să îl mai văd la noi doar odată: atunci când un adevărat Președinte al României (nu un manager de colonie cum avem acum), va ține un discurs de 15 minute în fața națiunii, discurs în care va enumera motivele pentru care România părăsește efectiv imediat kolhozul.

 

Comunist căcăcios

Comunist căcăcios

Vreau să-i văd gușa tremurând acestui dictator cu ștaiful unui mărunt birocrat neales de nimeni și să mă bucur de uluiala de pe fața lui de prost. 

Apoi să ne gestionăm cele ce nu au fost încă furate de „prietenii” noștri mai mari.

Bate un suflu de eliberare a națiunilor Europene de sub cizma ue. Ar fi cazul să ne orientăm astfel încât să ne împingă înainte.

Ilici se pupa cu coruptu’ Juncker! Ne apare astfel, gigantica holograma a istoriei Romaniei de 27 de ani…. Secu’ se pupa cu Westu’. Secu’ vinde Romania pentru a-si pastra privilegiile, Westu’ distruge economia Romaniei pentru a-si salva pietzele si linistea sociala interna.
Juncker a cuvantat….cuvantari,

adica a spus nimic.Discursul a fost in cel mai pur stil stahanovist caracteristic kolhozului Euromusulmania. Culmea ilogicii, salariatii din kolhoz se numesc-KOMISARI,exact ca pe timpurile de trista restriste, alea komuniste.

Roexit – o idee naturală.

 

sursa comentarii și unele foto: ziare.com

Macroul, pedofilia și viitorul Franței.

Această pălămidă mai înaltă din mijlocul bălăriilor politruce,are o mare vulnerabilitate: în toată lumea civilizată relația unei femei mature și profesoară a elevului cu un minor, se numește pedofilie și nu este prescrisă ca faptă (penală-nb), niciodată.

Oricând, rețineți bine oricând, conform legislației franceze, mamaia care îi este nevastă poate fi băgată la pușcărie în orice moment.

Orice cetățean poate depune o plângere contra ei doar de amorul respectării legilor. În USA o asemenea faptă e (pasibilă de-nb) peste 20 ani de pușcarie fermă.

În curând Franța va ajunge de râsul lumii mai tare decât arabii în revista aia care a provocat atentatul generator de Je suis Charlie.

Acum e care pe care – ori creștinii cu frică de Dumnezeu câștigă băgând mamaia amatoare de prospătură minoră la pușcarie, ori amatorii de homo și sex în grup pe stradă.

Abia de acum Franța napoleoniana și gaulista are o mare problemă – va accepta (sau nu-nb) să fie transformată în Macronia pedofilă?

Dacă se trece peste acest eveniment absolut degradant pentru Franța se va produce în școli un adevărat dezstru, profesorii vor putea face sex cu elevele, profesoarele cu elevii, elevii între ei filmați de profesori,etc.

Deci o debandadă generalizată pentru că nu o să poată fi pedepsiți dând exemplu … președintele și Prima Pedofilă a Macroniei.Cât timp Prima Pedofilă a Macroniei este în libertate, practic justiția Macroniei nu poate judeca nici un caz de pedofilie.

E de o gravitate excepțională. Numai în Franța se poate întâmpla ca soțul să fie de aceiași vărsată cu fiica… vitregă. Acum nu cred că se mai știe în familia aia cine și cu cine face sex. Dar dacă e iubire, sexul nici nu mai contează. Vive La Macronerie!

sursa.

Harry Ilan Laufer: o stea în plină ascensiune pe firmamentul României..

Nou-nouțul bătut ca o monedă aurită Secretar de stat în Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat, Harry Ilan Laufer, pare a fi un tânăr extrem de talentat, care la cei doar 33 de ani ai săi, și-a încununat cariera de afacerist de succes, cum altfel mai bine decât servind țara!

Care țară nu e exact sigur, deoarece dânsul deține și cetățenia israeliană, dar oricum Facultatea de Sport a făcut-o la noi, deci haideți să asumăm că e de-al nostru.

Performanțele financiare ale lui Harry Ilan sunt spectaculoase, făcându-te să te întrebi dacă nu „de-a cui o fi”, barem „în ce zodie s-a născut”? Dânsul s-a lansat în Moldova prin deschiderea la Chișinău a unui mall, plus ceva țoale cu ștaif, afacere cu care mai târziu s-a extins și în România, aducând lanțul Hennes & Mauritz, sau H&M cum sunt cunoscuți la noi.

Succes de succes și un zâmbet de milioane!

Succes de succes și un zâmbet de milioane!

Se pare că Harry Ilan s-ar fi extins și în afaceri imobiliare și construcții, ajungînd la brilianta performanță de a deține o casă în Corbeanca plus câteva intravilane, 7 apartamente în București, 3 ceasuri care costă fiecare cât un Logan nou și un Mercedes clasa S, dovedindu-i astfel pe cocălarii care își iau mașini de lux și stau la bloc.

Departe de a fi invidios, nu pot decât să salut faptul că asemenea afaceriști de mare calibru sunt în fine numiți în poziții de înalți demnitari publici chiar și de către un guvern de înclinație socialistă, cum este cel PSD, care a desfințat plafonul CAS de 5 salarii medii, întru taxarea celor care câștigă în mod cinstit mai mult de 10,000 Lei/lună, căci așa spus-au Marx, Lenin, Engels și gașca, să rupi pielea de pe burghezie!

Cum  să încurajezi mai bine mediul de afaceri, decât numind un reprezentant de vîrf al acestuia, într-o poziție de unde poate învăța pe tot românul că și el are o șansă în țara lui și cum să ceară fonduri ue ca să tocmească  de o afacere! De la Constanța și până la Oradea bătut-a prosperul și proaspătul nostru demnitar țara întru împlinirea nobilei sale misiuni!

Trag nădejde s-o facă încă mult și bine împrăștiind prosperitatea sau iluzia ei, românilor care aleargă pe morișca infernală a unui serviciu sau altuia, lipsiți de orice perspectivă reală de a vedea un trai mai bun în timpul vieții lor.  De fapt acum realizez că nu sistemul corupt e de vină pentru starea economică precară a oamenilor, ci faptul că nu a avut cine să le indice calea cea bună și aurită, să îi impulsioneze!

Sper ca arestarea pentru fapte de corupție a miliardarului moldovean Alexander Pincevsky, principalul partener de afceri din Chișinău al lui Harry Ilan, să nu constituie vre-un impediment în calea ascensiunii sale politice, căci noi Românii avem atâta nevoie de un Președinte bine conectat la polii puterii, oricare ar fi aceștia!

Actualul s-a dovedit nu cu mult mai activ și mai pricepător decât o buturugă și-n plus nu are decît vre-o trei case, din care una a și pierdut-o în instanță – păi nu ar fi Harry Ilan măcar de 6 ori mai bun?

În plus, drăguțul de el și-a luat o tânără nevastă care promite atât de mult, încât se vede de departe că cei 20,000 euro cheltuiți pe operații estetice, clar nu au fost dați degeaba! (doar poza e din click.ro, vă aflați încă pe Lumea după Eufrosin):

Face adevărate minuni țesutul adipos de pe burtă, transmutat acolo unde trebuie!

Să le dorim deci tinerilor căsătoriți mult succes în viață și să ne mândrim cu ei – în fine are tot românul modele demne de urmat! Aproape mi-au dat lacrimile de înduioșare văzând cât de frumoasă a fost nunta lor.. 

Cred că bucuria a fost neîndoielnic și de partea rabinului care i-a făcut baia rituală de convertire la iudaism tinerei și frumoasei mirese, deși aceasta o putem numai ghici, căci nu apare în filmare – mazel tov!

După răpirea lui Mihail și a Mariei de către agenți ai statului Finlandez, urmează și batjocorirea mamei lor: 6 luni de închisoare – imagini șocante.

Privind răceala cu care operează agenții statului trimiși să îi răpească pe Mihail și Maria, parcă retrăim coșmarul mamei lor, medicul român Camelia Smicală Jalaskoski în fața brutelor care îi smulg pur și simplu copiii de lângă ea.

O mamă disperată

O mamă disperată

Ca să mai pună și batjocură peste injuria făcută, pe 28 Aprilie 2017 la doi ani după desfășurarea acestor scene de groază, statul finalndez o condamnă pe mamă la 6 luni de închisoare pentru „defăimarea” autorităților, adică pentru faptul de a se fi opus cu slabele ei puteri, tâlharilor cu insigne oficiale trimiși să îi răpească copiii.

La momentul răpirii, brutele au mințit că îi duc pe copii la tatăl lor, după care i-au plasat pe Mihail într-o casă de copii, iar pe Maria cu o familie adoptivă. Susține mama copiilor că în Finlanda, statul oferă până la 200,000 euro/an/copil, celor care îi adoptă și că la o țară cu doar 5 milioane de locuitori, există zeci de mii de cazuri de copii îndepărtați cu forța de părinții lor naturali pentru cele mai improbabile cauze. Se vede acum motivul acestei adevărate afaceri cu carne vie?

Dacă – și nu am motive să suspectez altfel – și în Finlanda majoritatea familiilor adoptive sunt cupluri de lesbiene/homosexuali precum în Statele Unite, atunci gravitatea situației este și mai mare, căci e doar o chestiune de timp până copilul adoptat va fi forțat să participe în perversiunile sexuale ale noilor săi „părinți”. Să sperăm că nu e așa în cazul de față.

 

 

Oricum ar fi, e necesar ca guvernul României să se re-implice deândată cu toată energia în cazul fraților Mihail și Maria și al mamei lor Carmen Smicală făcând demersuri oficiale pe lângă guvernul Finlandei pentru întoarcerea copiilor lângă mama lor și anularea sentinței abuzive aplicate mamei.

Apoi sătui sper de binefacerile civilizatului occident, îi așteptăm cu drag acasă. Cuvintele Cameliei Smicală înainte de aflarea sentinței:

Astăzi vor da sentința la ora 14:00. Eram condamnata dinainte de proces. Din pacate sunt doar o femeie singura, într-o țară străină și nu ma pot lupta cu un sistem intreg. Au facut din mine cea mai mare criminal al Finlandei. Nici un criminal nu a fost vreodata târât in atâtea procese (peste 60), nu a platit vreodata atâtea amenzi (peste 40.000) si nu a fost umilit in halul in care m-au umilit pe mine.
Comisia din Parlamentul României nu mai vine deoarece finlandezii nu-i primesc. Am facut o greșeală venind in Finlanda, greșeală care mi-a distrus viața. Imi pare rau ca le-am facut rau si copiilor. Au spus de multe ori ca mai bine nu s-ar fi nascut.

Nu mai am pentru ce sa lupt deoarece mi-au luat tot și nici nu mai am nici o posibilitate sa mă mai lupt.Nimeni nu e vinovat pentru greselile mele. Doar eu. Iertati-ma! Am facut ce am putut.

sursa: Știri Neamț

Semnează petiția pentru salvarea doctoriței din Neamț, Camelia Smicală, de abuzurile autorităților din Finlanda – AICI

#rezist: unde minte nu e, vai de picioare!

Citind știrea mă bufnește râsul. Ne amintim desigur de agitația regizată de astă-iarnă, când fraierii-de-bine dârdâiau pe străzi și prin piețe luptând cum altfel, contra corupției!

Comisia juridica a Senatului a adoptat marti amendamentul propus de Parchetul General, Asociatia Magistratilor si de Serban Nicolae la proiectul Legii gratierii conform caruia vor urma sa fie gratiate pedepsele cu inchisoarea de pana la 3 ani inclusiv, modificand astfel propunerea Guvernului de a gratia pedepsele de pana in 5 ani.”

 

Se vede că grija de a-și proteja propriile piei e transpartinică, neavând nimic de a face cu ura irațională indusă prin mass-media cu scopul de a provoca proteste de masă – de masă manipulabilă adică:

„Potrivit amendamentului, „se gratiaza in parte, cu jumatate, pedepsele cu inchisoare intre 6 si 10 ani, aplicate femeilor insarcinate si persoanelor care au in intretinere minori cu varsta de pana la 14 ani, precum si copii incadrati in grad de handicap accentuat sau grav, potrivit legii. Propunerea a fost facuta de senatorii Tanczos Barna (UDMR), Liviu Brailoiu (PSD) si Daniel Fenechiu (PNL).
Senatorul PMP Traian Basescu a insistat ca de aceasta prevedere sa beneficieze si femeile condamnate pentru coruptie.”

 

Până și nebunului care a creat acest sistem, îi este frică de propria sa creație!

Ieșiră unii in frig cu miile – cum să-i numești?
La ce a folosit? #rezist.. Ha, ha!
V-ați consumat energiile degeaba. Soroș e fericit acum.

Se poate trece convenabil de maimuțoiul care se auto-pălmuiește cu o carte – în rest clipul este revelator: nu este stafia lui Soroș în primele cadre deși așa arată, ci însuși hoitul său încâ plimbăreț!

%d blogeri au apreciat asta: