Idiotul in chief: „Ha, ha, ha”

S-a inecat cu tampeniile care-i ies pe gura ! Ha, ha ha, de trista anmintire ! Se itine de mare destept si nu-l mai incape in piele autosuficienta, insa e mai idiot decat permite legea .a Daca tacea, ….. ramanea numai un submediocru, asa …. prostu, pana nu-i fudul, parca nu e prost destul Cand o fata vaca porci ! Sau asa ti-au soptit serviciile ?

werner are umorul unei bucati de scandura…
sa recapitulam: ghinion m… hahaha
sa vedem ce mutra va face cand se vor adeveri aceste spuse memorabile pentru persoana sa.

„Cine rade la urma rade mai bine” – parca asa spune o maxima pur romaneasca iar sasulsasecase o sa vada cum o sa radem noi in 2019,

Ce om de stat, cata viziune, ce om spiritual, ce fizician de renume.
Dulapul si politica, vaca si chilotii. Ai lasat o tara intreaga cu gura cascata.
Un control psihistric de urgenta. Idiotul asta e instare sa declare razboi Federatiei Ruse.

sursa: Antena3

Maaarele protest al diasporezilor și atitudinea corectă față de acesta

Vom râde cu toții la capătul acestui FÎS…îmi place tare cum stau cei doi HULTANI la pândă, prrezidelul în foncție Greu-la-Vorbă-și-Tare-de-Cap și zbârcitul Ciolometru-Guvernul-Meu să se sfădească între ei a cui e turma cea mare…

Bulibașa țării își pune maieul roșu de instigator, își ia tăblița cu vorbe spurcate a diasporezului sărac în cap, își pune basca pe dovleac, să uită în oglindă și zâce curajos: „Ich bin der Fuhrer – m-o făcut stăinii și serviciile șăf și așa vreau să rămân!”

Pe cealaltă parte, în altă oglindă, zbârcitul Ceapă-Friptă-de-Zalău, își ia petul cules din Delta Văcărești a Bucureștilor (că ajută la PR), face câteva exerciții de dicție, așe mai sâsâite, să screme de două-tri ori pă nas în limba lui Macron, își ie o trambulină mare de pe care vre să sară în timpul fâsului, fix pe locul Mutului…

Comedie așe de faină nu vezi nici la Teatrul de Revistă în care doi proști află o potcoavă și să ceartă între ei a cui îi calul…

Frați români, trăitori pe aceste pământuri, de orice etnie veți fi fost, râdeți că râsu-i sănătate curată…fiți înțelepți și nu vă spurcați gurile cu vorbele celor săraci în cap și în duh!

 

comentariu găsit pe net

Roexit – amu’ ni! Din gazul de la Marea Neagră izvorăște obligația ieșirii din UE

 

Reputatul economist Ilie Șerbănescu, a dat o bombă peste maleficele planuri de înstrăinare a petrolului și a gazelor, peste care noi Românii, suntem stăpâni. Practic, ăștia ne transformă în sclavi vânduți vestului – despre ce este vorba:

Când, la mijlocul anului 2018, a ajuns să se discute în Parlament problema gazului din Marea Neagră, deja nu mai era nimic de făcut! Răul fusese făcut de mult. Și, în 2018, în Parlament nu se discuta cumva, așa cum erau tentați unii să creadă și cum trădătorii de neam și țară se străduiau a-i convinge să creadă, regimul de ansamblu privind exploatarea offshore a gazelor, ci de fapt fiscalitatea acestuia.

Gazul extras din Marea Neagră nu mai aparținea de mult românilor, respectiv de la concesionarea perimetrelor marine în care s-au găsit gazele. Să nu delirăm cumva! Nu există concesiuni doar pentru explorare și prospectare. Concesiunile sunt de explorare, prospectare și exploatare. Pur și simplu, pentru că cel care investește bani serioși spre a face explorări și prospecțiuni și deține și tehnologiile corespunzătoare vrea să fie sigur că, dacă găsește, poate trece la exploatare! Altfel nu vine! Este exclus să cheltuiască bani cu explorări și prospecțiuni și, dacă eventual a găsit hidrocarburi, să vină altul, indiferent cine, să tragă foloasele prin exploatare! Să fie clar: gazul din Marea Neagră nu aparține românilor, ci concesionarilor. Aceștia au drept exclusiv să-l utilizeze cum doresc și să-l vândă cui doresc! România, dacă vrea ceva din acest gaz, trebuie să-l cumpere la prețul pretins de proprietarul concesiunii. Și să fie de asemenea clar: pentru ca regimul concesiunilor (și prin implicație al redevențelor) să opereze, România, la indicațiile externe de rigoare, a fost nevoită să modifice legi care, să nu ne dăm după plop!, trebuiau să încalce Constituția, care prevede negru pe alb că resursele subsolului sunt proprietate publică a statului român. Or, acordarea unei concesiuni implică transferul folosinței resursei către concesionar, la libera lui alegere. Acest transfer s-a făcut prin șiretlicul priorității legilor zis europene asupra legilor naționale. Și cu asta, basta!

Reglementările privind concesiunile/redevențele (taxele pentru concesionare) sunt formulate și impuse de cei ce n-au resurse, dar care sunt puternicii lumii. În Parlament s-a discutat, nu numai ca metaforă, dar foarte practic, doar dacă statul român va lua din redevențe 2 lei sau 3 lei pentru această afacere. Și hai să fim serioși și să admitem că n-avea nici o importanță și dacă era vorba de 3 lei sau de 2 lei! Și cu 3 lei, România și românii se aleg tot cu mai nimic, față de tezaurul reprezentat de gazul (zis românesc) din Marea Neagră.

Condiția impusă prin lege a desfacerii în România a cel puțin 50% din gazul extras – față de care, vai!, concesionarii s-au arătat atât de nemulțumiți – nu schimbă cu ceva faptul esențial că, oricare ar fi aceia, consumatorii din România vor trebui să plătească gazul, nu statului român ca reprezentant al poporului român (fost) posesor al gazelor, ci concesionarului. Mai direct spus, românii vor trebui să cumpere de la alții propriile resurse. În rest, concesionarul LukOil este liber, dacă își va construi conductă, să expedieze gazul exploatat direct în Rusia sau să-l asocieze traseelor care duc gazele rusești spre Europa occidentală, iar concesionarul Exxon poate, cu aceeași condiție a construcției unei conducte, să dirijeze gazul spre orice țărm apropiat, de pildă, la o stație de lichefiere. Doar OMV și-a făcut deja rost de conductă cu ajutorul UE. Se numește BRUA (Bulgaria, România, Ungaria, Austria).

De la Tuzla până la granița cu Ungaria s-a trecut deja la construcția unei conducte – să precizăm, conductă separată, subliniem, separată, față de cea curentă pe care operează Transgaz – și, atenție mare!, cu excepția unui tronson finanțat din fonduri europene, va fi plătită de consumatorii români din creșterea tarifelor! Ei vor suporta în final 60% din costul pentru cei aproape 800 km de conductă nouă de pe teritoriul românesc. Cât vor plăti până la urmă consumatorii români în viitor? Cumva mai puțin decât acum pentru că s-au descoperit gaze „românești” în Marea Neagră? Nu, nicidecum!

Deja prețul gazelor românești pentru consumatorii români s-a mărit cu 50% din 2014 doar pentru că așa a vrut Comisia de la Bruxelles! Procesul este numit la Bruxelles liberalizarea pieței. Ce fel de economie de piață o fi în capul comisarilor de la Bruxelles, deoarece în România, împotriva oricăror reguli ale cererii și ofertei, prețurile au crescut, deși consumul de gaze a tot scăzut?!

Calendarele de creșteri de prețuri nu țin cont de nimic altceva decât de așa-zisa nevoie de a se alinia prețurile în UE, de fapt de a le asuma pe cele plătite de economia dominantă din UE, respectiv Germania, furnizorului dominant care este Rusia. O spurcăciune à la Bruxelles! Că nu se ține cont de greutatea cu care atârnă factura la gaze în veniturile consumatorilor (de departe cel mai greu în cazul românilor), mai treacă-meargă, dar că nu se ține seama dacă ești posesor sau nu de resurse, asta este strigător la cer!

După creșterile fără încetare ale tarifelor, românii au pierdut deja orice avantaj că le-a lăsat Dumnezeu niște resurse de gaze! Mai mult, prețul de referință la gaze în România a fost stabilit a fi cel de pe bursa de gaze de la Viena, ceea ce va băga în spirală prețurile de pe piața românească, întrucât acestea nu vor mai avea nicio legătură cu producția și desfacerea internă.

Cu ajutorul colonialismului austriac, dar și cu al colaboraționismului autohton, românii vor plăti mai mult pe gaze (zis românești). Unii naivi de pe traseul românesc al BRUA s-au bucurat că vor putea și ei să se conecteze la conductă, scăpând de încălzirea cu lemne. Săracii, n-au înțeles că gazul din BRUA nu este al României și că Transgaz, care a aranjat exproprierile pentru conductă, n-are niciun drept să hotărască vreo conectare. Totul trebuie înțeles în cheia stăpânilor.

OMV, stăpân în domeniu în România, și-a comunicat în 2018 strategia: vrea să devină mare furnizor de gaze regional, bazându-se pe resursele românești din Marea Neagră, strategie din care România nu se alege cu nimic. Să fie oare întâmplător faptul că OMV și-a început anul 2018 – an decisiv și pentru anunțarea debutului exploatărilor din Marea Neagră – scoțând din dispozitivul executiv al companiei Petrom toți românii care mai erau pe acolo, în frunte cu Mariana Gheorghe, CEO-ul Petrom, și cu șeful departamentului care avea în grijă tocmai exploatările la mare adâncime din Marea Neagră?!

Pe ce mizează OMV în realizarea strategiei stabilite? Pe aceleași lucruri pe care mizează și Ungaria în intervenția aparent ciudată pe care a avut-o exact când politicienii români, întârziați înainte de toate într-ale mentalului, își făcuseră în sfârșit timp să discute fiscalitatea offshore din Marea Neagră! Pe aservirea totală a României, pe lipsa oricărei reacții din partea acesteia la terfelirea elucubrantă a intereselor ei minime. Mai concret, că, în starea jalnică în care a adus-o colonialismul colectiv vest-european și colaboraționismul trădător intern, nu mai are ce să facă, din păcate, cu gazul din Marea Neagră, care i-a devenit de fapt o pacoste și nu o mântuire?

După ce a plasat în forță, la o licitație organizată de Transgaz, două companii pe care le controlează (una de stocare a gazului și alta de negociere pe piață a gazului), care au rezervat împreună întreaga capacitate de transport a viitoarei conducte pe 15 ani, începând din 2022, statul maghiar a trimis la București un reprezentant al transportatorului de gaze din Ungaria, „să ia legătura cu presa”. Acesta a jucat cartea jignirii și umilirii României, pe baza însă a unui fapt cu totul și cu totul real.

„Nu puteți consuma gazele în România – a spus dl Kristof Terhes. Nu aveți petrochimie, nu aveți industrie, nu știu de ce ați închis petrochimia. Ce să faceți acum cu gazele?! Un mare foc?! Nu aveți altceva de făcut decât să-l vindeți!” Ce să-i replici dlui Terhes?

Că a fost desființată petrochimia pentru că așa ne-a dictat Banca Mondială, pentru că așa a fost programul UE pentru România, pentru că așa a vizat OMV preluând și apoi închizând Doljchim și Arpechim, pentru că așa a urmărit DNA băgând la pușcărie pe supraviețuitorii dictatului Băncii Mondiale, care mai acționau prin industria de îngrășăminte?! Ce să mai replici?! Consumul de gaze în România s-a prăbușit de la 40 miliarde mc în 1990, la circa 12 miliarde mc anual în deceniul al doilea al anilor 2000. Demolarea ultimei redute – producția de îngrășăminte chimice – a dus consumul industrial de gaze de la 3 miliarde mc în 2008 la doar 1,2 miliarde în 2017.

Consumul industrial de gaze a fost surclasat de consumul casnic. Și nu există niciun program de industrializare sau măcar de extindere a utilizării casnice a gazelor. De altfel, ce s-ar mai putea face așa bătând din palme când gazul din Marea Neagră ar putea ajunge pe piață încă din 2019?! Ce semnificație practică are, într-o asemenea situație, condiția pusă concesionarilor de a vinde în România 50% din gazul exploatat?! Prevalându-se de faptul că n-au cui să vândă în România, concesionarii vor trimite gazul tot unde au vizat proiectele lor, mai ales că legea nu prevede niciun fel de sancțiuni dacă nu se conformează condiției de 50%.

Are vreun program pentru oameni statul român al lui Iohannis și Dragnea? România, posesoare de gaze, are o rețea de distribuție de gaze de 53000 km. Ungaria hulitului Viktor Orban, neposesoare de gaze și cu un teritoriu mult mai mic decât cel al României, are 89000 km de rețele de distribuție de gaze. Aici 95% din gospodării se încălzesc cu gaze. În România nici măcar 1/3. Peste 4 milioane de gospodării, deci o jumătate din total, se încălzesc cu vreascuri și lemne de foc. Un program de alimentare cu gaze a acestora ar fi totuși ceva, în ciuda faptului că nu reprezintă o cine știe ce valorificare a gazelor naturale cum este în petrochimie sau în industria farmaceutică!

Complotul – căci altfel nu poate fi numit – al colonialiștilor de stirpe germană împotriva României, funcționează la maximum. Șeful E.ON Germania pentru România, care deține jumătate din distribuția de gaze de pe teritoriul românesc, a anunțat că nu are în vedere extinderi ale rețelei de distribuție decât dacă se vor dovedi strict rentabile, adică să nu deranjeze cumva proiectele OMV de furnizor regional pe seama resurselor României sau, mai explicit, să asigure toate condițiile ca gazul din Marea Neagră să fie exportat și nu utilizat în România.

Îi împiedică vreun program al României lui Dragnea și Iohannis cu ceva să-și atingă scopul cu gazul românesc?! Populația României, care trebuie să plătească sume exorbitante ca să se racordeze la rețeaua de gaze – fără vreo facilitate de la statul român al lui Iohannis și Dragnea, care nu au încetat vreun moment să se înfrunte pe prostia diversionistă a pragului de 1900 lei din infracțiunea de abuz în serviciu – să fie sigură că va rămâne captivă, fără alternativă la încălzirea cu lemne, în România lui Iohannis și Dragnea, chiar dacă aceștia vor dispărea de pe scena politică, deoarece în România dictatul aparține fără echivocuri unora de genul celor de la OMV și E.ON, sub parohia colonială a Bruxelles-ului.

Spusele atât de deranjante ale responsabililor în domeniul gazelor de la Budapesta țintesc realitatea și nimic altceva! Diversiunea Budapestei este alta. Aceea că se adresează Bucureștiului! Adresant fals! De parcă la București ar fi decizia, când nu este deloc așa! Budapesta de fapt a bătut șaua ca să priceapă iapa. Budapesta s-a adresat de fapt adevăraților posesori (deținătorii concesiunilor) cu mesajul: nu vă mai strofocați să găsiți cumpărători, vindeți-mi-l mie! Sunt pregătită. Fac un hub în Ungaria pentru Europa de Est, așa cum s-a erijat Austria în hub pentru dirijările de gaze rusești spre Vest.

De acum, cei mari vor decide. Oricum, după cum se desfășoară lucrurile, Bucureștiul nu va lua mare lucru! Ba, dacă gazul din Marea Neagră va fi vândut acum, oricui va fi vândut, sub contracte pe 10-15 ani, românii vor plăti nu doar oricum mai mult ca membrii ai UE, dar în plus și mai mult ca importatori de gaze rusești! Căci, dacă zăcămintele interne de gaze se vor subția, așa cum sunt toate estimările, iar livrările de gaze din Marea Neagră vor merge potrivit contractelor de acum la alții, deficitul care atât de sigur va apărea va trebui să fie acoperit de importuri din Rusia. Și România va ajunge în situația ridicolă de importator cu toate zăcămintele lăsate de Dumnezeu românilor în largul coastelor românești din Marea Neagră, de fapt de furnizor ieftin de gaze pentru ștabii din UE, dar importator de gaze din Rusia! Cât de spurcat, vomant ce mai tura-vura, sună, în aceste condiții, diversiunea că gazul din Marea Neagră ar ajuta România să devină independentă energetic, mai ales în raport cu Rusia, când, de fapt, după cum va fi valorificat, acest gaz creează tocmai o periculoasă dependență energetică de Rusia.

Dacă la cârma Românei ar fi oameni nu numai responsabili dar și cu dragoste de țară, episodul sinistru al gazului românesc ar putea trezi conștiințe și determina decizii fără îndoială cu caracter eroic având în vedere contextul internațional.

Ieșirea din mecanismul sordid al redevențelor – din care posesorul de resurse, după calculele pe cazurile din toate timpurile și din toate locurile, nu se alege cu mai mult decât numai o parte din 20 – este deocamdată nerealistă. Dar ieșirea din UE – DA! Cu atât mai mult cu cât cel puțin 80% din contenciosul dezastruos pentru țară al gazului românesc din Marea Neagră se află în mecanismele „colonialismului colectiv” al UE:

condiționalitatea aderării de externalizarea resurselor; răpirea de către Bruxelles a dreptului fiecărui posesor de resurse de a beneficia într-un fel sau altul, prin prețuri sau prin aprovizionare, de înzestrarea de la Dumnezeu cu aceste resurse; impunerea fără temeiuri și condiții economice a așa-numitei liberalizări a pieței și prețurilor, care a dus la creșteri nejustificate de tarife (independent de episodul Marea Neagră); distrugerea petrochimiei și industriei în general, pentru forțarea exporturilor de resurse în locul valorificării lor interne; finanțarea pe seama consumatorilor a conductelor pentru aceste exporturi; privarea românilor de accesul la propriile resurse, indiferent dacă pentru valorificări industriale sau pentru încălzire etc.

În ciuda complicațiilor și durerilor, retragerea din UE – implicând anularea tuturor acestor servituți înspăimântătoare – este o obligație de respect față de sine și demnitate pe care o impune nu numai emblematica trădare de neam și țară reprezentată de cazul gazelor românești din Marea Neagră, ci și adevăratul bilanț al apartenenței României la UE, organizație care, prin mecanismele celui mai odios colonialism actual, cel colectiv, și fluturând povești despre democrație, stat de drept și corectitudine politică, a luat tot României (economia națională, decizia națională, identitatea națională) în beneficiul altor popoare, nu contează cât de meritorii sau nu.

Roexit – amu’ ni!

Sursa: Cotidianul

Cazul lui Alexander Adamescu, în Washington Times.

Ziarul american Washington Times, a publicat în 9 Iulie un articol extrem de critic la adresa luptei anticorupție din România, luptă pe care o numește „travesty of justice”, adică justiție coruptă.

Articolul face referire la cazul lui Alexander Adamescu, pe numele căruia statul român a emis un mandat de arestare european (EAW), cerând extrădarea sa din Anglia, unde acesta locuiește împreună cu soția și copiii.

Alexander, este fiul lui Dan Adamescu, cel care a condus ziarul România Liberă, în perioada post-comunistă. Ziarul a fost foarte critic la adresa neo-comuniștilor care au preluat puterea după 1989.

În urma unui travesti de proces, Dan Adamescu a fost condamnat la închisoare pentru 4 ani și 4 luni, sentință executată în cele mai neomenești condiții și care i-a adus în cele din urmă, moartea:

„Închis în condiţii de nedescris la Centrul de Arest Preventiv – 6-8 deţinuţi într-o celulă la subsol de câţiva mp, fără dulapuri, fără spaţiu de mişcare, cu WC turcesc – şi nu o dată, din cauza muşchilor atrofiaţi şi a genunchiului bolnav, a căzut în propriile excremente – închis 23h/24h – pentru că 1 oră i se permitea să iasă în cei 30 mp numiţi ‘spaţiu exterior’ (practic o încăpere închisă de vreo 30 mp cu grilaje în loc de tavan, extrem de insalubră) – a fost mutat ulterior la Penitenciarul Rahova, unde a împărţit celula cu 6 deţinuţi, însă, din cauza stării de sănătate acutizate şi a imposibilităţii de deplasare, a rămas blocat permanent în celulă. În plus, din nu ştiu ce motiv birocratic, nu i s-a administrat timp de 37 zile tratamentul de care avea disperată nevoie, deşi medicamentele i-au fost aduse de către mătuşa mea, viaţa fiindu-i pusă realmente în pericol. Mutarea la Penitenciarul Jilava a însemnat un nou calvar pentru tata…astfel că de aici a ajuns la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca direct în sincopă; abia după 10 zile de îngrijiri i-au fost restabilite funcţiile vitale în urma unei grave infecţii răspândite în întreg corpul” spune Alexander Adamescu într-o scrisoare.

http://www.economica.net/fiul-lui-adamescu-lovitura-fatala-i-a-dat-o-stafilococul-auriu-cu-care-a-fost-contaminat-in-inchisoare_132132.html#ixzz5KwGxL9OV

Acum, susține Washington Times, autoritățile din România își execută opozanții politici, prin persecuția adusă asupra familiilor lor, tocmai prin organele care ar trebui să lupte cu corupția.

Judecați singuri:

https://www.washingtontimes.com/news/2018/jul/9/alexander-adamescu-tangled-romanian-corruption-cas/

Reînvie stalinismul: un proiect de lege, amenință cu pușcărie grea pe oricine vorbește liber.

Nu e de glumă – proiectul de lege înregistrat cu nr. B135/2018, prevede pedepse de până la 10 ani de pușcărie, pentru libera exprimare asupra unor fapte istorice și prezente, exprimare calificată ca „ură”, de către deputatul FCER (minoritãti) Silviu Vexler, inițiatorul proiectului de lege. 

Chipurile legea ar fi pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, dar citind-o, veți afla cu surprindere că oricine spune un banc cu evrei, sau nu crede în versiunile oficiale ale evenimentelor, va cădea sub incidența ei.

Să vedem ce are de spus deputatul Vexler despre antisemitismul Românilor, într-un scurt interviu luat în Bruxelles la parlamentul UE:

 

La întrebarea reporterului dacă există probleme cu antisemitismul în România, Vexler răspunde:

Min. 0:54: „We don’t have thank God, those kinds of problems in Romania, at all”, adică „nu avem deloc, mulțumesc Lui Dumnezeu, acest gen de probleme în România ”.

Atunci de ce e necesară o lege care combate o problemă inexistentă, doar se află în treabă deputatul Vexler? De asta îți plătește contribuabilul Român salariul gras, bre’ Silviu, ca să dai legi staliniste, inutile și prostești?

De ce crează deputatul Vexler o problemă, acolo unde chiar el recunoaște și afirmă că nu există una?

La min. 2:14, tot Vexler afirmă: „Look, there is a political answer and there is an honest one”, adică „uite, există un răspuns politic și unul onest”.

Tot așa e și cu faptele și cu datele pe care legea vrea să le suprime, doar versiunile lor politizate, adică corecte-politic, vor fi exprimabile, pe când adevărului, i se va băga pumnul în gură, dacă mizeria asta va deveni lege.

Ce e cu deputatul Vexler, de se crede deasupra oricăror critici? Chiar nu au evreii ceva mai bun de făcut decât să strige „lup” acolo unde nu e – ce va fi atunci când lupul chiar se va arăta? Eu cred că Vexler a făcut o gafă imensă și vorba aia’, a fi prost e cel mai rău lucru, căci îți faci rău atât ție, cât și altora.

Noi românii ne recunoaștem atât calitățile, cât și tarele, de aceea avem bancuri cu ardeleni înceți, olteni ahtiați după grade și moldoveni fomiști – despre evrei nu se va mai putea glumi, fără ca pușcăria să îl înghită pe glumeț?

Măi fraților, cine l-a ales pe Vexler în Parlamentul României? Câte voturi a avut el de a ajuns parlamentar? Sau a fost băgat acolo pe un loc rezervat statutului său de minoritar?

Cică a fost ales la nivel național păcăliciul ăsta de 29 de ani, conform paginii sale de pe saitul CDEP:

ales la nivel national
data validarii: 21 decembrie 2016 – HCD nr.122/2016

Chiar, câți Români pot declara că au votat pentru el, la nivel național?

Oameni buni, e vremea mobilizării: dacă nu vrem să trăim într-o dictatură nenorocită în care ești săltat pentru o glumă, ca pe vremea răposatului, puneți mâna pe taste și trimiteți mesaje senatorilor care mai mult, sau mai puțin, vă reprezintă. Spuneți și altora. Locul unde îi găsiți, e acesta:

Senatul României – Parlamentari

Și ca să încheiem cum trebuie, un banc cu evrei:

Vine junele Ițic bătut rău de tot acasă, numai sânge pe față. 
„Ce ai pățit fiule?”, îl întreabă tac’su, Șloim.

„Am fost în vizită la Rahela și tatăl ei m-a bătut în halul acesta”, răspunde Ițic.

Merge Șloim ață la Ștrul, tatăl Rahelei, să-i ceară explicații: „Păi bine măi Ștrul, tu și cu mine suntem prieteni vechi, ce ți-a venit să-l bați pe Ițic al meu?

„La început, cântau la pian, la patru mâini, totul era în regulă. Apoi, aud doar trei mâni pe clape și normal, mă uit pe gaura cheii: Ițic al tău, era cu mâna stângă sub fusta Rahelei, dar am închis ochii. 

După o vreme, aud doar două mâni pe clape și trag iar cu ochiul: Ițic al tău îi dădea chiloții jos Rahelei mele, dar am închis ochii și la asta.

Apoi se aude o singură mână, apoi nimic și iar mă uit, Ițic al tău o regula pe Rahela, dar am lăsat să treacă de la mine. 

..dar când l-am văzut pe Ițic, ștergându-se pe p…ă cu perdeaua mea cea nouă de catifea,  la asta n-am mai rezistat!

 

 

Guvernatorul Băncii Centrale, reținut. Al Letoniei, deocamdată.

‘Un coșmar’: Bancher povestește despre corupția sistemului bancar a Letoniei

LONDON (AP) — Oficialul de vârf al sistemului bancar al Letoniei, explica „regulile jocului”, pentru a desfășurarea cu succes a operațiunilor băncilor din mica țară Europeană.

Ajutorul său, a stat la masă cu proprietarul băncii Norvik, scriind pe o bucată de hârtie, suma cerută lunar ca șpagă:100,000 euro.

 

O plângere internațională făcută de banca letoniană Norvik, susține că un „Oficial Senior al Latviei”, a căutat în mod repetat să obțină șpăgi în bani și că s-a răzbunat împotriva băncii, atunci când proprietarii au refuzat să plătească. Plângerea lungă de 39 de pagini, înregistrată cu organismul de arbitraj al Băncii Mondiale, nu a numit oficialul latvian, dar toată lumea știe că e vorba de Ilmars Rimsevics, șeful băncii centrale a Letoniei și membru cheie al Băncii Centrale Europene.

Rimsevics, arestat Sâmbătă și eliberat Luni pe cauțiune, a spus că „respinge totul”, a raportat televiziunea de stat din Letonia. Agenția anti-corupție a țăriii, a spus că îl suspectează pe Rimsevics de „cerere de mită pe scară mare” și a demarat o investigație criminală.

Drama cu miză înaltă s-a desfășurat Sâmbătă, când Rimmsevics a fost deținutla sediul Agenției anti-corupție, unde sosise pentru chestionare, fiind interogat pentru opt ore, pînâ noaptea tîrziu. Biroul său de la Banca centrală și proprietatea sa, au fost ambele percheziționate.

Acuzațiile criminale atîrnă asupra celui care a supravegheat sectorul bancar al țării încă din 1992, când în urma căderii blocului sovietic, mica națiune baltică a căzut în haos. Deținerea lui Rimsevics este sensibilă în mod special, deoarece acesta este membru al consiliului vârf al politicii monetare a BCE, calitate în care are acces la secretele de stat ale Letoniei, precum și ale NATO și UE.

Acuzațiile de spălare de bani, vin pe fondul unor documente scurse în 2014, numite „Laundromat reports”, ale Proiectului de Raportare asupra Crimei Organizate și a Corupției, raport care detaliază cum au fost trimise $20 miliarde din Rusia, prin Letonia în cea mai mare parte, între 2010-2014.

O săptămână mai tîrziu, Franța amenda banca letonă Rietumu cu 80 milioane de euro, pentru spălare de bani. Alte bănci importante globale, au refuzat să mai facă tranzacții în dolari cu băncile letone, după de raportul Laundromat a arătatcum bani murdari au ajuns în conturile Deutsche Bank și altele, prin acestea.

Săptămâna trecută, Trezoreria SUA a numit cea mai mare bancă letonă, ABLV, ca practicând spălarea de bani în mod curent, iar BCE a blocat Luni abilitatea de a efectua plăți a ABLV.

Toate acestea s-au întâmplat pe perioada în care Rimsevics s-a aflat la șefia sistemului bancar al Letoniei, de aproape tot att timp, de când Letonia a devenit o țară suverană și independentă de URSS. El a devenit președinte al Băncii Centrale în 1992, iar apoi Guvernator, rolul de top, în 2001.

În vreme ce supravegherea băncilor este făcută de un organism cu atribuții specifice, FCMC, președintele acestuia este numit de Rimsevics. Actualul șef al FCMC, Peters Putnins, a lucrat pentru Rimsevics ani buni la banca centrală, înainte de a fi numit șef al organismului de supraveghere.

Acuzațiile de extorțiune aduse de banca Norvik, lovesc deci în inima puterii din Letonia și al Băncii Centrale Europeană.

Propietarul majoritar al băncii și CEO, este Grigory Guselnikov, care a confirmat cp oficialul numit în plângere este Rimsevics. Guselnikov arată că Rimsevics a erut în mod repetat șpăgi printr-un intermediar, din 2015, amenințînd banca cu măsuri tot mai aspre, dacă nu se va supune. Acestea i s-a spus, erau „regulile jocului” în Letonia.

ÎNTÂLNIRILE

Guselnikov a crescut în regiunea Siberia și a început să lucreze în sistemul bancar, de unde până la urmă a cumpărat Norvik. A atras atenția la Londra în 2011 când a cumpărat magazinul ultra exclusivist de ceasuri Rolex aflat la One Hyde Park, o zonă ultra-bogată a Londrei.

Într-o serie de interviuri cu AP, Guselnikov își deapănă povestea.

Guselnikov spune că l-a întâlnit pentru întâia oară pe Rimsevics în 2015 după ce i s-a făcut cunoștință cu Renars Kokins, care avea reputația de a fi un foarte bun cunoscător al sistemului legal și bancar al Letoniei. Kokins l-a invitat pe Guselnikov la o întâlnire, într-o vilă mare înconjurată de camere de supraveghere, în capitala Riga. Nu mult după sosirea lui Guselnikov, un alt bărbat a ajuns, pe jos, întrând fără să bată la ușă – era Rimsevics, Guvernatorul băncii centrale și oficialul de vârf al sistemului bancar.

A fost scurt și la obiect. I-a spus lui Guselnikov că îl poate ajuta, pentru că șeful organismului de control financiar FCMC, îi este loial lui, personal.. Tot ce trebuia să facă, era să „coopereze” cu Kokins, și-a reamintit Guselnikov.

Rimsevics a plecat peste 10 minute, iar Kokins l-a așezat pe Guselnikov la o masă. A scos un pix și a scris pe o bucată de hârtie „100,000 pe lună.”

Kokins nu a folosit cuvântul „plată – payment.” El a explicat bancherului că toate băncile din Letonia”cooperează” în această manieră.

După acestă întâlnire, Guselnikov, cetățean rus, precum și al Marii Britanii, a decis să nu plătească, temându-se că odată ce mita ar fi fost dată, ar putea fi șantajat pentru a plăti și mai mult.

Restul poveșții, cu regret, în limba engleză, mai jos, sau la sursă:

Citește în continuare

Statul paralel, finanțat din Norvegia!

Iata ca, in timp ce in tara „smardoiala sereista” este deja una mai mult decat ostentativa, oamenii lui Eduard Hellvig par pur si simplu anesteziati in urma unei informari colegiale venite de la Budapesta. Acolo unde Janos Lazar, influentul sef de cabinet al premierului Viktor Orban, le-a cerut serviciilor secrete maghiare un amplu raport cu privire la legatura dintre reteaua sorosista din tara vecina si eventuala sponsorizare a acesteia prin intermediul controversatelor granturi norvegiene. Totul facut cu buna stiinta a inaltilor comisari de la Bruxelles.

 

Si cum prin concluziile sintezei intocmite de comunitatea de informatii din Ungaria nu doar ca se confirma aceasta ipoteza, dar se si atragea atentia ca s-a constituit astfel un complex mecanism care reprezinta o grava amenintare la adresa statului ungar, oficialitatile de la Budapesta i-a avertizat si pe factorii de decizie din tarile membre ale Grupului de la Visegrad. Dar si partea romana. Care, culmea, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, stiau de mult acest aspect informativ. Mai ales ca directiile de specialitate din SRI isi facusera treaba, identificand nenumaratele „entitati” ale societatii civile si cele din „zona gri” a  „statului paralel”, care sunt deja racordate la „conducta cu bani” norvegieni. Iar pentru a intelege mai bine dimensiunea acestui fenomen, este suficient sa amintim ca useristul Cristian Ghinea, cel care a venit la prima sedinta a guvernului in slabi, spre extazul unora dintre colegii sai de cabinet a semnat, cu foarte putin timp inainte de incheierea mandatului sau ministerial un „deal” de jumatate de miliard de euro privind proiectele finantate prin … granturi norvegiene.

Raport devastator al serviciilor secrete

Prin intermediul sefului de cabinet Janos Lazar, considerat conducatorul din umbra al tuturor serviciilor secrete din Ungaria, premierul Viktor Orban a cerut comunitatii de informatii o evaluare privind posibilele legaturi dintre societatile miliardarului George Soros si comisarii europeni de la Bruxelles.

 

Totul dupa ce Cabinetul Orban  de la Budapesta a protestat impotriva modului „unilateral” in care granturile norvegiene erau redistribuite doar catre o anume parte a societatii civile, cea care nu face un secret din faptul ca vrea sa rastoarne „din strada” guvernul democrat ales.  Iar concluzia serviciilor secrete maghiare, care cu siguranta va inflama si mai mult spritele oricum agitate ale relatiei dintre Budapesta si Bruxelles a fost nu doar ca „societatea civila” sorosista are „capacitatea de a influenta procesul de luare a deciziilor in cadrul Comisiei Europene”, dar si ca exista o puternica intrepatrundere in finantarea acesteia prin granturile norvegiene. Pentru ca, dupa ce au fost facute dezvaluiri privind sponsorizarea directa de catre George Soros a unor organisme acuzate de catre Guvernul de la Budapesta de actiuni subversive la adresa sigurantei nationale, s-ar fi trecut la „Planul B”, cel de asigurare a finantarii mascate a retelei progresiste prin dirijarea acordarii granturilor norvegiene doar catre anumite proiecte.

Solidari cu Soros

Dupa infiitarea in 1994 a Spatiului Economic European, ulterior s-a semnat si memorandmul de constituire a Zonei de Liber Schimb intre Uniunea Europeana si Asociatia Europeana a Liberului Schimb, prin cele trei state care s-au oferit astfel sa fie solidare financiar cu restul tarilor europene: Norvegia, Islanda si Liechtenstein. Iar in timp Mecanismul Financiar Norvegian a devenit un jucator mai mult decat important pe piata financiara europeana, prin generoasele granturi oferite din postura de „stat donator” unor tari aflate in plin proces de recuperare a diferentelor fata de Occident. Numai ca, desi la inceput toate tarile est-europene se bateau sa obtina o „felie” cat mai mare din „generozitatea” norvegiana, acum s-a ajuns ca statele membre ale „Grupului de la Visegrad” sa ceara stoparea acestor donatii! Totul in urma semnalelor tot mai puternice ca, de fapt, fondurile astronomice puse la bataie sub forma granturilor norvegiene nu ar fi decat „fonduri de solidaritate” nu cu guvernele tarilor respective, ci doar cu retelele sorosiste!

Jumatate de miliard de euro!

Iata insa ca, in timp ce de la Budapesta se cerea Norvegiei lamuriri oficiale cu privire la acordarea preferentiala a acestor granturi, cerandu-se chiar suspendarea lor pana la lamurirea situatiei, in Romania guvernul tehnocrat al lui Dacian Ciolos „fura startul” negocierilor cu guvernul de la Oslo. Iar negocierile demarate in luna iunie au fost purtate pe banda rulanta, astfel ca in septembrie deja useristul Cristian Ghinea batuse palma pentru ca Romania sa fie prima tara din Uniunea Europeana care sa semneze Memorandumul pentru perioada de finantare 2014-2021, lucru care s-a si intamplat cu foarte putin timp inainte de incheierea mandatului acestuia in fruntea Ministerului Fondurilor Europene. Iar surpriza tuturor a fost cu atat mai mare cu cat Romania a cerut si obtinut marirea alocarii acestor granturi la 502,2 milioane de euro. Numai ca imediat au aparut si dezvaluiri, culmea, tot din zona societatii civile, cum ca jumatatea de miliard negociata pe repede inainte de Ghinea ar fi si fost „unidirectionata” discret prin proiectele asumate de guvernul tehnocrat.

Pe Justitie si societatea civila

Pentru ca, desi s-a batut ceva moneda mediatica pe asa-numitul „pachet anti-saracie” al premierului Dacian Ciolos, majoritatea proiectelor subventionate mai mult decat generos prin granturile norvegiene erau destinate Justitiei si societatii civile. De asemenea, alte proiecte imprtante astfel finantate sunt cele pe mediu si tocmai aici se intra in „zona gri” a unor firme suspectate a se afla sub stricta influenta a anumitor structuri ale „statului paralel”. Ceea ce a facut ca rapoartele informative sa fie blocate la mantinela, mai ales ca, in plus, majoritatea proiectelor pe Justitie sunt unele de formare profesionala a magistratilor. Asa ca in sistem se vorbeste deja de procurorii si judecatorii „norvegieni” care au fost propulsati pe importante functii de conducere dupa ce au beneficiat, fie si prin intortocheate scheme de finantare, de „generozitatea” acestor granturi. Iar despre societatea civila pentru care Cristian Ghinea s-a batut ca un leu sa beneficieze de o „felie” cat mai mare din „tortul” norvegian, rezultatele se vad deja in strada! Numai ca, daca Budapesta isi permite sa bata cu pumnul in masa chiar la Bruxelles, cerand sa inceteze „schema norvegiana” de finantare mascata a retelei sorosiste si dezvaluita de serviciile secrete maghiare,  la noi capii SRI-ului nici nu indraznesc barem sa citeasca rapoartele informative pe aceasta tema…

Cătălin Tache

Sursa: national.ro.

 

%d blogeri au apreciat asta: