Un arest fulgerâtor

Este ora 19:30, într-un minunat oraș din Norvegia în care mă aflu în continuarea periplului meu european. Stația de autobuz din plin centru: lume multă, amurg, căci așa e în nord la ora asta. O femeie de 40 de ani îmbrăcată banal pentru o seară de Sâmbătă, cu un câine negru, frumos și impunător, trece suficient de aproape de mine, încât câinele să își frece coada de pantalonii mei Ralph Lauren (urăsc mărcile astea de fițe, dar mi i-a cumpărat soția acum câțiva ani, iar timpul nu mi-a schimbat încă talia).

Mi s-a părut un comportament neobișnuit pentru nordicii aceștia amabili și dealtfel atât de politicoși, încât mai că nu îți vine a crede că strămoșii lor Vikingii, erau odată spaima lumii civilizate.

Face femeia un tur prin stație, apoi revine, plimbându-și agale animalul printre călătorii ce așteptau liniștiți autobuzul. Trece a doua oară pe lângă mine, parcă deliberat și câinele iarăși se freacă de pantaloni – de-acum gândesc „fiți-ar cucoană javra, nu știi să ți-o stăpânești?„

Nu trec două secunde și câinele sare drept la pieptul unui asiatic de vre-o 20 de ani aflat în fața mea, din lesa lungită generos de către stăpână. Ala’ se trage uluit în spate, cu mișcări de breakdance, câinele aflat de-acum cu labele drept în pieptul lui și cu botul la nivelul feței. De-acu’ era clar că ceva nu-i în regulă.

În mod surprinzător, femeia merge drept către asiaticul înspăimântat și prea șocat ca să mai facă ceva, spunându-i repetat „komme hit” (vine încoace), luându-l pe după umeri pentru a-l trage de o parte, pentru a fi preluat de un bărbat blond, atletic, îmbrăcat civil și efectiv de două ori cât asiaticul, care îl pune instantaneu pe acesta cu fața la zid, începând să îi descarce buzunarele de conținut.

A dat de ce trebuia pesemne, căci tânărul centrat de cei doi polițiști împreună cu animalul, e escortat discret către o mașină fără semnalmente parcată în apropiere.

Totul nu a durat mai mult de 90 de sec., iar telefonul meu mobil nu a prins nimic inteligibil în condițiile acelea de semiîntuneric, dar faza s-a clarificat total:

câinele era unul special antrenat pentru a detecta droguri. Polițiștii nu se aflau acolo la întâmplare, ci erau în decursul unei operațiuni și îl filasera pe traficant în prealabil , căci blondul înalt i-a semnalat cu mâna în timp ce îl aresta înspre direcția din care acesta venise și unde evident își plasase spurcata marfă. Câinele însă le-a furnizat indiciul fără de care arestarea ar fi fost una ilegală.

Poate că nici polițiștii nu erau tocmai siguri asupra persoanei traficantului și s-au folosit de câine pentru a-i mirosi pe toți bărbații aflați în zonă, deși mă îndoiesc. Câinele doar i-a asigurat că au „omul lor” în față și nu vre-un nevinovat, întru-un oraș absolut infectat de propaganda comunistă condusă de către eternii dezintegratori ai societăților creștine, prin agenții lor, cu concursul idioților folositori „păduchii antifa” (cu mulțumiri lui TLC, am râs în hohote!).

Păduchii comuniști nu se sfiesc să sară în ajutorul oricărui imigrant, numai minoritar să fie, indiferent ce a comis, mai cu seamă dacă e vorba de o crimă împotriva populației majoritare, acuzând poliția de rasism și discriminare (vă sună familiar și în concordanță cu acțiunile unor lichele autohtone ?).

În orice caz, viteza, acuratețea și profesionalismul acestor polițiști norvegieni care au evitat sa facă mai mult tămbălău decât era absolut necesar, au fost exemplare. Îmi doresc sincer să văd și la noi oameni ai legii fără frică, bine făcuți, antrenați, dotați și curajoși, în locul „organelor” burtoase și lipsite de orice prezență, care parcă imploră disprețul răufăcătorilor.

Respectul față de lege și mai ales față de legea bună ce merită respectată, nu vor veni însă câtă vreme vom permite aceleiaș clici mafiote să se perpetueze și rotească la putere, oricât de curvește s-ar reinventa aceasta. Ultima ei găselniță, e „alianța România dreaptă”, împachetată ca răspunsul datorat comuniștilor din USL. Mica otreapă pe care Românii au re-botezat-o apt MRU-tecilă, e pregătită pentru a deveni următorul Președinte al țării, cel care îi va aplica lovitura de grație.

Haideți să le aplicăm noi mai bine uppercutul final acestor lachei ai ocultei, diseminând informația.
Un Român educat, devine imposibil de manevrat și constituie spaima lor cea mai mare.

Au americanii o vorba faină: „lucrul de care îți este cel mai frică, te vei trezi cu el noaptea în pat”.

Haideți să devenim chiar noi coșmarul lor cel mai groaznic!

Studiile înafară, încununarea viselor părinților, sau un pericol de moarte?

Prin puterea propagandei dezlănțuite asupra noastră în ultimii 50 de ani (posturile de radio Europa Liberă și VOA înainte de ’89, tot restul după aceea), Românii au crezut că occidentul este dacă nu raiul pe pământ, măcar grădina Edenului.

Mai nou, cea mai mare realizare a unor părinți care au dat de bani, este să își trimită copiii la studii în occident, cu convingerea că asta le va asigura un viitor fericit, sau măcar o situație materială bună. Bieții oameni nu au idee că își trimit odraslele direct în gura lupilor!

Am acoperit experiența mea americană de suficiente ori (vedeți și conținutul etichetei Educație), dar iată a sosit vremea să vorbim și despre lucruri care s-au petrecut și continuă să se petreacă aproape de casă, în inima Europei civilizate și prospere.

Poate ați auzit de Marc Dutroux, monstrul din Belgia, ale cărui crime odioase comise împotriva unor copii de 8-14 ani, au scos în stradă zeci de mii de oameni convinși că autoritățile belgiene acoperă ceva cu mult mai sinistru și mai amplu, decât un pedofil care se vindea pe bani de când era adolescent, soția lui complice și conducâtorul vanului cu ajutorul căruia erau operate răpirile, în schimbul unui pliculeț cu heroină.

Acuzatul principal avusese suficienți bani pentru a cumpăra șapte case, toate în oraș, fără ca acesta să fie angajat într-o poziție bine remunerată, sau să ruleze o afacere onestă și profitabilă. Ce l-a umplut de bani însă, s-a dovedit a fi răpirea, sechestrarea, tortura, violurile, înfometarea până la moarte, drogarea și îngroparea de vii a copiiilor luați ziua în amiaza mare, pe când aceștia veneau de la școală, sau se dădeau cu bicicletele prin oraș.

După ce perversul se distra cu ei, îi oferea unei rețele de pedofili cu membri aflați în poziții de vârf ale societății belgiene: politicieni, înalți ofițeri ai serviciilor secrete și ai poliției, afaceriști bogați și chiar membri ai nobilimii. Eventual, Dutroux și complicii săi apropiați, au fost prinși, restul afacerii fiind mușamalizată, fapt care a dus la valul fără precedent de nemulțumire populară în Belgia. Să îi oferim cuvântul cititorului Clement, care a binevoit să ne ofere o descriere pertinentă:

La inceputul anilor ’90, societatea belgiana a fost ingrozita descoperind ca retele de pedofilie si criminalitate functionau, practic nestanjenite, in regatul democratiei federale catolice.

Copii si adolescenti dispareau fara urma. Asta pana pe 15 august cand o maicuta, a avut inspiratia de a nota numarul unei camionete ce dadea tarcoale unei scoli. Asa s-a declansat ”cazul Dutroux” care a condus la descoperirea corpurilor copiilor rapiti, violati si ingropati in curtea familiei, a carei mame era invatatoare.

Interventia Maicii Domnului, caci numai Ea a oprit oroarea, a salvat doua fetiţe, primele martore datorita carora s-au deschis dosarele de crima in retea organizata.
Zeci de mii de persoane au iesit in strada si s-a organizat primul Mars Alb, transmis in intreaga lume, pentru comemorarea victimelor, cerandu-se pedepsirea vinovatilor indiferent de pozitia lor sociala.

Primii procurori au fost destituiti, politisti si inculpati au inceput sa dispara, jurnalisti au fost asasinati iar recent, unul din avocatii victimelor a fost acuzat cu probe, de propriul fiu, de pedofilie (fiul a fost inchis si avocatul cu toata radierea din barou, pledeaza inca).Gruparea satanista abrasax a fost inculpata, dar nu a primit nici o condamnare.

Ultimul mare scandal care bantuie capitala Europei este legat de scrisoarea adresata parlamentarilor belgieni si Presei de catre deputatul Lorent Louis, prin care se face publica lista “personalitatilor” implicate in acte de pedofilie, trafic de copii (este amintit cazul unui baietel moldovean vandut “pe noapte”), tortura in urma practicarii ritualurilor satanice, ucidere.Pe lista se afla nume din sefia CE, nobili, oameni de afaceri, masoni, juristi, medici,preoti.

Cititi cu atentie lista, caci veti gasi numele unor indivizi foarte prezenti in ograda politicii romanesti.
(Lista a fost scoasa de pe blogul lui Lorent Louis, in cursul noptii trecute.)

Homosexualitatea nu este doar o boala ci si un viciu cu deviatii comportamentale. Societatea este datoare sa se protejeze si sa isi protejeze tinerii, prin toate mijloacele.
Ofensiva legislativa, politica si mediatica a homosexualilor, puterea pe care o detin in mediile de afaceri, dovedesc faptul ca acestia urmaresc un plan de corupere si distrugere a umanitatii, in numele satanei.
http://www.laurent-louis.be/blog/?p=843

Reusind sa ajunga la probele si marturiile din dosar, deputatul a corelat informatiile avute cu materialul publicat de Anonymous si a facut publica lista pe care o mai puteti citi, pana la litera D, pe “presselibreinternationale.com”

Ar fi naiv să credem că aceste rețele satanice nu funcționează în continuare nu doar în Belgia, cât și în restul Europei de vest, beneficiind de acoperire la cel mai înalt nivel. Un cititor încă neavizat ar putea obiecta că victimele erau de vârstă fragedă și că nu se compară cu un tânăr de 18 ani trimis la facultate. Nu e deloc așa: pentru cei mai mari, există alte metode mai sofisticate precum drogarea în ascuns sau de bunăvoie, urmată de acte homosexuale și alte abominatii, eventual de racolarea lor în aceste grupuri oculte, deghizate ca „organizații fraternale””, ce infestează toate colegiile occidentale.

La noi nu e nici pe departe atât de rău: chiar dacă există astfel de specimene în societatea românească (mai deunezi Cătălin Botezatu, poponarul-kabbalist-creator-de-modă anunța la TV că a făcut ce nu se cădea cu o fată de 14 ani, dar de bunăvoie), totuși aici copiii Dvs. au la îndemână o rețea de sprijin constituită din familie, rude, prieteni care va sări în ajutorul lor la cel mai mic semn.  Biserica Ortodoxă îi apăra deasemenea prin rugăciunile aduse zilnic Lui Dumnezeu pentru copii.

Aici aveți la îndemană prescura si aghiazma fără de care nu ar trebui sa iasă din casă tinerii noștri și bineințeles rugăciunea familială si individuală, pe langă Sfânta Liturghie si taina Sfântului Maslu (pomenitți-i pe cei dragi!)
Din păcate au loc si la noi acte inimaginabile comise de către neoameni înnebuniți de pornografie, droguri etc., dar mă întreb cați dintre copiii deveniți victime erau apărați prin rugăciunile părintilor lor și prin cele enumerate mai sus, adevărate arme împotriva răului? Păziți-vă copiii și nu îi trimiteți inconștient în calea ispitei! Acasă au o șansă bună de a scăpa nevătamați trupește si sufletește, dincolo aproape nici una.

 

Cu multumirile de rigoare lui Ronin, lista e disponibila in cache, aici. Daca dispare si de data asta, rog semnalati; acum este salvata.

Un ministru de interne mort – accident sau asasinat? Decideti.

Elicopterul Super Puma care il transporta pe Francisco Blake Mora, Ministrul de Interne al Mexicului, s-a prabusit ieri in regiunea Chalco pe vreme descrisa ca „cetoasa”, la 10 minute dupa ce decolase de pe o baza militara aflata in Mexico City. Nu a scapat nici unul dintre cei sapte aflati la bord. Aparatul tocmai fusese supus operatiunilor regulare de mentenanta si se aflase incontinuu sub paza serviciilor de securitate mexicane.

Ministrul Mora era cunoscut ca un dusman redutabil al cartelurilor drogurilor, nesfiindu-se sa isi ascunda sentimentele fata de acesti ucigasi si promitand sa faca totul pentru a-i stopa. Deocamdata, Presedintele Felipe Calderon il deplange, iar vina pentru prabusirea elicopterului o da pe „vremea rea”. Citind stirea, am hotarat sa investighez cu mijloacele mele limitate de amator, moartea ministrului mexican. Iata ce am gasit:

Elicopterul Super Puma proiectat si construit de Aerospatiale, este un clasic transportor utilitar de marime medie, avand doua motoare si o elice cu patru palete, care a primit botezul zborului in 1978. Este folosit in prezent in versiuni imbunatatite, de catre 37 de armate din intreaga lume si peste 1,000 de operatori civili.Versiunea civila transporta 18 pasageri si 2 piloti, avand un succes deosebit in domeniul extractiei petrolului din Marea de Nord, unde e folosit pentru a purta personalul intre tarm si platformele petrolifere. Arata astfel:

Observati aripa stabilizatoare din spate, care se intinde asimetric in partea stanga a elicopterului. Pe cealalta parte se afla elicea stabilizatoare. De ce conteaza asta? Priviti acum acelas component la locul prabusirii, indreptat in sus, deoarece corpul elicopterului se afla rasturnat pe dreapta:

Ce mi-a sarit imediat in ochi a fost aspectul aripii stabilizatoare comparat cu restul cozii elicopterului: arata evident deteriorat, dar in ce fel?

Daca elicopterul s-ar fi rasucit la sol in timp ce se prabusea, aceleasi urme s-ar fi regasit si pe restul cozii, or aceasta arata aproape intacta. Daca aripa s-ar fi lovit totusi cumva de sol sau de vre-un copac, ar fi fost indoita, poate chiar rupta,dar nu arsa, plina de gauri si cu vopseaua total stearsa. Ce ar fi putut cauza acest aspect? Gandesc ca o racheta Stinger care a detonat in apropierea cozii.  Acestea folosesc un sistem de ghidare care, citez din Wikipedia:

„Ghidajul catre tinta se face initial printr-un sistem de navigare prorpotional, apoi e comutat intr-un mod care directioneaza racheta catre cadrul  tintei, in locul esapamentului motoarelor”.

Explica de ce racheta nu a lovit motoarele elicopterului ci a explodat in apropierea sa, deteriorand ansamblul de stabilizare al zborului si provocand astfel prabusirea.

Ei acum, in mod firesc urmeaza intrebarea: cum au acces niste traficanti ordinari de droguri la tehnologie militara americana – li s-a imprumutat ? Sau poate n-au fost ei, ci unii care profitand de declaratiile sincere si belicoase ale ministrului Mora vis-a-vis de cartelurile drogurilor, au profitat de ocazie pentru a-l asasina?  Cine sa fie aceia?

Elicoptere ale serviciilor de urgenta decoleaza de la baza operationala a serviciilor de securitate, la locul prabusirii

Gandul ar trebui sa ne duca la cei care au plantat o bomba la bordul zborului PanAm 103, care a explodat peste Lockerbie, Scotia. Vina a fost aruncata atunci asupra celui recent asasinat, fostul lider libian Muhammad Gaddafi, provocand un boicot international asupra Libiei si tratarea ei ca „stat terorist”. Adevaratii teroristi planificasera abominatia in sali de conferinta intunecate si detineau grade inalte in aparatul de informatii extern al Statelor Unite.

Reporterul american Garry Webb si-a dat viata expunand traficul de droguri practicat de catre CIA pentru a finanta cu bani negri, nefigurand in bugetele alocate lor de catre guvernul SUA, banditii Contras din Nicaragua, precum si multe alte operatiuni criminale. Reportajul sau numit „The Dark Alliance” aparut in ziarul californian Mercury News in 1996, a provocat un adevarat cutremur in societatea americana a vremii – o stiu, eram acolo. Daca cititi usor in limba engleza, nu ratati ocazia sa aflati cum opereaza criminalii ascunsi in serviciile secrete: omul a murit pentru ca adevarul sa iasa la iveala.

Bietul Francisco Mora este al doilea ministru de interne al carui aparat de zbor s-a prabusit in timpul presedentiei lui Felipe Calderon: in 2008, un jet Lear transportandu-l pe predecesorul lui Mora, Juan Camilo Mourino si alti 15 aflati la bord, s-a prabusit ca o piatra pe o strada din Mexico City. Ciudat, ultima postare aparuta pe blogul lui Mora, il eulogia pe antecesorul sau in functie. Ambii jurasera sa puna capat mafiei drogurilor din Mexic.

Francisco Mora, Dumnezeu sa il ierte!

Dealtfel, un drag prieten american care traieste de ani buni in Mexic, scrie ca situatia s-a deteriorat intr-atat de ingrijorator, incat americanii care isi traiesc traiul si isi mananca malaiul mai ieftin acolo, incep sa plece unul cate unul. Oamenii s-au speriat de cadavrele gasite in strazile unor orasele foste oaze de pace si liniste si incep incet sa plece, desi nici un american nu a fost tinta asasinilor.

Consemnul general intre acestia este urmatorul: ucizi un „gringo” si esti condamnat la moarte, executata cu torta cu benzina, pe parcursul a doua saptamani. Traficantilor le e o frica teribila de invazia trupelor americane, in numele unui „razboi impotriva drogurilor”, precum ar fi trebuit sa le fie afganilor, de „razboiul impotriva terorismului”.

E necesar sa intelegem ca in vreme ce SUA atata focul unui razboi de orice fel, ea nu face decat sa exacerbeze criminalitatea, haosul si destramarea societatii in sanul careia si-a declarat razboiul. In timp ce guvernul vizibil creeaza problema, cel invizibil, profita din plin de pe urma preturilor de acum ridicate. E mai bun „bussiness-ul” cu profit de 5,000%, decat cu doar 100%, nu ?  Ei, asta-i ce se intampla acum in Mexic. Precum scrie prietenul meu de la fata locului:

„SUA nu mai face decizii. Nu poate nici opri traficul de droguri, dar nici nu il poate legaliza. Nu poate nici castiga razboaie, dar nici nu le poate abandona, nici sa castige bani, dar nici sa se opreasca din cheltuit, nu poate opri emigratia, dar nici sa isi asimileze emigrantii. Washingtonul poate sa isi dea cu ciocanul peste deget si sa observe ca doare, dar nu e in stare sa se opreasca din a-si lovi degetul.  Asta ar insemna sa faca o decizie, iar Washingtonul nu mai face decizii.”