Românie, iată-ți teroriștii: adevărata față a #rezist

Monștrii creați și folosiți de Soroș pentru destabilizarea României:

Ovidiu Grosu, cel care susține că a inițiat protestul din 10 august, a fost pus sub control judiciar. Bărbatul care se autointitulează „adevăratul organizator al protestului diasporei din 10 august” a spus într-un interviu pentru Antena 3 că protestul pașnic nu este o variantă.
Ovidiu Grosu este cercetat pentru instigare publică, după ce a declarat că protestul trebuie să fie însoțit de flăcări, fum și sânge pe străzi.  „Eu vorbesc de o revoluție, nu de un protest. (…) Trag acum un semnal de alarmă, un avertisment către forțele de ordine: oricine va încerca să reprime aceste manifestări, va fi judecat de Tribunalul Penal Internațional, pentru că avem drept inclusiv să ucidem în aceste condiții (…). Dacă jandarmul îmi pune bastonul în gât sau pistolul în cap eu am dreptul să-i iau viața”, a declarat Grosu.

DIICOT, cu ochii pe protestatorul Grosu!

”La data de 07.08.2018, procurorii DIICOT – Structura Centrală s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în seara zilei de 06.08.2018, în cadrul unei emisiuni  difuzate de către un post de televiziune naţional, a fost prezentat un interviu al numitului OVIDIU GROSU pe parcursul căruia, acesta, care s-a autointitulat ”adevăratul organizator al protestului diasporei din 10 august”, i-a îndemnat pe viitorii participanți la manifestare să recurgă la acte de violență îndreptate împotriva integrității corporale a forțelor de ordine, inclusiv a vieții acestora.

Verificările întreprinse în cauză au relevat faptul că, înscriindu-se pe aceeași linie a demersurilor de instigare publică la săvârșirea de acte de violență împotriva reprezentanților autorităților chemate să asigure desfășurarea în condiții de siguranță a manifestației organizate a avea loc în data de 10.08.2018 în municipiul București, numitul  Ovidiu Grosu  a îndemnat publicul verbal şi scris să săvârșească în condițiile Legii nr.535/2004  infracțiuni contra vieții și integrității corporale a persoanelor, respectiv distrugere.

Prin ordonanţa din data de 08.08.2018 procurorii DIICOT – Structura Centrală au dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul Grosu Ovidiu,  pentru săvârșirea infracțiunii de instigare publică, prev.de art. 33alin.1 din Legea nr.535/2004, cu referire la art.32 alin.1 lit.a) și c) din Legea nr.535/2004.

La aceeaşi dată, procurorii DIICOT – Structura Centrală au dispus luarea măsurii controlului judiciar față de inculpatul Grosu Ovidiu, pentru un termen de 60 de zile, de la data de 08.08.2018 și până la data de 06.10.2018, pe durata controlului judiciar inculpatul  urmând să respecte, printre altele, urmatoarele obligații:

– să nu folosească sisteme informatice ce au conexiunea de date activă (să nu utilizeze internetul);

– să nu depășească limita teritorială a județului de reşedinţă decât cu încuviințarea prealabilă a D.I.I.C.O.T.

– să nu acorde interviuri;

– să nu participe la adunări publice;

– să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;

De asemenea, inculpatului i s-a  atras atenția cu privire la faptul că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

Cauza este instrumentată  împreună cu ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei de Combatere a Criminalitatii Organizate – Serviciul de Investigare a Infracţiunilor de Terorism.

Acţiunea a fost efectuată cu sprijinul Brigăzii Speciale de Intervenție a Jandarmeriei “Vlad Ţepeş”, se arată în comunicatul DIICOT.

Bănuiam eu că aștia pregătesc o lovitură de stat, după modelul maidanului ucraienean.
Ar fi de dorit ca toți organizatorii mișcării #rezist și alte lepre asociate, să fie trași la răspundere – cu cât mai repede, cu atât mai bine. Soluții există – aplicați-le D-lor Parlamentari!

sursa: Gazeta de Cluj

Roexit – amu’ ni! Din gazul de la Marea Neagră izvorăște obligația ieșirii din UE

 

Reputatul economist Ilie Șerbănescu, a dat o bombă peste maleficele planuri de înstrăinare a petrolului și a gazelor, peste care noi Românii, suntem stăpâni. Practic, ăștia ne transformă în sclavi vânduți vestului – despre ce este vorba:

Când, la mijlocul anului 2018, a ajuns să se discute în Parlament problema gazului din Marea Neagră, deja nu mai era nimic de făcut! Răul fusese făcut de mult. Și, în 2018, în Parlament nu se discuta cumva, așa cum erau tentați unii să creadă și cum trădătorii de neam și țară se străduiau a-i convinge să creadă, regimul de ansamblu privind exploatarea offshore a gazelor, ci de fapt fiscalitatea acestuia.

Gazul extras din Marea Neagră nu mai aparținea de mult românilor, respectiv de la concesionarea perimetrelor marine în care s-au găsit gazele. Să nu delirăm cumva! Nu există concesiuni doar pentru explorare și prospectare. Concesiunile sunt de explorare, prospectare și exploatare. Pur și simplu, pentru că cel care investește bani serioși spre a face explorări și prospecțiuni și deține și tehnologiile corespunzătoare vrea să fie sigur că, dacă găsește, poate trece la exploatare! Altfel nu vine! Este exclus să cheltuiască bani cu explorări și prospecțiuni și, dacă eventual a găsit hidrocarburi, să vină altul, indiferent cine, să tragă foloasele prin exploatare! Să fie clar: gazul din Marea Neagră nu aparține românilor, ci concesionarilor. Aceștia au drept exclusiv să-l utilizeze cum doresc și să-l vândă cui doresc! România, dacă vrea ceva din acest gaz, trebuie să-l cumpere la prețul pretins de proprietarul concesiunii. Și să fie de asemenea clar: pentru ca regimul concesiunilor (și prin implicație al redevențelor) să opereze, România, la indicațiile externe de rigoare, a fost nevoită să modifice legi care, să nu ne dăm după plop!, trebuiau să încalce Constituția, care prevede negru pe alb că resursele subsolului sunt proprietate publică a statului român. Or, acordarea unei concesiuni implică transferul folosinței resursei către concesionar, la libera lui alegere. Acest transfer s-a făcut prin șiretlicul priorității legilor zis europene asupra legilor naționale. Și cu asta, basta!

Reglementările privind concesiunile/redevențele (taxele pentru concesionare) sunt formulate și impuse de cei ce n-au resurse, dar care sunt puternicii lumii. În Parlament s-a discutat, nu numai ca metaforă, dar foarte practic, doar dacă statul român va lua din redevențe 2 lei sau 3 lei pentru această afacere. Și hai să fim serioși și să admitem că n-avea nici o importanță și dacă era vorba de 3 lei sau de 2 lei! Și cu 3 lei, România și românii se aleg tot cu mai nimic, față de tezaurul reprezentat de gazul (zis românesc) din Marea Neagră.

Condiția impusă prin lege a desfacerii în România a cel puțin 50% din gazul extras – față de care, vai!, concesionarii s-au arătat atât de nemulțumiți – nu schimbă cu ceva faptul esențial că, oricare ar fi aceia, consumatorii din România vor trebui să plătească gazul, nu statului român ca reprezentant al poporului român (fost) posesor al gazelor, ci concesionarului. Mai direct spus, românii vor trebui să cumpere de la alții propriile resurse. În rest, concesionarul LukOil este liber, dacă își va construi conductă, să expedieze gazul exploatat direct în Rusia sau să-l asocieze traseelor care duc gazele rusești spre Europa occidentală, iar concesionarul Exxon poate, cu aceeași condiție a construcției unei conducte, să dirijeze gazul spre orice țărm apropiat, de pildă, la o stație de lichefiere. Doar OMV și-a făcut deja rost de conductă cu ajutorul UE. Se numește BRUA (Bulgaria, România, Ungaria, Austria).

De la Tuzla până la granița cu Ungaria s-a trecut deja la construcția unei conducte – să precizăm, conductă separată, subliniem, separată, față de cea curentă pe care operează Transgaz – și, atenție mare!, cu excepția unui tronson finanțat din fonduri europene, va fi plătită de consumatorii români din creșterea tarifelor! Ei vor suporta în final 60% din costul pentru cei aproape 800 km de conductă nouă de pe teritoriul românesc. Cât vor plăti până la urmă consumatorii români în viitor? Cumva mai puțin decât acum pentru că s-au descoperit gaze „românești” în Marea Neagră? Nu, nicidecum!

Deja prețul gazelor românești pentru consumatorii români s-a mărit cu 50% din 2014 doar pentru că așa a vrut Comisia de la Bruxelles! Procesul este numit la Bruxelles liberalizarea pieței. Ce fel de economie de piață o fi în capul comisarilor de la Bruxelles, deoarece în România, împotriva oricăror reguli ale cererii și ofertei, prețurile au crescut, deși consumul de gaze a tot scăzut?!

Calendarele de creșteri de prețuri nu țin cont de nimic altceva decât de așa-zisa nevoie de a se alinia prețurile în UE, de fapt de a le asuma pe cele plătite de economia dominantă din UE, respectiv Germania, furnizorului dominant care este Rusia. O spurcăciune à la Bruxelles! Că nu se ține cont de greutatea cu care atârnă factura la gaze în veniturile consumatorilor (de departe cel mai greu în cazul românilor), mai treacă-meargă, dar că nu se ține seama dacă ești posesor sau nu de resurse, asta este strigător la cer!

După creșterile fără încetare ale tarifelor, românii au pierdut deja orice avantaj că le-a lăsat Dumnezeu niște resurse de gaze! Mai mult, prețul de referință la gaze în România a fost stabilit a fi cel de pe bursa de gaze de la Viena, ceea ce va băga în spirală prețurile de pe piața românească, întrucât acestea nu vor mai avea nicio legătură cu producția și desfacerea internă.

Cu ajutorul colonialismului austriac, dar și cu al colaboraționismului autohton, românii vor plăti mai mult pe gaze (zis românești). Unii naivi de pe traseul românesc al BRUA s-au bucurat că vor putea și ei să se conecteze la conductă, scăpând de încălzirea cu lemne. Săracii, n-au înțeles că gazul din BRUA nu este al României și că Transgaz, care a aranjat exproprierile pentru conductă, n-are niciun drept să hotărască vreo conectare. Totul trebuie înțeles în cheia stăpânilor.

OMV, stăpân în domeniu în România, și-a comunicat în 2018 strategia: vrea să devină mare furnizor de gaze regional, bazându-se pe resursele românești din Marea Neagră, strategie din care România nu se alege cu nimic. Să fie oare întâmplător faptul că OMV și-a început anul 2018 – an decisiv și pentru anunțarea debutului exploatărilor din Marea Neagră – scoțând din dispozitivul executiv al companiei Petrom toți românii care mai erau pe acolo, în frunte cu Mariana Gheorghe, CEO-ul Petrom, și cu șeful departamentului care avea în grijă tocmai exploatările la mare adâncime din Marea Neagră?!

Pe ce mizează OMV în realizarea strategiei stabilite? Pe aceleași lucruri pe care mizează și Ungaria în intervenția aparent ciudată pe care a avut-o exact când politicienii români, întârziați înainte de toate într-ale mentalului, își făcuseră în sfârșit timp să discute fiscalitatea offshore din Marea Neagră! Pe aservirea totală a României, pe lipsa oricărei reacții din partea acesteia la terfelirea elucubrantă a intereselor ei minime. Mai concret, că, în starea jalnică în care a adus-o colonialismul colectiv vest-european și colaboraționismul trădător intern, nu mai are ce să facă, din păcate, cu gazul din Marea Neagră, care i-a devenit de fapt o pacoste și nu o mântuire?

După ce a plasat în forță, la o licitație organizată de Transgaz, două companii pe care le controlează (una de stocare a gazului și alta de negociere pe piață a gazului), care au rezervat împreună întreaga capacitate de transport a viitoarei conducte pe 15 ani, începând din 2022, statul maghiar a trimis la București un reprezentant al transportatorului de gaze din Ungaria, „să ia legătura cu presa”. Acesta a jucat cartea jignirii și umilirii României, pe baza însă a unui fapt cu totul și cu totul real.

„Nu puteți consuma gazele în România – a spus dl Kristof Terhes. Nu aveți petrochimie, nu aveți industrie, nu știu de ce ați închis petrochimia. Ce să faceți acum cu gazele?! Un mare foc?! Nu aveți altceva de făcut decât să-l vindeți!” Ce să-i replici dlui Terhes?

Că a fost desființată petrochimia pentru că așa ne-a dictat Banca Mondială, pentru că așa a fost programul UE pentru România, pentru că așa a vizat OMV preluând și apoi închizând Doljchim și Arpechim, pentru că așa a urmărit DNA băgând la pușcărie pe supraviețuitorii dictatului Băncii Mondiale, care mai acționau prin industria de îngrășăminte?! Ce să mai replici?! Consumul de gaze în România s-a prăbușit de la 40 miliarde mc în 1990, la circa 12 miliarde mc anual în deceniul al doilea al anilor 2000. Demolarea ultimei redute – producția de îngrășăminte chimice – a dus consumul industrial de gaze de la 3 miliarde mc în 2008 la doar 1,2 miliarde în 2017.

Consumul industrial de gaze a fost surclasat de consumul casnic. Și nu există niciun program de industrializare sau măcar de extindere a utilizării casnice a gazelor. De altfel, ce s-ar mai putea face așa bătând din palme când gazul din Marea Neagră ar putea ajunge pe piață încă din 2019?! Ce semnificație practică are, într-o asemenea situație, condiția pusă concesionarilor de a vinde în România 50% din gazul exploatat?! Prevalându-se de faptul că n-au cui să vândă în România, concesionarii vor trimite gazul tot unde au vizat proiectele lor, mai ales că legea nu prevede niciun fel de sancțiuni dacă nu se conformează condiției de 50%.

Are vreun program pentru oameni statul român al lui Iohannis și Dragnea? România, posesoare de gaze, are o rețea de distribuție de gaze de 53000 km. Ungaria hulitului Viktor Orban, neposesoare de gaze și cu un teritoriu mult mai mic decât cel al României, are 89000 km de rețele de distribuție de gaze. Aici 95% din gospodării se încălzesc cu gaze. În România nici măcar 1/3. Peste 4 milioane de gospodării, deci o jumătate din total, se încălzesc cu vreascuri și lemne de foc. Un program de alimentare cu gaze a acestora ar fi totuși ceva, în ciuda faptului că nu reprezintă o cine știe ce valorificare a gazelor naturale cum este în petrochimie sau în industria farmaceutică!

Complotul – căci altfel nu poate fi numit – al colonialiștilor de stirpe germană împotriva României, funcționează la maximum. Șeful E.ON Germania pentru România, care deține jumătate din distribuția de gaze de pe teritoriul românesc, a anunțat că nu are în vedere extinderi ale rețelei de distribuție decât dacă se vor dovedi strict rentabile, adică să nu deranjeze cumva proiectele OMV de furnizor regional pe seama resurselor României sau, mai explicit, să asigure toate condițiile ca gazul din Marea Neagră să fie exportat și nu utilizat în România.

Îi împiedică vreun program al României lui Dragnea și Iohannis cu ceva să-și atingă scopul cu gazul românesc?! Populația României, care trebuie să plătească sume exorbitante ca să se racordeze la rețeaua de gaze – fără vreo facilitate de la statul român al lui Iohannis și Dragnea, care nu au încetat vreun moment să se înfrunte pe prostia diversionistă a pragului de 1900 lei din infracțiunea de abuz în serviciu – să fie sigură că va rămâne captivă, fără alternativă la încălzirea cu lemne, în România lui Iohannis și Dragnea, chiar dacă aceștia vor dispărea de pe scena politică, deoarece în România dictatul aparține fără echivocuri unora de genul celor de la OMV și E.ON, sub parohia colonială a Bruxelles-ului.

Spusele atât de deranjante ale responsabililor în domeniul gazelor de la Budapesta țintesc realitatea și nimic altceva! Diversiunea Budapestei este alta. Aceea că se adresează Bucureștiului! Adresant fals! De parcă la București ar fi decizia, când nu este deloc așa! Budapesta de fapt a bătut șaua ca să priceapă iapa. Budapesta s-a adresat de fapt adevăraților posesori (deținătorii concesiunilor) cu mesajul: nu vă mai strofocați să găsiți cumpărători, vindeți-mi-l mie! Sunt pregătită. Fac un hub în Ungaria pentru Europa de Est, așa cum s-a erijat Austria în hub pentru dirijările de gaze rusești spre Vest.

De acum, cei mari vor decide. Oricum, după cum se desfășoară lucrurile, Bucureștiul nu va lua mare lucru! Ba, dacă gazul din Marea Neagră va fi vândut acum, oricui va fi vândut, sub contracte pe 10-15 ani, românii vor plăti nu doar oricum mai mult ca membrii ai UE, dar în plus și mai mult ca importatori de gaze rusești! Căci, dacă zăcămintele interne de gaze se vor subția, așa cum sunt toate estimările, iar livrările de gaze din Marea Neagră vor merge potrivit contractelor de acum la alții, deficitul care atât de sigur va apărea va trebui să fie acoperit de importuri din Rusia. Și România va ajunge în situația ridicolă de importator cu toate zăcămintele lăsate de Dumnezeu românilor în largul coastelor românești din Marea Neagră, de fapt de furnizor ieftin de gaze pentru ștabii din UE, dar importator de gaze din Rusia! Cât de spurcat, vomant ce mai tura-vura, sună, în aceste condiții, diversiunea că gazul din Marea Neagră ar ajuta România să devină independentă energetic, mai ales în raport cu Rusia, când, de fapt, după cum va fi valorificat, acest gaz creează tocmai o periculoasă dependență energetică de Rusia.

Dacă la cârma Românei ar fi oameni nu numai responsabili dar și cu dragoste de țară, episodul sinistru al gazului românesc ar putea trezi conștiințe și determina decizii fără îndoială cu caracter eroic având în vedere contextul internațional.

Ieșirea din mecanismul sordid al redevențelor – din care posesorul de resurse, după calculele pe cazurile din toate timpurile și din toate locurile, nu se alege cu mai mult decât numai o parte din 20 – este deocamdată nerealistă. Dar ieșirea din UE – DA! Cu atât mai mult cu cât cel puțin 80% din contenciosul dezastruos pentru țară al gazului românesc din Marea Neagră se află în mecanismele „colonialismului colectiv” al UE:

condiționalitatea aderării de externalizarea resurselor; răpirea de către Bruxelles a dreptului fiecărui posesor de resurse de a beneficia într-un fel sau altul, prin prețuri sau prin aprovizionare, de înzestrarea de la Dumnezeu cu aceste resurse; impunerea fără temeiuri și condiții economice a așa-numitei liberalizări a pieței și prețurilor, care a dus la creșteri nejustificate de tarife (independent de episodul Marea Neagră); distrugerea petrochimiei și industriei în general, pentru forțarea exporturilor de resurse în locul valorificării lor interne; finanțarea pe seama consumatorilor a conductelor pentru aceste exporturi; privarea românilor de accesul la propriile resurse, indiferent dacă pentru valorificări industriale sau pentru încălzire etc.

În ciuda complicațiilor și durerilor, retragerea din UE – implicând anularea tuturor acestor servituți înspăimântătoare – este o obligație de respect față de sine și demnitate pe care o impune nu numai emblematica trădare de neam și țară reprezentată de cazul gazelor românești din Marea Neagră, ci și adevăratul bilanț al apartenenței României la UE, organizație care, prin mecanismele celui mai odios colonialism actual, cel colectiv, și fluturând povești despre democrație, stat de drept și corectitudine politică, a luat tot României (economia națională, decizia națională, identitatea națională) în beneficiul altor popoare, nu contează cât de meritorii sau nu.

Roexit – amu’ ni!

Sursa: Cotidianul

„Binefacerile” alimentaţiei şi medicinei moderne

Otrăvirea apei potabile
Controlarea comportamentului uman prin dopare cu diverse substanţe prezente în apa potabilă
Otrăvirea hranei
Probleme legate de utilizarea aditivilor alimentari. Efectele pe termen lung
Lipsa de etică
Alături de alimente, produsele cosmetice
Urmări fără precedent: creşterea vertiginoasă a numărului de alergii, modificări grave ale proceselor fiziologice normale din organismul uman, vătămări ale creierului
O metodă ‘aparte’ de procesare a alimentelor: iradierea
Ce riscuri implică iradierea alimentelor
Ce sunt organismele modificate genetic ?
Care sunt rezultatele practice ale acestor tehnici de inginerie genetică ?
Cine se ocupă de producerea de organisme modificate genetic
Patentarea organismelor vii şi monopolul crescând asupra alimentelor de bază
Asigurarea perpetuării unor astfel de organisme modificate genetic pe piaţa mondială
Cultivarea organismelor modificate genetic la nivel mondial
O recenzie a cărţii Seminţele distrugerii: agenda secretă a manipulării genetice sau despre efectele şi interesele din spatele alimentelor modificate genetic
Alimente modificate genetic: un experiment asupra maselor
Washington-ul lansează Revoluţia genetică
Manipularea datelor
Planul Rockefeller pentru industria agricolă
Reducerea drastică a populaţiei
Frăţia morţii
Subterfugiul ,,hranei pentru pace”
Agro-industria devine globală
Fuziunea dintre monopolul farmaceutic (Big Pharma) şi cel alimentar (Big Food)
Mâncarea este putere
Dând frâu liber seminţelor modificate genetic: începutul unei revoluţii în producţia mondială de hrană
Irak primeşte seminţele americane ale democraţiei
Plantând ,,Grădina deliciilor pământeşti”
Controlul populaţiei: ‘terminatori’, ‘trădători’ şi seminţe de porumb contraceptive
Panica gripei aviare şi puii modificaţi genetic
Armageddon-ul genetic: ‘terminatori’ şi patente pe porci

 

 

PARTEA I

Trăim într-o lume guvernată tot mai mult de principii anti-creştine, care stau la baza intereselor şi ţelurilor organizaţiilor internaţionale dornice să-l transforme pe om într-un robot şi să-l supună din toate punctele de vedere.

Pe zi ce trece, libertatea omului este pusă sub semnul întrebării, fiindcă tot mai multe constrângeri, văzute şi mai puţin văzute, se abat asupra lui. Rătăcind în hăţişul ideologiilor şi filozofiilor de tot felul, bâjbâind în întunericul care-l înconjoară, el este vânat de cei care-i pândesc paşii şi îi întind momeli otrăvite. Astfel de nade ţintesc să-i otrăvească încontinuu atât hrana sufletească, cu gunoaiele şi resturile putrede ale filozofiilor păgâne şi ale tuturor aberaţiilor lumii contemporane, cât şi hrana trupească cu gunoaiele născocite în acest veac viclean.

În ce priveşte cel de-al doilea fel de otrăvire, prin hrana trupească – care a urmat un curs asemănător învăţăturii, devenind tot mai artificială –, cantitatea de informaţii existente astăzi depăşeşte orice imaginaţie. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, acest tip de informaţii este sau luat în derâdere fiind etichetat ca ‘neştiinţific’, sau discreditat ca aparţinând unor teorii ale conspiraţiei. În plus, în acest ocean de date şi informaţii, este greu de înotat şi de dobândit o imagine de ansamblu asupra fenomenelor ce le guvernează. Noi doar am încercat să aruncăm o privire …

 

Otrăvirea apei potabile

Odată cu dezvoltarea industriilor chimice, mediul înconjurător a început să fie ameninţat de deşeurile şi produsele obţinute – sute şi mii de substanţe toxice, cu efecte nebănuite asupra florei şi faunei, ca şi asupra omului. De exemplu, agenţia de ştiri Associated Press a realizat o investigaţie în Statele Unite ale Americii cu privire la eliberarea de reziduuri chimice în apa potabilă. Deşi oficialii federali şi din industrie au afirmat că nu pot evalua cantitatea de produse farmaceutice deversate de producătorii americani deoarece nimeni nu controlează acest proces, agenţia a întocmit o analiză riguroasă a dosarelor federale pe o perioadă de 20 de ani.

În urma acestei anchete a ieşit la iveală că producătorii americani de chimicale, inclusiv marii producători de medicamente, au eliberat legal cel puţin 122.900 tone de produse farmaceutice în apele care constituie adesea sursa de apă potabilă – o contaminare pe care guvernul federal a ignorat-o complet. În această cantitate, au fost identificaţi 22 de compuşi care apar pe 2 liste: una a Agenţiei pentru Protecţia Mediului (Environmental Protection Agency, EPA), care îi monitorizează ca substanţe chimice deversate în mod legal în râuri, lacuri şi alte ape, şi alta a Administraţiei pentru Medicamente şi Alimentaţie (Food and Drug Administration, FDA), care clasifică aceleaşi substanţe ca ingrediente farmaceutice active, cu efecte asupra omului. Printre cei 22 de compuşi se numără: fenol şi peroxid de hidrogen (92% din cantitate), hidrochinonă, compuşi nicotinici, tetraciclină (antibiotic), codeină (alcaloid din opiu, folosit ca analgezic şi sedativ), warfarină (otravă pentru şoareci, pesticid, dar şi anticoagulant şi inhibitor al plantelor şi animalelor acvatice), anti-convulsive, stabilizatori psihici şi hormoni sexuali. Evident, unele din aceste substanţe sunt toxice pentru floră, faună şi om, iar altele – în funcţie de concentraţia în care se află în apa potabilă – au efecte dintre cele mai variate asupra sănătăţii fizice şi mentale a omului.

Datele nu indică cu precizie cât din cele 122.900 tone provin de la producătorii de medicamente versus alţi producători din domeniul industriei chimice; de asemenea, valorile reprezintă o subestimare masivă din pricina dezinteresului manifestat de oficialităţi faţă de acest fenomen. Până în prezent, marile firme de medicamente au negat că procesul lor de producţie contribuie semnificativ la ceea ce se regăseşte la nivelul apei potabile. Similar, serviciile publice susţin că apa potabilă este sigură, iar majoritatea oraşelor şi furnizorilor de apă nu realizează teste pentru acest gen de substanţe. De asemenea, cercetătorii, medicii şi EPA afirmă că nu există riscuri confirmate asociate cu consumul de cantităţi infime de medicamente existente în apa potabilă (n.r.: toate aceste afirmaţii vin în contextul în care în ultimii 30 de ani au existat procese celebre, cu sute de persoane care au depus mărturie că au fost afectate din punct de vedere medical din pricina apelor contaminate cu tot felul de reziduuri chimice).

În pofida acestor asigurări ale oficialităţilor, unii cercetători afirmă că oriîncotro s-ar uita, vor găsi apă contaminată cu produse farmaceutice; de asemenea, combinaţiile de medicamente prezente în apă, chiar în cantităţi mici, pot avea efecte nocive asupra florei şi faunei, ca şi asupra sănătăţii umane vreme de decenii. De exemplu, au fost realizate mai multe studii privind efectul hormonilor din pilulele contraceptive asupra populaţiilor de peşti din apele aflate în apropierea zonelor urbane dens populate. Rezultatele acestor investigaţii au fost cumplite.

Cercetătorii de la Universitatea din Montreal, Canada, au analizat influenţa estrogenilor asupra peştilor din Fluviul St. Lawrence (n.r.: acest fluviu curge pe o distanţă de 1.300 km şi constituie principală rută pe care se poate naviga în interiorul Statelor Unite ale Americii şi Canada, legând Marile Lacuri de Oceanul Atlantic) din apropierea oraşului Montreal. Sebastien Sauve, profesor de chimie a mediului, afirmă că în această zonă concentraţiile de estrogen (n.r.: termenul ‘estrogen’ indică o clasă de hormoni sexuali feminini) din apă sunt ,,de circa 100 de ori mai mari decât concentraţia cunoscută a avea efecte dezastruoase endocrine”. Excesul de hormoni sexuali din apă conduce la nediferenţierea sexuală în populaţiile de peşti, mutaţii la peştii masculi şi pierderea capacităţii de a se înmulţi. Cei mai afectaţi, uneori în proporţie de aproape 100%, sunt peştii mici, hrana peştilor mai mari, care suferă într-un procent mai mic (30%), fapt ce determină dereglarea lanţului trofic. Studii asemănătoare au fost realizate în Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie, cu rezultate similare.

O investigaţie întocmită de Universităţile Exeter şi Brunel, care a durat 3 ani, arată că alături de estrogeni, ar exista o altă categorie de substanţe, ,,anti-androgeni” (n.r.: termenul ‘androgen’ indică clasa de hormoni sexuali masculini), prezente în peste 30 de râuri din Marea Britanie. Aceste substanţe au ca efect blocarea hormonilor sexuali masculini, conducând de asemenea la scăderea fertilităţii şi deformări ale organelor genitale la peşti. Mai grav este că acestea pot afecta într-un mod asemănător oamenii.

Alături de industrie, la poluarea apelor contribuie spitalele şi alte instituţii de îngrijire a sănătăţii. În studiul său,Associated Press a indicat că acestea deversează anual circa 113 tone de produse farmaceutice şi ambalaje contaminate. De asemenea, consumatorii individuali de medicamente îşi aduc aportul la poluarea apelor, prin eliminarea în mediu a substanţelor pe care organismul uman nu le absoarbe sau metabolizează.

În 2004, Agenţia Britanică a Mediului a publicat un studiu preluat de cotidianul The Observer. Potrivit acestuia, consumul de medicamente anti-depresive din Marea Britanie este atât de ridicat, încât aceste substanţe au ajuns să fie depistate în reţelele de apă potabilă. Astfel, medicamentul Prozac, supranumit ‘pilula fericirii’, este prezent în cantităţi tot mai mari în râuri şi reţelele de apă pentru consum domestic.

În septembrie 2008, cotidianul britanic Daily Mail relata că guvernul britanic s-a sesizat în privinţa contaminării apei potabile cu produse farmaceutice şi a cerut oamenilor de ştiinţă să realizeze analize ale apei de râu din locurile în care aceasta este preluată pentru consumul casnic. În urma anchetei, s-a evidenţiat că apa de la robinet conţine cantităţi extrem de mici de medicamente utilizate în tratarea cancerului (fluorouracil), analgezice (ibuprofen), sedative (diazepam), hormoni sexuali şi nu în ultimul rând cocaină, a cărei prezenţă a fost depistată în aproape toate râurile din Marea Britanie. Deşi cantităţile în care acestea sunt prezente sunt foarte mici, existenţa a numeroase substanţe dintre cele mai variate transformă apele într-un adevărat ,,cocktail de medicamente”, care afectează sănătatea adulţilor, dar mult mai serios pe cea a copiilor şi fetuşilor.

Este notabil faptul că, în ciuda înmulţirii studiilor şi analizelor care demonstrează contaminarea apelor cu diverse substanţe nocive, autorităţile reacţionează extrem de lent în a lua măsuri sau în unele cazuri ignoră complet problemele. De exemplu, mai multe studii au confirmat prezenţa percloratului – un ingredient de combustibil de rachetă toxic – în apa de băut, în cel puţin 395 de locaţii din 35 de state americane, în cantităţi suficient de mari pentru a afecta glanda tiroidă şi a reprezenta un risc de sănătate mai ales pentru bebeluşi şi fetuşi (n.r.: cercetările medicale au arătat că percloratul conduce la scăderea coeficientului de inteligenţă (IQ) şi la creşterea problemelor de comportament şi percepţie). Însă EPA, după ce a zădărnicit încercările de sesizare a oficialităţilor cu privire la acest pericol pentru sănătate, şi-a ‘desăvârşit’ acţiunea prin stabilirea nivelului maxim de contaminare permisibil la valori de 15 ori mai mari decât cele propuse de aceeaşi agenţie în 2002. Robert Zoeller, profesor la Universitatea Massachusetts, specialist în studiul hormonilor tiroidieni şi dezvoltarea creierului, a declarat că amendamentele guvernului la propunerea EPA ,,au deformat ştiinţa într-o asemenea măsură, încât poate justifica nereglementarea” acestei substanţe toxice.

 

Controlarea comportamentului uman prin dopare cu diverse substanţe prezente în apa potabilă
Citește în continuare

#rezist – adevărata ciumă roșie și o posibilă soluție.

Este o dezbinare cum nu cred că a mai fost vreodată. Poate în anii 90, dar era altă atmosferă: Unii erau cu „Nu ne vindem țara”, cu Iliescu pe care-l identificau în mod fals ca fiind cinstit și patriot, cu păstrarea unor privilegii pe care și le-au obținut pe vremea lui Ceaușescu.

Ceilalți vroiau o schimbare totală, vroiau o Românie democratică după modelul statelor europene, vroiau fețe noi, atitudini noi.

Ambele tabere vroiau binele țării dar vedeau în mod diferit calea de urmat ( e clar că Petre Roman-Neulander, Silviu Brucan-Bruckner, Ion Iliescu și mulți alții ca ei, nu mureau de binele țării, ci pentru interese străine – n.b).

Se mai purtau discuții în Piață Universității, civilizate, pe bază de argumente între cele două tabere la care am asistat personal.

Acum în schimb o tabără este agresivă, lipsită de logică, se luptă cu comunismul și ciuma roșie de parcă n-ar fi depășit perioadă anilor 90. Nu mai sunt discuții civilizate, apar imediat jigniri și pumni.

O tabără este mult mai redusă numeric, dar gălăgioasă, asistată de securitate, protejată de procurori, finanțată prin ONG, susținută de mass-media lui Soros, de Facebook-ul infestat de postaci plătiți. Au îmbrățișat o mișcare de sorginte soroșistă, #rezist, care în definitiv n-are nimic de-a face cu binele țării.

Cealaltă tabără nu se exprimă violent pe stradă sau în Parlament, se exprimă doar la vot.

În schimb a apărut teama de dialog, teama de o discuție bazată pe argumente, teama de expunerea propriilor opinii.

Teama este generată fie de o reacție ilogică și agresivă, fie de frică că ești ascultat și urmărit, fie de pierderea serviciului indiferent dacă lucrezi la o multinațională sau la stat.

Este necesar ca alianța de la guvernare să dea urgent o lege anti-Soros la fel că în Ungaria, să-l suspende urgent pe Johannis, s-o elibereze din funcție pe Kovesi și să taie fondurile alocate serviciilor secrete care nu fac altceva decât politică în stradă și pe Facebook.

Gălăgioșii din stradă vor dispărea ca prin minune după ce se vor tăia aceste fonduri.

Dacă alianța de la guvernare nu face aceste mișcări, atunci merită să fie arestați cu toții.

Autor: Dan Vizanty, sursa Activenews.

Reînvie stalinismul: un proiect de lege, amenință cu pușcărie grea pe oricine vorbește liber.

Nu e de glumă – proiectul de lege înregistrat cu nr. B135/2018, prevede pedepse de până la 10 ani de pușcărie, pentru libera exprimare asupra unor fapte istorice și prezente, exprimare calificată ca „ură”, de către deputatul FCER (minoritãti) Silviu Vexler, inițiatorul proiectului de lege. 

Chipurile legea ar fi pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, dar citind-o, veți afla cu surprindere că oricine spune un banc cu evrei, sau nu crede în versiunile oficiale ale evenimentelor, va cădea sub incidența ei.

Să vedem ce are de spus deputatul Vexler despre antisemitismul Românilor, într-un scurt interviu luat în Bruxelles la parlamentul UE:

 

La întrebarea reporterului dacă există probleme cu antisemitismul în România, Vexler răspunde:

Min. 0:54: „We don’t have thank God, those kinds of problems in Romania, at all”, adică „nu avem deloc, mulțumesc Lui Dumnezeu, acest gen de probleme în România ”.

Atunci de ce e necesară o lege care combate o problemă inexistentă, doar se află în treabă deputatul Vexler? De asta îți plătește contribuabilul Român salariul gras, bre’ Silviu, ca să dai legi staliniste, inutile și prostești?

De ce crează deputatul Vexler o problemă, acolo unde chiar el recunoaște și afirmă că nu există una?

La min. 2:14, tot Vexler afirmă: „Look, there is a political answer and there is an honest one”, adică „uite, există un răspuns politic și unul onest”.

Tot așa e și cu faptele și cu datele pe care legea vrea să le suprime, doar versiunile lor politizate, adică corecte-politic, vor fi exprimabile, pe când adevărului, i se va băga pumnul în gură, dacă mizeria asta va deveni lege.

Ce e cu deputatul Vexler, de se crede deasupra oricăror critici? Chiar nu au evreii ceva mai bun de făcut decât să strige „lup” acolo unde nu e – ce va fi atunci când lupul chiar se va arăta? Eu cred că Vexler a făcut o gafă imensă și vorba aia’, a fi prost e cel mai rău lucru, căci îți faci rău atât ție, cât și altora.

Noi românii ne recunoaștem atât calitățile, cât și tarele, de aceea avem bancuri cu ardeleni înceți, olteni ahtiați după grade și moldoveni fomiști – despre evrei nu se va mai putea glumi, fără ca pușcăria să îl înghită pe glumeț?

Măi fraților, cine l-a ales pe Vexler în Parlamentul României? Câte voturi a avut el de a ajuns parlamentar? Sau a fost băgat acolo pe un loc rezervat statutului său de minoritar?

Cică a fost ales la nivel național păcăliciul ăsta de 29 de ani, conform paginii sale de pe saitul CDEP:

ales la nivel national
data validarii: 21 decembrie 2016 – HCD nr.122/2016

Chiar, câți Români pot declara că au votat pentru el, la nivel național?

Oameni buni, e vremea mobilizării: dacă nu vrem să trăim într-o dictatură nenorocită în care ești săltat pentru o glumă, ca pe vremea răposatului, puneți mâna pe taste și trimiteți mesaje senatorilor care mai mult, sau mai puțin, vă reprezintă. Spuneți și altora. Locul unde îi găsiți, e acesta:

Senatul României – Parlamentari

Și ca să încheiem cum trebuie, un banc cu evrei:

Vine junele Ițic bătut rău de tot acasă, numai sânge pe față. 
„Ce ai pățit fiule?”, îl întreabă tac’su, Șloim.

„Am fost în vizită la Rahela și tatăl ei m-a bătut în halul acesta”, răspunde Ițic.

Merge Șloim ață la Ștrul, tatăl Rahelei, să-i ceară explicații: „Păi bine măi Ștrul, tu și cu mine suntem prieteni vechi, ce ți-a venit să-l bați pe Ițic al meu?

„La început, cântau la pian, la patru mâini, totul era în regulă. Apoi, aud doar trei mâni pe clape și normal, mă uit pe gaura cheii: Ițic al tău, era cu mâna stângă sub fusta Rahelei, dar am închis ochii. 

După o vreme, aud doar două mâni pe clape și trag iar cu ochiul: Ițic al tău îi dădea chiloții jos Rahelei mele, dar am închis ochii și la asta.

Apoi se aude o singură mână, apoi nimic și iar mă uit, Ițic al tău o regula pe Rahela, dar am lăsat să treacă de la mine. 

..dar când l-am văzut pe Ițic, ștergându-se pe p…ă cu perdeaua mea cea nouă de catifea,  la asta n-am mai rezistat!

 

 

Avertisment de o gravitate excepțională: peste 1 milion de islamici vor fi aduși în România la primăvară.

Un om avizat, fostul Parlamentar Ninel Peia, avertizează asupra unui pericol extrem care vizează România: aducerea unui milion ( da, ați citit bine, 1,000.000 ) de islamici în România, începând în primăvara lui 2018.

Este demn de reținut faptul că pe când doar vara asta KWJ ne vorbea de câteva mii de „refugiați”, cifra s-a umflat dramatic recent prin gura lui Teodor Meleșcanu, actualul ministru de externe al României, pentru ca acum, iată, a fost expusă adevărata magnitudine a dezastrului ce ni se pregătește. Dacă nu ne trezim repede, suntem terminați:

„Scriam, recent, despre „idioții utili”, așa cum îi numea LENIN pe „activiștii voluntari”, SOROSISTI care ne îmbâcsesc viețile din Parlament și nu numai. Aceștia se înmulțesc pe zi ce trece pentru că… sunt utili altora. În mințile lor manipulate de bani și beneficii de tot felul, aceștia sunt cele mai bune slugi pentru că sunt convinși că luptă de partea bună a cauzei, că sunt alături de Neam și Țară. Fals. Dar, repet, de aia sunt utili. Ăștia nu trebuie îndoctrinați. Ei sunt cobaii cei dintâi ai exeprimentului ce trebuie să ducă la disoluția României.
Desigur, nu suntem singura țară care se luptă cu problema asta, dar suntem singurii din această parte de lume care nu luăm în serios, la nivel de stat, această uriașă amenințare și liderii noștri politici duc în derizoriu o chestiune care ne macină fără milă, urmând un plan bine pus la punct, cu etape și obiective înșiruite pe parcursul a mai multor ani.
Informațiile mele, care vin de peste Ocean, de la cel mai înalt nivel posibil, spun că ne îndreptăm ca oile spre un final catastrofal, bine ticluit și implementat, pas cu pas, de vectori de influență vizibili, dar și invizibili, susținuți politic și administrativ de „idioții utili” bine înșurubați într-un sistem ce le permite să acționeze oricând împotriva intereselor noastre naționale.
Unul dintre aceste planuri, elaborate în anii ’90 de SOROS a început prin distrugerea economiei românești și, în special a agriculturii, o zonă-refugiu, în care oricând am fi excelat fără mari eforturi ca stat. Se vede cu ochiu’ liber că le-a reușit. Astăzi, din ce în ce mai mult pământ de foarte bună calitate a ajuns pe mâna străinilor. Tinerii au fost îndepărtați de un mijloc de trai care le-ar fi putut aduce nu subzistența , ci chiar o viață îmbelșugată. Mirajul câștigului imediat, a unei vieți mai ușoare a funcționat ca peste tot în lume pentru că spectrul sărăciei nu a putut fi îndepărtat de nici un Executiv, din ’89 încoace. Nu-i vorbă, nici nu au fost lăsați și nici nu și-au prea dat interesul să evalueze corect șansele economice ale României în contextul integrării în UE. Acesta a fost primul pas, pas care încă face dezastre și azi. Încercările de recuperare a puterii agricole a pământului de către români sunt slabe și sortite eșecului prin folosirea unor pârghii financiaro-economice inflexibile.
Al doilea pas, care, în mare parte a derivat din primul pas este emigrarea masivă. Forța de muncă a României s-a externalizat într-o perioadă mai scurtă decât un război al secolului trecut. Un război omoară tinerii, emigrația mută forța de muncă la alții. Ei prosperă, în timp ce în Țară, majoritatea populației este dependentă de stat: copiii și bătrânii sunt majoritari. În timp, trebuie să devenim o națiune de nevolnici. Brațele oțelite sunt peste hotare, deci nu pot fi la manifestații și nu pot organiza, în caz de nenorocire, vreo rezistență. Iar acțiunile lor din alte țări sunt cenzurate chiar acolo, pe loc. Iată un cadru ideal pentru ocuparea unei Țări fără prea mult efort și cu cheltuială minimă. Un prieten mi-a spus odată: ia încearcă o încorporare masivă, să vezi câți soldați vei putea strange. Un adevăr simplu.
Menținerea unei situații conflictuale la nivel civic, iată a treilea pas și poate cel mai parșiv. Acesta duce la divizarea populației într-un foarte scurt timp. Un exemplu: vaccinarea obligatorie. Ne-au băgat-o pe gât, au invins „idioții utili” și partea corectă a societății civile a fost înfrântă. Dar nu oricum, ci în așa fel încât învinșii să știe care le sunt noii stăpâni. Unul dintre aceștia este chiar Big Pharma, legea este dată în așa fel încât, la o adică, nimeni să nu scape. Poate numai dacă ne mutăm în munți… O victorie a lor. Dar după 10, 15 victorii ale criminalilor oare la ce nivel de deznădejde vor ajunge patrioții români, constatând că lupta lor devine inutilă. Desigur, deznădejdea va fi generală, puterea nației va fi zdrobită și nu va mai exista nici o opoziție. Vom deveni o turmă de oi. Asta se dorește, asta se vrea, de asta trebuie să ne ferim zi de zi, ceas de ceas: să nu ne lăsăm, să nu le facem pe plac.
Un al patrulea și decisiv pas este transformarea României într-un stat unde cetățenii trebuie să fie cât mai puternic multi etnici. Ne aduc globalizarea și multiculturalismul progresist inventat de Karl Popper, pus în aplicare de SOROS, în Poiana lui Iocan, la mine în curte, la tine în curte. Asta se va face simplu: în primăvară, spre vară se estimează că ni se vor băga pe gât peste un million de emigranți musulmani prin Marea Neagră.
Un milion de refugiați musulmani în locul a patru milioane de români plecați la muncă în Occident. Nu sunt mulți, veți spune. Așa o fi, dar știți care este rata de înmulțire a acestora față de a noastră. Vă spun eu: în 20 de ani, un sfert de Românie va fi musulmană, cu legi și limbă proprii, cu obiceiurile lor, cu cultura și felul lor de trai. De ce oare am avea o ditamai moschee, în curând în București? Este o invazie pașnică. De nerefuzat din condiții umanitare, dar destructivă prin însăși existența ei printre ai noștri. România va fi ocupată fără să se tragă un foc de armă, ba chiar împărțind mămăliga noastră, de milă, cu viitorul ocupant. Și uite așa nu vom mai vorbi, destul de repede, despre naținea română.
Cum spuneam, planul este valabil pentru mai multe țări, dar acolo populația deja se mișcă și face opoziție acestui plan mârșav.În Polonia, Ungaria și Cehia glasul patrioților se face tot mai limpede auzit, Europa se trezește. Noi ce mai așteptăm?
sursa: Ninel Peia, Facebook

Adevărul despre așa zisa „mișcare LGBT”: dorința de „carne proaspătă”

O campanie la început timidă, a prins tot mai multă forță în ultimii ani. E vorba de mișcarea organizată și coordonată ca un adevărat proiect, de introducere a noțiunii de homo/lesbian/bi/trans-sexual în psihicul românilor, prin pervertirea normalității.

Precum am spus, a început timid, ca o simplă cerere de a fi acceptați, dintr-o postură de marginalizați, ceea ce le conferă un capital de simpatie. Sponsorizate în modul cel mai generos bănuim noi de unde, niște onegeuri minuscule ca nr. de membri, dar foarte vocale, trec la executarea Fazei I:

Apoi, pe măsură ce publicul neinformat asupra strategiei și-a tacticilor folosite îi agrează sau ignoră, începe un asalt prin canalele media. Apariții la televizor și editoriale pro-homosexualitate în ziare și în portalurile de știri, devin tot mai comune. Tot acum apar în public prin paradele organizate în orașele mari, lucru de neîndrăznit mai înainte.

Aceasta este faza de îndobitocire a populației, în care mai cu seamă tineretul este vizat. Tinerii prin natura lor, sunt mai deschiși față de idei și concepte străine, iar dacă nu au beneficiat de o creștere bună și de o educație solidă, sunt ținte aproape sigure pentru plantarea seminței otrăvite.

În ultima fază, odată ce puterea lor este consolidată, începe asaltul frontal asupra familiei normale: cereri obraznice de a îndoctrina copiii în stilul lor de viață în cadrul unor ore așa zise de „educație pentru sănătate”, urmate de presiuni exercitate asupra forurilor legislative pentru a le facilita și recunoaște din punct de vedere legal, traiul lor pervers, ca fiind „familii” ca toate familiile. Aceasta este faza de generalizare a nebuniei, fază în care se află acum țările foste creștine ale vestului Europei plus America de nord și Australia.

Dacă nu credeți, încercați să spuneți ceva împotriva tagmei LGBT într-o astfel de țară – în cel mai bun caz, veți fi exclus din companie civilizată, în cel mai rău, veți deveni ținta investigațiilor vre-unei oficine guvernamentale care se proclamă a fi anti-discriminare.

Astfel, în Ontario, Canada, conceptul de homosexualitate este inculcat elevilor în clasa a III-a, urmat de cel al prieteniei romantice în cl. a IV-a și de cel al masturbării la vîrsta de 11 ani.

Explorarea propriului corp prin atingere, sau masturbare este ceva ce aduce plăcere multor oameni. Este un obicei comun și ne-dăunător, care îți permite să înveți multe despre propriul corp.

De fapt, lucrul cel mai ascuns despre mișcarea LGBT, este că aceasta vizează convertirea copiilor la stilul lor degenerat de viață. Cum aceștia nu pot procreea, vor căuta să înfieze, lucru demult posibil în vest. Deasemenea, însămânțarea artificială e folosită pentru a le asigura copii nou-născuți din pântecele mamei-surogat.

Numai așa se va putea ajunge la ținta de 10% din populație homosexuală, lucru susținut ca find fapt, în modul cel mai rușinos de către fostul președinte Traian Băsescu. Homosexualilor le trebuie și „prospătură”, pedofilia fiind o plagă majoră în cercurile lor. Nu demult aproape că a ieșit monstrul din canal în SUA, cu scandalul „pizzagate”, pentru a fi suprimat printr-un baraj mediatic profesionist de limitare a pagubelor (l-au declarat fakenews). Oricum, e bine să afle tot omul cine sunt frații Podesta, care s-au învârtit în cercurile politice cele mai înalte, schițați astfel de poliția portugheză ca suspecți în dispariția copilei de 3 ani, Madeleine McCann, în 2007.

Într-un final, filmul de mai jos face toți banii: strategia LGBT este devoalată, ramificațiile sunt expuse, implicațiile acțiunilor lor, sunt înțelese. Dați celor dragi mai departe – nu vrem ca să devină și copiii noștri, cel mai recent succes al acestor degenerați!

%d blogeri au apreciat asta: