Cine vrea să distrugă Grecia şi ce avem noi românii de învăţat din asta.

Compozitorul si fostul Ministru guvernamental grec Mikis Theodorakis, nu crede ca tara lui e responsabila pentru dezastrul financiar care a cuprins-o. El miroase mana Washingtonului in spatele crizei si denunta rolul jucat de FMI.

Míkis Theodorákis

Bunul simt imi spune ca nimic din toate astea nu fac sens! Nu pot sa explic si cu atat mai putin sa justific colapsul vertiginos al tarii noastre din 2009, pana am apelat la FMI predanadu-ne astfel suveranitatea si afllandu-ne sub tutela straina. Sunt uluit ca nimeni nu s-a deranjat pana acum sa cerceteze aspectul cel mai elementar al istoriei noastre financiare cu date si numere, sa ne ajute pe noi cei ignoranti sa intelegem adevaratele motive din spatele acestui colaps fara precedent gen „cadere libera”, care a rezultat in pierderea identitatii noastre, cuplata cu umilirea internationala.

Aud vorbindu-se de o datorie de 360 de miliarde euro, in timp ce datorii similare sau chiar mai mari exista in alte tari. Astfel, acesta nu poate fi motivul principal al nefericirii noastre. Ce ma deranjeaza deasemenea, sunt atacurile exagerate impotriva tarii noastre, atacuri orchestrate de catre comunitatea internationala si livrate cu coordinare aproape perfecta impotriva unei tari cu o economie nesemnificativa, incat devine suspect in final.

Am ajuns deci la concluzia ca sunt niste oameni care ne-au facut sa ne simtim vinovati,  alarmandu-ne cu scopul de a ne ghida catre FMI, care este un stalp al politicii expansioniste a Statelor Unite si ca toata vorbaraia despre „solidaritatea Europeana”, e doar un subterfugiu pentru a ascunde ca intreaga afacere e strict o initiativa a Statelor Unite pentru a ne scufunda intr-o criza economica artificiala care sa indoaie oamenii si sa ii sperie in a renunta la posesiunile lor pretioase pentru a-i ingenunchea in final acceptand dominarea straina. Dar de ce? Ale cui planuri si obiective vor fi servite?

In vreme ce am fost si raman un proponent al prieteniei Eleno-Turce, sunt totusi suspicios asupra rapiditatii cu care relatiile inter-guvernamentale s-au intarit si asupra grabei cu care contactele dintre ministere si alte parti au fost indeplinite, asupra recentelor vizite in Cipru si a vizitei pe care Erdogan (PM-ul turc – nt) urmeaza sa o intreprinda. Suspectez ca in spatele tuturor acestora, se ascunde politica Washingtonului si proiectele sale de rau augur concentrate pe spatiul nostru geografic, existenta depozitelor de mare adancime sub mare, chestiunea Ciprului, a Marii Egee, vecinii nostri de la nord si atitudinea aroganta a Turciei… singura piedica fiind lipsa de incredere si opozitia poporului grec.

Literalmente toate tarile care ne inconjoara au sarit la bordul trenului american. Noi suntem ciudatii care luam lovituri fara macar sa ne dam seama, din timpul dictaturii juntei militare cu pierderea a 40% din Cipru, pana la mortifianta controversa cu Skopje (fosta Republica Iugoslava a Macedoniei) si pana la ultra-nationalistii albanezi.

Exista un plan de distrugere a noastra ca si neam, ceea ce e exact ce se intampla astazi. Ii sfidez pe economisti, politicieni si analisti sa dovedeasca ca gresesc. Nu cred ca poate exista o alta explicatie logica in fata conspiratiei internationale implicand europeni pro-SUA ca si Merkel (PM-ul Germaniei), Banca Europeana, reactionara media internationala (in mainile cui se afla aceasta nu mai spune, dar se stie bine – nt); acestia impreuna au luat parte in acest grand-coup de a transforma niste oameni liberi intr-unii subjugati. Cel putin eu nu pot sa ofer o alta explicatie. Admit ca nu am cunostinte sau informatii specifice, dar ce spun eu e bazat pe bunul simt.

In orice caz, vreau sa alertez opinia publica si sa precizez ca daca analiza mea e corecta, atunci criza economica care precum am amintit, ne-a fost impusa, e numai prima inghitura din pranzul Lucullan ce va urma, implicand peste timp chestiuni nationale cheie si nu indraznesc sa imi imaginez unde va conduce.

Sper numai sa gresesc.

sursa Voltairnet

Cei care au distrus America sunt aceiaşi cu cei care au provocat actuala criză economică mondială, bandiţii marii finanţe internaţionale şi distrugătorii neamurilor creştine. Să nu urăm ţara prin care ei lucrează, cocoţându-se în toate poziţiile ei cheie. Nici noi n-am fost mai breji în a păstra România pentru urmaşii noştri.  După cum sper că totuşi americanii se vor scutura de jugul iudeo-masoneriei, tot astfel trag nădejde că noi cei care existăm de 2.000 de ani ca şi popor, vom rezista chiar mai bine asaltului bestiei dezlănţuite. Pe noi nu ne apără armele pe care nu le-avem ci însăşi Maica Domnului şi Sfinţii Lui Dumnezeu. Să îi rugăm, dar să şi acţionăm!

Unde s-au topit peste 7 milioane de americani?

Material preluat cu permisiune de pe blogul lui Sergiu Badan

Încercarea de a face cunoştinţă cu statistica demografică din SUA te lasă perplex din start: nu există date statistice din 1932.**

Captură de pe saitul US Census

Captură de pe saitul US Census

Fără a fi explicate cauzele. Ele apar mai târziu, sub forma de tabele retrospective. Cercetarea lor duce la o nedumerire. Dacă e să credem statisticii americane, în deceniul dintre 1931 şi 1940, dinamica creşterii populaţiei în SUA a pierdut 8 milioane 533 mii oameni, iar acest indicator se schimbă brusc, momentan, şi de două ori (!). Între anii 1930-1931, indicii cad şi îngheaţă la acest nivel fix pentru zece ani. Şi la fel de neaşteptat, după zece ani ei se întorc la valorile iniţiale. US Department of commerce ”Statistical Abstract of the United States” nu dă nici o explicaţie.

Orice demograf va spune că o schimbare dublă,bruscă a indicilor dinamicii populaţiei într-o ţară de 100 milioane e posibilă doar în rezultatul unei morţi în masă.

Să luăm datele despre imigrarea în/din SUA şi migrarea populaţiei. În toiul depresiei, în premieră în istoria modernă, ţara a fost părăsită cu 93309 oameni mai mulţi decât au venit, iar cu un deceniu mai înainte în ţară au intrat 2960782 oameni. Vom corecta cifra pierderilor demografice generale ale SUA în anii 30 cu 3054 mii oameni.***

Shacks, put up by the Bonus Army on the Anacostia flats, Washington, D.C., burning after the battle with the military. The Capitol in the background. 1932.

Shacks, put up by the Bonus Army on the Anacostia flats, Washington, D.C., burning after the battle with the military. The Capitol in the background. 1932.

Soldaţii americani, veterani ai Primului Război Mondial (minim 17 mii) au pornit, în primăvara – vara lui 1932, într-un marş pentru a face miting în faţa Casei Albe cu privire la neplata indemnizaţiilor care li se cuveneau. După careva decizii, lor trebuia să li se plătească, dar guvernul a încercat să amâne pentru 20 ani aceste plăţi – şi atunci când veteranii au înţeles că în 1945, tot ce vor putea ei cumpăra cu aceşti bani, cum scria Don Passos (scriitor american în prima jumate a secolului XX), vor fi coroane la mormânturi, ei au pornit într-un marş-demonstraţie către Washington.

(Din cauza depresiei şi a şomajului asta era o chestiune de supravieţuire, şi nu de ”privilegii”, la care (dau de înţeles sursele oficiale) ei nici drepturi nu aveau. Când se pomeneşte despre ei în genere, atunci denumirea standartă batjocoritoare – „armata privilegiată” („Bonus Army”).

Pe ei îi aştepta o întâlnire veselă în stil american – au fost împuşcaţi, otrăviţi cu gaz, iar orăşelul lor de corduri a fost incendiat (în poză mai sus şi mai jos).

americani nenorociti

americani nenorociti

Politia americana impusca in protestatari.

Politia americana impusca in protestatari.

Totuşi, dacă vom lua în consideraţie toate cauzele, trebuie să adăugăm la acest neajuns de populaţie în anii 1930 încă 11.35%, dacă luăm în considerare creşterea demografică din anii 20.

În total, în 1940 populaţia SUA, urmând aceleaşi tendinţe demografice, trebuia să fie de minimum 141,856 milioane de oameni. În realitate – 131,409 milioane, dintre care doar 3,054 milioane pot fi explicate din contul schimbării dinamicii migraţiei. Aşadar, 7 milioane 394 mii oameni la situaţia din 1940 lipsesc pur şi simplu.

Oricum, americanii nu-s singurii în dorinţa lor de a distruge sistematic informaţia şi de a ascunde pierderile populaţiei în rezultatul foamei. Aceasta este o calitate ereditară a politicii anglo-saxone, care se trage încă din Imperiul Britanic. În 1943, guvernul britanic nu a prevenit înfometarea bengalului, iar ca rezultat – mai mult de 3.5 milioane de oameni au decedat, iar mai înainte de asta ei au omorât prin foame o parte din populaţia Irlandei.

Organizarea foametei în masă din India a fost un răspuns al guvernului Britanic pentru răscoala din 1942, şi pentru suportul populaţie pentru „Armata Naţională a Indiei”. Dar nu veţi găsi asemenea informaţii în sursele britanice pentru anii respectivi. Doar după ce India a obţinut independenţa a fost posibil de a colecta şi publica aceste materiale. Altfel, holodomorul monstruos britanic din 1943 n-ar fi ieşit niciodată la iveală Toate dovezile ar fi fost ascunse şi nimicite, cum s-a întâmplat cu materialele despre victimele Marii Depresii. De altfel, toţi marii colonizatori au istorii asemănătoare.

Doar când SUA se va prăbuşi vom avea posibilitatea să vedem multe fapte interesante despre crimele guvernului american împotriva propriului popor, incluzând genocidul populaţiei băştinaşe a continentului. Posibil că cititorul gânditor va rămâne surprins despre cum „Înţeleptul Roosevelt” este comparat cu „demonicul Stalin” – la fel cum putem observa că un guvernator crud din timpurile vechi este lăudat în defavoarea altuia, când cu toţii ştim că ambii sunt cu mâinile murdare de sânge.

Dar noi trăim în timpul când grotescului Stalin, care a nimicit popoare întregi, i se contrapune Îngerul Dreptăţii, pufos şi alb, „Made in USA”, şi acest înger urlă fără încetare despre milioane de oameni nimiciţi intenţionat prin înfometare. Cum calculează ei numărul jertfelor înfometărilor? Doar nu-i atât de simplu. Cercetătorii „holodomorurilor” se plâng pe lipsa de informaţie statistică, sau pe faptul că informaţia statistică nu-i completă, şi numărul morţilor e calculat printr-un calcul aproximativ, cam la fel cum am făcut noi mai sus.****

Calculele de mai sus sunt o verificare a aplicării acestor principii pentru SUA, verificare în faţa căreia crapă imaginea de citadelă a democraţiei şi drepturilor omului atribuită Statelor Unite.

Aşadar:

Unde-s 7 milioane 394 mii de oameni dispăruţi din rapoartele statistice ale anilor 1930?

** O captură de ecran de pe saitul guverului SUA. „Raportul statistic pentru acest an nu a fost efectuat” – spune semnătura. Bună metodă de a ascunde evidenţele – să nu faci niciun raport.

*** Nu am văzut nici o cercetare a holodomorului, unde să se ia în serios migrarea (fuga) populaţiei din raioanele afectate de foamete – toată scăderea populaţiei este trecută la capitolul „jertfelor comunismului”. Dar se ştie că din 2.5 milioane de oameni deportaţi, 700 mii au plecat uşor din locurile de deportare, fără a întâlni vreun impediment.

**** Iată, de exemplu, cum se schimbă mortalitatea în condiţii asemănătoare celor din timpul Marii depresii – Criza din 1991-1994 din Rusia: Numărul morţilor de bărbaţi în Rusia: 1991 – 885 mii oameni, 1994 – 1226.4 mii oameni (mortalitatea a crescut cu 37%).

(Cifrele din: Anatolii Vishnevskij, Vladimir Shkolnikov, „Smertnost v Rossii”, Moskova 1997).

%d blogeri au apreciat asta: