Ministerul Educației – răspuns halucinant dat românilor îngrijorați de plaga ideologiei de gen

Ministerul Educației Naționale a răspuns la Notificarea formulată de Platforma civică ÎMPREUNĂ în numele a 300.000 de români împotriva ingerinței ideologiei de gen în manuale, motivând că „experții cooptați cu atribuții în evaluarea proiectelor de manuale școlare verifică respectarea principiilor nediscriminării de orice fel”.

 

Obiectul Notificării juridice a fost acela că 300.000 de cetățeni români refuză în mod expres orice ingerință a ideologiei de gen, inclusiv sub forma educației sexuale pentru diversitate, în procesul educațional din România.
Cei care doresc să citească conținutul integral al răspunsului ME, o pot face accesând linkul de la sfârșitul articolului, deși nu recomand asta pentru că poate duce la ridicarea tensiunii arteriale. O mostră, aici:
Misiunea asumată de lege este de formare, prin educație, a infrastructurii mentale a societății românești, în acord cu noile cerințe, derivate din statutul României de țară membră a Uniunii Europene și din funcționarea în contextul globalizării, și de generare sustenabilă a unei resurse umane naționale înalt competitive, capabilă să funcționeze eficient în societatea actuală și viitoare.

 

Firește, copiii noștri sunt doar o „resursă”, umană ce-i drept, care trebuiește formată pentru a corespunde noilor norme de creare a zombilor globalizați – tradus în limba română, răspunsul ME poate fi sumarizat astfel:

 

In domeniul educatiei avem tratate semnate si parafate si nu avem suveranitate. Organele UE decid conform cu politica crearii omului nou-androginul ecumenic. Sucursala romaneasca a industriei de procesare a constiintei comune universale-denumita minister al educatiei isi duce la indeplinire angajamentele asumate. Mai multe detalii aflati citind docrina oricarui partid social-democrat din lume, deoarece suntem infratiti ca la 1789.

in incheiere ramane cum s-a stabilit, „expertii care ni s-au recomnadat de la centru verifica manualele impotriva discriminarii de orice fel!
 

Răspunsul MEN spune clar că:”Proiectul de manual trebuie (…) să respecte principiile care nu fac nicio deosebire de rasă, naționalitate(…), GEN”. Cum să scoată ei din manuale demența ideologiei de gen dacă MEN recunoaște faptul că există diferențe între sex și gen!?

Tot în răspuns se spune că: ”Misiunea asumată de lege este de formare, prin educație(…) în acord cu noile cerințe, derivate din statutul României de țară membră a UE și din funcționarea în contextul globalizării” – practic MEN ne spune că este un agent al globalizării și că doar în acest context se vor forma noile generații.

Așa că puntem să facem câte petiții vrem, să organizăm câte referendumuri vrem, lucrurile sunt deja tranșate. Copiii sunt condamnați, nu se mai poate face nimic; asta doar dacă românii se trezesc și votează un partid naționalist, cum au făcut și polonezii și italienii, care să facă ordine.
 

Pesedeul este tot mai progresist; mărește alocația copiilor, dar le bagă și Freddie Mercury și Elton John în cap; Firea dă bani pentru Catedrală, dar aprobă și Bucharest Gay Pride (https://www.bucharestpride.ro/?lang=ro). Andronescu n-are nici o vină, este depășită de experții „cooptați cu atribuții în evaluarea proiectelor de manuale școlare”. Așa cum și de București se ocupă experții care vor „introduce o componentă franceză consistentă în Bucharest Pride și vom beneficia de experiența și expertiza organizatorilor omologi, Paris Pride fiind o importantă platformă de susținere a drepturilor civile pentru comunitatea LGBT. Bucharest Pride 2019 va beneficia de sprijinul substanțial al unor actori culturali francezi care militează pentru incluziunea diferitelor minorități în societățile contemporane prin intervenții specifice: artă contemporană, muzică, artă vizuală, recuperarea memoriei comunitare și valorificarea patrimoniului cultural LGBT. Vom realiza o hartă virtuală interactivă a Bucureștiului Queer pentru secolul XX și un tur ghidat pentru a lansa proiectul.” (https://sezonulromaniafranta.ro/eveniment/bucharest-pride-2019-solidarite-liberte-egalite/)
Probabil că după vizita papei Francis, și Patriarhul Daniel va înțelege că a fi homosexual este un dar de la Dumnezeu, așa cum catolicii au înțeles-o deja: „being LGBTQ is a grace and, as such, they must love God and others out of this grace. LGBTQ people love God and love others as LGBTQ people. That is their unique mode of loving. And it is how God wants them to love.” https://www.churchmilitant.com/news/article/notre-dame-caves-to-dissident-with-another-pro-lgbt-retreat

Ne-am născut în această lume cu un rost/scop, nu cred că-i întîmplător că sîntem aici, acum. Cineva ne-a dat o însărcinare/misiune. Treburi de felul răspunsului ME sînt încercări pe care ar trebui să ne străduim să le trecem.
A fi născut la spital, injectat în primele ore de la naștere, rupt de la sânul mamei, dus la grădiniță, dus la școală (cu forța), intrat în slujbă (în slujba cuiva), devenit nefolositor pt…cine? (pensionar), trecut în lumea cealaltă la spital, precum am venit, morgă…nu poate fi nicidecum o însărcinare.

 
sursa știre și comentariu: Activenews

Ghid practic pentru distrugerea societății normale.

Mi-a parvenit un scurt ghid de distrugere a societății creștine – nu știu cine l-a scris, dar precum se vede judecând situația în care ne aflăm, nu avem motive să credem că aceste directive nu ar fi adevărate și că absolut totul are loc după un plan bine stabilit.

Ghidul provine din lumea anglofonă, dar se vede cu ușurință cum directivele ni se aplică chiar mai abitir nouă. Cu noi este ceva mai greu, căci suntem ortodocși, de unde și eforturile suplimentare ale acestor draci de oameni de a compromite biserica,înrobind astfel întreg poporul nu doar dpv economic, ci și mintal și sufletesc:

1. Inventarea ofenselor rasiste.

2. Schimbările continue pentru a crea confuzie. (programa  educațională din România – n/a).

3. Predarea orelor de sex și homosexualitate copiilor.

4. Subminarea adevăratei educații în școli și a autorității profesorilor. (clasa 0, materii inutile, interzicerea pedepselor corporale – n/a).

5. Imigrație masivă pentru a distruge identitatea. („vrem spitale, nu catedrale” – n/a).

8. Un sistem legal nefiabil, înclinat împotriva victimelor. (mai e nevoie să spun ceva? – n/a).

9. Dependența de stat și de ajutoarele de stat.

10. Controlul asupra și imbecilizarea mass-mediei.

11. Încurajarea destrămăriiii familiei:

• atacarea autorității tatălui, negarea rolurilor specifice ale tatălui și ale mamei, erodarea dreptului lor de educatori preeminenți ai copiilor în cadrul familiei.

• abolirea diferențelor în educația băieților și a fetelor.

• abolirea oricăror forme de dominanță masculină (ex. prezența femeilor în rîndul forțelor armate, a poliției etc.).

• declararea femeilor ca fiind o „clasă oprimată” și a bărbaților ca „opresori”.

• fuzionarea sau inversarea rolului sexelor. (LGBT(q/i) – n/a).

• „eliberarea” copiilor din familiile lor.

• abolirea familiei așa cum o cunoaștem. (valul de știri din occidentul mult-prea-luminat, despre al 3-lea gen, căsătorii cu   propria persoană, schimbarea salutului „Bună ziua Domnilor și Doamnelor”, cu „Bună ziua tuturor”, prestatori de servicii amendați din greu pentru refuzul de a presta la „nunți” homosexuale etc. – n/a).

„Acest sistem va fi introdus ale copiilor și ale adolescenților începînd cu anii 2,000. „. Filozofia de bază a „Clarificării valorilor”, susține că promovarea de către profesori a virtuților cinstei, carității, dreptății, sau a castității, constituie îndoctrinarea copiilor și le „violează” libertatea morală.

Îndemnul este ca îmboldirea copiilor de a-și alege propriile valori morale să devină realitate, iar rolul profesorilor să devină unul de „facilitatori”, evitând moralizarea sau criticarea comportamentului copiilor.

Idea de bază este că nu există valori bune, sau rele.

Un popor care a supraviețuit comunismului, are acum șansa de a demonstra că s-a imunizat în modul cel mai natural, prin respingerea ideologiei toxice dejectată de către suspecții de serviciu. Comunism, globalism.. în fond doar cele două fețe ale aceleiaș monede calpe.

O Românie nouă – vremea ei a venit!

esarfa_RO

Părinți, v-ați săturat de școala copiilor voștri? Ce putem face – importanța alegerii corecte a profesiei.

        Nu sunt puțini părinții care se plâng de încărcarea și conținutul educației pe care o primesc copiii lor în școlile lor, dar câți dintre ei cunosc și cauzele? De ce a devenit Gigel un egoist competitiv, iar Irina o superficială isteață dealtfel, dar preocupată de obsesii precum moda, shopping-malls și așa-zisa muzică pop?
 
    Mai toți știm că există o problemă, dar nu mulți dintre noi conștientizăm și cauzele ei.  V-ați săturat de cercuri  de matematică avansată pentru școlari începând din clasa I-a, de lăudaroșenia unor părinți vis-a-vis de „performanțele academice” ale odraslelor lor, de competiția idioată a aceloraș de a intra în grațiile unor profesori care își construiesc faima de super-staruri în domeniul lor pe spatele copiilor pe care ar trebui să îi învețe și altceva decât materia la nivel de facultate?
 
    Atunci următoarea conferință vi se adresează în mod implicit. Au reușit profesorii unei școli din Constanța, nu numai să pună degetul pe rană, dar și să facă ceva pentru a o închide. După ce îi vom înțelege, chiar ne vom dori ca o astfel de școală, cu astfel de educatori să existe și în urbele noastre. Educația oferită copiilor face toată diferența – nu e totuna să răsădești un copăcel cu aer curat, apă proaspătă și soare, sau închis, sub lumina unor neoane fluorescente și udat cu chimicale care sa-l facă să „crească” în 4 luni,  cât cei normali în 2 ani.   Aflați, aplicați și învățați și pe alții:

 

Ministrul marionetă și „educația” digitală, super evaluată, a copiilor noștri

Aflată sub o guvernare a cărei deviză pare să fie „nici un dobitoc de ministru, fără o nouă schimbare”, o Românie atacată pe toate planurile, nu este scutită nici de sacrificarea celei mai de preț avuții a ei, copiii. Cu instrucțiuni parcă preluate direct din „Brave new world”, Ministrul Educației, Remus Pricopie, acționează metodic înspre distrugerea tinerelor vlăstare impunând evaluări peste evaluări și ce-i mai grav, „digitalizarea” sălilor de clasă.

Într-o lume condusă de către pseudo-elite, viitorii adulți trebuie să aibă creierul șuntat de mici, lucru îndeplinit cu brio de gadgeturile electronice fără de care micuții nu vor putea trăi curând, dacă lui Pricopie i se permite să-și ducă planul la îndeplinire.

copil_absorbit_joc

Deja încep să se vadă influențele clar nefaste ale tehnologiei lăsată necontrolat în mâinile copiilor. Aflat în Biserică, am asistat la o fază care m-a uluit:

O coadă de părinți cu copii mici pregătiți pentru Sfântă Împărtășanie, un tânâr tată cu o fetiță de 2 ani în brațe. La un moment dat, fetița face urât de tot – tâticul încercase să îi ia din mânuțe, „smartphone-ul”. Pentru a evita un scandal, i-l pune împăciuitor la loc, dar când ajunge în fața preotului pentru Împărtășanie, fetița se zbate din dreapta în stânga, pentru a evita distragerea atenției ei, de către omul care încerca să îi dea Sfintele Taine. Tânărul tătic și-a luat odrasla concentrată pe mobil și a ieșit din Biserică cu ea, precum intrase.

ipad-apps-read-1

Ăsta este exact genul de oameni pe care „elitele” încearcă să-l producă pe bandă rulantă: superficiali, inculți, cu atenția pe lucruri dăunătoare sau triviale, incapabili să citească o carte, sau să raționeze.

O clasă de sclavi desăvârșiți, care nici măcar nu vor putea să chestioneze acțiunile guvernanților sau cele ale manipulatorilor din umbră.

abc_gma_worley_110518_wg

Potrivit lui Pricopie, peste cinci-zece ani, sălile de clasă vor fi digitalizate, lucrul acesta fiind necesar întrucât copiii sunt, în permanenţă, în contact cu lumea digitală.

„Lumea digitală este lumea lor, ei sunt în permanenţă în legătură cu lumea digitală. Este clar că, peste cinci sau zece ani, sala de clasă va arăta cu totul şi cu totul altfel decât arată astăzi. Sala de clasa va trebui să fi o sală de clasă digitală.

În acelaşi context, Remus Pricopie a arătat că sistemul educaţional românesc trebuie să aibă viziune pentru viitor. „Cred că sistemul educaţional românesc trebuie să privească spre viitor. Tehnologia, telefoanele inteligente, tabletele, calculatoarele fac parte din viaţa noastră şi a copiilor noştri. Forma de exprimare a informaţiei este din ce în ce mai importantă pentru noi, adulţii, şi cu atât mai importantă pentru copiii noştri. Mediul digital permite interactivitatea şi dinamismul pe care îl aşteaptă tinerii şi consider acest proiect un început promiţător”, a explicat demnitarul.

Primul manual digital realizat în România şi aprobat de Ministerul Educaţiei, „Lecţia verde – Creează-ţi mediul!”, se adresează elevilor din clasele III-VII şi a fost lansat miercuri de minister şi Holcim România.

De-a dreptul periculos idiotul…haideți să aflăm și reacțiile Românilor vis-a-vis de acțiunile sale. Chiar mai bine ar fi dacă nu s-ar rezuma la vorbe, ci s-ar uni în acțiune pentru a-și salva copiii!

Ce inseamna manuale digitale, citesc manualele pe monitor? Munca la computer produce boli profesionale. Nu ar fi totusi recomandat ca elevii sa citeasca carti pe suport de hartie?.
Am doua argumente. Te misti mai repede intre paginiile unei carti, unui document pe suport de hartie, chiar mai repede decat in .pdf. Ceea ce este esential cand inveti. Eu nu pot invata citind documente pe computer, ci le printez pe toate. Si apoi le marchez cu markerul. Se lipeste informatia mai temeinic de mine.
Apoi, ochelarii. E adevarat ca poti face zoom pe computer ptr vizualizare, dar totusi, tiparind niste carti cu fonturi potrivite, cred ca elevii sunt mai castigati decat citind manualele pe computer. De fapt e o smecherie aici. Cred ca manualele isi vor schimba calitatea (in rau-nb), adica vor deveni interactive, gen aplicatii, jocuri, etc.
O sa vedem , eu sunt sceptic cu initiativa asta. personal nu mi-as lasa copilul sa citeasca lectiile pe calculator, nu e bine… are timp daca vrea sa stea pe scaun, sa isi strice si ochii atunci cand va fi la locul de munca. Nu e cazul sa incepem din scoala cu asta.

I-a intrebat cineva pe psihologi, oftamolgi? Ce consecinte are aceasta asupra sanatatii copilului. Cine impune asta? E o alternativa, o optiune sau e obligatoriu?

Inca un exemplu de „forma fara fond”: in mediul rural, scolile mor in picioare, profesorii sunt batrani sau foarte tineri, cu studii la fabrici de diplome. cum sa implementezi acolo „manuale digitale”. (au ei metode, nu asta e problema – nb)
doi: orice om cu experienta si nu hipsteri sau fufitze de multinationala poate confirma: lectura pe ecran de calculator DISTRUGE caracterul, modul de a memora etc.
Nu ne putem impotrivi modernitatii, dar haideti sa nu o fortam mai mult decat este nevoie. Toate la vremea lor, si asa copii nostri sunt deja batrani la 14 ani.

Ca de obicei, miniştrii evită problemele grele şi se leagă de fleacuri.
D-le ministru, problemele şcolii româneşti sunt:
– creşterea violenţei în şcoli;
– înflorirea prostituţiei şcolare;
– consumul de droguri, etc, etc.
Acestea sunt problemele pe care trebuie să le rezolvaţi !
Nu introducerea manualelor digitale este o prioritate, ci înfiinţarea de şcoli de corecţie, de şcoli speciale.
Altfel veţi face ca şi d-na Andronescu, care a primit în vara trecută o singură misiune de la primul-ministru, introducerea bacului profesional, şi nici pe aceea nu a fost în stare să o rezolve.

O aiureala totala! S-a preluat metoda din fabrici si se aplica la copii? Inca un exercitiu de putere a adultului asupra copilului!
Bagati stres cat cuprinde in copii si in familiile acestora, don’ ministru, ca sa justificati rolul birocratiei ministeriale…
Dumneavoastra nu vedeti cum protesteaza elevii la acest sistem scolar, chiul, violenta, noninteres? Se vede ca nu ati citit nimic din Foucault!
Si cum de ati ajuns la aceste masuri, le-ati discutat cu elevii sau cu parintii lor?
Faceti manuale atractive, mariti gradul de atractivitate a scolii in comparatie cu netul si cu vizualul, simplificati birocratia, scolarizati profesorii, schimbati programele analitice, orientati scoala catre viata.. lasati masinaria disciplinara si teroarea dosarului care contine evaluari..

Toti au ajuns sefi si sefuleti ca in comunism. Un pic de bla, bla, la partid, si gata promovat manager, director, mare sef, bine platit, si …hop..habar nu are ce trebuie sa faca.
Asta e filozofia elitelor comuniste care si-au trimis copii la scoala ca sa fie conducatori, si apoi sa faca experimente pe multimi.

Unde e principiul sanatos, cum zicea maica-mea

„Copile, inavata o meserie, si daca te duce capul apoi faci si scoala. In viata totul se poate pierde, casa, averea, dar ceea ce stii nu iti poate lua nimeni, doar Dumnezeu”

Unde e? Toti astia prin ministere, invart hartii si strategii crezand ca noi nu stim ca „hartia suporta orice”. Pentru asta nu merita sa primeasca bani.
Fac proiecte fara sa aiba obiective masurabile. Cu asta ar trebui sa inceapa. Unde vreau sa ajung si sum masor.

Eu sunt un optimist, dar suntem terminati.
Nu vad nici o solutie sa schimbam acesti oameni. Daca nu intervenim brutal, o sa sacrifice vreo 3 generatii pana se va schimba ceva in bine.

Primiti ce ati votat, bataie de joc si experimente pe banii nostri !!

Nu putem crea specialişti prin învăţămânul de masă, fără concurs de intrare, dar şi mai grav fără cadre abilitate pentru trimiterea absolvenţilor de clasa a opta, acolo unde au un adevărat har Dumnezeiesc!

Aşa vor dispărea toate posturile ocupate de odraslele securisto-comuniştilor aflaţi de peste şase decenii în profesii cheie, iar prin oportunitate aceştia blochează ,,omul potrivit, la locul potrivit” . Oare mai apucăm asta?

In speranta (inca mai am speranta… grav) ca cineva responsabil va citi ceea ce scriu:
1. Atata timp cat un profesor debutant ia 700 lei si unul cu toate gradele si vechime maxima 1500 scoala nu va putea constitui singurul job sau singura sursa de venit. Se va recurge la al doilea job, la meditatii, etc. profesorii or fi numiti apostoli dar au si ei familii pe care trebuie sa le intretina!
2. Familiile trebuie sa se implice serios in pregatirea copiilor lor! In educatie si in cei 7 ani de acasa de asemenea!
3. Curricula de invatamant trebuie revizuita complet!
4. Nu toti elevii trebuie obligati sa faca liceul! Scolile profesionale care te invata o meserie cautata si platita pot fi foarte bune ca solutie pentru dezvoltarea economiei!
5.In invatamant trebuie aplicata depolitizarea! Este un domeniu de care depinde viitorul unei natiuni, ca si sanatatea! Aici interesul national primeaza, inaintea oricarei doctrine politice!

Credeam ca romanul lui ray Bradbury , „Fahrenheit 461” e un SF… se pare ca incepem sa „producem” o lume in care cartile nu mai au ce cauta mai repede decat ne-am fi inchipuit.

kids_gadgets

Sa se impuna evaluari trimestriale la parlamentari si la ministrii! Nu au facut nimic in perioada asta, la sapat santuri, sa nu mai vina cu schimbari de programa, si cu noi examene la bietii copii, daca-s mai mici tragem in ei?

Fa simulari si la gradinita, Unde gasesc astia niste cretini precum acest ministru? Fa schimbari reale, anuleaza materii stupide, redu programele scolare care sunt supraincarcate, fa in asa fel incat copiii sa vina la scoala cu o cat de mica placere. Nu o sa scapam niciodata de idioti precum acest ministru care face schimbari fara sa modifice ceva.

sursa Gandul

Studiile înafară, încununarea viselor părinților, sau un pericol de moarte?

Prin puterea propagandei dezlănțuite asupra noastră în ultimii 50 de ani (posturile de radio Europa Liberă și VOA înainte de ’89, tot restul după aceea), Românii au crezut că occidentul este dacă nu raiul pe pământ, măcar grădina Edenului.

Mai nou, cea mai mare realizare a unor părinți care au dat de bani, este să își trimită copiii la studii în occident, cu convingerea că asta le va asigura un viitor fericit, sau măcar o situație materială bună. Bieții oameni nu au idee că își trimit odraslele direct în gura lupilor!

Am acoperit experiența mea americană de suficiente ori (vedeți și conținutul etichetei Educație), dar iată a sosit vremea să vorbim și despre lucruri care s-au petrecut și continuă să se petreacă aproape de casă, în inima Europei civilizate și prospere.

Poate ați auzit de Marc Dutroux, monstrul din Belgia, ale cărui crime odioase comise împotriva unor copii de 8-14 ani, au scos în stradă zeci de mii de oameni convinși că autoritățile belgiene acoperă ceva cu mult mai sinistru și mai amplu, decât un pedofil care se vindea pe bani de când era adolescent, soția lui complice și conducâtorul vanului cu ajutorul căruia erau operate răpirile, în schimbul unui pliculeț cu heroină.

Acuzatul principal avusese suficienți bani pentru a cumpăra șapte case, toate în oraș, fără ca acesta să fie angajat într-o poziție bine remunerată, sau să ruleze o afacere onestă și profitabilă. Ce l-a umplut de bani însă, s-a dovedit a fi răpirea, sechestrarea, tortura, violurile, înfometarea până la moarte, drogarea și îngroparea de vii a copiiilor luați ziua în amiaza mare, pe când aceștia veneau de la școală, sau se dădeau cu bicicletele prin oraș.

După ce perversul se distra cu ei, îi oferea unei rețele de pedofili cu membri aflați în poziții de vârf ale societății belgiene: politicieni, înalți ofițeri ai serviciilor secrete și ai poliției, afaceriști bogați și chiar membri ai nobilimii. Eventual, Dutroux și complicii săi apropiați, au fost prinși, restul afacerii fiind mușamalizată, fapt care a dus la valul fără precedent de nemulțumire populară în Belgia. Să îi oferim cuvântul cititorului Clement, care a binevoit să ne ofere o descriere pertinentă:

La inceputul anilor ’90, societatea belgiana a fost ingrozita descoperind ca retele de pedofilie si criminalitate functionau, practic nestanjenite, in regatul democratiei federale catolice.

Copii si adolescenti dispareau fara urma. Asta pana pe 15 august cand o maicuta, a avut inspiratia de a nota numarul unei camionete ce dadea tarcoale unei scoli. Asa s-a declansat ”cazul Dutroux” care a condus la descoperirea corpurilor copiilor rapiti, violati si ingropati in curtea familiei, a carei mame era invatatoare.

Interventia Maicii Domnului, caci numai Ea a oprit oroarea, a salvat doua fetiţe, primele martore datorita carora s-au deschis dosarele de crima in retea organizata.
Zeci de mii de persoane au iesit in strada si s-a organizat primul Mars Alb, transmis in intreaga lume, pentru comemorarea victimelor, cerandu-se pedepsirea vinovatilor indiferent de pozitia lor sociala.

Primii procurori au fost destituiti, politisti si inculpati au inceput sa dispara, jurnalisti au fost asasinati iar recent, unul din avocatii victimelor a fost acuzat cu probe, de propriul fiu, de pedofilie (fiul a fost inchis si avocatul cu toata radierea din barou, pledeaza inca).Gruparea satanista abrasax a fost inculpata, dar nu a primit nici o condamnare.

Ultimul mare scandal care bantuie capitala Europei este legat de scrisoarea adresata parlamentarilor belgieni si Presei de catre deputatul Lorent Louis, prin care se face publica lista “personalitatilor” implicate in acte de pedofilie, trafic de copii (este amintit cazul unui baietel moldovean vandut “pe noapte”), tortura in urma practicarii ritualurilor satanice, ucidere.Pe lista se afla nume din sefia CE, nobili, oameni de afaceri, masoni, juristi, medici,preoti.

Cititi cu atentie lista, caci veti gasi numele unor indivizi foarte prezenti in ograda politicii romanesti.
(Lista a fost scoasa de pe blogul lui Lorent Louis, in cursul noptii trecute.)

Homosexualitatea nu este doar o boala ci si un viciu cu deviatii comportamentale. Societatea este datoare sa se protejeze si sa isi protejeze tinerii, prin toate mijloacele.
Ofensiva legislativa, politica si mediatica a homosexualilor, puterea pe care o detin in mediile de afaceri, dovedesc faptul ca acestia urmaresc un plan de corupere si distrugere a umanitatii, in numele satanei.
http://www.laurent-louis.be/blog/?p=843

Reusind sa ajunga la probele si marturiile din dosar, deputatul a corelat informatiile avute cu materialul publicat de Anonymous si a facut publica lista pe care o mai puteti citi, pana la litera D, pe “presselibreinternationale.com”

Ar fi naiv să credem că aceste rețele satanice nu funcționează în continuare nu doar în Belgia, cât și în restul Europei de vest, beneficiind de acoperire la cel mai înalt nivel. Un cititor încă neavizat ar putea obiecta că victimele erau de vârstă fragedă și că nu se compară cu un tânăr de 18 ani trimis la facultate. Nu e deloc așa: pentru cei mai mari, există alte metode mai sofisticate precum drogarea în ascuns sau de bunăvoie, urmată de acte homosexuale și alte abominatii, eventual de racolarea lor în aceste grupuri oculte, deghizate ca „organizații fraternale””, ce infestează toate colegiile occidentale.

La noi nu e nici pe departe atât de rău: chiar dacă există astfel de specimene în societatea românească (mai deunezi Cătălin Botezatu, poponarul-kabbalist-creator-de-modă anunța la TV că a făcut ce nu se cădea cu o fată de 14 ani, dar de bunăvoie), totuși aici copiii Dvs. au la îndemână o rețea de sprijin constituită din familie, rude, prieteni care va sări în ajutorul lor la cel mai mic semn.  Biserica Ortodoxă îi apăra deasemenea prin rugăciunile aduse zilnic Lui Dumnezeu pentru copii.

Caldarusa-cu-aghiazma

Aici aveți la îndemană prescura si aghiazma fără de care nu ar trebui sa iasă din casă tinerii noștri și bineințeles rugăciunea familială si individuală, pe langă Sfânta Liturghie si taina Sfântului Maslu (pomenitți-i pe cei dragi!)
Din păcate au loc si la noi acte inimaginabile comise de către neoameni înnebuniți de pornografie, droguri etc., dar mă întreb cați dintre copiii deveniți victime erau apărați prin rugăciunile părintilor lor și prin cele enumerate mai sus, adevărate arme împotriva răului? Păziți-vă copiii și nu îi trimiteți inconștient în calea ispitei! Acasă au o șansă bună de a scăpa nevătamați trupește si sufletește, dincolo aproape nici una.

 

Cu multumirile de rigoare lui Ronin, lista e disponibila in cache, aici. Daca dispare si de data asta, rog semnalati; acum este salvata.


V-am transformat în zombi noștri, vă controlăm mințile și nu ne temem să v-o spunem în față!

O reclamă recent apărută în media americană, îndrăznește să ne sugereze că suntem niște dobitoci ale căror creiere au fost putrezite de către televiziune. A cui televiziune?

Psihologia controlului maselor e aprooape perfectă, cel puțin atunci când are ca subiect occidentalul îndobitocit, lipsit de Harul Sfântului Duh.

Precum spunea fostul agent KGB care a fugit în SUA în 1970, Yuri Alexandrovici Bezmenov:

Accesul la informaţia adevărată nu mai contează în zilele noastre. Un om care a fost demoralizat nu este capabil să evalueze informaţia adevărată. Faptele reale nu ii spun nimic, chiar dacă l-aş umple de informaţie, de dovezi adevărate, de documente şi fotografii. Chiar dacă l-aş lua cu forţa şi l-aş duce în Uniunea Sovietică şi i-aş arăta lagărele de concentrare, el ar refuza să creadă, până când va primi un şut în fundul lui cel gras. Când bocancii militari vor zdrobi, atunci se va trezi. Dar nu înainte. Aceasta este tragedia demoralizării.

Reclamă la rețeaua de televiziune imaginară Hulu Plus : „atât de mult privit de holbat

Acum, ne lăudăm că suntem ortodocși și deci imuni la influențele malefice ale „extratereștrilor” aflați între noi, dar oare știm câtă tembeliziune/jocuri video absoarbe în medie copilul român? Am aflat cu stupoare că mai toți colegii de clasă ai mezinului, au primit în dar de la părinții lor grijulii, console  Nintendo Playstation, care pe lângă faptul că fac o gaură considerabilă în bugetul familial, produc una ireparabilă în creierul bieților copii, dealtfel mai toți genii la matematică care nu sunt în stare să citească 2 pagini dintr-o carte adevărată, fără să îi apuce pandaliile!

Băieții ăștia cu coarne și cu coadă știu bine ce fac, iar snobismul părinților români care vor să asigure micuților aceleași condiții de îndobitocire precum celor vestici, completează restul. Mai bine cheltuiau banii pe o excursie de 1 săptămâna în natură, sau pe ulei de pește, dacă la Biserică nu sunt în stare să își ducă săptămânal familia! Apoi ne mai mirăm de rezultatele aflate zilnic pe prima pagină a oricărui portal de știri autohton..

Noțiuni de bază pentru înțelegerea situației României

În „Motive pentru o schimbare radicală„, menționam că multor români obișnuiți le lipsesc elementele de bază care să facă posibilă o înțelegere corectă a situației catastrofale în care se află țara noastră în acest moment. Aceste elemente sunt pur-și-simplu premizele în baza cărora trebuie să operăm pentru a face sens dintr-o serie de acțiuni luate împotriva noastră, de către clasa politică autohtonă.

Pe post și grabnic la datorie, Adrian-românul a compilat lista scurtă a acestor premize elementare, fără de care nimeni nu poate desluși de ce România se află la doi pași de desființare, iar viitorul copiilor ei, amanetat de către jigodiile care ne-au tot „reprezentat” de 22 de ani încoace. Dacă cunoașteți oameni cărora le-ar folosi, faceți-le o mare favoare și împărțiți informația cu ei – într-un final întreaga Românie se va folosi !

Dusmanii nostri au avut grija ca generatie dupa generatie, sa nu ajunga la mintile noastre NOTIUNI FUNDAMENTALE despre realitatea organizarii economice, sociale si politice astfel incat POPULATIA NU ARE NOTIUNILE CU CARE SA OPEREZE LOGIC PENTRU A AJUNGE LA INTELEGERA FENOMENULUI REALITATII.

Nu e vina populatiei. Noi insa trebuie sa facem sa ajunga la populatie acele notiuni elementare, care pentru noi sunt evidente, la care nici nu ne mai gandim, dar fara care nu am putea pricepe ce se inatmpla, ca de exemplu:

-Politicienii nu sunt in slujba Romanilor, ci a unor tirani privati din alte locuri din lume; Sunt loiali dusmanilor Romanilor;
Interesele tiranilor straini sunt distrugerea si nu prosperitatea romanilor;
-Banii sunt un monopol exclusiv al unei minoritati, monopol obtinut prin asasinat, care alimenteaza sau sufoca economia cu bani nu dupa interesele si posibilitaile reale ale economiei si ale tarii ci pentru realizarea interesele tiranilor privati straini;
Banii care ar trebui sa fie un mijloc de schimb al valorilor economice si de functionare sociala, ca urmare a monopolului realizat de tirani, sunt de 200 de ani un instrument de manipulare a scocietatii;

Sursa lor ar trebui sa fie subordonata Poporului Roman, nu sa fie independenta de Poporul Roman, adica, subordonata dusmanilor Poporului Roman;
-Activitatile economice ale Romanilor sunt distruse intr-o competitie in care costurile sunt impinse sub venituri, toti ajung in pierdere, singurii care pot supravietui in aceste conditii sunt firmele tiranilor conectate direct la sursa de bani privata monopolista, adica banca nationala din fiecare tara. Astfel, economia este incet, incet, preluata de tirani, localnicii mai pot supravietui doar ca subordonati obiditi de tirani: visul urmarit de tiranii internationali; ( ex. serviciul jinduit la o multinationala – nb ).

-Tiranii straini urmaresc, si au ajuns departe in ORGANIZAREA SISTEMULUI MEDICAL CA INSTRUMENT DE ADMINISTRARE SELECTIVA A MORTII iar cel de alimentar a devenit aproape monopolist eliminand prin mecanismul descris mai sus, sursele si retelele de distributie autohtona, cu scopul diseminarii otravurilor pe calea alimentatiei populatiei, toate cele desrise mai sus in scopul distrugerii biologice a Natiei Romane.

 
-Mass media este in intregime in proprietatea tiranilor straini si inoculeaza informatii false pentru a directiona deciziile fiecarui individ catre scopurile tiranilor straini, adica, contra intereselor proprii;
Mass media propaga informatii distructive impachetate in distractie atragatoare si folosind tehnologiile avansate, introduc mesaje distructive direct la nivel subconstient, nepercepute si deci necenzurate de spectator, in consecinta mase intregi pot si sunt manipulate de la un punct central, fara a fi constiente si a putea refuza informatia toxica.

Dusmanii sunt infiltrati in societate sub identitate falsa si conduc institutii, firme si alte organizatii contra intereselor Romanilor. Mai mult, comit infractiuni si atrocitati care sunt ulterior atribuite fraudulos Romanilor;

Mintea unui om normal nu poate gandi si percepe ce gandeste si face un om cu mintea degenerata, desi degeneratul arata somatic la fel ca cel normal. Cel normal, in modul cel mai eronat porneste de la premiza ca toti oamenii sunt normali, cu mici diferente, si plecand de la aceasta premiza falsa, poate fi condus de degenerati catre propria distrugere.
Si multe altele din aceste tipuri de notiuni fara care, nimic din realitate nu se poate intelege.

Pana atunci, populatia va fi confuza si directionata emotional unde vor tiranii internationali.

Desigur nu se rezolva repede. Dar trebuie organizare chiar si pentru pasii marunti in directia corecta.

Caracteristica fenomenelor umane este dezvoltare exponentiala. Avem deci motive ferme de a fi incurajati.

Părinți, vreți să plecați din țară pentru un viitor mai bun?

E greu în țară știm cu toții asta și suntem asaltați zilnic cu noțiunea că ar fi mai bine să căutăm pășunea verde altundeva. De câte ori nu ați auzit expresia „ultimul care pleacă din țară, să stingă lumina” și alte măgarii ca asta? Natural, prima destinație la care se gândește românul, e SUA, țara tuturor posibilităților, pământul unde dacă nu ți-e frică de muncă ai tot ce vrei, paradisul aici-și-acum unde curge lapte și miere pentru cei determinați să își dureze o viață mai bună…

N-am să susțin că nu este posibil să ai mai toate bunurile materiale pe care ți le dorește inima, chiar barcă sau avion de agrement, dacă câștigi suficent, deși veștile de-acolo sunt foarte sumbre și ar trebui cunoscute de către cei care dau atenție. Obișnuia să fie că un inginer trăiește decent, iar un doctor excelent, pe când am plecat noi de acolo revenind în România. Doar câțiva ani mai târziu, acelaș inginer e obligat să lucreze peste program, să cunoască câte-n lună și stele și să nu aibă pretenții salariale pe măsura abilităților sale, căci înlocuitori indieni sau chinezi în căutare de greencard se îmbulzesc la ușă cu miile, iar bietul doctor, vă vine să credeți, se află la doi pași de faliment, în ciuda faptului că e competent și că are o practică cu sute de pacienți, care obișnuia să îi permită un trai excepțional de bun până nu demult (în special tinerii medici din România ar trebui să citească articolul la care fac trimitere!).

Prețul cel mai mare plătit de curajoșii care fac pasul, nu este cel în efortul susținut de ani de zile necesitat de realizarea profesională, nici în înstrăinarea de țară și familie, căci își vor găsi rapid un cerc de prieteni-surogat pentru a uita de ele, nici chiar în sănătatea pierdută într-o țară unde există suficiente mijloace de a lega cu bandaje un copac rupt în două pentru a o mai trage o vreme, nici unul dintre toate acestea.

Prețul cel mai mare și de nesuportat este ce se întâmplă cu copiii românilor ajunși acolo, care între cerințele serviciului și-a timpului alocat „relaxării” semi-vegetative în fața televizorului (prea obosiți pentru a face altceva), sunt nevoiți să își lase copiii pe mâna unui sistem educațional, medical și social, absolut criminal. Cuvinte grele, așa-i, dar știu despre ce vorbesc. Tocmai de dragul copiilor ne-am repatriat, înainte de a fi prea târziu. Ce îl așteaptă pe un copilaș în SUA? Care va fi copilăria lui în comparatie cu cea care ar fi trebuit să fie?

După cum confirmă experiența mea de aproape două decenii, tot ce veți afla mai jos este adevărat. Luați vă rog aminte, chiar dacă încă nu aveți copii, căci urmează și aceia. Iar dacă îi aveți și totuși faceți pasul, atumci nu veți putea spune peste 10 ani, că nu ați fost avertizați:

credit acordat lui manolescubd pt. munca sa necontenită!

Experiment practic: cum să înnebuneşti un neam cu tembelizorul

Un amic imi spunea ca a facut involuntar un experiment. Omul, fara preocupari politice, s-a trezit cu un televizor in birou. Si pe ce sa-l tina, la serviciu fiind, ca doar nu era sa se uite la filme sau documentare?



L-a fixat pe Realitatea TV, care l-a insotit vreme de 8 ore cateva zile la rand. Zile dupa care a constatat ca este deprimat, nervos, ca a inceput sa se certe sistematic cu nevasta si ca devenit un sofer agresiv. A inchis televizorul si a redevenit omul dinainte.

Credeti-ma, nu e o poveste inventata si este perfect explicabila. Si nu este vorba doar despre Realitatea Tv, ci despre intregul audiovizual care promoveaza un mesaj tot mai violent si isterizant, al ziaristilor si al politicienilor.

Insultele curg valuri. Fiecare este, in viziunea adversarului, prost, tampit, mincinos, nesimtit, hot, rama, vierme, javra, las, betiv, maimutoi, analfabet. In acest context cate un „incompetent”, „limitat” sau „inadecvat” suna aproape ca o lauda.

Cum uimitoare devine cate o exprimare de o minima politete, regula daca te uiti la discursurile politicienilor din alte tari. Frecventa invitatiilor la TV este direct proportionala cu grosolania comportamentului si a limbajului. Bunul simt, educatia si politetea sunt plictisitoare.

Rar auzi cate un jurnalist care pune o intrebare autentica, cu buna credinta si dorinta sincera de a afla un raspuns adevarat, oricare ar fi el. Intrebarile sunt malitioase, cu raspunsul inclus si intentia clara de a jigni, nu de a lamuri. De altfel, cel mai adesea raspunsul nici nu este auzit. Ca dovada, fie omul este intrerupt, cu o alta intrebare ironica sau tampa, exact cand ajunge la esenta si e pe cale sa explice problema, fie este intrebat peste un minut exact ce spusese mai devreme.

De cele mai multe ori, dezbaterile nu au nicio concluzie, nu aduc nicio informatie, nu releva nicio viziune, nicio solutie, nicio argumentatie. Sunt doar prilejuri ca fiecare sa-si spuna poezia si sa sara in gatul adversarului sub privirile multumite ale moderatorilor, cu atat mai fericiti cu cat e scandalul mai mare si nimeni nu intelege nimic.

Si nici nu are cum sa fie altfel, cand invitatii nu au o minima competenta pe tema in dezbatere. Vin sa vorbeasca despre Agricultura actori sau cantareti, despre Sanatate ingineri si despre Justitie medici. Merge banda!

Inutil sa spunem ca toti au doar certitudini. Absolute. Fara fisura vreunui dubiu jenant. Formulari de tipul „ma tema ca”, „ma indoiesc”, „am speranta” , „socotesc”, „cred” sau alte asemenea sunt desuete. Cum adica sa te indoiesti? Esti sigur. Ai convingeri ferme. Te-ai nascut cu ele.

Iar certitudinile sunt musai rastite sau, in cel mai bun ca, rostite calm, dar sumbru. Umorul este interzis. Avem cel mult bascalie grosiera cu tente vulgare daca se poate. Si cum sunt mereu aceiasi protagonisti, poti sa spui dinainte de a incepe asa zisa dezbatere si ce vor spune, si cum vor spune.

Si daca jurnalistii isi permit sa se comporte ca procurorii sovietici cu orice interlocutor, sa nu dea necuratul sa-i faci vreunuia dintre ei un repros privind propria conduita. „Dumneata sa-ti vezi lungul nasului si sa nu ne inveti pe noi sa ne facem meseria” , o apostrofa recent un mare analist al neamului pe o tanara purtatoare de cuvant a Politiei Timis, care atragea atentia ca actiunile presei pot face rau unor anchete penale.

Degradarea limbajului are si subtilitati de lupta de clasa. La OTV a reaparut „ciocoiul”, ridicat din cosciugul anilor 50. Mai lipseste doar indemnul sa-l trimitem la canal. La Realitatea TV, bancherii, inclusiv FMI, sunt niste nenorociti de camatari din cauza carora bogatia tarii nu ajunge la popor ( chiar sunt! Eufrosin ).

Va mai zic eu una din acelasi ciclu: „Ana, Luca si cu Dej au bagat spaima-n burgheji”. Si mai e un necaz mare: nu suntem si noi ca grecii, se plang amarati analisti si politicieni care saliveaza la gandul unor pete de sange de indignat autohton cu care sa manjeasca apoi poarta de la Cotroceni.

Si nu este vorba doar despre ceea ce auzim de la TV, ci si despre ceea ce citim la TV, adica despre titlurile care se lafaie pe ecrane, pline de cuvinte grele: prapad, dezastru, cosmar, jale, pe care, desigur, le provoaca, fara exceptie actuala putere. Daca un fiu de primar/consilier/ministru face o blestematie poti fi sigur ca e beizadea PDL. Copiii opozitiei sunt modele. Taticii de judete sunt doar de la PDL, caci presedintii de consilii judetene PSD sunt niste ingeri.

Bineinteles ca totul e breaking news, totul e editie speciala, totul e cu galben, clipeste, piuie, agreseaza retina si creierul. Subiectele sunt repetate obsesiv, pana la greata. Daca mai aud odata numele Deta imi ies bube pe piele. As fi insa curios ce se mai aude de scandalul Dragnea TelDrum expediat in vreo trei stiri marginale.

Asa se face ca televizunile din Romania nu informeaza. Ele isterizeaza si nevrozeaza. Scot din noi toate pornirile animalice, ne umfla frustrarile si ne panicheaza. Larma aceasta fara rost ascunde mai multe lucruri. Pe de-o parte, o totala lipsa de profesionalism si a presei si a clasei politice.

Jurnalistii habar nu prea au despre ce vorbesc, nu se documenteza, nu sunt interesati de substanta problemelor. Vor rating si show, vor sange si scandal. Politicienii nu au proiecte, nu au viziune, nu au competente. Si lipsa de fond este mascata de forma, cat mai agresiva, cat mai socanta.

Pe de alta parte, nevroza este o modalitate de manipulare, de spalare a creierului. Din spatele larmei neinteligibile, mesajul este scrijelit pe creier. Starea de rau, de frustrare, enervarea si nemultumirea cronica se cornicizeaza dincolo de cauzele ei obiective. Ne imbolnavim incet de nervi, dar, spre deosebire de prietenul meu cu experimentul, nici macar nu ne dam seama.

sursa Ziare.com

Un rabin îşi avertizează turma – ce să pricepem noi

Rabinul Moshe Dror, nu se sfieşte să îşi avertizeze co-religionarii despre unicul în istorie şi uriaşul pericol reprezentat de către tehnologia IT, atunci când părinţii nu au discernământul necesar pentru a-şi proteja copiii de aceasta.

O ştiu din propria experienţă:i în America, rabinii erau cât se poate de vocali în difuzarea mesajului lor către părinţii copiilor evrei care erau înscrişi la şcolile şi sinagogile lor:  nu vă vaccinaţi copiii, acestea sunt pentru alţii!

În mod previzibil, copiii evreilor americani nu cunosc ce este autismul, boală degenerativă a sitemului nervos, indusă de mercurul prezent sub formă de Tiomersal (Thymerosal ) în absolut toate vaccinurile menite să distrugă nu doar copilaria, ci şi întregul viitor al micuţilor noştri.

Ar fii şi culnea că noi, urmaşii Dumnezeului Celui Adevărat, să fim mai puţin destepţi decât urmaşii celor care s-au ridicat împotriva Lui, răstignindu-L pe cruce:

Notă: Prin manipularea creierului, omul este modificat ireversibil, i se schimbă comportamentul normal.

Emisfera stanga a creierului, partea rationala, de actiune, este lasata
nefolosita in timp ce emisfera stanga, legata de sentimente lipsite de
ratiune, este activata.

Nu este de mirare deci ca tineretul de astazi este diferit de
generatiile dinaintea lui. Se observa o lipsa de interes pentru lumea
reala, refugiul in imaginar, narcotice, placeri animalice, indiferenta
fata de Credinta, Neam, Familie.

Un exemplu evident este legat de muzica Ortodoxa. Cantarile psaltice,
folosite de mii de ani, sunt inlocuite de blestematiile sectante,
pietiste, tip Oastea Domnului, care produc invariabil leganari si
lacrimi. Emisfera dreapta a creierului, legata de senzualitate, isi
arata efectele.

„Probabil ca faci parte din Generatia Internetului. Ai fost nascut
intr-o lume digitala si acum folosesti neincetat Internetul.
Toate cuvintele, toate textele imprimate, sunt adunate in propozitii,
paragrafe si carti. Acestea sunt procesate de partea stanga a
creierului. Cele doua parti ale creierului, emisfera stanga sau
emisfera dreapta, sunt conectate prin corpus colussom.

Prin faptul ca folosesti zilnic computerele, creierul tau este
remodelat. Canalele neurale sunt reorganizate asa cum nu s-a mai
intamplat niciodata in istorie.


Eu am crescut invatand din carti, folosind texte. Nu folosesc prea mult
computerele dar totul este la fel, folosesc cuvinte. Metoda analoga
analizeaza cuvantul din bucati pe care apoi le asamblezi.

Aceasta activitate din cadrul civilizatiei a fost in majoritatea
cazurilor asociata cu barbatul. Dupa introducerea citirii liniare si a
limbii scrise, a devenit patrimoniul barbatului, dupa sistemul
patriarhal.

In contrast, prin folosirea masiva a tehnologiei Internetului, astazi
operezi cu imagini intregi, nu cu parti ale unei imagini. Acum este
folosita emisfera dreapta a creierului. Inveti sa manipulezi spatiul,
spatiul din afara, spatiul interior, spatiul geographic si cel
architectonic. La fel se intampla si in muzica.

Invatatul prin emisfera dreapta foloseste intregul, in sensul
procesului de gandire, de vizualizare. Este vorba de ceva numit in
engleza „nuturance”, tradus aproximativ drept „protectie
materna”.

Aceasta denota o activitate de invatare de tip „Yin”, feminin.
Atat barbatii cat si femeile au aceste componente ale studiului. Dar
scolile pun accentul in special pe citit, scris si aritmetica.
Toate celelalte componente ale inteligentei nu sunt puse in valoare in
acelasi grad – artele, muzica sau emotiile.

Dar acum suntem in mijlocul unei revolutii majore, Revolutia Iconica(vizuala).
De cand au fost introduse filmele, televiziunea, grafica computerizata, realitatea virtuala si cine stie ce alte lucruri asemanatoare, din ce in ce mai multa informatie este incriptata in imagini. Tot mai multa energie a emisferei drepte a creierului va fi necesara ca sa se interpreteze aceste lucruri.

Cand un text oarecare este citit, este nevoie de lumina ca sa poata fi
vazut. Lumina ambianta se reflecta pe pagina si ajunge la ochi. Apoi
poti sa decodezi textul in semnificatiile sale. Aceasta este folosirea
luminii reflectate.

Exista o teorie  care presupune ca lumina reflectata face ca informatia
sa fie procesata in emisfera stanga a creierului.
Exista si un alt mod de a folosi lumina, atunci cand urmaresti un
program la televizor sau un ecran interactiv de computer.
Deci nu se mai foloseste lumina reflectata ci cu lumina emisa.

Perceptia neuro-fiziologica a luminii emise este procesata de emisfera
dreapta a creierului. Se folosesc undele alfa si theta ale creierului.
Acest fenomen produce o perceptie si o experienta diferita. Folosind
limbajul lui Marshall McLuhan, mediul de transmitere este mesajul. Nu
numai continutul a ce vedem este important ci si ce vedem.

Scopul nostru ca si cercetatori ai viitorului religiilor, este sa
intelegem acest fenomen si sa-l folosim cat mai avantajos in
construirea civilizatiilor spirituale de maine.

References:
McLuhan, M., & Fiore, Q. (1967). The medium is the message. New York:
Random House.

Logan, R. K. (1986). The alphabet effect: The impact of the phonetic
alphabet on the development of western civilization. New York: Morrow. 

Shlain, L. (1998). The alphabet versus the goddess: The conflict
between word and image. New York: Viking.”

Noile oportunităţi în viaţă – ne luăm şi noi după americani ?

„Oamenii nu vor să priceapă că diplomele de facultate şi „educaţia” nu au nici un folos zilele astea. Există o mulţime de oportunităţi în aproape orice domeniu.  Cunosc oameni care câştigă un purcoi de bani fără diplomă de facultate.  Aceştia sunt electricieni, instalatori, mecanici auto, agenţi imobiliari, tâmplari, proprietari de benzinării şi restaurante…

Acestea sunt ocupaţiile viitorului. Cu facultate, nu mai câştigi cât să trăieşti.  Sunt oameni care au pierdut ani de viaţă mergând la facultate şi sfârşind cu împrumuturi uriaşe, fără a putea obţine un serviciu nici măcar în „fast foodul” local. Unul pe care-l ştiu a fost concediat în prima zi pentru că nu ştia să taie pâinea… Viitorul nu este în facultăţi.

25% dintre serviciile listate sunt o excrocherie sau alta, celelate 25% necesită experienţă paralelă, restul de 50 % caută oameni care nu există!

Practic nu sunt servicii la nivel de începător din care să poţi trăi.  Absolvenţii de facultate muncesc pentru $10/hr, iar masteranzii pentru $12/hr ( salarii de mizerie, cu care îţi mănânci de sub unghii, în America ).

Bogaţii se îmbogăţesc şi mai mult, iar mass-media continuă să ne mintă. Ţara se duce direct în budă, rapid. Nu uitaţi de studenţii cu împrumuturi masive ce vor trebui replătite pentru o „educaţie” coruptă şi fără nici un folos.  Datoriile i-au prins pe cei mai mulţi din urmă şi acum oamenii atârnă de o pânză de păianjen.  Falimentele vor atinge curând un nou record.”

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
Spusă de un american care a înţeles cât se poate de bine ce îi rezervă nu doar viitorul, ci chiar prezentul trist al ţării sale… Ca unul care am trecut prin facultate, nu pot să fiu 100% de acord.   De doctori, ingineri şi alţi profesionişti care ştiu ce fac în domeniul lor, va fii întotdeauna nevoie. Chestia e că dacă eşti astfel antrenat ( educaţia însemnând cu totul altceva ), vei fii forţat să faci parte din sistem. Rar este inginerul sau doctorul cu propria sa afacere în domeniu, căruia să îi meargă cu adevărat bine.  Ca mecanic auto sau electrician, e însă  altceva…

În orice caz, copiilor Dvs. nu le va fii în veci foame dacă au o meserie fie ea una lipsită de prestigiu, dar binecuvântată de o minte bună şi de mâini harnice. Pe măsură ce falsele elite care controlează mersul lucrurilor, determină felul în care medicina poate fii practicată sau nivelul emisiilor de carbon în limita cărora se va circumscrie orice tehnologie – toate acestea numai în scopurile lor malevolente, pe atât devine mai dificil unui om instruit, să profeseze în chip onest în specialitatea lui – cum poate un doctor cu bună ştiinţă să prescrie droguri sintetice şi radiaţii dăunătoare, sau vaccinuri clar distrugătoare pacienţilor lui, iar dacă nu mai vrea, cum îşi va menţine el licenţa acordată de către stat, pentru a funcţiona?

Iar ca inginer, cum îţi vei încunoştiinţa multi-naţionala căreia îţi vinzi viaţa că există tehnologii mult superioare celor exploatate pe scară largă azi, fără a fii trimis la plimbare în direcţia porţii ?

Ideea e deci că a venit vremea să ne pregătim copiii pentru a-şi putea câştiga traiul înafara molohului beat şi drogat care crede că i se cuvine să le conducă lor destinele.  Vom înţelege oare că armatele de psihologi, economişti şi de  absolvenţi în  „ştiinţe politice” făcuţi pe bandă rulantă, nu sunt altceva decât carne de tun pentru corifeii noii ordini mondiale ?

Judecând după statisticile educaţiei româneşti, s-ar spune că încă nu ne-am prins la schemă, dar trezirea celor pe care Îi iubeşte Dumnezeu, nu este niciodată prea târzie. Acum ne mai rămâne doar să ne facem fii şi fiice iubite ale Domnului şi nu lachei ai greţoşilor care duc lumea la pierzanie.

Educaţia în America: discriminare, lipsă de bani sau distrugere programată ?

Ca să vezi discrepanţele extraordinare între două sisteme, unul în care salarii grase sunt plătite pentru a produce idioţi pe bandă rulantă, al doilea, unde copii valoroşi continuă să absolve liceul, în ciuda salariilor de mizerie şi-acelea tâiate cu cinism, pe care le trudesc profesorii şi învăţătorii lor!

În Statele Unite, doar 12% dintre copiii negri citesc bine în clasa a IV-a, rata fiind de 38% pentru copiii albi. La matematică ratele sunt 12, respectiv 44%, la acelaşi nivel.  Se face poliloghie multă pe seama diferenţei semnificative între rezultatele copiilor albi şi a celor negri, rezultând în obişnuitele recomandări liberale de a arunca mai mulţi bani pe geam „pentru educaţie”. Cine se poate opune unui asemenea ţel nobil ?  Esenţa este însă următoarea: în ciuda faptului că peste $30.000/an/cap de copil sunt cheltuiţi în şcolile publice (ale guvernului) în SUA, practic se produce o masă de semi-analfabeţi care vor fi fericiţi vânzând produse făcute de către cei cu ochii oblici peste mări şi ţări.

Viitoarele elite nu participă în jocul acesta, părinţii lor cheltuind mii, chiar zeci de mii de dolari pe an, pentru a-i educa în şcoli private, de unde tot vor ieşi ciuntiţi sufleteşte, dar măcar capabili de a vorbi corect engleza, cu cunoştinţe temeinice de geografie şi de istorie, bineînţeles falsificată. Politikul-corekt ramâne totuşi prioritatea #1, indiferent de banii cheltuiţi, înafara şcolilor evreieşti Yeshiva, unde se spune lucrurilor pe nume ( de ex. copiii înscrişi acolo, nu au parte de „binefacerile vaccinării obligatorii”).

Cu zeci de ani în urmă, pentru copiii educaţi în şcolile publice americane, se cheltuiau sume de zece ori mai mici, iar rezultatele negrilor de atunci erau echivalente cu cele ale albilor de azi, de unde rezultă că nu banii şi nici discriminarea nu sunt problema,  Fireşte, comunităţile aveau o oarecare libertate în a decide dacă să îi înveţe pe copii minciuni despre dinozauri vechi de milioane de ani şi alte bălării, sau adevărul Creaţiei.

Astăzi doar amintirea în treacăt a faptului că ar exista o „teorie alternativă” evoluţionismului, produce accese de isterie din partea ACLU (American Civil Liberties Union) şi-a altor „binefăcători” de profesie, mai toţi avocaţi, mai toţi de o anumită extracţie, care de regulă reuşesc să umple de ruşine şi să golească de bani nefericitul district şcolar care a îndrăznit să comită erezia!

Între timp, preceptele noii educaţii americane continuă neabătute în SUA şi demult în întregul vest: încălzirea globală, diversitatea, sexul anal sau masturbaţia deghizate ca „educaţie anti-SIDA”, stârnirea curiozităţii asupra drogurilor sub masca educaţiei anti-drog şi în general obişnuita toleranţă faţă de pletora lucrurilor cu adevărat intolerabile…

Pentru aceasta, profesorii sunt plătiţi sume regeşti: În statul Michigan aflat sub un deficit de 1,6 miliarde de dolari (dolari noi, he, he),  un profesor absolvent de facultate cu „masterat”, începe la $40.000/an.  După o decadă de experienţă în îndobitocirea tineretului, răsplata creşte la $82.000/an, ajungând lejer să bată suta de mii, pentru doar 9 luni lucrate şi toate sărbătorile libere (sunt multe sărbători acolo, dar n-au nimic de-a face cu Sfinţii, înafara Paştilor şi a Crăciunului, pe care cei de alte persuasiuni, le pot lua la alegere, oricând pe parcursul anului).

Astfel, doar în judeţele Wayne, Oakland, Macomb şi Livingston, există peste 300 de profesori care câştigă peste $100.000/an, asta într-un stat în care un inginer auto cu experienţă de 20 de ani, de-abia ajunge la $90.000 , după care este pus pe liber, pentru că „câştiga prea mult”.  Suma constituie dublul venitului mediu per familie (nu per angajat!), în statul Michigan.  Uitasem să menţionez că angajaţii statului, au propriul lor plan de pensie, sponsorizat de stat şi mult superior aşa-zisului „social security” care-ţi asigură că vei mânca conserve pentru câini la vârsta senectuţii. Cine a spus că socialismul nu există taman în mijlocul societăţii capitaliste, nu cunoaşte nimic despre începuturile Americii!

Legendele de Thanksgiving cu coloniştii care făceau foame şi indienii care i-au salvat, nu au decât un sâmbure de adevăr, acela fiind foametea. Aceasta era însă rezultatul experimentului socialist pe care întâiul guvernator al coloniştilor îl impusese pe pământurile de lângă stânca Plymouth Rock, căci întreg terenul era lucrat în comun, cu împărţirea egală a mâncării indiferent de hărnicia sau lenea primilor americani. În doar doi ani, numărul lor se înjumătăţise. Văzând rezultatele dezastruoase ale cooperativei socialiste de producţie pe care o înfiinţase, guvernatorului i-a venit ideea să lotizeze pământul, oferind fiecărei familiii posibilitatea să planteze ce doreşte, să păstreze integral rezultatele muncii lor şi mai apoi să facă comerţ cu ele. Destinul lor s-a schimbat radical în bine de atunci, păcat că nu a ţinut prea mult…

În concluzie, o ţară fostă cu adevărat capitalistă a devenit în nici 300 de ani un adevărat rai pentru paraziţi şi scursuri de toate soiurile ( nu aveţi idee câte bilete gratuite pentru mâncare  primesc din partea statului anumite familii de emigranţi, pe lângă asigurarea medicală, şcolarizare etc.) deşi dacă faci socoteala la sfârşit, ceea ce primeşti gratis este exact ceea ce te duce la pierzanie, pe când ţara noastră fostă socialistă, a devenit un paradis capitalisto-securisto-cumetrist, în care cei care încearcă din inimă să ne educe copiii, sunt batjocoriţi în ultimul hal, deopotrivă cu toţi cetăţenii lipsiţi de privilegiul existenţei unui mahăr comunist în familie.

Ce-i de făcut? Nu pretind să am soluţii la toate problemele noastre, dar un început bun ar fi să mai răbdăm o vreme, implorând mila Lui Dumnezeu asupra noastră în particular şi a întregii Românii în general. Abandonul ţării e exact rezultatul pe care mizează netrebnicii care-au adus-o aici şi nu trebuie contemplat sub nici un chip, mai cu seamă când aflăm realitatea din spatele gardului spoit frumos pe dinafară. Puţină răbdare, credinţă şi determinare din partea noastră acum, pot şi vor da rezultate cu mult mai bune decât cele ale primilor colonişti din Massachussets Bay.

Surse:  Detroit News, New York Times

Conquiztador – un joc nevinovat ?

Jocul online „Conquiztador” acaparează minţile şi timpul liber al multor adolescenţi români, precum şi al adulţilor, putându-se întâlni frecvent oameni trecuţi de 25 de ani, care se întrec în cunoştinţe cu cei cărora jocul le este adresat.  La prima vedere, acesta este un joc nevinovat de cultură generală, dar numai la prima vedere:

Având ocazia să asist la câteva astfel de întreceri, nu am putut să nu remarc faptul că printre întrebările al căror răspuns necesită cultură generală, sunt strecurate trivialităţi care nu au nimic de-a face cu educaţia armonioasă a tinerilor.

„În ce an a scos cutare vedetă albumul xyz?”

„Între ce ani a trăit fondatorul psihanalizei, Sigmund Freud  ? (oroare, ce om normal la cap ar vrea să reţină orice lucru cât de mic despre perversul pe ale cărui teorii demente se bazează psihiatria modernă?)

” Care actriţă joacă rolul „Rachel” din comedia Friends? ( cui şi de ce ar trebui să-i pese cu adevărat de asta? )

” Cine cântă Stairway to Heaven? ( tobogan către iad, maidegrabă! )

Aţi prins ideea, nu? Fireşte, pentru a conferi o aură de respectabilitate jocului, sunt puse şi întrebări pertinente despre valori ale neamului nostru ba’ chiar şi despre sfinţi! ( „În ce an a murit Păr. Arsenie Boca?  – cine e Sfântul protector al României? „). Aceasta produce un haos de nedescris în sufletul şi în mintea copilului nevinovat, care învaţă astfel că este de egală importanţă cunoaşterea credinţei, culturii şi a valorilor româneşti şi universale, cu umplerea nefolositoare a ei cu gunoiul culturii pop occidentale.

Fiecare răspuns corect, sau apropiat de cel corect, căci certitudinea nu este neapărat necesară, aduce automat un cor de „Aleluia”,  lauda care se aduce numai Lui Dumnezeu în sfintele biserici!

Pentru a completa dezastrul creat de aducerea în prim plan a trivialului, cele sfinte şi cele de valoare sunt bagatelizate. Ce să mai înţeleagă un biet copil din mascarada asta? Devine clar că nişte minţi diabolice se află în perpetuă conferinţă pentru a împrăştia şi distruge sufletele copiilor  români, prin aducerea haosului în minţile lor, locul de unde porneşte totul, filtrul care ar trebui să-i apere de rele.

Dacă nu mă credeţi, aruncaţi o privire data viitoare când adolescentul Dvs. concurează. Imaginea de început a jocului, ar trebui să ne dea de gândit: este prim planul divei pop Inna, cu faţa distorsionată aproape demonic. Ea este cea care a afirmat recent, citez din memorie: „nu mă opresc de la nimic atunci când este vorba de promovarea carierei mele”. Într-adevăr Inna, aşa e! Mai ieri ştirea că vampa şi-a scos un sân complet la vedere în timpul unui concert, a făcut deliciul bărbaţilor care se delectează cu astfel de nimicuri.

Daţi deci atenţie mare la viitura toxică care ne ia odraslele la vale, căci ea nu este aşa, din întâmplare: viitorul ţării şi deci şi al copiilor ei, este determinat de către cei care au acces ACUM la minţile lor!

Inna Conquiztador

Ne desfiinţează cineva ţara sub ochii noştri?

„Ei, asta e, l-am omorât! Iau zece ani pentru un prost!“ Astea au fost vorbele lui Romel Voicu, ţiganul oligofren în vârstă de 19 ani care l-a înjunghiat ieri în inimă pe fostul său coleg de şcoală, românul Andrei Goreci, care nu a supravieţuit loviturii de cuţit – Dumnezeu să-l ierte! Crima a avut loc în oraşul din Bănie, adică în inima regiunii desemnate de către mai-marii lumii să devină „Ţara ţiganilor”, precum am arătat recent.

Se pare că, în urmă cu câteva zile, Andrei Goreci a avut un conflict cu Stelică Voicu, fratele lui Romel, elev în clasa a X-a la acelaşi liceu. Ieri, fraţii Voicu au hotărât să îl aştepte pe Andrei şi să îi dea o lecţie.

Împreună cu fratele său mai mare, Stelică l-a aşteptat pe Andrei între blocuri, pe drumul acestuia spre liceu. Acesta era însoţit de alt elev de clasa a XI-a din liceu, Cristian Manea. Între tineri a izbucnit în scurt timp o altercaţie, după care Romel a scos un cuţit şi a început să lovească la întâmplare, Goreci şi Manea fiind amândoi înjunghiaţi. Andrei Goreci a fugit, însă nu a apucat să facă decât vreo 30 de metri. Când a ieşit în stradă, a căzut ca secerat. Fusese înjunghiat în inimă. Manea a scăpat mai uşor, cu o tăietură care nu i-a pus viaţa în pericol.

Potrivit reprezentanţilor Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj, Romel Voicu a urmat clasele a IX-a şi a X-a la Liceul „Tudor Arghezi“. Înainte de clasa a XI-a a solicitat transferul la Grupul Şcolar Transporturi Auto din Craiova, pe motiv că nu face faţă intelectual cerinţelor liceului.

Andrei Eduard Goreci avea 17 ani şi era, după cum a spus şi directorul Liceului „Tudor Arghezi“, Lucian Săndoi, un elev timid, muncitor şi care nu a avut niciodată probleme disciplinare. Pentru rezultatele sale bune la învăţătură, Andrei a fost selectat şi a participat la un program realizat în parteneriat cu Penitenciarul Craiova, denumit „O zi în închisoare“.
În urmă cu două zile, jandarmii doljeni au susţinut dezbateri chiar în Liceul „Tudor Arghezi“ pe tema delincvenţei juvenile.

Ajunge ţara noastră un imens ghetou al crimei şi al terorii perpetuate asupra românilor de către alogeni, la toate nivelele ? În plan politic, socio-economic şi intelectual, avem leprele astea cu nume românizate cocoţate în toate poziţiile cheie, iar la nivelul străzii pe d’alde Romel Voicu. Ce înfăptuiesc primii prin mizeria generalizată care îndeamnă românii să plece, desăvârşesc ultimii cu cuţitul. Curge sângele copiilor români pe străzi şi noi încă mai răbdăm..

Virtute biblică răbdarea ştiu, dar nu şi când ne e ameninţată însăşi fiinţa naţională şi când ne mor copiii! Comentează cineva în Gazeta de Sud:

Vinovati sunt toti si niciunul. Ma uit mai sus la cum scrie domnisoara Andreea : „jtii k te iubesc”, etc, desi ne despart doar cativa ani generatiile, nici macar nu mai poti zice ca acesti copii mai fac carte. Parintii nu mai sunt interesati de copiii lor, de situatia lor la scoala, de ce invata si de ce nu invata, copiii nu mai sunt interesati de viata lor, de cultura lor, baietii toti incearca sa ajunga cat mai golani si fetele cat mai „versate”, ca altfel sunt catalogati de colegi ca fraieri. Profesorii nu mai sunt interesati de activitatea lor, ies in strada sa strige pentru salarii, domnilor profesori pentru ce salarii? Jumate din elevii vostri sunt agramati, inculti, slab pregatiti la orice materie. Ies prosti de pe bancile scolii si voi va ganditi la voi „lasa ca ii invata aia de la facultate ceva”, ceilalti elevi care inca mai au inclinare spre carte si isi doresc sa invete o fac doar daca au bani sa vina la meditatiile voastre. Directorii scolilor sunt de vina, pentru cativa lei primiti sponsorizare de la elevul x, elev cu probleme dar fiu de parinte cu influenta sa nu zic altcumva, trec peste orice problema cauzata de elev. Politia e de vina pentru ca nici nu iti accepta sesizarile pentru micile incidente „ba ti-a scos un ochi? ti-a scos vreun dinte? ti-a rupt vreo mana? atunci ce vrei sa depui plangere du-te acolo sa te bata iar mai bine si vino data viitoare ca noi suntem ocupati nu stam dupa tine daca nu ai murit inca”. Oare cum se face ca in caz de crima reusesc sa prinda agresorul, dar in cazul unui incident minor nu reusesc? Pentru ca nu vor sa isi faca treaba, dar se duc sa manifesteze. Domnilor dumneavoastra sunteti javre ordinare, vedeti paiul din ochii altora. Ma sperie gandul de a ajunge parinte in tara asta si copilul meu sa fie marginalizat pentru ca vreau sa fie un copil normal cu un anturaj normal, nu un golan de dragul societatii.

Pricepe omul nişte lucruri dar ele nu sunt decât partea văzută a icebergului, efectele. Cauza e alta. Condiţiile sunt special creeate pentru a fi nefavorabile: plata mizerabilă şi aia’ ciopârţită cu satârul, legile aparent prosteşti, dispoziţiile aparent imbecile primite de la centru, birocraţia sufocantă, până şi plaga câinilor vagabonzi, toate astea sunt menite să ne provoace lehamitea, să inducă indiferenţa, să ne inspire angoasele.

Spune o vorbă „nu pune pe seama vre-unei conspiraţii ceea ce se explică simplu prin prostie”. Răspunsul meu este că atâta prostie şi ineptitudine nu pot fi întâmplătoare într-un neam de oameni destepţi, ci mult mai plauzibil, sunt programate!  Distrugerea industriei şi-a agriculturii nu a fost întâmplătoare, nu-i aşa? Spunea Petre Roman atunci „fabricile noastre sunt o grămadă de fiare vechi”. Licheaua ştia exact ce face…

Credeţi că învăţământul şi sănătatea sunt scutite de aceste atacuri? Credem că atmosfera de insecuritate socială poate fi altfel decât premeditată, în ţara cu cel mai mare procentaj de securişti şi forţe de ordine raportat la numărul populaţiei ? Evident că nu. România e supusă unui program sofisticat de distrugere, unul în care toţi parametrii sociali-economici-politici, au fost luaţi în calcul. Aş paria că există programe de ordinator, care anticipează reacţiile sociale la anumite măsuri. Parcă îi văd pe nemernici complotând:

Cum să determinăm plecarea personalului medical înafară, ce-ar fi să le tăiem salariile? Nu-i destul? OK, închidem un sfert din spitale şi policlinici atunci! În scurtă vreme îşi vor lua catrafusele către vest, după cum am discutat deja cu liderii de-acolo, că tot au mare nevoie de câteva mii de doctori şi asistente !

Cum facem să se teamă oamenii în permanenţă? Haide să îi încurajăm pe ţigani să facă tot ce vor, fără să fie pedepsiţi: ba chiar să le dăm drepturi speciale, nimeni nu-i va putea atinge! Vor mai omorî câte un român pe ici pe colo şi ce-i cu asta? Doar gânditi-vă cât de solid se va instaura teorarea în populaţie! Noi vom pretinde că ne pasă, dar de fapt poliţia va fi descurajată de la a acţiona. Avem oamenii noştri în justiţie, îi vor elibera rapid, până şi poliţiştii se vor teme.  Cu ajutorul ţiganilor vom putea face ce vrem cu ţara asta he, he, he..”

Într-atât de odios se lucrează la exterminarea şi însclăvirea noastră.. Esenţa problemei este că nu noi suntem reprezentaţi de actuala clasă politică, ci distrugătorii  nostri. Ieşim în stradă, vor spune unii.. Şi? Veţi fi reprimaţi sângeros, sau haide totuşi să spunem că va fi provocată demisia actalului guvern. Victorie? Nah.. Cine îi va înlocui? Îl vreţi pe Victor Ponta sau pe  Crin Antonescu ca Preşedinte? Sau poate pe Roberta „inventez voturi” Anastase  ? Ar fi exact acelaş rahat, doar că la pătrat.  Închei prin a-l cita pe Dl. Prof. Ion Coja:

„În orice caz și pentru orice eventualitate, inclusiv aceea a suspendării lui Băsescu, societatea românească trebuie să tragă concluziile logice și să organizeze procesul electoral de așa manieră încât să nu ne mai trezim în ziua alegerilor că nu avem pe cine vota, și să ne crucim după aceea de președintele cu care ne-a pedepsit Dumnezeu! Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în urnă!…”

O Românie nouă, timpul ei a venit!

Individ, familie, comunitate, ţară: ce face datoria din noi ?

În umbra bombardamentului săptămânal cu „ştiri” despre ce mai născoceşte şi recomandă porcul-şef-delegaţie al FMI pentru România, a devenit un lucru asumat de către guvernanţi, că datoria ţării ar fi un lucru bun sau măcar necesar. Pentru tot românul încă ne-divorţat de bunul simţ ancestral, chestiunea este foarte clară: doar întrebaţi-i pe cei care şi-au asumat datorii la bănci pentru apartament, cum se mai simt zilele astea… Nu prea are cum să îţi fie bine, câtă vreme actul de proprietate al casei tale este lipit de mâinile slinoase ale vre-unui traficant de vieţi omeneşti, altfel cunoscut ca „cămătar” (cacofonia intenţionată)!

Pentru a clarifica şi mai mult treaba, vom recurge la două texte clasice, ambele referindu-se la datorii: unul al Sfântului Vasile cel Mare, celălalt al duşmanilor Celui pe care bunul Sfânt L-a slujit toată viaţa lui. E vorba fireşte de Protocoalele Înţelepţilor Sionului, documentul secret la vremea sa, a cărui amintire elicită imediat obişnuitele acuze isterice ale căror ignorare rezultă inevitabil în declaraţia cum că documentul ar fi un fals scornit de către poliţia secretă ţaristă, Ochrana.

Fals, fals, dar cât de bine se potriveşte!

Să începem aşadar cu cel din urmă:

Extras din Protocolul XX:

Împrumuturile externe sunt întocmai ca nişte lipitori care nu se mai pot desface de pe trupul statului decât atunci când cad singure sau atunci când statul le aruncă deoparte cu hotărâre. Totuşi statele din cauza prostiei lor fără margini nu numai că cel mai adesea nu le desfac, ci chiar continuă să şi le aplice, astfel că până la urmă multe dintre aceste state trebuie să piardă în urma acestor masive şi abile “luări de sânge” benevole.Atâta timp cât împrumuturile sunt doar interne, aceasta nu face decât să mute banii din buzunarul săracului în acela al bogatului. Dar atunci când noi am cumpărat prin corupţie şi viclenie persoanele cele mai influente care ne trebuiau, urmărind astfel strămutarea cât mai grabnică a împrumuturilor la extern, aproape toate bogăţiile statelor au început să curgă ca nişte fluvii spre tezaurele noastre şi în urma acestui tratament aproape toţi oamenii au început să ne plătească un bir de robi. Dacă nesăbuinţa atât de evidentă pentru noi a conducătorilor de stat, în ceea ce priveşte afacerile statului şi prostia crasă persoanelor cu funcţii importante de conducere precum şi coruptibilitatea miniştrilor au încărcat ţările lor de datorii uriaşe pe care cel mai adesea acestea nu le pot restitui, trebuie să ştiţi că toate acestea ne-au costat bani şi au implicat eforturi.

..Conducătorii pe care chiar noi îi povăţuiam altădată să se distreze cât mai mult şi cât mai des pe banii statului prin recepţii, etichetă, serbări, cadouri nu erau decât un paravan al nostru. Dările de seamă prezentate periodic de favoriţii lor erau în realitate făcute de agenţii noştri şi ele făceau promisiuni mincinoase şi îmbucurătoare asupra viitorului cum că acesta va aduce importante economii şi mari ameliorări… Economii de ce anume? De noi împrumuturi?… Aşa ar fi putut cei lucizi şi inteligenţi să-i întrebe dacă ar fi fost astfel, dar nefiind, ei nu-i întrebau pe aceia care le citeau dările de seamă şi proiectele care veneau şi vin în continuare de la noi…

Nu-i aşa că vi s-a pus un nod în gât ? Lucruri atât de simple şi totuşi, minciuna a fost spoită în adevăr de către vrăjmaşii noştri, cu concursul lacheilor lor. Ce nu-i bun pentru om, nu-i bun pentru familie, nu-i bun pentru comunitate şi evident nici pentru ţara întreagă.

Nu va temeti, e FMI in ajutorul nostru!

Salariile bugetarilor sunt ciopârţite, spitalele închise iar cele rămase distruse, învăţământul e mai rău decât pe butuci, armata o ruină echipată de la „second hand” în schimbul a miliarde de euro pe când avioane bune sunt date gratis străinilor, iar apărătorii legii au dat tonul la ceea ce ar trebui să devină norma, până când lucrurile îşi revin la normal: manifestaţii spontane, ne-autorizate.

Vorbea de curând soţia mea cu o altă mamă, asistentă medicală într-un spital din Cluj: biata femeie nu mai închisese un ochi de 72 de ore, fiind nevoită să facă gărzi suplimentare pentru a face faţă cheltuielilor, după ce trădătorii şi inepţii de la guvernare au invitat practic personalul medical şi nu numai să părăsească ţara, în vreme ce România este năpădită de către străini. Miniştrii noştri se află în solda intereselor vrăjmaşe României. Cum altfel poate un Cseke să ia senin îngrozitoarele măsuri?

În fine, haideţi să vedem ce spune cea mai înaltă autoritate pe tema datoriilor, prin gura Sfântului Vasile cel Mare – apoi întrebarea devine: cum facem ca să instalăm în fruntea ţării conducători supuşi Domnului şi inspiraţi de Duhul Său cel Sfânt, în locul venalilor slugoi ai lui mamona ?

„Mai bine este sa-ti usurezi nevoile incetul cu incetul, cu ganduri
chibzuite, decat sa scapi de ele dintr-o data cu bani straini, iar mai
pe urma sa-ti pierzi toata averea.

Daca ai cu ce plati, de ce nu cauti sa scapi de greutatile de-acum cu
banii acestia? Iar daca nu poti plati, atunci vindeci un rau cu alt
rau. Nu primi sa fii asaltat de creditor!

Nu suferi sa fii cautat si urmarit ca un vanat!

Inceput al minciunii este imprumutul, pricina de nemultumire, de
nerecunostinta si de juramant fals. Altele sunt cuvintele celui care
cere imprumut, si altele sunt cand i se cere imprumutul inapoi”

Întreg textul aici:

Despre cămătărie şi împrumuturi

de Sf. Vasile cel Mare

Omilia a II-a la o parte din Psalmul XIV

Vorbindu-va ieri despre Psalmul XIV, timpul nu mi-a ingaduit sa ajung
pana la sfarsitul lui. Am venit insa acum, ca un bun datornic, sa
platesc datoria pe care n-am platit-o ieri.

Textul care a ramas necomentat din psalm este scurt la auz. De aceea
poate ca multi dintre voi nici n-au observat ca a fost lasat la o
parte, socotind ca n-a mai ramas nimic de explicat. Stiind insa ca
acest scurt text are o mare putere pentru lucrurile din viata, m-am
gandit ca nu trebuie sa trec cu vederea folosul pe care-l avem de pe
urma talcuirii lui. Profetul, infatisand in acest psalm pe barbatul
desavarsit care are sa se urce la viata cea netulburata, a enumerat
printre faptele lui mari si pe aceea ca n-a dat cu camata argintul
sau. In multe locuri din Scriptura este hulit pacatul acesta.
Iezechiel pune intre cele mai mari pacate „camăta si adaosul” 1, iar
Legea le interzice in termeni precisi: „Sa nu iei camăta de la fratele
tău si de la aproapele tău” 2; si iarasi zice: „Viclenie peste
viclenie si camătă peste camătă” 3. Iar despre cetatea cea plina de
păcate, ce spune psalmistul? „N-a lipsit din pieţele ei camăta si
vicleşug.” 4 Si acum, in psalmul acesta, profetul a adaugat acelasi
lucru pentru a-l caracteriza pe omul desavarsit, zicand:

„Argintul sau nu l-a dat cu camăta.” 5

Intr-adevar, este culmea neomeniei ca de la cel lipsit de cele
necesare vietii, care-ti cere imprumut ca sa se ajute in viata, tu sa
nu te multumesti cu capitalul, ci sa nascocesti venituri si sa aduni
bogatii de pe urma nenorocirilor saracului. Domnul ne-a poruncit
lamurit, zicand: „De la cel ce voieste sa se imprumute de la tine nu
intoarce fata” 6.

Iubitorul de argint insa, vazand pe omul silit de nevoi ca ii cade la
picioare, rugandu-l – ca ce umilinte nu face, ce nu graieste ? -, n-
are mila de cel care se injoseste atata, nu se gandeste ca si el e om;
nu-i induplecat de rugamintile lui, ci ramane nemiscat si aspru; nu se
uita la rugaciunile lui, nu-l misca lacrimile lui; staruie in refuzul
sau, se jura si se blesteama ca si el n-are deloc bani; ca si el
cauta, de-ar gasi, pe cineva care sa-l imprumute; isi intareste cu
juraminte minciuna si adauga neomeniei sale un nou pacat: juramantul
fals. Dar cand cel care cere imprumut ii aminteste de camata si-i
numeste vreo ipoteca, atunci iubitorul de argint, coborandu-si
sprancenele, incepe sa zambeasca si-si aduce aminte de prietenia de
parinte; il numeste cunoscut si prieten si-i spune: „Am sa caut sa vad
daca n-am ceva bani pusi deoparte. Da, am o suma de bani data mie de
un prieten spre pastrare pentru a-i aduce venit; acela insa a hotarat
dobanzi mari; eu voi micsora negresit ceva din dobanzi si-ti voi
imprumta banii cu dobanda mai mica”. Camatarul ia o infatisare ca
aceasta; il mangaie pe nenorocit cu astfel de cuvinte si-l ademeneste;
il leaga cu polite, si nenorocitul pleaca; si, pe langa saracia care-l
doboara, ii mai ia si libertatea. Ca cel care-si ia sarcina sa
plateasca dobanzi, pe care nu le poate plati, se supune de buna voie
unei robii pe viata.

Spune-mi! Ceri bani si castig la acesti bani de la cel sarac? Daca ti-
ar fi putut spune ca e mai bogat, ce-ar mai fi cautat la usa ta? A
venit sa-l ajuti, si a dat de un dusman! A cautat leacuri, si a gasit
otrava! Ar fi trebuit sa usurezi saracia omului, dar tu i-ai marit
lipsa. Cauti ca pustia sa rodeasca! Intocmai ca un doctor care se duce
la bolnavi, dar in loc sa-i vindece le mai ia si bruma de sanatate ce
le-a mai ramas, tot asa si tu faci din suferintele nenorocitilor
prilej de imbogatire. Si dupa cum plugarii se roaga sa ploua ca sa li
se inmulteasca semintele, tot asa si tu ceri ca oamenii sa fie saraci
si lipsiti, ca banii sa-ti produca bani. Nu-ti dai seama ca, nascocind
din camata cresterea bogatiei tale, ii faci mai mare adaosul de
pacate? Cel care-ti cere bani cu imprumut simtindu-se amenintat nu
stie ce sa faca; cand se uita la saracia lui, este deznadajduit, ca nu
stie de va putea achita imprumutul si dobanzile; dar cand se uita la
nevoia ce o are, indrazneste sa se imprumute. In urma, unul, silit de
nevoie, este invins; celalalt e vesel, ca l-a inlantuit cu polite si
ipoteci.

Cand cel ce se imprumuta ia banii, este mai intai stralucitor si
vesel; se bucura de o floare straina, care vrea sa arate ca i s-a
schimbat viata: masa intinsa, haine luxoase; slugile, si ele, au alta
infatisare, sunt mai vesele; vin apoi lingusitorii, oaspetii,
nenumaratii paraziti ai caselor. Dar indata ce banii incep sa se
scurga, iar timpul, cu trecerea lui, adauga dobanzile, noptile nu-i
mai aduc aceluia odihna, ziua nu-i mai este vesela, soarele nu-l mai
incanta, ci-i amaraste viata; uraste zilele care-i grabesc scadenta,
se teme de luni, care-i maresc dobanzile. Daca doarme, vede in vis pe
creditor. Urat vis! Creditorul sta la capataiul lui. Daca e treaz,
dobanda ii stapaneste gandul, dobanda ii este grija lui. Scriptura
spune: „Creditorul si datornicul se intalnesc unul cu altul; dar
Dumnezeu pe amandoi ii cerceteaza” 7. Unul, ca un caine, urmareste
prada; celalalt, ca un vanat gata prins, se teme de intalnire. Saracia
i-a rapit indrazneala. Amandoi numara pe degete scadenta: unul se
bucura de cresterea dobanzilor, celalalt suspina de adaosul
nenorocirilor. „Bea apa din vasele tale!” 8, spune Scriptura; adica:
cerceteaza puterile tale, nu merge la izvoare straine, ci culege din
livezile tale cele ce-ti pot usura viata! Ai lucruri de arama, haine,
vite, vase fel de fel! Vinde-le! Cauta sa dai totul, afara de
libertate.

Poate insa ca-mi vei spune:

– Mi-e rusine sa le vand.

– Ce va fi daca, putin mai tarziu, un altul le va cara, va striga la
licitatie bunurile tale si le va vinde pe un pret de nimica, chiar in
ochii tai?

Nu te du la usi straine! „Fantana straina este cu adevarat stramta.” 9
Mai bine este sa-ti usurezi nevoile incetul cu incetul, cu ganduri
chibzuite, decat sa scapi de ele dintr-o data cu bani straini, iar mai
pe urma sa-ti pierzi toata averea. Daca ai cu ce plati, de ce nu cauti
sa scapi de greutatile de-acum cu banii acestia? Iar daca nu poti
plati, atunci vindeci un rau cu alt rau. Nu primi sa fii asaltat de
creditor! Nu suferi sa fii cautat si urmarit ca un vanat! Inceput al
minciunii este imprumutul, pricina de nemultumire, de nerecunostinta
si de juramant fals. Altele sunt cuvintele celui care cere imprumut,
si altele sunt cand i se cere imprumutul inapoi. „Daca nu l-as fi
intalnit atunci, isi spune datornicul, poate ca as fi gasit alte
mijloace sa scap de stramtorare. Nu mi-ai pus tu banii in mana fara
voia mea? Arama avea aurul tau, iar monedele erau false !”

Daca cel ce te imprumuta iti este prieten, cauta sa nu-i pierzi
prietenia! Daca ti-e dusman, cauta sa nu cazi in mainile dusmanului!
Te impodobesti pentru putina vreme cu lucruri straine, dar mai tarziu
vei pierde si averea pe care o ai de la parinti. Esti sarac acum, dar
esti liber! Dupa ce te-ai imprumutat, nu numai ca nu vei fi bogat, dar
iti vei pierde si libertatea. Cel ce s-a imprumutat este rob celui ce
l-a imprumutat; este rob mercenar, care face o slujba ce i se impune.
Cainii se imblanzesc cand primesc hrana; cel ce da cu imprumut se
infurie si mat mult cand primeste; nu inceteaza a latra, ci cere tot
mai mult. Daca te juri, nu te crede; iti scotoceste toata casa si-ti
negutatoreste politele. Daca iesi din casa, te trage la el si te
taraste; daca te ascunzi inauntru, sta in fata casei tale si-ti bate
la usa. Te face de rusine in fata sotiei, te insulta in fata
prietenilor, te ia de gat in piata; rea intalnire in timp de
sarbatoare; iti face traiul netrai.

Dar poate ca imi spui:

– Eram la mare stramtorare si nu aveam de unde face rost de bani.

– Care ti-e folosul ca ai amanat cu o zi stramtorarea ta? Ca va veni
peste tine iarasi „saracia ca un bun alergator” 10, si stramtorarea va
fi aceeasi, ba si cu adaos. Ca imprumutul nu-i scapare deplina de
saracie, ci o mica amanare a greutatilor pe care le ai. Sa suferim
astazi greutatile lipsei! Sa nu le amanam pe maine, imprumutandu-ne!
Daca nu te-ai imprumutat, esti la fel de sarac si astazi, si-n zilele
urmatoare; dar daca te-ai imprumutat, vei suferi si mai cumplit,
pentru ca dobanzile iti maresc saracia. Acum nimeni nu te invinuieste
ca esti sarac, ca raul acesta este fara voia ta; dar daca ajungi sa
platesti dobanzi, toti te vor mustra pentru nesocotinta ta.

Sa nu adaugam, dar, din nesocotinta noastra, un rau facut cu voia
noastra, pe langa relele care vin peste noi fara voia noastra. Nebunie
copilareasca este sa nu ne marginim la cele ce avem, ci, intemeiati pe
nadejdi nesigure, sa ne expunem la o paguba reala si de neinlaturat.
Da, de pe acum te gandesti cu ce vei plati datoria. Din banii pe care-
i imprumuti? Dar nu-ti ajung sa-ti acoperi nevoile si sa platesti si
datoria. Daca pui insa la socoteala si dobanzile, de unde se vor
inmulti atat de mult banii, incat sa-ti usureze si nevoile, si sa-ti
acopere si capitalul, iar, in afara de asta, sa mai nasca si dobanzi?
Imi spui, poate, ca nu vei da imprumutul din banii pe care i-ai luat.
Dar, atunci, de unde? Sa asteptam deci nadejdile acelea si sa nu ne
repezim ca pestii la momeala. Dupa cum aceia o data cu hrana inghit si
undita, tot asa si noi, o data cu banii imprumutati, suntem strapunsi
si de dobanzi. Saracia nu aduce rusine. Pentru ce sa ne adaugam si
ocara adusa de datorii? Nimeni nu vindeca o rana cu alta rana, nici nu
se vindeca raul cu rau, nici nu se alunga saracia cu dobanzi. Esti
bogat? Nu te imprumuta! Esti sarac ? Nu te imprumuta! Daca esti bogat,
n-ai nevoie sa te imprumuti, iar, daca n-ai nimic, nu vei avea cu ce
sa-ti platesti imprumutul. Nu-ti da viata ta pe mana gandurilor ce ti
le vei face mai tarziu, ca sa nu fericesti zilele cand nu plateai
dobanzi. Intr-o singura privinta ne deosebim noi, cei saraci, de cei
bogati: ca suntem fara griji. Dormim si radem de bogati ca nu pot
dormi; suntem fara de griji si veseli, iar bogatii sunt totdeauna
incruntati si plini de griji. Datornicul, la randul lui, este si
sarac, si plin de griji; noaptea ii e fara somn; si tot fara somn ii
este si ziua; e plin de ganduri toata vremea. Socoteste cat pretuieste
averea lui, cat casele cele luxoase ale altora, mosiile celor bogati,
imbracamintea celor pe care-i intalneste, tacamurile si vesela celor
ce dau ospete. „De-ar fi acestea ale mele, isi zice el, as da atata si
atata, si as scapa de camata !” Aceste ganduri se inscauneaza in inima
lui si noaptea, iar ziua e cuprins tot de astfel de ganduri. Daca bate
cineva la usa, datornicul se ascunde sub pat. A intrat cineva in casa
cu forta, ii bate cu putere inima. Latra cainele? Il trec sudorile, il
cuprinde neliniste mare si se uita de jur-imprejur unde sa fuga. Cand
se apropie scadenta, se ingrijeste ce minciuna sa gaseasca, ce scuza
sa plasmuiasca pentru a amana pe camatar.

Nu te gandi numai cum te simti cand iei bani cu imprumut, ci si ce vei
simti cand ti se va cere imprumutul inapoi! Pentru ce te injugi cu o
fiara care naste dobanzi dupa dobanzi? Se spune ca iepuroaicele in
acelasi timp si nasc, si hranesc, si zamislesc. La fel si banii
camatarilor: in acelasi timp si sunt imprumutati, si nasc, si sporesc.
Inca n-ai primit imprumutul in maini, si camatarii iti si cer dobanda
pentru luna aceea. Si iarasi banii acestia imprumutati dau nastere la
randul lor unui alt rau, acela la altul, si raul creste la nesfarsit.
De aceea, acest fel de lacomie isi merita numele ce-l are. Socot ca se
numeste camata din pricina relelor multe la care da nastere.
Altminteri, cum si-ar fi putut lua o numire ca aceasta? 11 Sau poate
se numeste asa din pricina durerilor si tristetilor pe care le produce
de obicei in sufletele celor ce se imprumuta. Precum sunt durerile
aceleia ce naste, asa este si scadenta pentru cel datornic. Camata, la
camata! Rea odrasla din niste parinti rai. Cametele sa se numeasca
„pui de vipere” 12, pentru ca ele sunt odraslele cametelor. Se spune
ca viperele cand se nasc, mananca pantecele mamelor lor; si cametele
se nasc mancand casele datornicilor. Semintele cresc cu timpul, iar
animalele tot cu timpul ajung la maturitate; dar camata astazi naste,
si tot astazi incepe sa nasca. Animalele care nasc de timpuriu, de
timpuriu inceteaza de a naste; banii insa, care incep sa se
inmulteasca de timpuriu, adauga la nesfarsit ban langa ban. Fiecare
dintre cele ce cresc, cand ajunge la marimea ei proprie, se opreste
din crestere; dar argintul lacomilor, cu cat trece timpul, cu atat se
inmulteste. Animalele, dupa ce transmit urmasilor puterea de a naste,
inceteaza de a naste; dar banii camatarilor nasc si dupa ce au nascut
alti bani; fac de intineresc si banii cei vechi. Sa n-ajungi sa ai de-
a face cu aceasta fiara nemaiauzita!

Uita-te la soare! E liber! Pentru ce-ti expui libertatea vietii tale?
Nici un luptator cu pumnii nu se fereste atata de loviturile rivalului
sau, cat se fereste datornicul de intalnirile cu creditorul,
ascunzandu-si capul dupa ziduri si coloane.

Poate ca cineva imi va spune:

– Cu ce-am sa ma hranesc ?

– Ai maini, ai o meserie, munceste cu ziua, intra sluga! Multe sunt
mijioacele de trai, multe sunt prilejurile! Nu poti munci ca esti
neputincios? Cere de la cei ce au! E rusinos cersitul? Dar mai rusinos
este sa fugi de cel care te-a imprumutat! Negresit, nu spun asta ca sa-
ti dau porunci, ci ca sa-ti arat ca toate sunt mai usor de suportat
decat imprumutul. Furnica poate sa se hraneasca fara sa ceara si fara
sa se imprumute, iar albina daruieste ramasitele hranei ei reginei,
careia natura nu i-a dat nici maini, nici meserie. Tu insa, om,
vietuitoare care poate deprinde usor orice meserie, tu nu gasesti,
oare, dintre toate meseriile, una care sa-ti intretina viata?

Totusi nu vedem venind sa se imprumute pe cei lipsiti de cele de
neaparata trebuinta vietii – ca unii ca acestia nici nu gasesc
creditori -, ci se imprumuta cei care fac cheltuieli mari, care fac
lux inutil, care sunt robi placerilor femeiesti. Femeia spune: „Imi
trebuie rochie luxoasa si bijuterii; copiilor mei le trebuie podoaba
stralucita a hainelor; dar si slugilor mele le trebuie imbracaminte
inflorata si felurita; iar la masa, belsug!” Un barbat care slujeste
femeii sale in unele ca acestea se duce la zaraf si, inainte de a se
folosi de banii imprumutati, schimba un stapan cu altul; si schimband
mereu pe cei care-l imprumuta, prin continuarea raului, nu-si mai da
seama in ce incurcatura se gaseste. Si dupa cum hidropicii nu-si
inchipuie ca sunt bolnavi, din pricina ingrasarii lor, tot asa si cel
care se tot imprumuta isi inchipuie ca e bogat, pentru ca mereu ia si
mereu da, achitand imprumutul ajuns la scadenta cu alt imprumut nou;
si astfel, prin continuarea imprumuturilor, castiga increderea
creditorilor. Dar, dupa cum cei care se imbolnavesc de holera varsa ce
au mancat mai inainte si, daca introduc o noua mancare inainte de a li
se curati bine stomacul, o varsa iarasi si pe aceasta cu durere si cu
zguduituri, tot asa si acestia, platind camata peste camata, fac un al
doilea imprumut inainte de a scapa de imprumutul de mai inainte;
pentru moment, se lauda cu banii altora, dar mai tarziu isi plang
propriii lor bani. O, pe cati nu i-au pierdut banii strain!! Cati
imbogatiti, ca in vis, n-au cazut in pagube nespus de mari!

Mi se poate insa spune:

– Multi s-au imbogatit din imprumuturi!

– Dupa parerea mea, mai multi s-au spanzurat. Tu ii vezi pe cei care s-
au imbogatit, dar nu-i numeri pe cei care s-au spanzurat, care,
nemaiputand indura rusinea fata de creditori, au preferat moartea prin
spanzuratoare decat o viata plina de ocara. Am vazut o priveliste
jalnica: copii din oameni liberi dusi la vanzare in piata din pricina
datoriilor parintilor. N-ai bani ca sa-i lasi copiilor ? Nu le lua si
libertatea! Un singur lucru pastreaza-le: bunul libertatii, averea pe
care ai mostenit-o tu de la parinti! Nimeni niciodata n-a fost dat in
judecata pentru ca tatal lui a fost sarac; datoria parinteasca insa
duce la inchisoare. Nu lasa un zapis care sa fie un blestem parintesc
pentru copiii si nepotii tai!

Ascultati, bogatilor, ce sfaturi dau saracilor din pricina neomeniei
voastre! Sa rabde mai bine saracul greutatile vietii decat sa
primeasca nenorocirile care vin de pe urma dobanzilor. Dar ce nevoie
ar mai fi de cuvintele acestea, daca ati asculta de Domnul?

– Care este sfatul pe care il da Domnul?

– Sa dati cu imprumut acelora de la care nu nadajduiti sa luati inapoi
13!

Poate insa ma va intreba cineva:

– Dar ce fel de imprumut este acela care nu-i legat cu nadejdea
restituirii imprumutului?

– Intelege puterea spuselor Domnului si vei admira iubirea de oameni a
legiuitorului! Cand vrei sa dai saracului pentru Domnul, datul este si
dar, si imprumut; este dar, din pricina ca nu mai nadajduiesti sa ti
se dea inapoi; este imprumut, din pricina marii darnicii a Stapanului,
Care iti va plati datoria in locul saracului; Dumnezeu, primind prin
sarac putin, iti va da mult. „Cel care miluieste pe sarac imprumuta pe
Dumnezeu.” 14. Nu vrei, oare, sa ai pe Stapanul universului girant ca-
ti vei primi inapoi banii imprumutati? Daca vreunul dintre bogatii
orasului ti-ar marturisi ca va plati pentru altii imprumutul, nu-i vei
primi, oare, girul? Iar pe Dumnezeu nu-L vei primi girant al
saracilor? Da argintii care-ti stau degeaba; nu-i ingreuna cu adaosuri
si vei avea bine si de la Dumnezeu, si de la sarac! Tu vei avea
siguranta ca nu-ti pierzi banii, pentru ca ii pazeste Dumnezeu, iar
saracul va avea castig din folosirea lor. Iar daca doresti si adaos,
atunci multumeste-te cu cele de la Domnul. El iti va da, in locul
saracilor, si imprumutul, si dobanda. Asteapta cele ale iubirii de
oameni de la Cel care este cu adevarat iubitor de oameni. Da,
dobanzile pe care le iei de la saraci sunt culmea neomeniei. Iti faci
castig din nenorociri, scoti bani din lacrimi, spanzuri pe cel gol,
lovesti pe cel infometat; mila, deloc; nici un gand ca este om ca si
tine acela ce sufera. Si mai numesti si fapte de omenie castigurile ce
le ai din unele ca acestea! Vai de cei ce spun ca „amarul este dulce,
si dulcele amar” si de cei ce spun ca ura de oameni este iubire de
oameni. Nu erau ca acestea nici ghicitorile pe care Samson le punea
oaspetilor sai: „Din cel ce mananca a iesit mancarea, iar din cel tare
a iesit dulceata” 15; iar din cel ce uraste pe oameni a iesit iubirea
de oameni! „Nu culeg din spini struguri, nici din ciulini, smochine”
16, nici din camata, iubire de oameni. „Tot pomul rau face roade
rele.” 17 Cei care iau camata suta la suta, cei care iau zece la suta
sunt infricosatori chiar atunci cand li se aude numele; iar cei care
cer lunar dobanda sunt ca demonii care-i mana pe somnambuli; se
napustesc asupra saracilor la soroacele lunii. Datul cu camata este
rau si pentru cel care da, si pentru cel ce ia; unuia ii aduce paguba
in bani, altuia, paguba in suflet.
Plugarul, cand culege spicul, nu

mai cauta iarasi samanta la radacina spicului; tu insa culegi si
roadele, si nu renunti nici la capital. Semeni, fara sa ai pamant;
seceri, fara sa fi semanat. Nu stii pentru cine aduni, dar iti sta in
fata cel ce plange din pricina cametei. Este necunoscut cel care are
sa se bucure de averea ta adunata din camata. Este nelamurit daca nu
vei lasa cumva altora bucuria bogatiei tale, iar tie iti aduni numai
raul nedreptatii tale.

Asadar, „sa nu-ti intorci fata de la cel care voieste sa se imprumute
de la tine ” 19 si sa nu dai argintul tau cu camata, pentru ca, fiind
invatat din Vechiul si Noul Testament cele ce-ti sunt de folos, sa
pleci cu buna nadejde la Domnul, ca acolo sa primesti dobanzile
faptelor tale bune, in Hristos Iisus, Domnul nostru, Caruia slava si
puterea, in vecii vecilor. Amin.

Omuleţii gri – Secretele războiului etnic (I)

Teoreticianul pieţii libere Friedrich von Hayek, a afirmat în 1984 că pentru supravieţuirea societăţii liberale este necesar ca oamenii să se debaraseze de anumite instincte, între care el a accentuat instinctul de solidaritate şi compasiunea. Înţelegând că acestea sunt caracteristici înnăscute, filozoful a revelat înţelesul industrializării moderne în toată majestatea sa: transformarea omului într-o nouă specie biologică. Visul lui Nietzsche de a creea un om nou „mai presus de bine şi de rău”, este pe cale de a fi îndeplinit la sfârşitul sec. XX.

Să luăm aminte la cuvintele binecuoscutului politolog sârb D. Kalajic:

„În lumea modernă există un plan pentru creearea unei „rase gri”. Biomasă umanoidă, despărţită de rădăcinile ei. Unul dintre ideologii acestei idei, Jacques Attali, vede oamenii viitorului ca şi „noii nomazi”, „frunze în vânt” umane. Aceştia vor fi conduşi numai de dorinţele lor consumiste, transformaţi în „animale economice” totale.

Promovarea „căsătoriilor mixte” nu e un accident. „Melting potul” american se întinde pentru a acoperi întregul glob.

La începutul Sec. XX, învăţatul german W. Sombart scria:

„Acela care a observat diversitatea sălbatică ce încă poate fi întâlnită printre emigranţii aflaţi la bordul unui vapor cu aburi american; acela a cărui inimă s-a bucurat de îmbrăcămintea pestriţă, vorbirea, obiceiurile şi cântecele care încă contează acolo; acela care a văzut că lumile multiplu colorate se dizolvă în cursul a doar una sau două generaţii pentru a deveni masa gri, monotonă şi plictisitoare cunoscută ca şi „societatea americană”, trebuie neapărat să fie cuprins de oroare pentru viitorul rasei umane”.

Harta etnică a lumii devine tot mai simplă. Cu alte cuvinte, se deteriorează. Lumea odată colorată în nuanţele strălucitoare ale culturilor naţionale, devine tot mai palidă. Surogatul numit „American culture” e vândut Vestului, iar pseudo-cultura orientală, Estului. Creearea „rasei gri” este în plină desfăşurare în sensul cultural, dacă nu încă şi în cel genetic.

Magii erei noastre, experimentând cu soarta neamurilor, au mult mai mult decât mass-media în mâini. Poate că degetul cuiva se află deja pe butonul distrugerii mentale!
Cine ştie, poate că aparatura căreia i se face reclamă într-un centru psihotronic din Moscova, e mai mult decât o înşelătorie! ( e certitudine, nu vă înşelaţi! – nt )
Este intr-adevar posibil să alterezi mentalitatea unei etnii ?

Vorbind la subiect, L.N. Gumilyev a folosit următorul exemplu: Imaginaţi-vă un rând de soldaţi aparţinând feluritelor etnii: un rus, un georgian, un ucraienean, un dagestanez…Comandantul vine la fiecare şi îi trage o palmă peste obraz. Cât de diferite vor fi reacţiile lor! Acestea vor fi determinate de „stereotipul comportamental”, la nivel genetic.

În mod clar „iluminaţii” zilelor noastre nu intenţionează să tolereze această situaţie. Când pălmuiţi peste obraz, reprezentanţii tuturor raselor trebuie să răspundă cu un salut!

Traducere din limba rusă, în limba engleză, în limbă română – Va urma.

Copii normali într-o lume anormală – se mai poate face ceva?

Cititorul atent al acestui blog a observat demult că există o preocupare intensă cu educaţia şi creşterea copiilor, astfel încât ei să devină oameni întregi sufleteşte, mintal şi trupeşte.  Am văzut până acum ce spun experţi de diferite specialităţi despre asta, acum aflăm cum era în vremurile mai normale ale României,  respectiv în perioada interbelică.  După cum se va vedea, principiile de bază sunt aceleaşi.  Cu mulţumiri „Babei Dochia” pentru comentariul splendid ce nu merita să rămână ascuns. Concluziile ei sunt cât se poate de încurajatoare pentru noi:

D-le Eufrosin am fost impresionata de fotografiile pe care le-am vazut. Ei au trait o alta viata cu alte reguli si conditii. Nu ma mai satur sa o provoc pe mama sa-mi povesteasca despre viata lor cand erau copii! Este incredibil.

Bunicii mei au venit in Bucuresti dintr-un satuc din Teleorman. Inainte de razboi era acolo mare mosier, Capra poate ati auzit.de el. Avea mare avere si a facut pe toate dealurile pe care le detinea culturi de vita de vie ,livezi, iazuri cu pastravarii si grajduri cu vite si cai. Avea angajati profesionisti in fiecare sector. Erau si culturi de cereale iar moara era intretinuta de inginer german care avea casa lui in sat cu familie cu tot. Era dispensar si copilele lui aveau guvernanta germana care le scula la 6 dim. si faceau gimnastica. Scoala o faceau in particular si apoi au mers la studii in Germania.

Bunicul era proprietar de pamant si avea animale, casarie, razboi de tesut si atelier de daracit lana. Se scula de la 4 si fetele abia il vedeau de cat alerga toata ziua. Bunica ramanea acasa cu femeile care munceau la atelier si avea grija sa aiba tot ce le trebuia inclusiv mancare la pranz. Bunica ere cafegioaica inraita si cumpara de la armeni cafea cruda ca nu-i placea decat proaspat rasnita si prajita. Aveau 3 fete pe care le punea la munca,stiau tot rostul oamenilor. Pleca mama calare sa duca mancare oamenilor la camp desi avea 9 ani. Le imbraca numai cu rochite de pe Lipscani si le certa daca le prindea ca seara nu se spalau bine sau ziua se stergeau pe sort in loc sa se spele pe maiini.

Bunicul a muncit ca asa gandea el viata si cand au venit derbedeii satului sa-i ia utilajele si tot ce avea ca oricum pamantul il luasera a lasat totul si a plecat la Bucuresti. A luat-o de la capat, a facut alta casa si s-a adaptat vietii in capitala. Bunica nu a rezistat si la 45 de ani a murit. El a trait 91 de ani. A facut comotie cerebrala dupa ce Ceausescu a spus ca ar trebui folositi batranii in tabere speciale sa faca si ei ceva nu sa stea si sa astepte pensia. In fiecare zi facea gimnastica dimineata,dupa fiecare masa facea o plimbare de 1/2 h si cand era sezon bea in loc de apa must de macese. Era puternic si frumos, se radea in cap in fiecare vara si avea o frumusete de par alb ca zapada cu ochi albastri si fata curata si mirosea mereu frumos. Imi este dor de el si de tot sirul de batrani care au plecat.

Fiecare are povestea sa minunata si ne-au invatat ca poti sa faci orice daca muncesti ca nimic fara munca nu rezista si nu este drept sa ceri ceva daca nu meriti. Cum puteam creste noi altfel si cum puteam noi educa altfel pe copii i nostri. Vedeti aici este misterul. Nu in metode sofisticate, in scoli celebre ci in exemplul personal. Copilul nu face decat ce vede la parintii lui. Poti sa-i spui tu fraze frumoase daca el te vede facand altceva nu mai are nici o relevanta restul. Bunica din partea tatalui nu stia carte, bunicul era negustor si munceau sa intretina pe cei 6 copii. Duminica mergeau la biserica, veneau si mancau toti si bunicul le citea cate ceva. Matusa mea imi povestea ca intr-o iarna le-a citit Qvo vadis si ca abia asteptau seara ca sa afle ce se mai intampla in carte.

Cand eram copii in fiecare vacanta stateam si la ei si nu am auzit niciodata o vorba rastita, sa comenteze copiii ceva cand erau trimisi sa faca ceva, nu exista. Doar 2 au ramas in sat restul la facultate la ff pt. ca erau copii de chiaburi si nu aveau dreptul sa mearga la scoala dar au mers. Cum a putut o femeie fara stiinta de carte si un tata ocupat sa educe in acest mod cei 6 copii? Ii iubeau si-i respectau enorm . Cum ? Prin exemplul personal. N,u stiau sa faca altfel decat ce vazusera acasa unde se facea mereu ceva, nu se ardea gazul de pomana.

Iar despre bunica sa va spun ceva nostim. Noi eram mari la scoala si sora mai mica a plecat in Germania definitiv. Era slabiciunea bunicii, bunicul murise si se gandeau cum sa-i spuna ca nu avea s-o mai vada. O tot pacaleau ca este in delegatie, ca este in concediu ca nu are timp sa vina…Intr-un tarziu se stang ei la tara si se hotarasc sa-i spuna. Dupa ce cu chiu cu vai, cu menajamente de tot felul i-au spus, bunica le spune ca stia dar i-a lasat sa se chinuie pt. ca au putut s-o minta.

Francmason, ministru, prim-ministru: din ciclul masoneria distruge România.

Francmason, ministru, prim-ministru. Guvernele masonice ale României

de Mihaela Gheorghiu

Motto: „Tendinţa din ce în ce mai vizibilă a masoneriei de a acapara toate funcţiile importante în stat reprezintă un pericol pentru România.”–   Radu Timofte, fost director SRI, senator PSD în Senatul României

Cărţile de propagandă masonică sunt ticsite cu exemple de oameni politici care în ultimii 200 de ani au făcut parte din această sectă satanică, Francmasoneria. Când este vorba despre trecut, masonii nu se sfiesc să se laude cât de mult au influenţat ei principalele evenimente din istoria modernă. Când vine însă vorba despre prezent, ei adoptă exact poziţia contrarie. Spre exemplu, Horia Nestorescu-Bălceşti, mason de grad înalt şi director al Centrului Naţional de Studii Francmasonice, afirma iritat într-un interviu în septembrie 2007: „Repet pentru a mia oară! Francmasoneria nu pune guverne şi nu dă jos miniştri.” Masoneria, susţin ei cu neruşinare, este o organizaţie de caritate, total inofensivă, care nu face politică. Într-adevăr, în faţa publicului, ea se fereşte să ia apărarea unui partid sau a altuia. În culise însă trage sforile tuturor jocurilor politice. Oamenii care alcătuiesc această sectă satanică fac tot timpul politică. Şi încă la nivel înalt, fiind plasaţi în poziţii cheie în mai toate ţările lumii. România nu face excepţie.

Fratia necuratului

Guvernele postdecembriste au fost mereu conduse de prim-miniştri masoni

Din cele opt guverne care s-au succedat în România după evenimentele din decembrie 1989 (fără a le lua în calcul interimatele), cel puţin cinci au fost conduse în mod cert de prim-miniştri a căror apartenenţă la francmasonerie este confirmată.

Citește în continuare

Mediatizarea morţii Mădălinei Manole, făcută la întâmplare, sau după o tehnică perfect pusă la punct?

În urma morţii Mădălinei Manole, o bună parte din presă şi-a dat arama pe faţă, folosind ocazia pentru a-şi manifesta dispreţul faţă de biserică şi „dragostea” faţă de falşii vindecători ai sufletului. Duhovnicii au fost numiţi „vraci de mânăstire”, iar tonul isteric cu care s-a reproşat familiei că nu au dus-o legată la psihiatrie pe Mădălina, nu lasă loc de dubii asupra afiliaţiilor unor trusturi de presă din România.

Unde mai pui felul morbid în care au fost redate toate detaliile înconjurând tragicul eveniment, datorită căruia acum ne parvine vestea tristă că peste 50 de români s-au sinucis în acest scurt răstimp, în majoritatea lor femei şi da, în majoritatea lor cu Furadan.

Cum să ne explicăm noi repetarea obsesivă a afirmaţiei: „1 singur ml e suficient să te omoare, iar Mădălina a băut 400ml!„, combinat cu arătarea continuă a produsului, unui popor care e tot mai labil din cauza greutăţilor îndurate, dar mai ales din cauza îndepărtării de Biserică?  Nu s-ar spune că cei care controlează televiziunile ştiu exact ce fac? Intenţionez să demonstrez că da, căci planurile de manipulare psiho-socială a ţărilor creştine sunt vechi şi mai diabolice decât poate o minte normală să creadă.

Nu vă înşelaţi, echilibrul unui suflet nu vine ca urmare a administrării unor pilule psihotrope, oricât ar vrea asta să se erijeze pe post de ştiinţă, ci numai prin taina Spovedaniei, la un duhovnic priceput. Altfel, e ca şi cum am purta aceeaşi cămaşă (sufletul) îmbâcsită de murdărie (păcatele noastre), timp de ani de zile, fără să o spălam (Sf. Spovedanie). Ce propune psihiatria, e aruncarea unor chimicale peste murdăria respectivă, ca prin amestecul lor, cămaşa să-şi recapete aspectul cât de cât plăcut ( controlarea simptomelor, în locul adevăratei vindecării a sufletului ).

Vă propun deci în continuare să aflăm metodele exacte folosite de către controlorii societăţii, pentru a o distruge şi îndobitoci. Cei care le-au inventat pe vremuri, le-au perfectat mai apoi prin agenţiile de reclame şi studiourile de televiziune din Hollywood şi New York, astfel încât mreaja este aproape imposibil de evitat, dacă le privim prestaţiile la televizor. Să vedem despre ce este vorba:

Psihopolitica este arta si stiinta stabilirii si mentinerii dominatiei asupra gandirii si atasamentului indivizilor, functionarilor, departamentelor si maselor si a realizarii cuceririi natiunilor dusmane prin „insanatosire mentala„.

Serviciile secrete de la Moscova au constituit o „academie a crimei”, unde erau chemati discipoli din toata lumea pentru a fi instruiti in „arta” de a modifica psihicul oamenilor, de a modifica vechea lor mentalitate, devenind inofensivi sau fanatici comunisti. Acest scop scuza orice mijloace folosite. S-a conceput si un manual continand incredibile instructiuni, greu de imaginat pentru o minte normala.
Textul manualului e precedat de prelegerea tinuta la inaugurarea cursului de psihopolitica de la Moscova in 1936 de catre Beria, unul dintre primii sefi ai NKVD.

Cuvantarea lui Beria – Prelegere tinuta la inaugurarea cursului de psihopolitica

Moscova, 1936 Studenti americani ai Universitatii Lenin, fiti bine veniti la aceste cursuri privind psihopolitica. Psihopolitica este o parte importanta, desi mai putin cunoscuta, a geopoliticii. Ea este mai putin cunoscuta fiindca se adreseaza unor cadre cu o inalta educatie, stratul superior al „insanatosirii mentale”. Obiectivele noastre principale sunt promovate in mod eficient prin psihopolitica. Primul nostru demers, si cel mai important, este sa producem maximum de haos in cultura dusmanului. Fructele noastre se dezvolta in haos, neincredere, depresiune economica si nesiguranta stiintifica. Doar gloatele trudite pot gasi liniste numai in statul comunist promis de noi, doar comunismul poate rezolva problemele maselor.
Psihopoliticianul trebuie sa munceasca serios ca sa produca maximum de haos in domeniile „insanatosirii mentale”.

Citește în continuare

Un cometariu CENZURAT de mass media, sau ce nu avem voie să aflăm despre America

Încep prin a afirma că experienţa mea de aproape două decenii în America, coincide perfect cu concluziile trase de Doamna X, cea care ni le oferă pe ale dânsei, mai jos.  Cel ce cunoaşte America doar prin televizor, sau doar din scurta sa şedere acolo, nu are cum să înţeleagă ce se va prezenta, decât dacă este foarte inteligent.  Cui nu a pus piciorul în avion pentru a traversa Atlanticul şi totuşi pricepe, toată cinstea!

Singura critică pe care o pot aduce, e faptul că educaţia la Harvard sau în alte şcoli ale Ivy League, este descrisă ca fiind ceva de dorit – dacă chiar vreţi ca şi copiii Dvs. să devină experţi în câmpul lor îngust de studiu, atunci într-adevăr acestea sunt o opţiune viabilă, dar nu fără un preţ enorm: acela al pierderii compasului lor moral, lucru văzut cu ochii mei, ca unul care am fost invitat în mai toate marile universităţi americane şi confirmat ulterior de către părinţi ai unor absolvenţi de Ivy League (vedeti si comentariile).

Homosexualitatea, depravarea, ateismul şi decăderea morală promovate tocmai de către cei care ar trebui să vă educe copiii, sunt greu de imaginat şi nu trebuiesc văzute de nimeni care nu a fost cât-de-cât crescut în spiritul românesc, creştin, conservator. Doar asta ne-a salvat pe noi tinerii români de acum 20 de ani , de ispitele continue cărora le eram supuşi, căci presiunea e enormă:

Vă daţi seama de câtă tărie şi discernământ este nevoie pentru a refuza mâncarea, băutura şi compania oferite de către unii care în mod clar nu bâzâiau în jurul nostru pentru a afla mai multe despre lagărul comunist, ci a căror motivaţie concretă era procurarea de „prospături” naive care să fie drogaţi şi folosiţi pentru „distracţie” perversă ? Şi tu care de-abia aveai câţiva dolari în buzunar!
Iar gazdele, cumva, din întâmplare,  numai in compania ăstora ne plasau!

Noroc cu manierismele de poponari si cu parfumul lor strident…Chiar daca nu vazuserăm niciodata asa ceva si tot n-aveam cum să îi confundăm!

Acestea fiind spuse, îi fac loc Doamnei X, care va pune reflectorul pe toţi gândacii, viermii şi şobolanii ce trebuiesc expuşi – gândiţi-vă de două ori înainte de a  considera ca un mare succes bursa primită de către juniorul Dvs. premiant! Acolo unde se va duce, nu va fi nimeni care să îl păzească, înafara Bunului Dumnezeu, dacă v-aţi crescut copilul în teama Lui – şi chiar şi-atunci, nu e mai bine pentru el să nu fie ispitit ?

„Am constatat un fapt îmbucurator pentru mine; exista multi români americani, canadieni sau germani care-si pastreaza înca radacinile, iubirea pentru tara natala, care nu privesc înapoi cu mânie catre tara natala si românii ramasi acasa, si care pot fi obiectivi în ceea ce priveste cele bune si rele din tarile unde s-au stabilit.

Din nefericire exista si câtiva Ionesti si Solomoni pentru care în Canada si SUA totul este perfect, si fiind totul perfect, ei, ca membri ai unei societati perfecte, se simt niste privilegiati, superiori oricarui alt român, care neaga orice a fost, si este, bun în România. Cel care-si reneaga tara natala si obârsia, este la fel cu cel care-si reneaga parintii saraci si analfabeti, fiindu-i rusine cu ei când el a ajuns „domn”. Acela este un om de nimic, un om care nu are nimic sfânt, Dumnezeul lui fiind banul.

Spune dl. Ionescu :” Sa fie oare invidie? Sa fie doar ignoranta? (…) Cit despre remarcile rasiste…te-ai gindit vre-o data ca si tu faci parte din acea categorie pe care o dispretuiesti…imigrantii?” Nu doream sa intru in polemica cu dl. Ionescu – la care se poate vedea, mânia si ura, ma tutuieste, baga si rasimul, asta da bine totdeauna, baga si invidia, si ignoranta, ma rog, sigur judeca prin dânsul -, dar vazându-i pumnul în masa, sârgul cu care vrea sa convinga ne-americanii ca dânsul are dreptate, voi mai aduce câteva detalii, desi eu nu vreau sa conving pe nimeni, pur si simplu, dreptul la replica. Apropo de olimpiade, as vrea sa-i amintesc domnului Ionescu, ca locul intâi in lume, la olimpiada de informatica din SUA, din acest an, a revenit unui tânar din Iasi care a primit si o bursa de studii la o universitate din SUA. Locul II a revenit tot unui student român, care însa a ramas sa studieze in România.

Am lucrat câtiva ani intr-o scoala publica din Los Angeles. Inutil sa spun ca acei ani m-au adus în pragul caderii psihice. Eu nu am vazut imagini asa idilice precum cele prezentate de dl. Ionescu. Elevii mei erau invariabil copii care la 12 ani (re)învatau sa scrie, nu puteau aduna 4+ 4, nu stiau cine a inventat tiparul, etc.,  raspundeau urât profesorilor si daca acestia cutezau sa le puna note mici sau sa îi admonesteze, micii monstri veneau cu parintii care discutau imediat cu directorul scolii si amenintau cu procese sau plângeri depuse la Comisia de Educatie. De vina era întotdeauna profesorul.

La sedintele cu parintii, participau si copiii si îsi exprimau parerile despre „procesul de învatamânt”, criticau profesorii, ba mai aveau si dreptul sa îi aleaga! Imagini din acelea cu elevi care picteaza si apoi prezinta mândri lucrarea parintilor, informându-i ce mare artist i-a influentat, nu sunt culese decât dintr-o singura categorie de scoli americane: cele private. Oricum, pentru cei ce traiesc aici si cunosc nivelul de cultura al elevului mediu, cele povestite de Andy Ionescu sunt de science fiction îmbinate cu elemente de grotesc ( semnatura lui Bush ), stiti dumneavoastra, multumim din inima partidului si conducatorului iubit, le-au ramas unora lipite pe acel organ numit creier.

Am avut elevi care nici în clasa a 8-a nu auzisera de greci si romani, ce sa mai vorbim de istoria Evului Mediu, de fiecare data când îi intrebam „Cum, mai copii, voi nu ati facut istoria antica?” micutii raspundeau invariabil  „Am facut niste piramide”.”Bine si anul trecut ce ati facut la istorie?” „Pai, istoria Africii”.Râdem de una singura numai la gândul ca un elev poate fi ocupat cu luptele triburilor africane, negasind timpul necesar sa citeasca despre Imperiul Roman, Caderea Constantinopolului sau al II-lea Razboi Mondial. Un fel de „lasa-ma, dom’le cu alfabetul, nu vezi ca îmi dau teza de doctorat?”

O alta piedica în calea dezvoltarii firesti a copiilor este, dupa parerea mea, aceasta preocupare bolnava pentru „safety”= siguranta copiilor. Sunt de acord ca scoala sa ofere protectie si conditii sigure de joaca pentru copii, însa a merge pâna acolo în a interzice copiilor sa îsi traiasca copilaria, cu micile ei traume ( cazut de pe bicicleta, lovit cu mingea în cap, etc ) parca e cam mult, nu? Si asa,  copilasii nu se mai pot sui pe tricicleta fara cinci straturi de cotiere, genunchiere si desigur, casca lui Darth Vader pe cap. Poate de aceea si au saracii probleme cu echilibrul, îi trage casca într-o parte. Imi vad cu ochii mintii, stranepotii încotoshmanatzi cu haine groase, manusi de azbest, si casti de motociclist, disputând la masuta de sah a viitorului, un modest campionat scolar.

Siguranta fara copilarie

Exista o deosebire socanta între generatiile care au putut sa se joace în voie si sa îsi traiasca copilaria ( cei ce au astazi 30 – 40 – 50 ani ) si cei tineri, care se tem de fluturi, tipa când ploua ( rain disorder ) si pentru care firmele de panificatie produc celebra „pâine fara coaja”…

Oricine stie cât de „prezenti” si îndemanatici pot fi cei din prima categorie si cât de împiedicati sunt aceia ce constituie, o! Doamne, „viitorul”… Sa fim seriosi, „micutii” nostri, sunt pe ultimele locuri la olimpiade, concursuri si alte manifestari internationale, si astea sunt date ce nu pot fi contestate, cum nu poate fi contestat ultimul test national la care au fost supusi elevii tuturor scolilor si rezultatele le stie toata lumea.

Copiii mei sunt înscrisi la o scoala privata, catolica, unde taxele se ridica la 10.000 $/an si vorbim de clasa a 9-a de liceu!, copiii au dat admitere si acum fac carte, latina si matematica, limbi straine, pentru orice abatere sunt pedepsiti etc., disciplina este de fier, pentru asta platesc parintii asa sume astronomice. In general elevii acestor scoli nu au timp de prostii, poarta uniforma, nu acei pantaloni lasati în vine odiosi si acele bluzite odioase cu paiete si Omul paianjen ( Spider man ).

Colegii lor, care s-au dus la public schools, atârna toata ziua pe strazi, si mai ales în mall-uri, culegându-si pantalonii de pe jos, au inele si în nas si la degetele de la picioare, sa nu uit inelul din buric sau clitoris, nu au teme, la scoala nu fac nimic, dau telefon dupa copiii mei, si se mira ca ei sunt ocupati mereu, nu au timp de baschet si mall, dau teste peste teste si au mereu ceva de citit…

mall rats ( sobolani de mall )

Si copiii mei au diplome peste diplome, si sunt mereu primii, probabil vor merge la studii la Harvard sau în Europa, însa sa recunoastem ca pentru asta platim taxe mari, numai si numai pentru ca baietii sa ajunga la un nivel pe care îl ofera mai orice scoala din Europa ( si Romania!!! ) fara ca parintii sa plateasca atât. Nu cred ca ma poate contrazice cineva aici.

Fara suparare, s-ar cuveni ca aceia care sunt mândri de educatia americana, sa precizeze la ce scoala merg copilasii lor. Nu de alta, dar nu putem confunda situatia unor scoli private renumite cu cea a unui întreg sistem de învatamânt public cu sali de clasa murdare, pereti pictati cu tot felul de lozinci si desene, tineri impertinenti si prost-crescuti.

Ma surprinde ca domnul Ionescu, ce a scris cu atâta mândrie despre sistemul scolar din Los Angeles, nu stie ca scolile din zona aceea au o reputatie îndoielnica ( nu ma refer la cele private, repet ). Oare sa nu stie domnul Ionescu ca scenele cu elevi infractori, narcomani si cu pistolul în mâna, cu elevele prostituate, si cu atmosfera „scolara” de rigoare sunt inspirate tocmai din peisajul colorat al Los Angeles-ului???

Liceul din cartier

Daca domnul Ionescu s-ar fi referit la scolile din Boston, daca ar fi laudat Harvard-ul, Eton-ul sau MIT-ul, nu as fi îndraznit sa scriu aceste rânduri. Sa ne întelegem: nimeni nu contesta valoarea unor scoli americane, rezultatele de exceptie, recunoscute în întreaga lume. Insa absolventii acestor scoli sunt o minoritate, nu o majoritate, cum lasa unii admiratori ai sistemului american sa se înteleaga. SUA au mari calitati însa învatamantul public nu este un punct forte, lucru pe care multi americani get-beget îl recunosc si se fac eforturi pentru îndreptarea acestei situatii.

In onestitatea si modestia lor, americanii stiu ca au o problema. Ce este trist si în acealasi timp enervant, este faptul cum unii români, ajunsi în SUA, confunda sentimentele lor pentru aceasta tara adoptiva – minunata – cu adeziunea fierbinte în jurul partidului care le da posibilitati de trai bun…ori America înseamna cu totul si cu totul altceva.

Uitasem ceva important, zic eu, si se refera la toti acesti fanatici Ionesti si Solomoni care nu pot suporta nici o critica la adresa tarii în care traiesc ( e vorba de SUA  sau Canada ): nu ar trebui sa uitam ca orice om, cetatean si platitor de taxe în tara unde traieste are dreptul sa se preocupe de felul cum sunt cheltuiti acesti bani publici. Ori, sistemul de scoli publice este tinut din banii platitorului de taxe, fie el taietor de lemne sau CEO si, deci, oricare dintre ei este îndreptatit sa-si spuna macar parerea cu privire la educatia tinerilor, educatie la care si ei contribuie, indirect.

Asta este diferenta între societatea democratica si cea socialista multilateral dezvoltata. Se pare ca unii nu pot si nu vor sa priceapa, si orice critica este perceputa ca un atac al dusmanilor poporului, partidului, pacii…si respectivul cetatean care indrazneste sa critice ceva este un anti-american si un rasist.”