La inceputul lunii februarie, revista Der Spiegel a invitat-o pe Herta Muller, scriitoare germana nascuta in Romania, laureata a premiului Nobel pentru Literatura sa discute cu Suzanne Bayer despre conflictul din vecinatatea granitelor Romaniei. La discutie a participat si nativa bielorusa Svetlana Alexievich.
Dialogul a fost preluat de Courriel International. Articolul mi-a starnit curiozitatea si pentru faptul ca am considerat ca gloriosul premiu a fost inca o magarie facuta romanilor care in semn de protest se puteau retrage definitiv din competitie.
Naratiunea. Herta Muller considera ca Germania are obligatia sa ajute militar Ucraina mai ales din cauza legaturilor istorice dintre cele doua tari. Intrebata daca crede ca in Romania, tara membra UE si a OTAN populatia mai manifesta comportamente (relicve) specifice erei socialiste, laureata raspune ca da, vede extremism de dreapta, coruptie si antisemitism.
Realitatea. Herta Muller, talentat scriitor si dizident , cetatean roman emigrat in RFG in 1987 a fost una din cele mai sonore voci ale intelectualitatii occidentale care a sustinut interventia Statelor Unite in Irak .
Herta Muller este fiica unui membru Waffen S.S. Bursele in Germania se dau pe aceasi filiera.
„Interesul primordial al Statelor Unite, pentru care timp de secole am purtat războaie – Primul, al Doilea și Războiul Rece – a fost relația dintre Germania și Rusia, pentru că unite acolo, ele sunt singura forță care ne-ar putea amenința. Și să ne asigurăm că acest lucru nu se va întâmpla”. George Friedman, director executiv al STRATFOR la Consiliul pentru Afaceri Externe din Chicago
Criza ucraineană nu are nimic de-a face cu Ucraina. Este vorba despre Germania și, în special, despre o conductă care leagă Germania de Rusia, numită Nord Stream 2. Washingtonul vede conducta ca pe o amenințare la adresa primatului său în Europa și a încercat să saboteze proiectul la fiecare pas. Chiar și așa, Nord Stream a mers mai departe și este acum complet operațională. Odată ce autoritățile de reglementare germane vor oferi certificarea finală, vor începe livrările de gaz. Proprietarii de case și întreprinderile germane vor avea o sursă sigură de energie curată și ieftină, în timp ce Rusia va avea parte de o creștere semnificativă a veniturilor sale din gaz. Este o situație avantajoasă pentru ambele părți.
Establishmentul politicii externe a SUA nu este încântat de aceste evoluții. Ei nu doresc ca Germania să devină mai dependentă de gazul rusesc, deoarece comerțul creează încredere, iar încrederea duce la extinderea comerțului. Pe măsură ce relațiile (și caloriferele – nb) se încălzesc, se ridică mai multe bariere comerciale, se ușurează reglementările, cresc călătoriile și turismul și se dezvoltă o nouă arhitectură de securitate. Într-o lume în care Germania și Rusia sunt prieteni și parteneri comerciali, nu mai este nevoie de baze militare americane, nu mai este nevoie de arme și sisteme de rachete scumpe fabricate în SUA și nu mai este nevoie de NATO.
De asemenea, nu mai este nevoie de tranzacții energetice în dolari americani sau de stocarea de titluri de stat americane pentru a echilibra conturile. Tranzacțiile între partenerii de afaceri pot fi efectuate în propriile lor monede, ceea ce va precipita o scădere bruscă a valorii dolarului și o schimbare dramatică a puterii economice. Acesta este motivul pentru care administrația Biden se opune Nord Stream. Nu este doar un gazoduct, ci o fereastră spre viitor; un viitor în care Europa și Asia sunt apropiate într-o zonă de liber schimb masiv care le sporește puterea și prosperitatea reciprocă, lăsând SUA pe dinafară.
Relațiile mai calde dintre Germania și Rusia semnalează sfârșitul ordinii mondiale „unipolare” pe care SUA a supravegheat-o în ultimii 75 de ani. O alianță germano-rusă amenință să grăbească declinul superputerii care se apropie în prezent de abis. Acesta este motivul pentru care Washingtonul este hotărât să facă tot posibilul pentru a sabota Nord Stream și pentru a menține Germania în orbita sa. Este o chestiune de supraviețuire.
Aici intră în scenă Ucraina. Ucraina este „arma aleasă” de Washington pentru a torpila Nord Stream și a pune o barieră între Germania și Rusia. Strategia este preluată de pe prima pagină a Manualului de politică externă al SUA, la rubrica: Divide et impera.
Washingtonul trebuie să creeze percepția că Rusia reprezintă o amenințare la adresa securității Europei. Acesta este obiectivul. Ei trebuie să arate că Putin este un agresor însetat de sânge, cu un temperament parșiv, în care nu se poate avea încredere.
În acest scop, mass-media a primit misiunea de a repeta la nesfârșit: „Rusia plănuiește să invadeze Ucraina”. Ceea ce nu se spune este că Rusia nu a invadat nicio țară de la dizolvarea Uniunii Sovietice și că SUA a invadat sau a răsturnat regimuri în peste 50 de țări în aceeași perioadă de timp și că SUA menține peste 800 de baze militare în țări din întreaga lume. Nimic din toate acestea nu este raportat de mass-media, în schimb, accentul este pus pe „maleficul Putin” care a adunat aproximativ 100.000 de soldați de-a lungul graniței ucrainene, amenințând să arunce întreaga Europă într-un alt război sângeros.
Toată propaganda isterică de război este creată cu intenția de a fabrica o criză care poate fi folosită pentru a izola, demoniza și, în cele din urmă, pentru a diviza Rusia în unități mai mici. Cu toate acestea, ținta reală nu este Rusia, ci Germania. Consultați acest fragment dintr-un articol al lui Michael Hudson din The Unz Review:
„Singura cale care le-a mai rămas diplomaților americani pentru a bloca achizițiile europene este de a determina Rusia să dea un răspuns militar și apoi să pretindă că răzbunarea acestui răspuns depășește orice interes economic pur național. După cum a explicat subsecretarul de stat pentru afaceri politice, Victoria Nuland, de orientare belicoasă, în cadrul unei conferințe de presă a Departamentului de Stat din 27 ianuarie: „Dacă Rusia invadează Ucraina, într-un fel sau altul, Nord Stream 2 nu va merge mai departe.” („Adevărații adversari ai Americii sunt aliații săi europeni și alți aliați”, The Unz Review)
Iată-i în alb și negru: echipa lui Biden vrea să „determine Rusia să reacționeze militar” pentru a sabota NordStream. Asta implică faptul că va exista un fel de provocare menită să-l determine pe Putin să-și trimită trupele peste graniță pentru a-i apăra pe etnicii ruși din partea de est a țării. Dacă Putin mușcă momeala, răspunsul va fi rapid și dur.
Mass-media va excorifica acțiunea ca fiind o amenințare pentru întreaga Europă, în timp ce liderii din întreaga lume îl vor denunța pe Putin ca fiind „noul Hitler”. Aceasta este strategia Washingtonului pe scurt, iar întreaga producție este orchestrată cu un singur scop: să facă imposibil din punct de vedere politic ca cancelarul german Olaf Scholz să treacă cu mâna pe NordStream prin procesul de aprobare finală.
Având în vedere ceea ce știm despre opoziția Washingtonului față de Nord Stream, cititorii se pot întreba de ce la începutul anului administrația Biden a făcut lobby în Congres pentru a NU impune mai multe sancțiuni asupra proiectului. Răspunsul la această întrebare este simplu: Politica internă. Germania își dezafectează în prezent centralele nucleare și are nevoie de gaze naturale pentru a compensa deficitul de energie. De asemenea, amenințarea cu sancțiuni economice este un „turn-off” pentru germani, care le văd ca pe un semn de ingerință străină. „De ce se amestecă Statele Unite în deciziile noastre energetice?”, se întreabă germanul obișnuit. „Washingtonul ar trebui să își vadă de treaba lui și să nu se amestece în a noastră”. Acesta este exact răspunsul la care ne-am aștepta din partea oricărei persoane rezonabile.
Apoi, mai e și asta de la Al Jazeera:
„Germanii în majoritate susțin proiectul, doar o parte a elitei și a presei sunt împotriva gazoductului…
„Cu cât SUA vorbesc mai mult despre sancționarea sau critică proiectul, cu atât mai mult acesta devine popular în societatea germană”, a declarat Stefan Meister, expert în Rusia și Europa de Est la Consiliul German pentru Relații Externe.” („Nord Stream 2: De ce gazoductul rusesc către Europa divizează Occidentul”, AlJazeera)
Așadar, opinia publică susține în mod ferm Nord Stream, ceea ce ajută la explicarea motivului pentru care Washingtonul a optat pentru o nouă abordare. Sancțiunile nu vor funcționa, așa că Unchiul Sam a trecut la planul B: să creeze o amenințare externă suficient de mare pentru ca Germania să fie forțată să blocheze deschiderea gazoductului. Sincer, strategia miroase a disperare, dar trebuie să fii impresionat de perseverența Washingtonului. Poate că sunt conduși cu 5 puncte în finalul reprizei a 9-a, dar nu au aruncat încă prosopul. Vor mai încerca o ultimă șansă și vor vedea dacă pot face ceva progrese.
Luni, președintele Biden a ținut prima sa conferință de presă comună cu cancelarul german Olaf Scholz la Casa Albă. Zvonistica din jurul evenimentului a fost pur și simplu fără precedent. Totul a fost orchestrat pentru a fabrica o „atmosferă de criză” pe care Biden a folosit-o pentru a face presiuni asupra cancelarului în direcția politicii americane. La începutul săptămânii, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Jen Psaki, a declarat în mod repetat că „invazia rusă este iminentă”.
Comentariile ei au fost urmate de flerul reprezentantului Departamentului de Stat, Nick Price, care a opinat că agențiile de informații i-au furnizat detalii despre o presupusă operațiune „false flag” susținută de Rusia, pe care se așteptau să aibă loc în viitorul apropiat în estul Ucrainei.
Avertismentul lui Price a fost urmat duminică dimineața de consilierul pentru securitate națională Jake Sullivan, care a afirmat că o invazie rusă ar putea avea loc în orice moment, poate „chiar mâine”. Acest lucru s-a întâmplat la doar câteva zile după ce agenția Bloomberg News a publicat titlul senzațional și complet fals că „Rusia invadează Ucraina”.
Puteți vedea modelul aici? Vedeți cum toate aceste afirmații nefondate au fost folosite pentru a exercita presiuni asupra neștiutorului cancelar german, care părea să nu țină cont de campania care îl viza?
După cum era de așteptat, lovitura finală a fost dată de însuși președintele american. În timpul conferinței de presă, Biden a declarat cu emfază că,
„Dacă Rusia invadează… nu va mai exista un Nord Stream 2.. Îi vom pune capăt„.
Deci, acum Washingtonul stabilește politica pentru Germania?????
Ce aroganță insuportabilă!
Cancelarul german a fost luat prin surprindere de comentariile lui Biden, care, în mod clar, nu făceau parte din scenariul inițial. Chiar și așa, Scholz nu a fost niciodată de acord cu anularea Nord Stream și a refuzat să menționeze măcar numele gazoductului. Dacă Biden a crezut că îl va putea pune la zid pe liderul celei de-a treia mari economii a lumii, încolțindu-l într-un forum public, s-a înșelat. Germania își menține angajamentul de a lansa Nord Stream, indiferent de potențialele focare de conflict din îndepărtata Ucraină. Dar acest lucru s-ar putea schimba în orice moment. La urma urmei, cine știe ce incitări ar putea plănui Washingtonul în viitorul apropiat? Cine știe câte vieți sunt pregătiți să sacrifice pentru a pune o barieră între Germania și Rusia? Cine știe ce riscuri este dispus să își asume Biden pentru a încetini declinul Americii și pentru a împiedica apariția unei noi ordini mondiale „policentrice”? Orice s-ar putea întâmpla în săptămânile următoare. Orice.
Deocamdată, Germania se află într-o poziție avantajoasă. Depinde de Scholz să decidă cum va fi rezolvată problema. Va pune în aplicare politica care servește cel mai bine interesele poporului german sau va ceda în fața presiunilor neîncetate ale lui Biden? Va trasa un nou curs care să consolideze noi alianțe în acest coridor eurasiatic plin de viață sau își va oferi sprijinul în spatele ambițiilor geopolitice nebunești ale Washingtonului? Va accepta rolul central al Germaniei într-o nouă ordine mondială – în care multe centre de putere emergente participă în mod egal la guvernarea globală și în care liderii rămân neclintit angajați în multilateralism, dezvoltare pașnică și securitate pentru toți – sau va încerca să susțină sistemul post-război care, în mod clar, și-a depășit termenul de valabilitate?
Un lucru este sigur: orice decizie a Germaniei ne va afecta pe noi toți.
Guvernul Germaniei se află zilele acestea în plin mod de control al pagubelor create de scurgerea unei analize efectuate de către un grup de specialiști din cadrul ministerului de interne german, numit KM 4. Analiza a fost scursă către publicația Tychi’s Einblick, după ce s-a lovit de un zid al tăcerii în interiorului guvernului (traducere computerizată):
Mesajul principal al analizei este: „Efectele observabile ale COVID-19 nu oferă dovezi suficiente că – în ceea ce privește efectele asupra sănătății asupra societății în ansamblu – ar fi mai mult decât o alarmă falsă”.
Sa fim oameni
Lumea după Eufrosin 