Cine dă buzna la noi, în vreme ce românii sunt îndemnaţi să-şi părăsească ţara ?

În vreme ce presa duce campanii numite „De ce vrei să pleci din ţara”, iar Preşedintele îi îndeamnă pe românii dinafară să rămână acolo unde sunt, dar ne-uitând să trimită bani, iată cine profită de o nou introdusă portiţă în Legea emigrării. Transformarea României într-o oază primitoare de oricine, merge din plin înainte:

Un grup mai gălăgios se remarcă pe holul mare al clădirii. Fiecare cu certificatul galben, de cetăţenie română, în mână. Unii abia s-au cunoscut cu ocazia asta şi îşi strâng mâinile. Sunt din Irak şi Iran. „Ne place România, oamenii sunt mai prietenoşi. De-acum, şi noi suntem români”, iese în evidenţă un glas baritonal, într-o română perfectă.

Cu toată criza economică prin care trece, România se dovedeşte un magnet pentru cei care vor să devină cetăţeni cu drepturi depline ai ţării noastre. Dovada e faptul că, de la începutul acestui an, 53.000 de persoane au depus cereri pentru dobândirea sau redobândirea statutului de cetăţean român. O cifră care eclipsează categoric statistica Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie din primele şase luni ale anului 2009, când numai 5.000 de oameni şi-au depus dosarele în acelaşi scop. Creşterea bruscă a solicitărilor vine după modificările juridice în acest domeniu – în speţă Legea 354 din 2009. Nu mai e nevoie să fii căsătorit cu un cetăţean român şi nici nu se mai pune la socoteală o anumită perioadă în care ai locuit între Carpaţi şi Dunăre, pentru a revendica dreptul la identitatea românească.

sursa RL online

Mai are cineva vre-o îndoială că împotriva României şi a românilor se poartă un război de anvergură prin cele mai perfide mijloace? Când cineva urmăreşte să de-populeze ţara de români în toate felurile – politic, economic, psihologic (citiţi titlurile din ziare, se întâmplă ceva bun vre-odată pe plaiurile noastre?) şi să aducă străini în locul nostru, acela nu ne este prieten, ci duşman. Evident, România este destul de bună pentru ca cei din Orientul Mijlociu să dea năvală, pe când nouă ni se repetă obsesiv să emigrăm. Avem o mare problemă, oameni buni! Să o conştientizăm, apoi să contracarăm atacul.

Acesta este un moment de cumpănă în istoria noastră. Sună banal vor spune poate unii, dar cred că niciodată n-am fost mai ameninţaţi cu dizolvarea, decât acum. Pe vremuri când ne atacau hoardele din stepele Asiei, era simplu: tot bărbatul punea mâna pe sabie şi îşi apăra glia şi neamul. Mureau grămadă, dar şi făceau copii grămadă.

Astăzi, sămânţa distrugerii noastre, e implantată chiar în noi: în căutarea unui trai mai bun, suntem dispusi să ne părăsim ţara, fără să realizăm că facem de fapt jocul duşmanilor noştri, care ne vor mai puţini, mai proşti, mai buni de jug, mai buni de plată.. Totul fără ca un singur foc de armă să fi fost tras!

Eu zic să le stricăm planurile: mai fiecare cunoaştem pe cineva care-i plecat din ţară. Vorbiţi cu ei, faceţi-i să devină nostalgici după ce au lăsat în spate, numai când ei simt astfel, se vor gândi serios la întoarcere. Îşi vor aduce cu ei experienţa şi economiile, pornind afaceri serioase, căci cele făcute până acum din jaf oricum nu sunt bune de nimic. În zece ani, faţa României poate fi alta, dacă lucrăm atât în plan politic, cât şi economic şi social.

Cei care ne îndeamnă la supunere şi pasivitate căci oricum „sfârşitul e aproape”, fie că ştiu sau nu, se află în slujba vrăjmaşilor noştri. Sfârşitul a fost aproape de multe ori în decursul istoriei şi totuşi, am rezistat, am luptat, am scrâşnit din dinţi, am făcut foame, închisoare, am sângerat, am şi murit chiar, dar niciodată nu ne-am dat bătuţi!
Să fie oare mai uşor să cucereşti o ţară cu televizorul decât cu sabia ? Eu trag nădejde că odată cu schimbarea armelor folosite, vom dezvolta şi noi răspunsul necesar. Anticorpii îi avem deja…

Se poate şi chiar va fi mai bine, numai să nu devenim complacenţi acum. În loc de a lăsa occidentul să ne de-românizeze, să-l folosim noi pe el pentru lucrurile sale bune: civilizaţia, respectul pentru lege, seriozitatea în muncă. Acestea combinate cu bunătatea, sufletul deschis şi înclinarea către haz a romanului, vor face din România, vorba unui american căruia îi pusesem astfel problema în avion: „heaven on earth”.