Prilej de sărbătoare şi de meditaţie, cu recunoştinţă

Lumea după Eufrosin tocmai a împlinit 1 an de când a apărut online, din dorinţa de a nu lăsa experienţa mea de viaţă, ne-împărtăşită. Spune vorba că deşteptul învaţă din experienţa altora, iar prostul nici dintr-a lui. În decursul acestui an, am primit suficiente mesaje de mulţumire şi apreciere, încât să îmi dau seama că efortul meu nu a fost în zadar. Noi românii suntem un neam de oameni destepţi, nu că nu ar fii şi excepţii…

Nu-i lucru mare să fii ignorant, căci nimeni nu s-a născut ştiutor, e grav însă când îmbătrâneşti fără a  învăţa nimic. O fire curioasă şi-o atitudine deschisă spre cunoaştere, însoţită de umilinţa de a recunoaşte că nu ştii, sunt cele mai importante trăsături pe care le poate avea cineva pentru a deveni cu adevărat înţelept. Fireşte, nu am pretenţia la înţelepciune, ci doar la cunoaşterea unor fapte, cunoaştere provenită din trăitul de aproape 2 decenii, pe continentul nord-American. Practic, acolo am învăţat că ceea ce auzeam la Europa Liberă luate de noi atunci ca şi Sfânta Scriptură, e tot atât de departe de adevăr, precum dracul de tămâie:

Întâia mea trezire a avut loc la sediul INS ( Serviciul pt. Imigrare şi Naţionalizare ) din statul în care trăiam, când aşteptând la coadă pentre a depune un act, am fost martorul unei scene pe care o crezusem posibilă numai în comunism. O americancă get-beget era acolo pentru a rezolva situaţia soţului ei, originar din Europa şi încă ne-încetăţenit.  Ca orice birocrat care se respectă, negresa în uniformă din spatele ghişeului din sticlă groasă, îşi vedea de taifasul ei nestingherită de prezenţa femeii, care a întrebat-o când are de gând să se ocupe de ea. Negresa nici n-a catadicsit să îi răspundă, la care femeia, a întrebat-o încă o dată, pe un ton iritat de data asta.

Birocrata până atunci plictisită, a explodat de mânie, zbierând la femeie, la care aceasta revoltată a îndrăznit s-o ia la rost pentru atitudinea generală de nepăsare a întregului INS faţă de situaţia soţului ei, care se afla la risc de a fi deportat. Dintr-o dată a urmat o comoţie, doi negri mari în uniformă şi cu pistoale la brâu au luat-o pe femeie din ambele părţi şi-au aruncat-o în stradă ca pe-o cârpă, cu ameninţarea că dacă mai revine, va fi arestată. După şocul iniţial am conchis rapid că nici ăştia nu-s cu nimic mai buni şi că drepturile garantate in Constituţie, sunt o gargară pentru aburirea celor mai naivi din fire.

La doar 3 ani după aceasta, 74 de mame, copii şi taţi, au fost incineraţi de vii cu bună ştiinţă de către guvern, în ceea ce a devenit cunoscut ca şi masacrul din Waco, Texas.

Tancurile care încercuiau clădirea, pompaseră gaze inflamabile (CS gas) înăuntru, iar când mingea enormă de foc s-a declanşat, oamenii au încercat să fugă afară, doar pentru a fi mitraliaţi că nişte câini, fapt dovedit de analiza înregistrărilor făcute de avioanele militare care bâzâiau deasupra locului crimei. Totul a fost ras repede la pământ cu buldozerele, în ceea ce-a devenit o tradiţie macabră a guvernului american, continuată mai apoi după atacurile cu bombe asupra clădirii federale Alfred P. Murrah, din Oklahoma City, Oklahoma (o grădinită intreagă de copii ucisi de bombe amplasate inlauntrul cladirii de catre agenti ai guvernului si nu de bomba cu fertilizator din camionul parcat la distantă bună de clădire, precum se sustine), precum şi pe locul unde stătuseră turnurile gemene + clădirea nr. 7, ale World Trade Center. Idea e fireşte eradicarea evidenţei. Adevăraţii terorişti poartă stele şi ocupă funcţii din cele mai înalte în aparatul de securitate şi politic al SUA.

Am deviat oarecum, pentru a accentua că lucrurile găsite pe Lumea după Eufrosin, nu sunt secrete ci sunt cunoscute, doar celor care dau atenţie la ce se întâmplă în jurul lor. Unele se vor a fi ţinute în secret, dar asta nu-i posibil când oamenii coroboreaza datele. Unde se poate dovedi o fac, iar dacă dovezile lipsesc, e bine totuşi de priceput că aşa operează lumea în care trăim – putem înţelege şi fără acte ştampilate, nu ?

Prezenţa asiduă a unor guverne mari pe blog, inclusiv celui al farului democraţiei , precum şi-a unor importante organizaţii private, este semnul clar că aici nu se bat câmpii. Mă bucur şi că în doar un an audienţa a crescut peste orice aşteptări, dovedind încă odată că românului îi trebuiesc doar informaţii bune, ne-alterate, cu care va şti mai apoi ce să facă.

În topul wordpress mă bat cu Dl. Adrian Năstase pentru locurile 4- 5 pe care le ocupăm cu schimbul, deşi nu prea înţeleg de ce prestaţia dânsului atunci când a ocupat puterea, nu l-a decredibilizat complet. Trebuie să fie excepţia despre care vorbeam.

Dacă România mai e să fie salvată, asta nu se va întâmpla fără un set de oameni noi, adevăraţi naţionalişti şi buni creştini, care să ajungă să o conducă. Să îi împingem noi acolo, cu mic cu mare, refuzând să îi mai legitimizăm pe foştii şi prezenţii. Până atunci, să suflăm goarna pe întinsul ţării, că lucrurile nu stau cum ni se spune în mass-media şi că întâiul pas spre o schimbare adevărată, e deşteptarea cât mai multora. Când conştiinţa naţională va atinge masă critică, atunci lucruri minunate se vor întâmpla ca de la sine înşile.

Dumnezeu să ne ajute şi să păzească România !