Traficanţii de droguri vs. Farul democraţiei: 1-1

Parcurgând noutăţile zilei, m-a frapat următoarea secvenţă de două ştiri, ambele violente, provenite de pe două continente diferite:, dar având acelaş rezultat macabru:

1.  19 cadavre decoperite intr-o groapa comuna in Mexic. Autoritatile mexicane, urmarind indicatiile unui membru arestat al unei bande de droguri, au gasit cel putin 19 cadavre,  majoritatea mutilate, intr-o mina din zona centrala a Mexicului, conform presei locale si autoritatilor.

2.  O drona americana a ucis 20 de oameni in Pakistan. Rachetele trase de o drona americana au ucis 13 militanti si 7 civili in Waziristanul de Nord, afirma serviciilor pakistaneze de informatii. Conform acestora, rachetele au tintit o ascunzatoare a militantilor, majoritatea lor fiind talibani afgani. Printre victime se numara patru femei si trei copii.

Iată cum traficanţii de droguri aproape au ajuns la paritate cu forţele democraţiei, când este vorba de numărul morţilor. Fireşte în cazul lor, a necesitat mai multă muncă: identificarea victimelor, momirea lor, uciderea lor de aproape, mutilarea manuală şi aruncarea rămăşiţelor – treabă oribilă şi murdară, dar care cel puţin a necesitat contactul fizic cu victimele, privitul în ochii lor, auzirea ţipetelor lor de groază, mânjeala cu sânge cald… numai unui ticălos înrăit si sadic i-ar place asta, nu ?

Cu eficienţă anglo-saxonă pe de altă parte, farul democraţiei doar zboară drone teleghidate de la sol prin satelit, dintr-o facilitate militară dotată cu aer condiţionat, de undeva din Nevada. Operatorul muşcă dintr-o pizza caldă, soarbe o duşcă de Cola rece, estimează şi mai rece situaţia, apoi apasă pe buton. Restul se face de la sine. Igienic şi curat, fără nevoia de a privi îndeaproape şi de a auzi gemetele muribunzilor şi nici de a mirosi carnea lor arsă. „Cool isnt’t it?”  Ce vine mai uşor unuia care şi-a petrecut copilăria cu consola Playstation în poală ?   Cărui soldat bine antrenat, curat şi disciplinat, luptând pentru democraţie, nu i-ar place asta?

In vreme ce intaia stire ne oripileaza, ce-a de a doua pare aproape ca un lucru obisnuit si necesar. Cum se compara crimele bestiale ale unor traficanti de droguri, cu disparitia celor care-si aparau pamantul ancestral in fata invadatorilor, numiti convenabil „insurgenti„, daca nu „teroristi” de-a dreptul si-a mamelor, copiilor si a sotiilor lor, cunoscuti in mod sanitizat ca „victime colaterale” ?

Precum fostul secretar al apararii al SUA ( ce ironie, al „apararii” ), William Cohen baiguia incercand sa justifice uciderea catorva zeci de civili, citez din memorie ” pilotul a actionat in felul in care orice militar bine antrenat al unei forte democratice ar fi actionat” – splendid nu ? Crima e crima numai comisa de particulari in propriile lor interese. Cele facute in folosul statului si nici macar al sau, ci in numele iluzoriei „democratii”, primeste imediat o cu totul alta conotatie.