România, comoara regăsită


Cu toate vicisitudinile vietii din Romania (si nu-s putine), ma bucur in fiecare dimineata ca ne-am reintors in tara dupa o prea lunga sedere in SUA.

Copiii s-au integrat perfect, caci am insistat pe limba Romana dincolo si sunt inca relativ mici. Noi inca avem de-a face cu o birocratie uriasa, ineficienta si surprinsa ca ne-am intors, cu mesteri care trebuiesc supravegheati pentru ca treaba sa iasa cum vrei tu si cu legi absurde pe care le ignori din reflex. Cei mai multi ne intreaba de ce ne-am intors.

Dar o iesire cu copiii pe strazile urbei in care am crescut, sau mersul cu masina prin tara, bat toate astea:

„Uite, aici am fost cand eram noi mici si am vazut ursul, sau din ciresul asta furam noi cirese sau vezi tufa aia de liliac inflorita splendid in luna Mai, care este inca acolo ?” Multi dintre vecini sunt inca aceiasi si s-au bucurat de revedere.

Si aerul miroase altfel.

Faptul ca nu-mi pot tine pantofii sau masina perfect curate ma bucura enorm: e praful meu, in care am crescut – nici ca-mi pasa de zgarieturile pe tabla noua, pe care dincolo le-asi fi facut disparute urgent, sau de gropile din drum pe care toti le injura! Razbunarea e simpla: nu le plati taxa de drum !

Gustul mancarii este altceva care ne reaminteste zilnic cat de bine-am facut ca ne-am intors: casul de oaie de la piata pe care-l cumparam cu jumatea’ de roata, rosiile crapate dulci din Oltenia, piersicile de Oradea cu o aroma rar intalnita, tuica de Zalau si cate si mai cate…
Iar painea e atat de buna incat am renuntat sa o mai facem acasa in masinaria electrica.

Daca la toate astea adaugi faptul ca intre oamenii pe care-i stii, nu iti e frica sa-ti lasi copiii sa vina singuri de la scoala acasa, ai castigat meciul deja.
E-atat de diferit fata de tara unde innebuneam de spaima daca in mall disparea copilul pentru 1 minut, ascuns printre ne-numaratele cuiere rotative cu haine.. Nu degeaba primeam in posta chipul unui alt copil disparut si pe veci de ne-gasit, zilnic.

Inca-i mai bine in Romania, cate vreme ne stim pastra specificul national in loc de-a alerga dupa un model de viata artificial, impus dinafara, complet cu rate pentru niste harburi, televizor mare, fast food, shopping… O himera, o prostie, o minciuna.

Precum am mai spus, avantajul imens este sinceritatea:
aici nu trebuie sa ne prefacem, afisand un zambet fals si un raspuns si mai fals, la intrebarea la fel de falsa „How are you?”

Ne intelegem din priviri, iar atunci cand reciprocitatea asta naturala exista, tot restul decurge in mod firesc: „Ai auzit de vaccinul ala cu care vor sa ne intepe? Ce spui de leacul acela pentru febra ? Cum faceti fata cu temele copiilor ? Spune-mi si mie, de unde se procura xyz – merge cum trebuie ? Ce-ti face familia vecine, toate bune ?”

Si ca regula, ne avem pe unii in casele altora, iar copiii nostri sunt prieteni stabili, speram pentru totdeauna, in locul celor 30 de minute de amicitie cu copii pe care nu-i mai revedeai, in vre-un parc splendid amenajat american. Pe cat de bune erau amenajarile, pe-atat de groaznice si amenintarile, plasate invariabil in imediata apropiere a parcurilor si a scolilor:

E minunata naturaletea asta imposibil de trait, doar simulata intr-o societate cu o cultura formata la televizor, de catre dusmanii ei. Aici suntem cei ce suntem si nu e absolut nici o nevoie sa pretindem altceva. E bine-asa.

Trebuie sa stii ce-ai pierdut, pentru a-l putea savura deplin atunci cand il regasesti.

Anunțuri

59 răspunsuri

  1. Sper ca tot mai multi romani sa se intoarca acasa, si multi o fac deja, fie ca s-au saturat de strainatate, fie din pricina crizei. Important e sa vina acasa si cu experienta acumulata sa ajute la refacerea tarii. Cel mai important, pentru toti cetatenii tarii, este sa consume pe cat posibil doar produse romanesti, cu precadere cele de la tarani, doar astfel putem ajuta la revigorarea agriculturii si sa ne asiguram si noua un loc de munca.

  2. Va propun un articol care cred ca este mereu de actualitate, despre Dumnezeu si raul din lume. Nu este un articol cu tenta confesionala, prin urmare cred ca poate fi ziditor pentru toti crestinii.

    http://danpatrascu.eu/?p=811

    Pace si Bine

  3. si in plus, limba cu care am crescut…oricat de bine as sti engleza sau alta limba straina, nu ma simt bine sa vorbesc in alta limba. Cateodata gandesc in engleza, si nu ma deranjeaza sa socializez si cu straini, fie pe internet, fie intr-o calatorie pe afara, caci oameni suntem cu totii, dar prefer sa traiesc printre cei care vorbesc limba romana. Personal cunosc o alta persoana care ar fi putut sa o duca bine in alta tara, stia limba de acolo, dar a preferat sa ramana in Romania, sa poata vorbi limba romana. Si cred ca mai sunt oameni asa.

  4. Cu ceva ani în urmă am încercat să leg o conversaţie cu un român din America. Când mi- cerut să conversăm în engleză că a cam uitat româna, i-am explicat că vorbesc engleza cu cei care nu s-au născut români.
    Mă bucur pentru voi!

  5. Infiorator de adevarat, tot ce ai mentionat mai sus despre stilul de viata american! Mi-e groaza deja si nici bine nu am ajuns!

  6. Daca copii sunt nascuti in America ,intr-o zi o sa se intoarca acasa …-:)
    JD

    • Si daca ar vrea, ceea ce nu cred, tare ma tem ca acea „casa” nu va mai fi decat o cocioaba din care lumea va vrea sa fuga si nu va putea.

  7. Bine ai (re)venit acasa!

  8. despre ce rominie din povesti se vorbeste aici?nu e ca ati zburat prea mult cu avionu si acu plutiti printe nori?ca e mai bine in rominia decit in america poate da ca e cum zici aici nu prea cred .mie imi vin alte informatii din rominia .se vede ca nu vati trezit sau practicati somnambulismu printre nori.la cel ce crede e cu putinta orice,da nu orice credinta mintuie din nefericire.recomand copiilor sa se roge cu tatal nortru corect si apoi se vor vedea minuni ca pe acestia ii aude Dumnezeu mai degraba de nu sau invatat la toata rautatea.zic unii ca blogul meu sminteste si copii nar putea sal citeasca ,da eu cred ca ar intelege mai mult decit cei mari oricum .eu cind eram mica imi placeau foarte mult povestile nemuritoare poate pentru titlu oricum mau ajutat mai tirziu foarte…..eu am recomandat ani in urma unei familii sa se intoarca din america dar erau lipite(mama si fica) decele materiale casa si lucruri inclusiv mobile pe care isi faceau probleme cum sa le aduca in europa nu mai stiu nimic de ele nu mai am legatura am aflat doar ca fata care era mai credincioasa sa imbolnavit psihic…e o poveste trista mai bine nu mai scriu,imi pare rau de americani dar platesc pt ignoranta lor multi nici nu stiu cite tari sint pe continent daca le spui de dracula stiu daca le spui de rominia nu prea.

    Ai dreptate in felul tau, noi vorbim despre Romania, nu despre „rominia”, deci trebuie ca ne referim la doua tari diferite. – Eufrosin

    • eu nu prea cunosc scrierea limbii romine daca tu crezi ca raiul se cistiga cu gramatica si altele de gen nu te preocupa ca nu mai comentez pe blogul tau,nu vreau sa va deranjez de la mintuire…

  9. …sunt pe urmele voastre!!!!!!!!!!!!!! mai am pana in mai, insa de 8 ani de cand sunt cu trupul aici, foarte rar mi se intampla sa nu treaca o zi fara sa ma gandesc la ACASA!!!!!

    Dumnezeu este cu noi cu toti!!!! Trebuie doar sa-L vedem!

    • Cat ma bucur ca am citit acest articol…si ca am revenit in tara mea. Nu am fost mult plecata, doar 3 ani, dar mi s-au parut vreo 30.Bine zis ”fie painea cat de rea, tot mai bine in tara mea”. Indiferent cum este, nu esti niciodata singur, cineva mereu te ajuta, sincer si dezinteresat. intr-adevar mai sunt si ”uscaturi” pe care le are fiecare natie, dar cel putin ACASA esti printre ai tai si stii cum sa ii iei. Poate ca sunt si oameni realizati in SUA, nu zic ca nu, dar majoritatea celor pe care i-am cunoscut acolo, si ma refer la romani, regretau ca au plecat, vroiau sa se intoarca, si cei mai multi chiar au facut-o. Mult succes tuturor. Avem o singura viata si trebuie sa o traim undeva unde ne este BINE, nu printre straini si rautati.
      Inca o data, super articol!!!!

  10. Traim si noi in America de 5 ani , 5 ani in care am regretat enorm ca am lasat totul si am plecat , ca ne-am pierdut telul , identitatea intr-o mare de necunoscut in America .
    Planul nostru era sa ne intoarcem anu trecut dar am ramas insarcinata cu al 2-lea copil . A inceput criza , toata lumea spune cit e de greu acasa si ce prosti suntem ca nu apreciem ce avem …. dar oare ce avem . O mare tristete in suflet ca nu ne putem bucura de copii pt ca lucram in schimburi si nu suntem niciodata impreuna nici macar la sf de saptamina , nu avem sarbatori si pe nimeni in care sa ne bazam si in care sa avem incredere ….
    Dar am deviat de la subiect , motivul neintoarcerii noastre a fost altul . Dupe ce s-a nascut Alexandru am planuit sa il botezam acasa asa cum facusem si cu Mihai inainte cu 3 ani , inainte cu 3 saptamini de a parasi America definitiv am fost la un control cu bebe si am aflat ca e grav bolnav si ca are nevoie de transplant de ficat .
    Am simtit ca se prabuseste totul , am trait in negatia diagnosticului o buna perioada de timp , dar timpul trecea iar situatia lui Alexandru se inrautatea pe zi ce trece . Am inceput sa facem investigatii pt a cauta o clinica , la clinica la care am fost in sudul Americii am fost pusi pe lista de asteptare ceea ce ne-a speriat ff tare . Am inceput sa cautam alternative pt ca am aflat de posiblitatea transplantului de la donator in viata . Am gasit o clinica in Belgia dar aveam nevoie de bani , multi ,multi.
    Si in sfirsit dupa toata povestea asta am ajuns unde am vrut de fapt . TOti prietenii nostri de acasa si rudele au inceput o campanie fara precedent pt salvarea puiului nostru . O mobilizare extraordinara pt ajutorarea unui copil care nici macar nu se nascuse acolo dar, care are sange romanesc . Romani sunteti extraordinari , va iubim pe toti si va multumim pt tot sprijinul vostru. Suntem mindri ca suntem o parte din voi. De acolo de acasa nu ne-a intrebat nimeni daca nu e o poveste inventata sau ce facem cu banii daca copilul nu rezista operatiei asa cum au facut americanii . In criza si in nevoi cei de acasa s-au solidarizat si ne-au ajutat fara a pune problema ca Alexandru nu are sansa la viata .
    Sa adunat o suma considerabila dar nu suficienta pt a merge in Belgia . iar intre timp noi am continuat lupta cu sistemul stupid de asigurari medicale pt a ne aproba suportarea cheltuielilor inpreuna cu noi intr-un alt stat decit in cel in care suntem noi . Pina la urma Planul lui Dumnezeu a fost maret si a lucrat exraordinar . Am reusit , Alexandru e bine , a avut transplantul la inceputul anului iar, noi , nu am renuntat la ideea de a le oferii baietilor o copilarie prin praf romanesc ,cu mirois de placinte si covrigi in pauza mare si iz de fin uscat in vacante .
    Doamne ajuta tara noastra si pe toti cei plecati sa se intoarca !

    • Ma bucur mult ca Alexandru si voi toti ati trecut cu bine peste travaliul acesta; Imi permit sa dau un sfat: nu-i mai vaccinati pe nici unul dintre copii, cu absolut nici un vaccin. Altii au dezvoltat diabet infantil, din cauza vaccinului Hep B, administrat imediat dupa nastere in SUA , cu toate ca se stie ca distruge celulele pancreatice. Vedeti eticheta vaccinuri, sau mai bine, blogul NUVACCINURILOR.

      Doamne ajuta!

      • Eufrosine,lucrez in cadrul medical de aproape 30 de ani si dam injecti de imunizatie infiecare zi si n-am avut niciun caz de genul acesta.Copiii mei au fost vaccinati si doctorii si-au vaccinat copiii ,milioane de copii au avut vaccinul insa nu sa auzit de niciun side efect or hazard de sanatate din propaganda pe care o faci.

        The efectul „low IQ” ai auzit? Dar’ de astm, alergii, cancere si 100% Alzheimer’s la batranete? – Eufrosin

  11. bravo, bravo, si iar bravo si pentru articol si pentru ca te-ai intors in sfarsit acasa!!

    Nu degeaba Dumnezeu hotaraste pentru fiecare unde sa se nasca si ce sa fie. Daca te-a vrut roman, atunci roman sa fii! Dumnezeu sa iti ajute tie si familiei tale si mult succes in ceea ce faci aici pe blog. Ai multi prieteni, chiar si „virtuali”.

    Inca odata – BRAVO!!!

  12. Romania este Gradina Maicii Domnului! A spus-o un papa, nu un politician.
    In Gradina Maicii Domnului nu pot trai diavoli.

    • diaaah? (nu am diacritice sa sune mai bine – i de la intepa, a de la ciorba) ai mai iesit sa te uiti oleaca prin gradin? sa vezi ce lighioane s-au aciuiat si ce buruieni rele s-au dezvoltat p’aci?

  13. România, comoara regăsită !

    Foarte, foarte frumos! De la Furnica, multa sanatate si ani multi !

    Multumesc mult, asijderea! Eufrosin

  14. De curand am demarat un proiect scolar ce este o platforma online realizata de elevi pentru elevi sub indrumarea cadrelor didactice ,profesori,parinti.Vizualizata pe trei canale dedicate:
    TV Prescolar
    TV Gimnaziu
    TV Colegiu
    Vizualizate de pe http://www.pbxtelecom.ro
    Proiectul doreste realizarea de emisiuni educative ,informative si recreeative pe intelesul si la nivelul copiilor.
    Dorim foarte mult implicarea parintilor care intr-un fel este asemanatoare cu ceea ce faceti aici.Doar ca sub forma unor emisiuni.O camera video e suficienta.Presedintele Pbx ,cel care ne sustine cu platforma ne-a asigurat de calitatea retransmisiei.
    Ex: ” Lumea dupa Eufrosin ” discutii cu parintii.
    Recunosc sincer ca proiectul are o mai lunga perioada in gasirea posibilitatilor legale de punere in aplicare decat de mediatizare.
    Bine ati venit acasa!

    Multumesc! Eufrosin

  15. Draga Eufrosin, suntem copia voastra la indigo. Traim aceiasi bucurie. Multumesc BUNULUI DUMNEZEU ca ne-a adus acasa pe toti sapte,parinti, copii si bunica .Ne-am mai intalnit si in comentariile de la ziarul Ziua. Ajuta-i DOAMNE pe toti romanii care vor sa se intoarca.
    Cat despre „Romania Gradina MAICII DOMNULUI”, nu este o descoperire care ar fi primit-o papa, ci niste monahi care doreau sa mearga in Sf. Munte ATHOS. MAICA DOMNULUI le-a aparut si le-a spus sa nu plece, caci si Romania este gradina EI. Cu mult drag, tie si familiei tale.

    Hristos a Inviat!
    Ma bucur mult pentru voi si deasemena de re-intalnire – cum era sa o uit tocmai pe Doina96 care dezlega cu atata verva toate itele vrajmasilor Lui Hristos si-ai Romaniei ? – Eufrosin

  16. Adevarat a Inviat dragul meu frate roman.

  17. Ce sa-ti zic, Romania e tot acolo, insa pentru mine este inca o rana care nu stiu daca se va inchide vreodata. Cu multa rabdare, am gasit si in SUA praf, calm, sentimente adevarate si toleranta religioasa (priviti dinspre Europa, evanghelicii americani sunt cel putin bizari), ramane doar sa le explic ca vin dintr-o tara unde Biblia era cunoscuta cu mult inainte de tiparirea versiunii King James, iar ei sa nu-mi zambeasca superior.

  18. Pot sa stiu si eu in ce localitate v-ati intors? Mi-e greu sa cred ca Romania e, de-a lungul si de-a latul ei, Raiul pe pamant asa cum reiese din randurile de mai sus.

    Cluj-Napoca si nu as pleca nicaieri altundeva, desi intreaga tara e minunata. Eufrosin

  19. Ce ma bucur ca am gasit blog-ul asta. Si ce ma bucur pentru voi ca sunteti acasa ))))
    In Iulie merg si eu in sfarsit acasa cu pustiul meu. Urmeaza si sotul dupa un an ))

    Mutlumesc si sa reusiti in tot ce intreprindeti! Eufrosin

  20. Dumnezeule…citesc si nu-mi vine a crede cum de nu vedeti padurea din cauza copacilor..si eu am fost in State si m-am reintors – batrinii din familia noastra aveau nevoie de ajutorul nostru – dar nicidecum nu ma imbat cu mireasma fineturilor si alte poezii mioritice…calc pe rahat de ciine de cite ori ma duc cu copii in parc, asta daca cel mic nu culege din greseala mucurile de tigara sau pet-urile aruncate aiurea… am avut nesansa sa fiu spitalizata cu cei mici si pot sa spun ca m-a socat lipsa de umanitate (nu mai vorbesc de cele materiale) a personalului medical…si asta intr-un oras destul de mare…Si multe alte mojicii, tiganeli…caci am avut de-a face si cu birocratia…tonuri ridicate, iritate, ratoite…lipsite de respect….astepatul plicului cu bani…etc, etc, etc
    Ce compenseaza e faptul ca suntem aproape de cei dragi…dar zau ca nu stiu cit mai induram…sau poate mai rau…vom lua ca pe o normalitate toata mizeria si rautatea de aici….

    Va rog sa reveniti cind veti „gusta” din plin de traiul din tara noastra: spital, educatie (35 copii intr-o grupa), birocratie…

    Numai bine,

    Mihaela

    Incercati sa dati altora ceea ce va asteptati sa primiti la randu-va, veti vedea ca lucreaza de fiecare data. Oferiti prioritate altora chiar daca legea e de partea Dvs. si va veti trezi ca dintr-o data si altii sunt extrem de binevoitori cu Dvs. in trafic. Fiti credinciosi si veti intalni tot mai multi oameni credinciosi, care va vor trata cu bunavointa si respect. Cam asa se schimba Romania. – Eufrosin

  21. Draga Mihaela, Imi pare rau pentru greutatile pe care le-ai intampinat. Eu sunt expat din 2002, si iti pot spune ca am intampinat greutati ca si tine, dar printre straini. Nu am avut familie sa ma ajute sa imi acorde pic de suport. Pana m-am casatorit am fost singura printre straini. Poate ca Dl Eufrosin in blog-ul asta vrea sa atraga atentia asupra ceea ce multora dintre noi plecati de acasa ne lipseste (parerea mea, sa ma scuze Dl Eufrosin daca am inteles gresit). Familia. Mojicii, tiganeli, birocratie, tonuri ridicate, lipsa de respect o sa gasesti peste tot in lume. Solutia este sa mergi acasa si sa ai pe cineva sa iti spuna o vorba buna, sa iti aline supararea. Daca traiesti inafara cine are sa faca asa ceva? De calatorit trebuie sa calatoreasca fiecare, sa vada cum sunt alte tari. Numai asa ai sa apreciezi ceea ce ai acasa. Traiesc acum in Egipt. Stii ca aici anul trecut au murit doi copii?!! unul de 8 ani si unul de 10, batuti crunt de invatatori ? Au facut hemoragie interna si au murit la scurt timp dupa ce au plecat de la scoala? Unul a murit pe drum, nici nu a mai ajuns acasa?!! Vrei sa te mai plangi ca sunt 35 de copii intr-o grupa? (Invatatorii respectivi (criminalii)au scapat cu avertismente.)
    Stiu ca Romania nu e nici pe aproape de perfecta dar sunt multe (f. multe) locuri care sunt mult mai rau decat Romania. Priveste-ti copii dimineata, vezi cat sunt de fericiti si incearca sa imparti fericirea cu ei))) Toate cele bune Mihaela!!!

    • Draga Daniela,

      Eu faceam o comparatie Romania vs USA…..Am stat destul in SUA cit sa nasc acolo si sa beneficiez de ingrijiri medicale si de alta natura…cei drept am avut o asigurare medical fff buna…dar e incoparabil. In Romania, copilul meu de 3 ani a facut meningita si cei de la spital imi dadeau pastila algocalmin sa o fac praf si sa o fac linie (ca in filmele cu drogati)…deci nu…multumesc…la ei ma gindesc in primul rind cind vreau sa plec de aici…
      Si inca un lucru…mi-am dat seama ca oriunde esti ai cam aceleasi probleme (lucrezi continuu ca sa ai un trai decent, platesti bona sau gradinita…da, si in Romania am patit la fel…dupa 3 ani de cind am revenit inca ma simt singura printre ai mei fiindca pur si simplu ca sa-ti asiguri traiul de zi cu zi nu-ti permiti sa mai ai timp de altceva…e aceeasi poveste). Lumea s-a schimbat sa stii…daca esti din aceeasi generatie cu mine probabil ai amintiri cu bunici la tara, cu vacante nemaipomenite… te vei intoarce si probabil la inceput va fi nemaipomenit, dar mai apoi grijile de zi cu zi vor deveni cumplit de asemanatoare cu ce ai trait si in alte tari…dar exista o mare diferenta….cel putin din experienta mea personala in SUA exista respectul fata de om…al statului fata de contribuabil si …durerea mea – fiindca sunt mama a 2 copii minunati si fiica de pensionari – …respectul medicului fata de pacient. Acasa cred ca nu e neaparat locul unde te nasti …ci unde inima iti spune ca tie si familiei tale ii va fi bine…si material si spiritual.
      My two cents.

      ––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

      Respectul statului fata de contribuabil” ?? Sigur nu ati trait acolo indeajuns ca sa cunoasteti ce se afla in spatele spoielii de civilizatie, ori n-ati fost abuzata de catre guvern. Mai cititi postarile de la eticheta America, poate veti incepe sa recunoasteti faptele. Cat priveste grija acordata pacientului, vedeti aici – in spatele aparentelor, lucrurile stau cu totul altfel. Ia’ sa fi incercat sa refuzati vaccinul plin cu virusi de hepatita B, care se introduce in bietii copii, proaspeti din pantecele mamei lor… Daca aveti si un baiat, nu-i asa ca s-au oferit sa vi-l taie imprejur? Cunosc cazuri in care nici nu au mai intrebat… – Eufrosin

  22. N-am nici cea mai mică intenţie de-a mă întoarce în ţară. Absolut deloc. Vin câteva zile, o dată pe an, dar atât. De fiecare dată mă şochează cenuşiul oraşului românesc, locuinţele mici şi strâmte, gunoaiele, prăfăraia, claxonatul infernal, sumedenia de gropi, tonele de cabluri de pe stâlpi, lătrăturile de pe stradă şi din curţi, mojicia cvasi-totalităţii oamenilor de pe stradă, din maşini, din tramvai, din magazine, violenţa şi grobianismul emisiunilor TV (cu excepţia notabilă a celor de la TVR Cultural). Am văzut un spital judeţean, m-am crispat, păi acolo mori cu zile! Nu mai vorbesc de feţele încruntate, îngrijorate, de cerşetori, aurolaci, de-njurăturile şi manelele ce se-aud din blocuri. Da, ca-căpşunar nu e uşor, în primul rând e problema de comunicare, de limbă, dar odată ce eşti asimilat de către vecini, colegi, totul devine firesc. Iar până să fii asimilat de ei, trebuie să-nţelegi că eşti musafir şi că trebuie să le respecţi obiceiurile, tradiţiile, să te integrezi. Nu poţi – te-ntorci în ţară.

    In cazul acesta, la ce bun te-ai mai nascut roman? Daca si spaniolii ar gandi ca si tine, ar fi si ei imprastiati prin alte tari cu un nivel de trai mai ridicat decat al lor. Nu stiu de unde esti, dar ce descrii tu, nu este regula, ci in tot mai mare masura, exceptia, cel putin in Cluj. Imi pare rau ca nu ai un loc pe care sa-l poti numi si chiar sa fie „acasa”. – Eufrosin

  23. Am spus-o de multe multe ori, dar e prima data si cred ca e un fff bun prilej s-o fac, sa scriu chestia asta : bafta vietii mele a fost ca m-au trimis nemtii ACASA, dupa vreo 4 ani ..Am plecat dupa asa zisa revolutie, eram pusti…21 ani, dar abia acum realizez, dupa 20 ani ce bine e acasa, pentru mine si pentru cei 2 copii pe care de bine de rau i-am crescut si cred cu convingere ca am facut-o asa cum se cuvine. Ideea e urmatoarea: daca mai acceptam mut si mult sa ne vanda nenorocitii care ne tradeaza, pe comisioane ieftine si nu punem mana pe furci, topare etc, treaba o sa se schimbe…si nu prea cred ca copiii mei vor putea a scrie ceea ce am scris eu, din inima !

    Deja sunt presiuni enorma si asupra generatiei noastre, pentru a ne reduce la tacere, dar baietii nu pot ajunge chiar la toata lumea, deci e important sa continuam sa vorbim deschis. Sa-ti traiasca copiii! Eufrosin

  24. Din pacate Dl. Eufrosin sterge comentariile care nu ii impartasesc parerea, ca si cel pe care respectuos l-am adaugat acum cateva saptamani.

    Prin aceasta metoda (cenzura?), discutia de pe acest website nu va avea contra-argumente, deci prin definitie va fi destinata esecului, sau unei „betii cu apa rece”.

    Toate cele bune, si multa fericire in Romania.
    Cosmin

    E vorba de duhul in care il scrisesesi si nu era unul bun. Te laudai parca cu posesiunile tale materiale, iar asta poate sminti un roman ne-pregatit la ceea ce este cu adevarat occidentul. Ce vreau eu, este ca romanii sa ramana in Romania, iar cei plecati sa se intoarca inapoi pe capete. Daca nu, ne pierdem tara tuturor alogenilor care se pripasesc la noi, realizand ce minunatii si bogatii are tara asta, in vreme ce noi muncim pana picam in straini pentru a obtine bunastarea de plastic occidentala, complet cu rate pe 30 de ani . – Eufrosin

    • bai eufrosine ia spune dumneata cu ce bani traiesti asa de bine in romania cand toata tara o duce greu si e numai inceputul . cum ti se pare tie ca ne vom reveni di saracia asta lucie atat can semenelui tau nui pasa de tine si de problemele tale cum crezi ca este sa ramai fara servici si mai rau fara o casa pe care ai ipotecato la banca crezand ca o vei duce decent .cum ti se pare red sal cu 25 la suta cand in nici o tara din lume nu sa aplicat metoda aceasta nu vezi ca tot noi o sa ducem greul in spate pe can d pe alti ai doare in cot ca tu pierzi totul

      N-am spus ca-i bine in Romania pentru majoritatea romanilor, ci ca e sigur mai bine acasa pentru copiii nostri. Eufrosin

  25. „e sigur mai bine acasa pentru copiii nostri”
    „Faptul ca nu-mi pot tine pantofii sau masina perfect curate ma bucura enorm: e praful meu, in care am crescut ”

    Mi-ai provocat un imens sentiment de greata cu aceste fraze. As fi vrut sa fiu mai blanda in exprimare si sa-ti respect opinia chiar daca este complet diferita de a mea dar nu m-am putut abtine.

    Se datoreaza cumva greata ta bucuriei pe care o simte familia mea pentru ca am revenit in Romania? – Eufrosin

    1)In primul rand nu este musai sa te adaptezi in prima tara in care aterizezi. Cu siguranta nu ti-a priit USA puteai f bine sa va orientati pe altceva dar in nici un caz sa te reintorci in tara. O etichetai ca o experienta bine meritata si mergeai mai departe. Intr-adevar se pare ca nostalgia te-a coplesit puternic si ireparabil dar locurile copilariei le poti oricand vizita daca ti-ai fi ales o resedinta in Europa.

    Ne integraseram perfect in America, complet cu casa, masini, bani sa cumparam mai tot ce vroiam si vacante prin locuri exotice si totusi, nu eram acasa. Dupa tine, ar fi trebuit sa continuam oriunde, numai sa nu revenim in tara nostra – rusinos fel de a gandi! – Eufrosin

    2)Luam un exemplu „sigur” pentru copiii tai si sa-mi spui cum este mai sigura Romania pentru ei: sistemul sanitar este la propriu pe duca…majoritatea medicilor/asistentelor isi cauta de lucru in afara tarii si nu-i condamn. Crezi ca nu te va afecta acest lucru? Te gandesti ca plasezi bine spaga si scapi sau iti faci rugaciuni pe la miile de biserici ivite ca ciupercile dupa ploaie si dintr-o data esti intangibil.
    Anul trecut am pierdut o sarcina (prima), am ajuns la spitalul de urgenta din Eroilor. Medicul „dedicat” in acea seara m-a trimis acasa cu congestie pelviana si tratament cu aulin mentionand ca nu am domne nici o sarcina..bine bine..dar 4 teste de sarcina pozitive ce inseamna…ehh..se mai intampla sa dea eroare. Daca eram un om pur si simplu prost sa nu ma duca capul sa apelez pentru a doua opinie presupun ca faceam o puternica infectie si situatia mi se agrava considerabil. Dadeam cu banul daca recuperarea era iremediabil sau ramaneam cu sechele. A doua zi am fost la alt medic si m-a trecut urgent pe antibiotice (injectii si pastile) pentru ca sarcina s-a oprit din evolutie si aveam in uter tesut necrozat. Nu sunt singurul roman trecut prin incompetenta medicilor. Ar trebui sa fiu impacata cu asta si sa rabd in continuare? Sa iau atitudine? Fata de cine? Cine asculta? Daca s-ar intampla ceva grav cu o persoana f apropiata (sot, copil) din cauza unui medic incompetent si observ ca pedeapsa ar consta in diminuarea salariului cu 10% pe urmatoarele 3 luni cu siguranta in maxim 2-3 ani as avea grija sa-i trag un glonte in cap. Deschiderea unui dosar penal este „la moda”. Va sta trantit pe raft ca locuinta pentru praf si muste. In tara asta nimeni nu are frica.

    Imi pare rau pentru problemele tale medicale, dar te anunt ca in SUA, boala iatrogenica este cauza Nr. 1 a mortalitatii, documentabil. Stii ce e aia? Atunci cand doctorii gresesc, i se spune „boala iatrogenica”, pentru a imbarliga rudele decedatului mai slabe in cunostinte medicale. Sa vezi povesti de groaza de acolo, mai citeste eticheta „America”Eufrosin.

    3) E praful tau pe care copiii tai il vor respira din plin. Nu mai pot continua sa aduc argumente si pentru aceasta declaratie patriota. Praful se va alege de…tot!

    Nu cred ca tara asta e menita sa piara, in ciuda raului facut de catre politicienii ei vanduti. Oricum ar sta lucrurile la momentul acesta, e datoria si in puterea noastra, sa le schimbam. Nimic nu e mai convenabil pentru un dusman, decat omul gata infrant psihologic inainte ca razboiul sa inceapa. – Eufrosin

  26. Si aeru miroase altfel in Romania. Aiai drept. Da sa speram co sanceapa sa se spele romani mai des siatunci osa se schimbe.

  27. Sint de acord cu multe din cele spuse de tine,dar oamenii nu vad lucrurile si viata identic si nici nu le traiesc in acelasi fel.
    De ripa nu se va duce nici o tara,se vor schimba,amesteca,separa,etc,viitorul insa e comun.Cu mici sau mari diferente.
    Fara sa ma laud,cam ‘miros’ omul.Mai lasa-i si pe altii sa aiba pareri,mai ales ai mai realisti,ca mizerie este multa,mai ales umana in Romania (chiar si lenea de a schimba la tastatura caracterele cu cele româneşti).
    Tot ce s-a postat aici de rău,este adevărat.Şi de multe ori,nu mai este vina „statului”.Oamenii şi felul in care gândesc şi se comporta fac totul.Nu cred că este cumva vreo reacţie la nu-ş ce bla,bla,bla.Asta-i realitatea şi ţara în care traim.Şi mulţi dintre noi s-au tembelizat,vorbesc „ca la televizor”,îşi copiaza expresiile tembele,se îmbraca la fel.În popor se spune ca la baliga moale..ştii tu.Adevărul este întotdeauna cel mai greu de acceptat.Eu unul,mă intorc acasă după cîteva luni şi constat ca la tîrg este altă socoteală.Şi trebuie să o iau de la capăt cu tot felul de mizerii de care uitasem.
    Iar cei buni se pierd în mulţime.Mulţimea care votează.

    • Toate ca toate, dar cum accepti de-romanizarea copiilor tai daca ii ai ? E-n regula ca sa devina toti copiii romanilor emigrati niste drone occidentalizate si netoate?

      • Eufrosin, ce intelegi prin „de-romanizarea” copiilor? Nu prea are importanta unde traiesc, la Bucuresti, Timisoara sau Roma, Paris, etc, tot cam aceleasi jocuri pe calculator au, cam aceeasi muzica, haine, filme.

        • Are imensa importanta. In Romania mai au totusi o sansa, pe cand inafara e practic garantat ca vor fi romani doar cu numele. In America, copiii romanilor vorbesc numai engleza intre ei.

  28. Sa te uiti in jur la copiii de azi.Ce jocuri se joaca.Afara nu la calculator.Eu unul compar ce vad cu copilaria mea,chiar intr-un regim comunist,eram copil si am crescut normal.
    Se schimba deja copiii si aici fara sa vrei.Cei emigrati,daca parintii sint cum sint,nu au nici o sansa.

  29. Eufrosin – ma bucur ca te simti bine in Romania si ca ai gasit un loc in care te simti ca acasa. Totusi imi permit sa sesisez ca America este o tara imensa si tu generalizezi experienta ta la toate Statele Unite. Si imi permit sa ofer o alta perspectiva asupra experientei in Statele Unite – perspectiva mea. Locuiesc de 12 ani jumate in State – am locuit in Seattle, San Francisco, New York. Nu ma trait in (si am evitat) pustietati de genul Iowa, Oklahoma, Texas, Arizona, New Mexico, etc… Am locuit si 6 ani in Canada – Montreal si Toronto. Ce scriu mai jos se aplica si Canadei.

    1. Zici ca viata in America e o viata artificiala, limitata la televizor mare, fast food, shopping. Ca sa iti dau un exemplu, simbata si duminica care vin am de ales intre a merge la un festival de film, a merge la pescuit cu un amic, sau plecat tura-vura pe malul Pacificului cu familia. In 15 ani cred ca am fost la un fast food de 15 ori poate. La shopping nu am mers pentru ca nu inteleg conceptul de a merge la shopping. Daca vrei poti sa iti petreci toata viata in fata televizorului, dar ai multe alternative care nu costa nimic (cit costa ca sa mergi pe munte? sau sa parchezi masina pe malul lacului? sau sa mergi la un spectacol de muzica?)
    2. Cu vaccinul – avem un copil de 1 an jumate. Ca mai totii copiii, copilul nostru nu s-a nascut in ziua fixata si cind a fost momentul era simbata si doctorita noastra de familie era plecata din oras la niste rude – i-am dat telefon si am aflat ca este la o distanta de 3 ore cu masina. Doctorita s-a urcat in masina si a venit sa o asiste pe nevasta-mea. Dupa ce s-a nascut copilul doctorita ne-a intrebat de vaccinul cu pricina. Noi nu ne hotarisem inca daca sa ii facem vaccinul. Doctorita a tras de noi sa ii facem vaccinul, nu zic nu. Dar pina la urma noi am hotarit sa nu ii-l facem si nu i l-a facut. Doctorita ne-a respectat alegerea (nu a zis ca „Uite ba, am condus 3 ore simbata ca niste papagali sa imi dea lectii despre vaccinuri). Si gata povestea.
    3. Despre praful (si poluarea) din tara – de la 10 la 18 ani in fiecare iarna faceam bronsita. La 19 ani am plecat in Montreal si am trecut printre ierni montrealeze – zile la rind cu minus 20 de grade, nameti de 1 metru, etc… Nu am facut nici un guturai tot timpul cit am stat in Canada. Singura mea explicatie este ca poluarea din tara mi-a cauzat bronsita.
    4. Mincarea – aici ai dreptate. Mincarea este fada. Nici in Canada nici in State nu am gasit rosii sau castraveti sau gogosari sau ardei ca in Romania.
    5. Relatiile to americanii – ai dreptate iarasi, sint supeficiale. Cind te intreaba „ce faci?” nu se asteapta decit la „bine. Tu ce faci?”. Si sint morti dupa niste chestii care la noi nu conteaza – baschet, baseball, fotbal american. Dar prefer genul asta de relatii fata de situatia in care am fost cu sotia in autobuz in Bucuresti cind un cocalar cu muschi beat cu femeia dupa el ameninta ca bate tot autobuzul. Eu macar eram in trecere, peste o saptamina urma sa plec din Romania. Dar era trist sa vad cum oamenii evitau sa se uite in directia cocalarului. Si la fel nu duc dorul dupa iernile in care mergeam cu fratele meu seara de seara sa o conduc pe sora-mea de la statia autobuzului acasa pentru ca locuiam intr-o zona plina de derbedei.
    6. Munca – se munceste pe rupte. Au fost ani in care imi vedeam sotia doar simbata si duminica. In timpul saptaminii veneam seara tirziu, eram obosit si ofticat. Nu era bine. Dar sint si rezultate. Dupa ani de munca pe brinci (80 de ore pe saptamina, stress cit incape, zile cu urlete si zbierete in stinga si in dreapta, palpitatii de inima, dureri de stomac, insomnie, etc…) nu mai am nevoie sa muncesc. Acuma sint la o companie unde frec menta. Singurul motiv pentru care muncesc este ca am asigurarea medicala pentru familie.Salariul e mic dar asta nu conteaza. Daca sefa imi da preavizul miine, o sa o intreb „ce faci?”, ea o sa imi zica „Bine. Tu ce faci?” dupa care ma car si toata lumea este multumita. Amicii mei din Romania muncesc de ani de zile si nu au rezultate – locuiesc cu parintii si daca isi pierd locul de munca atunci trebuie sa isi gaseasca ceva urgent.

    Ma rog, este cam lung post-ul asta, nu stiu cita lume a citit pina aici.

    Toate cele bune.

    • Ma bucur din suflet ca iti prieste acolo. Spui ca e bine pentru ca „freci menta” la servici, pe bani putini. Eu zic ca asta nu-i ceva cu care sa te lauzi. De exemplu, eu nu „frec menta”, dar castig excelent aici in Romania, iar copiii se simt precum pestii in apa, chiar daca s-au nascut dincolo. Aici se bucura de o copilarie adevarata, nu de „playdates” cand au chef vecinii.

      Chestie de perspectiva, deh…

    • He, he, un alt realizat!
      O singura nedumerire:
      Cum se face ca intr-o perioada de timp de x ani, a fost nevoit sa se mute din atatea locuri?
      Ceva suturi in fund oare…
      Patetic!

      • Nu e nici un secret, te muti acolo unde iti gasesti job, in State nu e ca in Romania. Pentru job aplici online, si chiar daca stai in Florida, iar jobul este in Oregon ori Washington State, TE DUCI, chit ca e in coltul opus al Americii. Asta ca sa nu mai punem la socoteala ca mai sunt inca doua state (eu unul s-ar putea sa am o oferta de job in Alaska).

        • Te duci dintr-un capat al Americii, in celalalt dupa un serviciu, tot pe drumuri… aia’ e viata ? De cand ne-am repatriat in orasul natal, nu mai e nici o nevoie sa o facem pe „the wandering jew”. Ce alte bunatati mai ofera America zilele astea…electronic unemployment and bankruptcy filing ?

          • Intre timp am aflat.
            Da, aplici electronic saptamanal ca sa-ti iei somajul. Si aplici saptamanal prin linkul AJOFM-ului american la patru joburi, altfel nu te califici (aici vorbesc de South Carolina). Dar oricum nu am avut contributii decat pentru vreo cinci luni de ajutor de somaj. Dupa aia am facut foamea, noroc cu nevasta.

            De bankruptcy filing nu stiu sa-ti spun, am scapat la milimetru, ca pana la urma am pus mana pe un job. De mutat ma mut, insa nu asa departe, doar in Mississippi. Teren manos, clima calda, cred ca in cele trei luni de vacanta de vara o sa mai dau cu sapa, sa mai plantez o rosie, un castravete, ceva, si sa tin cateva gaini. Asta cand nu ma duc la schiat in iunie-iulie in Argentina.

            Aceeasi spalare pe creier cu Fox News ca si pe Antene, promovand tot niste nulitati bune de gura, insa macar o sa apuc sa traiesc cinstit din profesia in care in Romania eram muritor de foame. Si culmea, o sa apuc sa fac asta in cel mai sarac si mai needucat stat.

            Asta-i alegerea mea, cu bune si cu rele…

    • Super! Felicitari pentru tot.

  30. Salut – sint tot eu, Daniel. M-am uitat mai mult pe pagina ta. Pari sa fii din aia cu poteci pe creier. Te rog mult, nu te obosi sa imi publici comentariul. Nu vreau sa fiu asociat cu pagina ta. Adresa mea de email este falsa.

    Toate cele bune.

    • Iata, m-am obosit. Cata vreme comentariile tale raman in normele de politete, nu ai de ce te teme. Prefer „poteci” inguste ce duc pe pisc, autostrazii ce se sfarseste in deversarea canalizarii orasului.

    • „Sunt tot eu, ti-am dat bip, si sunt voinic!”….Monser, potecile pe creier se fac atunci cand rationamentele sunt parcurse de multe ori. Unele ramuri nu fac poteci, pentru ca duc in fundaturi. Raman cele confirmate si rasconfirmate de validitatea rationamentului. Crede-ma, pe chestia asta am luat un premiu intai la o sesiune de comunicari stiintifice!

Răspunde!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: