Un cometariu CENZURAT de mass media, sau ce nu avem voie să aflăm despre America


Încep prin a afirma că experienţa mea de aproape două decenii în America, coincide perfect cu concluziile trase de Doamna X, cea care ni le oferă pe ale dânsei, mai jos.  Cel ce cunoaşte America doar prin televizor, sau doar din scurta sa şedere acolo, nu are cum să înţeleagă ce se va prezenta, decât dacă este foarte inteligent.  Cui nu a pus piciorul în avion pentru a traversa Atlanticul şi totuşi pricepe, toată cinstea!

Singura critică pe care o pot aduce, e faptul că educaţia la Harvard sau în alte şcoli ale Ivy League, este descrisă ca fiind ceva de dorit – dacă chiar vreţi ca şi copiii Dvs. să devină experţi în câmpul lor îngust de studiu, atunci într-adevăr acestea sunt o opţiune viabilă, dar nu fără un preţ enorm: acela al pierderii compasului lor moral, lucru văzut cu ochii mei, ca unul care am fost invitat în mai toate marile universităţi americane şi confirmat ulterior de către părinţi ai unor absolvenţi de Ivy League (vedeti si comentariile).

Homosexualitatea, depravarea, ateismul şi decăderea morală promovate tocmai de către cei care ar trebui să vă educe copiii, sunt greu de imaginat şi nu trebuiesc văzute de nimeni care nu a fost cât-de-cât crescut în spiritul românesc, creştin, conservator. Doar asta ne-a salvat pe noi tinerii români de acum 20 de ani , de ispitele continue cărora le eram supuşi, căci presiunea e enormă:

Vă daţi seama de câtă tărie şi discernământ este nevoie pentru a refuza mâncarea, băutura şi compania oferite de către unii care în mod clar nu bâzâiau în jurul nostru pentru a afla mai multe despre lagărul comunist, ci a căror motivaţie concretă era procurarea de „prospături” naive care să fie drogaţi şi folosiţi pentru „distracţie” perversă ? Şi tu care de-abia aveai câţiva dolari în buzunar!
Iar gazdele, cumva, din întâmplare,  numai in compania ăstora ne plasau!

Noroc cu manierismele de poponari si cu parfumul lor strident…Chiar daca nu vazuserăm niciodata asa ceva si tot n-aveam cum să îi confundăm!

Acestea fiind spuse, îi fac loc Doamnei X, care va pune reflectorul pe toţi gândacii, viermii şi şobolanii ce trebuiesc expuşi – gândiţi-vă de două ori înainte de a  considera ca un mare succes bursa primită de către juniorul Dvs. premiant! Acolo unde se va duce, nu va fi nimeni care să îl păzească, înafara Bunului Dumnezeu, dacă v-aţi crescut copilul în teama Lui – şi chiar şi-atunci, nu e mai bine pentru el să nu fie ispitit ?

„Am constatat un fapt îmbucurator pentru mine; exista multi români americani, canadieni sau germani care-si pastreaza înca radacinile, iubirea pentru tara natala, care nu privesc înapoi cu mânie catre tara natala si românii ramasi acasa, si care pot fi obiectivi în ceea ce priveste cele bune si rele din tarile unde s-au stabilit.

Din nefericire exista si câtiva Ionesti si Solomoni pentru care în Canada si SUA totul este perfect, si fiind totul perfect, ei, ca membri ai unei societati perfecte, se simt niste privilegiati, superiori oricarui alt român, care neaga orice a fost, si este, bun în România. Cel care-si reneaga tara natala si obârsia, este la fel cu cel care-si reneaga parintii saraci si analfabeti, fiindu-i rusine cu ei când el a ajuns „domn”. Acela este un om de nimic, un om care nu are nimic sfânt, Dumnezeul lui fiind banul.

Spune dl. Ionescu :” Sa fie oare invidie? Sa fie doar ignoranta? (…) Cit despre remarcile rasiste…te-ai gindit vre-o data ca si tu faci parte din acea categorie pe care o dispretuiesti…imigrantii?” Nu doream sa intru in polemica cu dl. Ionescu – la care se poate vedea, mânia si ura, ma tutuieste, baga si rasimul, asta da bine totdeauna, baga si invidia, si ignoranta, ma rog, sigur judeca prin dânsul -, dar vazându-i pumnul în masa, sârgul cu care vrea sa convinga ne-americanii ca dânsul are dreptate, voi mai aduce câteva detalii, desi eu nu vreau sa conving pe nimeni, pur si simplu, dreptul la replica. Apropo de olimpiade, as vrea sa-i amintesc domnului Ionescu, ca locul intâi in lume, la olimpiada de informatica din SUA, din acest an, a revenit unui tânar din Iasi care a primit si o bursa de studii la o universitate din SUA. Locul II a revenit tot unui student român, care însa a ramas sa studieze in România.

Am lucrat câtiva ani intr-o scoala publica din Los Angeles. Inutil sa spun ca acei ani m-au adus în pragul caderii psihice. Eu nu am vazut imagini asa idilice precum cele prezentate de dl. Ionescu. Elevii mei erau invariabil copii care la 12 ani (re)învatau sa scrie, nu puteau aduna 4+ 4, nu stiau cine a inventat tiparul, etc.,  raspundeau urât profesorilor si daca acestia cutezau sa le puna note mici sau sa îi admonesteze, micii monstri veneau cu parintii care discutau imediat cu directorul scolii si amenintau cu procese sau plângeri depuse la Comisia de Educatie. De vina era întotdeauna profesorul.

La sedintele cu parintii, participau si copiii si îsi exprimau parerile despre „procesul de învatamânt”, criticau profesorii, ba mai aveau si dreptul sa îi aleaga! Imagini din acelea cu elevi care picteaza si apoi prezinta mândri lucrarea parintilor, informându-i ce mare artist i-a influentat, nu sunt culese decât dintr-o singura categorie de scoli americane: cele private. Oricum, pentru cei ce traiesc aici si cunosc nivelul de cultura al elevului mediu, cele povestite de Andy Ionescu sunt de science fiction îmbinate cu elemente de grotesc ( semnatura lui Bush ), stiti dumneavoastra, multumim din inima partidului si conducatorului iubit, le-au ramas unora lipite pe acel organ numit creier.

Am avut elevi care nici în clasa a 8-a nu auzisera de greci si romani, ce sa mai vorbim de istoria Evului Mediu, de fiecare data când îi intrebam „Cum, mai copii, voi nu ati facut istoria antica?” micutii raspundeau invariabil  „Am facut niste piramide”.”Bine si anul trecut ce ati facut la istorie?” „Pai, istoria Africii”.Râdem de una singura numai la gândul ca un elev poate fi ocupat cu luptele triburilor africane, negasind timpul necesar sa citeasca despre Imperiul Roman, Caderea Constantinopolului sau al II-lea Razboi Mondial. Un fel de „lasa-ma, dom’le cu alfabetul, nu vezi ca îmi dau teza de doctorat?”

O alta piedica în calea dezvoltarii firesti a copiilor este, dupa parerea mea, aceasta preocupare bolnava pentru „safety”= siguranta copiilor. Sunt de acord ca scoala sa ofere protectie si conditii sigure de joaca pentru copii, însa a merge pâna acolo în a interzice copiilor sa îsi traiasca copilaria, cu micile ei traume ( cazut de pe bicicleta, lovit cu mingea în cap, etc ) parca e cam mult, nu? Si asa,  copilasii nu se mai pot sui pe tricicleta fara cinci straturi de cotiere, genunchiere si desigur, casca lui Darth Vader pe cap. Poate de aceea si au saracii probleme cu echilibrul, îi trage casca într-o parte. Imi vad cu ochii mintii, stranepotii încotoshmanatzi cu haine groase, manusi de azbest, si casti de motociclist, disputând la masuta de sah a viitorului, un modest campionat scolar.

Siguranta fara copilarie

Exista o deosebire socanta între generatiile care au putut sa se joace în voie si sa îsi traiasca copilaria ( cei ce au astazi 30 – 40 – 50 ani ) si cei tineri, care se tem de fluturi, tipa când ploua ( rain disorder ) si pentru care firmele de panificatie produc celebra „pâine fara coaja”…

Oricine stie cât de „prezenti” si îndemanatici pot fi cei din prima categorie si cât de împiedicati sunt aceia ce constituie, o! Doamne, „viitorul”… Sa fim seriosi, „micutii” nostri, sunt pe ultimele locuri la olimpiade, concursuri si alte manifestari internationale, si astea sunt date ce nu pot fi contestate, cum nu poate fi contestat ultimul test national la care au fost supusi elevii tuturor scolilor si rezultatele le stie toata lumea.

Copiii mei sunt înscrisi la o scoala privata, catolica, unde taxele se ridica la 10.000 $/an si vorbim de clasa a 9-a de liceu!, copiii au dat admitere si acum fac carte, latina si matematica, limbi straine, pentru orice abatere sunt pedepsiti etc., disciplina este de fier, pentru asta platesc parintii asa sume astronomice. In general elevii acestor scoli nu au timp de prostii, poarta uniforma, nu acei pantaloni lasati în vine odiosi si acele bluzite odioase cu paiete si Omul paianjen ( Spider man ).

Colegii lor, care s-au dus la public schools, atârna toata ziua pe strazi, si mai ales în mall-uri, culegându-si pantalonii de pe jos, au inele si în nas si la degetele de la picioare, sa nu uit inelul din buric sau clitoris, nu au teme, la scoala nu fac nimic, dau telefon dupa copiii mei, si se mira ca ei sunt ocupati mereu, nu au timp de baschet si mall, dau teste peste teste si au mereu ceva de citit…

mall rats ( sobolani de mall )

Si copiii mei au diplome peste diplome, si sunt mereu primii, probabil vor merge la studii la Harvard sau în Europa, însa sa recunoastem ca pentru asta platim taxe mari, numai si numai pentru ca baietii sa ajunga la un nivel pe care îl ofera mai orice scoala din Europa ( si Romania!!! ) fara ca parintii sa plateasca atât. Nu cred ca ma poate contrazice cineva aici.

Fara suparare, s-ar cuveni ca aceia care sunt mândri de educatia americana, sa precizeze la ce scoala merg copilasii lor. Nu de alta, dar nu putem confunda situatia unor scoli private renumite cu cea a unui întreg sistem de învatamânt public cu sali de clasa murdare, pereti pictati cu tot felul de lozinci si desene, tineri impertinenti si prost-crescuti.

Ma surprinde ca domnul Ionescu, ce a scris cu atâta mândrie despre sistemul scolar din Los Angeles, nu stie ca scolile din zona aceea au o reputatie îndoielnica ( nu ma refer la cele private, repet ). Oare sa nu stie domnul Ionescu ca scenele cu elevi infractori, narcomani si cu pistolul în mâna, cu elevele prostituate, si cu atmosfera „scolara” de rigoare sunt inspirate tocmai din peisajul colorat al Los Angeles-ului???

Liceul din cartier

Daca domnul Ionescu s-ar fi referit la scolile din Boston, daca ar fi laudat Harvard-ul, Eton-ul sau MIT-ul, nu as fi îndraznit sa scriu aceste rânduri. Sa ne întelegem: nimeni nu contesta valoarea unor scoli americane, rezultatele de exceptie, recunoscute în întreaga lume. Insa absolventii acestor scoli sunt o minoritate, nu o majoritate, cum lasa unii admiratori ai sistemului american sa se înteleaga. SUA au mari calitati însa învatamantul public nu este un punct forte, lucru pe care multi americani get-beget îl recunosc si se fac eforturi pentru îndreptarea acestei situatii.

In onestitatea si modestia lor, americanii stiu ca au o problema. Ce este trist si în acealasi timp enervant, este faptul cum unii români, ajunsi în SUA, confunda sentimentele lor pentru aceasta tara adoptiva – minunata – cu adeziunea fierbinte în jurul partidului care le da posibilitati de trai bun…ori America înseamna cu totul si cu totul altceva.

Uitasem ceva important, zic eu, si se refera la toti acesti fanatici Ionesti si Solomoni care nu pot suporta nici o critica la adresa tarii în care traiesc ( e vorba de SUA  sau Canada ): nu ar trebui sa uitam ca orice om, cetatean si platitor de taxe în tara unde traieste are dreptul sa se preocupe de felul cum sunt cheltuiti acesti bani publici. Ori, sistemul de scoli publice este tinut din banii platitorului de taxe, fie el taietor de lemne sau CEO si, deci, oricare dintre ei este îndreptatit sa-si spuna macar parerea cu privire la educatia tinerilor, educatie la care si ei contribuie, indirect.

Asta este diferenta între societatea democratica si cea socialista multilateral dezvoltata. Se pare ca unii nu pot si nu vor sa priceapa, si orice critica este perceputa ca un atac al dusmanilor poporului, partidului, pacii…si respectivul cetatean care indrazneste sa critice ceva este un anti-american si un rasist.”

Anunțuri

25 răspunsuri

  1. o primă obiecţie: dacă nu crezi în Dumnezeu nu înseamnă că eşti un om rău. cunosc ceva oameni care nu cred în Dumnezeu. dar caută să nu încalce poruncile de a nu fura, de a nu minţi, de a nu-ţi dori ce nu e al tău, de a-ţi iubi aproapele, de a-ţi cinsti părinţii, de a nu vorbi de rău pe cei din jurul tău, de a-ţi ajuta aproapele, într-un cuvânt încearcă cât pot de mult să fie oameni buni şi să facă numai bine.

    apoi, exită mulţi români plecaţi în alte ţări care nu îşi învaţă copiii nici măcar limba română, nemaiivorbind de tradiţii, obiceiuri, strămoşi, etc.

    şi voi încheia atrăgând atenţia celor care încă nu îşi dau seama, că acelaşi model prezentat mai sus referitor la şcolile de stat americane se doreşte a se implementa şi la noi (şi în întreaga lume), iar acest lucru a început imediat după lovitura de stat din ’89, când românii au înţeles libertatea într-un mod total greşit.

    • Pentru ca sunt ortodox, cel putin dupa botez, nu am cum sa fiu de acord cu obiectia ta si iti recomand urmatorul articol: http://blog.pustniculdigital.info/articole/54/ .

      „cele mai mari virtuti ale firii cazute pogoara in iad” – pentru ca firea noastra este ‘cazuta’

      Imi plac interventiile tale la articolele lui Eufrosin, asa cum imi plac si articolele lui, dar acum am simtit nevoia sa intervin, insa cu un scop bun. 🙂

      • domnule Manolescu, vă mulţumesc pentru aprecieri.

        toţi suntem botezaţi într-o religie sau alta. aceasta nu înseamnă că este alegerea noastră.

        a crede sau nu în Dumnezeu vine din interior, din suflet, la fel ca şi bunătatea omului. înţeleg faptul că scopul dvs. este bun şi nu doresc a crea un conflict, dar cred că este libertatea (ca om făcut după chipul şi asemănarea Domnului) mea de a alege în ce să cred sau nu.
        ======================================================

        Puterea lui Dumnezeu salasuieste in Biserica; cel ce cauta adevarul cu gand curat o simte indata si se incredinteaza de adevar.

        Aceasta dovada dobandita prin incercari pune
        capat tuturor intrebarilor si odihneste cu desavarsire mintea omului;
        iar pentru cel care nu vrea sa creada si, pierzandu-si credinta, incepe
        sa caute in Biserica nu in temeiuri pentru a crede, ci indreptatiri
        pentru necredinta sa, nici o dovada nu i se pare indestulatoare. El
        socoteste necredinta sa ca fiind intemeiata, chiar daca temeiurile ei
        sunt subrede si nimicnice; dar daca asta vrea inima lui, trece orice
        neajuns cu vederea.
        de Sfantul Teofan Zavoratul, pag.186-187

        • ok. frumos mesaj. dar…

          din punctul meu de vedere, Dumnezeu îşi are locul în sufletul şi inima oamenilor, iar chestia cu biserica şi casa Domnului e doar propagandă popească.

          cât despre trecerea cu vederea a neajunsurilor… mă îndoiesc că cei despre care vorbesc eu trec orice neajuns cu vederea. mă îndoiesc că trec vreun neajuns cu vederea. (în regulă, acum vei spune că neajunsurile lor nu sunt drepte şi născute din bunătate sau din frică de Dumnezeu. părerea mea e că nimeni nu poate emite asemenea afirmaţii, pentru că, aşa cum ştiţi, Dumnezeu e Dumnezeu, doar el ştie totul, oamenii doar îşi dau cu păreera.) însă sunt mult mai sigur că aceştia nu simt acea chemare pe care o simt cei mulţi. poate tocmai de asta, aceştia sunt foarte diferiţi de cei mulţi, care sunt, în marea lor majoritate, creduli, coruptibili, mincinoşi, laşi, disperaţi după bani, etc.

  2. Mare adevar ! Hai sa va povestesc ceva: acum 3 ani am obtinuta o bursa de master in Franta, pe durata unui semestru. Eram in culmea fericirii cand am plecat..imi facusem sperante mari ca voi continua acolo si doctoratul. Toate bune si frumoase, insa dupa primele saptamani, ceva a inceput sa se intample cu mine…ceva ce eu nu intelegeam. Ma simteam rau, imi era dor de casa de familie, chiar daca eram inconjurata acolo de romani…chiar imi facusem multi prieteni…ceva totusi era…si stiti ce? Era un dor imeeens duminica dimineata, cand eu ramaneam in camera, tanjind dupa pacea unei Liturghii de ACASA…am incercat sa merg la bisericile lor, petreceam ore in sir, uitandu-ma la acele statui si icoane (orasul era majoritar catolic), dar nimic …si atunci, D-zeu mi-a amintit cum de atatea ori, din lene sau nepasare, cand eram acasa, cheltuiam timpul fara folos, zicandu-mi ca imi voi face timp si pt El. Si mi-am dat seama ce BOGATIE avem noi aici, si nu stim sa ne folosim de ea…In fine, am terminat lucrarea si mi-am depus dosarul pentru doctorat, cu multa rugaciune la Maica Domnului ca sa-mi arate ce mi-era de folos…intre timp m-am intors acasa, dar D-zeu a avut alt plan….acum am un copil sanatos si un serviciu bun…prin duhovnic, D-zeu mi-a dat de inteles ca nu aceea era calea mantuirii mele…si chiar daca e greu, am invatat ca numai prin necazuri si greutati dobandim Imparatia Lui…multi m-au condamnat si inca o mai fac..cum ca „acela a fost trenul vietii tale”, dar eu ii intreb si-acum „Trenul catre ce ??? ”

    Bine spus, „trenul catre ce”, he, he... 😉 Eufrosin

  3. foarte ciudat, am bifat căsuţa pentru semnalare de viitoare comentarii, dar văd că nimic. şi nici anunţul care te anunţa că ceea ce ai scris aşteaptă să fie moderat nu mai apare… şi-ro fi schimbat ăştia ceva la sistem? ai schimbat tu ceva, Eufrosine?

  4. Eufrosin, ce faceau aia la Columbia Shit University? Cred ca am nimerit pe alt blog al libertatilor gresit explicate! Fiica mea se teme in Romania de caini vagabonzi (cam vreo 200 pe strada pe care stau), de betivi si tigani. Imi spune ca in cartierul linistit din Birmingham acolo unde locuieste, nu exista asa ceva. Despre Romania s-a scos candva un banc urat: „-Frumoasa tara e Romania, pacat ca e locuita!”. Parerea mea minuscula e aceea ca sistemul american si nu doar au ca principal scop producerea de creiere cat mai nearmonioase, preferabil netede. Ele aceste multe creiere lesne programabile in viitorul imediat si nu doar vor constitui aplaudacii lesne de manevrat prin lozinci (Yes we can?), prin impulsuri de tipul „Reinventeaza-te”, sau, „Placerea e in mainile tale”. Cu toate astea, cineva va trebui sa mai stie sa faca si o operatie pe cord deschis, sau sa conduca tractorul pe camp fara sa cada in vreo groapa cum sunt cele de la marginea Ploiestiului de pe You Tube. Pentru acei putini sclavi scoliti ai sistemului e nevoie de o disciplina a sistemului educational. Nu se poate invata nici macar potcovirea calului daca esti un elev drogat si beat chiar tot timpul. Pentru marea masa exista acel nivel josnic de antieducatie. Cei care sunt instruiti nu vor avea o soarta infinit mai fericita, fiind si ei pana la urma tot sclavi ai capitalismului atroce indreptat catre genocid la o scara tot mai inspaimantator de mare. Doamne ajuta!

    E drept ca nu sunt caini si betivi in Birmingham,MI, dar nici colinde nu e voie sa pui la difuzoarele din tot orasul, de Craciun! (I-au amenintat evreii cu datul in judecata si au pus muzica generica dupa aia. Prefer cu cainii. – Eufrosin

  5. Vai noua, romanilor. Tot stau si ma intreb si ma gandesc cu groaza cand va trebui sa ii dau pe cei mici la scoala! In 20 de ani cred ca am avut 20 de norme diferite de a functiona invatamantul. Cred ca aici e atacat in primul rand cadrul didactic, e mai mult decat nestiinta sau dorinta de aliniere, e REA VOINTA. Numai Dumnezeu ne mai poate scoate catre un conducator altfel, sa ne rugam pentru asta si repede catre Ortodoxie! Multi, printre care si pe mine, ma doare sufletul de cele ce se intampla in Moldova, dar in acelasi timp nu am putut sa nu remarc in discutiile cu moldovenii mei departarea de biserica si caldicirea pana spre ateism a multora dand in principal vina pe popa necautand deloc vina in ei. Ce vreau sa spun e ca avem o problema ca natiune si Dumenzeu vrea sa ne spele pacatele si ne cheama catre El. Vreau sa spun ca printr-o minune de la Dumenzeu se pot face multe dar pentru a merita asta trebuie sa-L cautam si sa-L gasim prin Ortodoxie, alta cale nu este si sa ne plangem pacatele strigatoare la cer la nivel de natiune (25.000.000 de avorturi!!!). Cu cat vor realiza mai multi ce inseamna asta pentru o tara Ortodoxa putem nadajdui in mila Lui Dumnezeu. Pana atunci optimistul din mine a murit…

  6. Eufrosine, curiozitate personala, cat ai stat in USA, ce ai muncit si de ce ai plecat (am inteles ca nu de bunavoie, dar posibil sa fie informatia falsa) ?

    Am plecat ca sa -mi salvez copiii de soarta pe care mai toti ceilalti emigranti nu au putut sa o previna. Suntem cu totii cetateni US, deci nu m-a alungat nimeni de acolo, e falsa informatia, he, he..Proiectam chestii.

    • eufrosin, poate de aceea esti vizitat pe site…de mai multe ip-uri gov

      Sunt absolut convins ca ma aflu in bazele de date ale baietilor, pe lista indezirabililor. – Eufrosin

  7. O asa cinste se cuvine doar celor alesi! Doamne ajuta!

  8. Salut,
    Excelent articolul as mai adauga ceva: in general cei care injura Romania sunt ori fostii comunisti fanatici(ex.Val Duschin din Calgary,inJeneer petrolist,papagal securist) sau patura de jos care au trecut in podu’ trenului de la Judapesta la Paris si apoi in container spre Lumea Noua.O alta categorie ar fi cea a „-nteleKtoalilor” de duzina produsi de Ceasca si care s-au cam ratat pe aici si din cauza frustrarii(rusine??) injura pe toti (fara logica) ptr. esecul lor si „se feresc de alti romani” ca el sta in calea „integrarii” in tara de adoptie!
    ps: de asta voi reveni si eu acasa in toamna aceasta!M-am lamurit si cu astia!Prosti sunt si aici si la noi acasa dar cei de acasa SUNT RECUPERABILI ,in schimb astia de aici SUNT MANDRI(G.Orwel spunea ca „..ignorance is knowledge and power..”) si IRECUPERABILI…

    Cunosc perfect genul, imi pare bine ca nu mai am de-a face cu ei, desi nici dincolo nu se prea incrucisau caile noastre. Eufrosin

    • se mai spune şi „ignorance is bliss”, parafrazând, pare-se, zicerea biblică „fericiţi cei săraci cu duhul, pentru că al lor este Raiul“ (sper că mi-am adus-o aminte corect :D)

  9. pot prelua strict fragmentul doamnei x?Cu mentionarea sursei

    Sigur! Eufrosin

  10. uite ce spune America despre Romania

  11. nu sintem buricul pamintului ,de ce ne dam mari?â????
    mai bine sa ne vedem pe noi cum sintem si apoi ne legam de altii!

  12. avem din ce in ce mai putine valori………..

  13. Si eu am pribegit prin Ioropa vre-o zece ani cu scoli, munca etc. si intr-un final am zis ho, mi-am facut boceluta si m-am intors acasa. Nu mai castig la fel de bine dar nici rau, dar mi-am regasit prietenii dragi, locurile copilariei, muntii mei dragi si lucrurile acestea nu au pret. Cand ma urc pe cal si o iau prin paduri si poienite imi dau seama ca am facut ceea ce trebuia, ma patrunde o liniste sufleteasca si o bucurie care nu cred ca poate fi inteleasa decat de cei ce au umblat prin lume si s-au reintors pentru ca au simtit chemarea pamantului strabunilor (stiu ca pare ciudat pentru multi, dar asa am simtit eu personal). Pentru cei ce viseaza ca laptele si mierea curg siroaie la occidentali nu pot decat sa le urez sa-si traiasca visul si sa nu uite sa plateasca ratele la credite ca o sa ne trezim cu ei innapoi acasa si ar fi pacat:)))))

    Felicitari! Eufrosin

    • …bravo!
      abia astepta sa revin ACASA si sa ma bucur de lucurrile simple pe care nu le-am pretuit cind eram ACASA..

      • Asta cam asa e, de obicei nu stii ce ai pana nu il pierzi. Bafta si curaj, o sa ai un mic soc cand te intorci dar vei avea si multe avantaje fata de bizonii mioritici. Cu chef de munca si incredere cred ca vei reusi sa-ti faci un rost fara prea mare greutate.

  14. din cate vad am ce citi aici. o sa ma abonez.

    Multumesc! Eufrosin

  15. Zicea un om batrin: America e unde ti-o faci.

    Si daca oamenii ar vede cu alti ochi filmele americane (majoritare),ar intelege repede ce se intimpla.E o metoda simpla.

  16. Singura mea intrebare este, dc ateismul este in aceeasi categorie cu Homosexualitatea, depravarea, şi decăderea morală. Ateismul este bazat numai pe morale, dc crazi ca eu „necredincios” nu-mi vine nici in ruptul capului sa fac rau?

Răspunde!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: