Un fost senator vorbeşte: pentru cine este depopulată România !

Arătam maideunăzi că aşa-zisul guvern al României, duce o politică de de-românizare bazată pe 3 puncte:

1.  Încurajarea emigrării românilor înafara ţării prin măsurile aberante luate (taxe de autor acum ??),  lipsa de verticalitate în faţa organismelor străine (UE/FMI/NATO), lipsa dorinţei de a redresa ţara cu adevărat şi nu în ultimul rand, prin tolerarea corupţiei.  Decât să îndure batjocură şi foame, oamenii pleacă. Că îşi fac rău pe termen lung atât lor cât şi ţării e altceva, dar rezultatul concret este de-popularea României de români.

2. Încurajarea românilor din diasporă să rămână acolo unde sunt, cu condiţia să continue să trimită banii cu care guvernul marionetă s-a obişnuit, pentru a mai balanţa cât-de-cât, deficitul de cont al ţării. De parcă oamenii s-ar întoarce înapoi ca să cerşească – ce rusine!

3. Demararea în trombă a unui program de aducere în ţară a străinilor, având ca rezultat doar anul acesta, încetăţenirea a peste 53.000 de indivizi din Orientul Mijlociu.

Toate sunt îngrijorătoare căci puse laolaltă, dovedesc o agendă de depopulare a României, una aplicată prin cele mai insidioase mijloace.  Dacă-ar fi vorba numai de absorbirea a 50,000 + de străini ce nu au absolut nimic de-a face cu neamul, credinţa, valorile şi tradiţiile noastre, anual şi încă ar fi rău destul. Se pare însă că prin amploarea activităţii, e vorba de ceva cu mult mai grav de atât:

Ce-ar fi dacă-am afla că membrii unei anumite etnii, primesc câteva sute de mii de euro fiecare, doar pentru a se stabili în România? Mai vin ei ca  contributori in societatea românească, sau ca stăpâni de-a gata ? Aparţin ei în casa noastră ?

 

carpetbagger
E deci românul bun numai pentru a-i alege pe „conducătorii” ăştia, pentru a trimite bani şi pentru a se supune celor ce vor să ne insclăvească IARĂŞI, sau mai avem noi un cuvânt de spus în ţara noastră? A cui e România pân’ la urmă domnilor guvernanţi, ei ?

E timpul deci să aflăm care sunt planurile de colonizare a României, de când există ele şi mai ales cine sunt şi care va fi numărul coloniştilor-viitori-stăpâni (sau poate prezenţi după cum se laudă?)- ai noştri; Nu îi putem blama că jinduiesc să pună mâna pe România, căci o ţară atât de minunată, de-abia ne merită pe noi se vede, dar dacă vrem să mai avem ce lăsa copiilor noştri, înafara unor acte de îndatorare către bănci, e obligatoriu să deschidem ochii, apoi să acţionăm:

Citește în continuare

Abordări practice în problema actelor cipate: cum să scăpam de cipul RFID.

Pentru orişice problemă care se iveşte în viaţă, există trei abordări:

1. Să te laşi copleşit de ea.

2. Să lupţi făţiş cu cei care ţi-au cauzat-o.

3. Să ocoleşti problema dintru început, în mod inteligent.

Clujenilor care parchează precum sunt obişnuiţi de zeci de ani încoace (nu chiar blatant pe trotuare, dar nici învârtindu-se o oră cu maşina pentru un loc de parcare), primăria le blochează roţile, sau le ridică maşinile.  Practic nu ai unde parca legal in Cluj! Fireşte, un automobil cu roata deja blocată, nu va  mai fi ridicat. Alegerile şoferilor sunt astfel:

1. Să plătească amenzile asupritoare suportând batjocura.

2. Să lupte cu sistemul, îndurând ore pierdute prin tribunale, fără un rezultat favorabil de cele mai multe ori.

3. Să îşi blocheze singuri roata cu un dispozitiv procurat din Piaţa, evitând astfel amenda, ridicarea maşinii şi tribunalele.

Ce poate fi mai ingenios decât asta? Ei, cam la fel stă treaba şi cu actele cipate:

– Cei mai mulţi, neîndoielnic le vor accepta şi odată cu ele batjocura şi îngrădirea drepturilor lor. Ei vor fi norma în societate, nu vă îndoiţi de asta.

– Alţii, mai căpoşi, se bat cu un sistem care nici măcar nu are de gând să îi asculte, în ciuda falselor „dezbateri publice pe temă”, căci zarurile sunt deja aruncate. Ei suferă enorm încă de pe acum, existând deja cazuri de familii dezbinate din cauza proastei înţelegeri a chemărilor la o falsă mucenicie-înainte-de-vreme, precum lansate de o minoritate de cruciaţi virtuali dar extrem de vocali, pe internet.

Cum le va fi traiul mai apoi fără un buletin, e uşor de dedus: practic, îşi vor sacrifica inutil copiii şi familia, urmând ca plata pentru efortul lor necopt să fie nu mucenicia, ci traiul în mizerie şi ostracizarea socială, foarte posibil cu destrămarea familiei, lucru extrem de nedorit pentru copii.  Atitudinea asta extremă au avut-o nişte sectanţi „ortodocşi” din Rusia, care s-au încuiat într-o peşteră, în aşteptarea apocalipsei care nu mai venea…  Au fost nevoiţi să iasă într-un final, spre râsul tuturor.  Au servit ei Lui Hristos, sau din contra, au jucat în mâinile duşmanilor bisericii ?

Sunt ei mucenici, sau doar nişte caraghioşi care şi-au periclitat serios mântuirea datorită obsesiei lor cu „ruperea de sistem”?

– Într-un final, a treia categorie este a celor care pricep natura problemei dându-i Cezarului partea, pentru ca mai apoi s-o facă pe a lor.  Cum se poate asta ? Simplu:

Cipul va fi distrus iremediabil prin plasarea buletinului pentru 2-3 sec. în cuptorul cu microunde. Plasticul precum şi codul de bare vor rămâne practic ne-afectate, iar Dvs. nu veţi mai fi urmăriţi electronic, cel puţin nu pe scară largă.

Dacă preferaţi metoda mecanică, plasaţi o daltă boantă pe cip, aplicaţi o lovitură scurtă cu ciocanul şi gata: acel cip nu va mai răspunde la apel în veci!

Nişte prieteni din Franţa au fost pe la noi zilele astea: ei mi-au relatat că francezii au făcut un adevărat sport naţional din neutralizarea cipului din cartea de identitate. Au mai spus că precum era de aşteptat, nu există nici un fel de consecinţe pentru asta şi că oamenii continuă să le folosească fără probleme. Nu am auzit ca la noi să existe consecinţe legale pentru acţiuni similare.

Cu siguranţă cei care le-au introdus s-au gândit şi la posibilitatea asta, considerând-o ca şi „pierderi acceptabile”. Vă este totuşi teamă să distrugeţi cipul? E de înţeles: doar confecţionaţi o învelitoare din folie de aluminiu, care să îmbrace complet actul  – efectul va fi acelas: aţi construit o simplă cuşcă Faraday, care nu va permite ca cipul să fie interogat. Dacă nu aude, nici nu va răspunde.

Închei cu cuvintele Dacianei care a sumarizat atât de matur duhovniceşte problema:

„Şi eu sînt de părere că un NU masiv al populaţiei ar putea măcar întîrzia introducerea CI cu RFID. Dar nu se ştie pentru cît timp.
Aşa cum am mai postat şi în altă parte, dilema a€œle luăm sau nu?” este falsă. În stadiul la care s-a ajuns, întrebarea este: ne pocăim sau nu? Fără să avem Harul şi rugăciunea neîncetată, nu vom putea rezista, măcar de am refuza o mie de cipuri. Aşa au supravieţuit marii duhovnici citaţi mereu pe diferite situri. Cine se duce la mucenicie acum, nepregătit, riscă să ajungă de batjocoră dracilor, atît cei văzuţi (sistemul şi apărătorii lui), cît şi cei nevăzuţi. Cărţile Sfinţilor Părinţi abundă în istorii despre asceţi care şi-au pierdut mîntuirea după o viaţă de aspre nevoinţe.

Şi cine poate spune că ne-am apropia măcar de măsura acelora care, până să cadă în înşelare, trăiau îngereşte? De ce se vorbeşte cu atîta uşurătate de mucenicie şi pustnicie? Azi, ispita cea mare este văzută în CI. Se  striga sus si tare: le refuzăm ! Da , de acord.  Insa ispitele din interior, patimile care ne macină zilnic, nu, pe acelea incă le ţinem,  mai ales eu.”

Pentru a intelege si bazele teologice subtile ale problemei, vedeti neaparat si

Scurt ghid de rezistenţă spirituală în faţa Noii Ordini Mondiale

Scurt ghid de rezistenţă spirituală în faţa Noii Ordini Mondiale

În goana după informaţii cât mai detaliate despre noua ordine mondială, s-a ajuns la o adevărată manie a dezvăluirilor, una bine ticluită de către vrăjmaşi pentru a ne distrage de la cel mai important lucru pe care-l putem face spre a ne păstra sufletele, minţile şi trupurile întregi, în faţa înşelării fără precedent ce va urma.  Opoziţia faţă de actele cipate, a ajuns astfel o obsesie datorită căreia pierdem din vedere lucrurile care într-adevăr ne vor da tăria necesară în faţă asaltului dezlănţuit al bestiei.

Poate mă veţi acuza de melodramatism pentru ce-am scris mai sus, dar unii oameni chiar în România, chiar acum, trăiesc pe pielea lor acest asalt demonico-tehnologic, complet cu halucinaţiile audio-vizuale (vrăjile), pe care vrăjmaşul omenirii le-a inspirat nenorociţilor operatori ai acestor tehnologii.  Cum poate cineva să stea în picioare supus fiind acestor blestemăţii, învăţând totul despre sisteme cu microunde, sateliţi,  tehnologia nano&RFID de urmărire şi control şi opunându-se isteric şi ineficient acestora, sau numai şi numai prin post şi rugăciune?

Când întreg sistemul infernal e deja folosit de zeci de ani asupra celor mai problematici ( incomozi pentru NOM ) cetăţeni NE-CIPATI (!), sau pur şi simplu pentru experimente şi antrenament, mai are logică şi rost să ne legăm de-un buletin cipat – nu cumva suntem antrenaţi pe o pistă falsă al cărei rezultat final va fi căderea celor ce aleargă ca şoarecii pe ea?

Mai mult ca niciodată, ne trebuie un fin discernământ duhovnicesc pentru a detecta falşii profeţi şi deci pentru a respinge „învăţăturile” lor.  Unui excelent eseu scris de Pr. Tudor Ciocan vis-a-vis de „lupta anti-sistem”, îi vine în completare un comentariu scris de cineva care semnează Emanuel.  Mă rodea demult acest subiect văzând smintelile produse de cruciaţii virtuali anti-cip, dar citind articolul şi comentariul aferent, cred că nu mai are rost să duplic efortul, ci mai bine să le redau integral aici.  Să ne fie de folos!

Citește în continuare

Mass media „română”: Topul mincinoşilor plătiţi

În „Ce trebuie să cunoaştem despre democraţie„, s-a arătat că nu e cazul să ne iluzionăm că voinţa poporului, sau măcar cea a majorităţii sale este cea care conduce ţara, ci caracatiţa letală şi malefică a plutocraţilor din  mass-media şi „big-business”. Acest lucru este exemplificat în mod concret de ştirea că Roşia Montană Gold Corporation, a plătit în ultimii 3 ani peste 12 milioane de euro principalelor trusturi de presă din România, pentru a-şi cumpăra favoruri cu publicul cititor.

Nu-i nimeni atât de naiv încât să creadă că scribii „formatori de opinie” din televiziune, radio sau presa tipărită, nu s-ar închina până la pământ în faţa celor care le plătesc salariile. Iată deci cum o decizie care ar trebui să aparţină strict poporului, este influenţată de către afaceriştii fără scupule de la RMGC, prin hahalerele în care ne încredem pentru informare. Se raportează în blogosferă, că până şi trei dintre cei mai renumiţi bloggeri români (prin audienţa şi nu prin calitatea blogurilor lor), au fost astfel cumpăraţi pentru a atrage tineretul de partea defrişatorilor şi a otrăvitorilor munţilor noştri Apuseni.

Sumele acordate au fost precum urmează:

1. Realitatea TV: 2,26 milioane de euro.

2. The Money Channel: 1,298 milioane de euro.

3. PRO TV: 1,94 milioane de euro.

4. TVR, care ar trebui teoretic să fie o televiziune publică: 1,092 milioane de euro.

Şi ziarele au primit sume frumoase pentru o prestaţie corespunzătoare, precum urmează: cei mai mulţi bani i-a primit „Saptamana Financiară”, 25,5 mii de euro, urmată de „Romania Liberă”, cu 24,65 mii de euro, „Evenimentul zilei”, cu 22,31 mii de euro, şi „Ziarul Financiar”, cu 17,65 mii de euro.

Vă invit deci să revedeţi eseul lui Plinio Corrêa de Oliveira, intitulat „Oligarhiile în societatea modernă” pe care l-am tradus, pentru a înţelege mai în profunzime modelul după care funcţionează democraţiile moderne şi pentru a trage concluziile de rigoare.

Dacă e să reparăm ceva, trebuie mai întâi să înţelegem unde e stricat.

documentare Cotidianul

La noi, gunoaiele se reciclează în loc să fie arse

Citind aşa ceva e musai să te întrebi în limba strămoşilor noştri „Quis custodiet ipsos custodes?”, adică: cine îi păzeşte pe păzitorii noştri ? În orice ţară normală, agenţii corupţi ai serviciilor secrete odată detectaţi, în cel mai bun caz îşi pierd slujba, iar în cel mai rău, îngroaşă populaţia penitenciarelor. La noi se pare că odată parte din sistem, eşti posesorul unei garanţii magice pe viaţă că nu vei suferi nimic din neplăcerile mai sus numite, ci chiar mai mult, că vei fi ascuns, protejat şi reciclat într-o altă instituţie a statului român, unde atât noii şefi cât şi cetăţenii, îţi vor pierde urma.

Nu îmi dau seama de ce asemenea dezvăluiri incredibile nu au nici un efect înafara cel mult a înjurării maleficelor personaje, de către contribuabilul care le plăteşte salariile evident insuficiente, deoarece numiţii ofiţeri se implică în contrabandă de tot felul ( ar fi minunat dacă ar fi vorba numai despre ţigări!), precum şi de alte chestii atât de oribile, încât le veţi găsi expuse numai pe bloguri ca şi acesta. Ar trebui să învăţam odată, că fără a ne uni vocile în protest în loc de a pleca docil capetele, nu vom avea niciodată o Românie mai bună. Fiara care o conduce, nu se lasă intimidată decât de ameninţarea unei bâte peste bot. Putem expune mult şi bine corupţia, dacă nu-i nimeni să ridice mâna sau barem vocea! Ne mai mirăm apoi că ţara întreagă-i de vânzare pentru 1 dolar, în vreme ce lacheii ăştia îi îngrăşa pe stăpânii lor, în schimbul căpătuirii progeniturilor…. Haideţi să aflăm ce mânării comit agenţii SIPI de la Cluj:
Citește în continuare

Traficanţii de droguri vs. Farul democraţiei: 1-1

Parcurgând noutăţile zilei, m-a frapat următoarea secvenţă de două ştiri, ambele violente, provenite de pe două continente diferite:, dar având acelaş rezultat macabru:

1.  19 cadavre decoperite intr-o groapa comuna in Mexic. Autoritatile mexicane, urmarind indicatiile unui membru arestat al unei bande de droguri, au gasit cel putin 19 cadavre,  majoritatea mutilate, intr-o mina din zona centrala a Mexicului, conform presei locale si autoritatilor.

2.  O drona americana a ucis 20 de oameni in Pakistan. Rachetele trase de o drona americana au ucis 13 militanti si 7 civili in Waziristanul de Nord, afirma serviciilor pakistaneze de informatii. Conform acestora, rachetele au tintit o ascunzatoare a militantilor, majoritatea lor fiind talibani afgani. Printre victime se numara patru femei si trei copii.

Iată cum traficanţii de droguri aproape au ajuns la paritate cu forţele democraţiei, când este vorba de numărul morţilor. Fireşte în cazul lor, a necesitat mai multă muncă: identificarea victimelor, momirea lor, uciderea lor de aproape, mutilarea manuală şi aruncarea rămăşiţelor – treabă oribilă şi murdară, dar care cel puţin a necesitat contactul fizic cu victimele, privitul în ochii lor, auzirea ţipetelor lor de groază, mânjeala cu sânge cald… numai unui ticălos înrăit si sadic i-ar place asta, nu ?

Cu eficienţă anglo-saxonă pe de altă parte, farul democraţiei doar zboară drone teleghidate de la sol prin satelit, dintr-o facilitate militară dotată cu aer condiţionat, de undeva din Nevada. Operatorul muşcă dintr-o pizza caldă, soarbe o duşcă de Cola rece, estimează şi mai rece situaţia, apoi apasă pe buton. Restul se face de la sine. Igienic şi curat, fără nevoia de a privi îndeaproape şi de a auzi gemetele muribunzilor şi nici de a mirosi carnea lor arsă. „Cool isnt’t it?”  Ce vine mai uşor unuia care şi-a petrecut copilăria cu consola Playstation în poală ?   Cărui soldat bine antrenat, curat şi disciplinat, luptând pentru democraţie, nu i-ar place asta?

In vreme ce intaia stire ne oripileaza, ce-a de a doua pare aproape ca un lucru obisnuit si necesar. Cum se compara crimele bestiale ale unor traficanti de droguri, cu disparitia celor care-si aparau pamantul ancestral in fata invadatorilor, numiti convenabil „insurgenti„, daca nu „teroristi” de-a dreptul si-a mamelor, copiilor si a sotiilor lor, cunoscuti in mod sanitizat ca „victime colaterale” ?

Precum fostul secretar al apararii al SUA ( ce ironie, al „apararii” ), William Cohen baiguia incercand sa justifice uciderea catorva zeci de civili, citez din memorie ” pilotul a actionat in felul in care orice militar bine antrenat al unei forte democratice ar fi actionat” – splendid nu ? Crima e crima numai comisa de particulari in propriile lor interese. Cele facute in folosul statului si nici macar al sau, ci in numele iluzoriei „democratii”, primeste imediat o cu totul alta conotatie.

Copii normali într-o lume anormală – se mai poate face ceva?

Cititorul atent al acestui blog a observat demult că există o preocupare intensă cu educaţia şi creşterea copiilor, astfel încât ei să devină oameni întregi sufleteşte, mintal şi trupeşte.  Am văzut până acum ce spun experţi de diferite specialităţi despre asta, acum aflăm cum era în vremurile mai normale ale României,  respectiv în perioada interbelică.  După cum se va vedea, principiile de bază sunt aceleaşi.  Cu mulţumiri „Babei Dochia” pentru comentariul splendid ce nu merita să rămână ascuns. Concluziile ei sunt cât se poate de încurajatoare pentru noi:

D-le Eufrosin am fost impresionata de fotografiile pe care le-am vazut. Ei au trait o alta viata cu alte reguli si conditii. Nu ma mai satur sa o provoc pe mama sa-mi povesteasca despre viata lor cand erau copii! Este incredibil.

Bunicii mei au venit in Bucuresti dintr-un satuc din Teleorman. Inainte de razboi era acolo mare mosier, Capra poate ati auzit.de el. Avea mare avere si a facut pe toate dealurile pe care le detinea culturi de vita de vie ,livezi, iazuri cu pastravarii si grajduri cu vite si cai. Avea angajati profesionisti in fiecare sector. Erau si culturi de cereale iar moara era intretinuta de inginer german care avea casa lui in sat cu familie cu tot. Era dispensar si copilele lui aveau guvernanta germana care le scula la 6 dim. si faceau gimnastica. Scoala o faceau in particular si apoi au mers la studii in Germania.

Bunicul era proprietar de pamant si avea animale, casarie, razboi de tesut si atelier de daracit lana. Se scula de la 4 si fetele abia il vedeau de cat alerga toata ziua. Bunica ramanea acasa cu femeile care munceau la atelier si avea grija sa aiba tot ce le trebuia inclusiv mancare la pranz. Bunica ere cafegioaica inraita si cumpara de la armeni cafea cruda ca nu-i placea decat proaspat rasnita si prajita. Aveau 3 fete pe care le punea la munca,stiau tot rostul oamenilor. Pleca mama calare sa duca mancare oamenilor la camp desi avea 9 ani. Le imbraca numai cu rochite de pe Lipscani si le certa daca le prindea ca seara nu se spalau bine sau ziua se stergeau pe sort in loc sa se spele pe maiini.

Bunicul a muncit ca asa gandea el viata si cand au venit derbedeii satului sa-i ia utilajele si tot ce avea ca oricum pamantul il luasera a lasat totul si a plecat la Bucuresti. A luat-o de la capat, a facut alta casa si s-a adaptat vietii in capitala. Bunica nu a rezistat si la 45 de ani a murit. El a trait 91 de ani. A facut comotie cerebrala dupa ce Ceausescu a spus ca ar trebui folositi batranii in tabere speciale sa faca si ei ceva nu sa stea si sa astepte pensia. In fiecare zi facea gimnastica dimineata,dupa fiecare masa facea o plimbare de 1/2 h si cand era sezon bea in loc de apa must de macese. Era puternic si frumos, se radea in cap in fiecare vara si avea o frumusete de par alb ca zapada cu ochi albastri si fata curata si mirosea mereu frumos. Imi este dor de el si de tot sirul de batrani care au plecat.

Fiecare are povestea sa minunata si ne-au invatat ca poti sa faci orice daca muncesti ca nimic fara munca nu rezista si nu este drept sa ceri ceva daca nu meriti. Cum puteam creste noi altfel si cum puteam noi educa altfel pe copii i nostri. Vedeti aici este misterul. Nu in metode sofisticate, in scoli celebre ci in exemplul personal. Copilul nu face decat ce vede la parintii lui. Poti sa-i spui tu fraze frumoase daca el te vede facand altceva nu mai are nici o relevanta restul. Bunica din partea tatalui nu stia carte, bunicul era negustor si munceau sa intretina pe cei 6 copii. Duminica mergeau la biserica, veneau si mancau toti si bunicul le citea cate ceva. Matusa mea imi povestea ca intr-o iarna le-a citit Qvo vadis si ca abia asteptau seara ca sa afle ce se mai intampla in carte.

Cand eram copii in fiecare vacanta stateam si la ei si nu am auzit niciodata o vorba rastita, sa comenteze copiii ceva cand erau trimisi sa faca ceva, nu exista. Doar 2 au ramas in sat restul la facultate la ff pt. ca erau copii de chiaburi si nu aveau dreptul sa mearga la scoala dar au mers. Cum a putut o femeie fara stiinta de carte si un tata ocupat sa educe in acest mod cei 6 copii? Ii iubeau si-i respectau enorm . Cum ? Prin exemplul personal. N,u stiau sa faca altfel decat ce vazusera acasa unde se facea mereu ceva, nu se ardea gazul de pomana.

Iar despre bunica sa va spun ceva nostim. Noi eram mari la scoala si sora mai mica a plecat in Germania definitiv. Era slabiciunea bunicii, bunicul murise si se gandeau cum sa-i spuna ca nu avea s-o mai vada. O tot pacaleau ca este in delegatie, ca este in concediu ca nu are timp sa vina…Intr-un tarziu se stang ei la tara si se hotarasc sa-i spuna. Dupa ce cu chiu cu vai, cu menajamente de tot felul i-au spus, bunica le spune ca stia dar i-a lasat sa se chinuie pt. ca au putut s-o minta.

Hiroshima vs. Detroit: unde a dus mândria pământul celor liberi şi ce avem noi de învăţat din asta

A fost odata un neam de oameni mandri, care-au crezut ca prin forta si propaganda pot obtine tot ce vor ei. Pentru o vreme, chiar le-a mers, dar blestemele celor pe care i-au nenorocit, nu au intarziat sa le intoarca relele la modul cel mai acut. Cei care-au fost transformati in ruine au rennascut in chip miraculos, pe cand distrugatorii lor au ajuns in mizerie absoluta, fara ca nimeni sa ii bombardeze.

Hiroshima versus Detroit, aici – veti fi uluiti.

Cei care au crezut ca doar Detroit, Michigan a avut de suferit aceasta soarta, vor avea o surpriza mare: rezidente familiale, biserici, magazine, fabrici si uzine foste producatoare de prosperitate, au devenit toate o ruina care reflecta decaderea neamului care in locul modestiei a ales aroganta belicoasa sugerata de catre dusmanii lor si nu de nemti, italieni sau japonezi e vorba…

Priviti ce-au devenit cei care-au folosit sclavia, forta de nesupus si mandria, in locul muncii pasnice, credintei si a echilibrului care i-au caracterizat odata. Fostele zone in care se plimbau in siguranta, au devenit adevarate iaduri ale crimei in care nici un om stiutor nu se incumeta sa calce. Am fost pe-acolo uneori, dar numai atunci cand nu se putea altfel si fara sa ma opresc pe rosu – acesoriile erau deasemenea de nelipsit in situatiile in care chiar nu aveai de-ales…

Asta-i la ce ne duc „fratii nostri mai mari” acum, prin aliantele contra naturii din care facem parte fara voia noastra. Nici cei care se fac partasi agresiunii si samavolniciei, nu vor scapa neatinsi, oricat de mici si de nevinovati s-ar crede – de fapt, rezultatele au inceput deja sa se arate. Sa luam aminte: ( urmati linkurile de la sfarsitul fiecarei pagini ).

P.S. Vreti sa aflati aspecte despre educatia copiilor romani ajunsi in America ?

Cum se fură în România: A, B, C.

Inainte de ’89, toti romanii furau echitabil unii de la altii. Statul ii fura echitabil pe tovarasi, iar tovarasii furau statul.
1990-1996 – se fura pe scheme si inginerii financiare de tip piramidal. Cei care au furat s-au numit mai tarziu oameni de afaceri.
1996-2000 – se fura din privatizari. Comisioane de zeci de milioane de euro, industrii intregi vandute pe 1 leu. In perioada asta se nasc industriasii gen Patriciu.
2000-2004 – se fura din marile privatizari, retrocedari si derogari de la plata taxelor si impozitelor. Cei care au furat s-au numit mai tarziu  moguli.
2004-2008 – se fura din investitii si contracte cu statul. Statul a investit in buzunarele smecherilor. Celor care au furat, azi le spunem “Baieti destepti”.
2008-2010 – privatizari nu se mai pot face, investitii nu, ca a venit criza.  Asa ca s-a furat direct din bugetul statului.
2010 – prezent –  bugetul nu mai exista. Asa ca se fura direct din buzunarul romanilor, salarii, pensii.
sursa Altermedia

E Sâmbătă! Ultimul banc politic care circulă în America:

Pe când trăiam în SUA, la servici exista un obicei, ca Vineri să ne trimitem bancuri pe un forum comun al celor care lucram într-un anumit domeniu. Pentru ca să ştie tot omul că mesajul e o glumă, în câmpul Subiect, începeam întotdeauna cu „It’s Friday!”.

Astăzi e Sâmbătă, nu sunt în State, nici la servici, dar poftă să vă împărtăşesc ultimul banc politic care circulă dincolo, tot am – „It’s Saturday”, iată-l:

„Un doctor israelian se lăuda: „Medicina e atât de avansată în ţara mea, încât putem scoate un rinichi dintr-un om, să-l punem înlăuntrul altuia şi-acela să-şi caute de lucru în şase săptămâni”.

La asta, doctorul German ridică ştacheta: „Asta-i nimic; noi putem preleva un plămân dintr-o persoană, îl transplantăm în alta şi aceasta îşi va căuta de lucru în patru săptămâni”.

Rusul nevoind să fie mai prejos decât colegii lui de breaslă, spune: „În ţara mea medicina e atât de avansată, încât putem scoate jumătate din inima cuiva, s-o punem în altcineva, apoi ambii să-şi caute de lucru în două săptămâni”.

La asta, doctorul american din Illinois, spune plictisit: „Voi sunteţi cu toţii mult înapoia noastră : am luat recent un tip fără creier din Illinois, l-am pus în Casa Albă şi în şase luni JUMĂTATE DIN ŢARĂ îşi căuta de lucru!”.

Cum să profiţi de o tragedie pentru a lovi la temelia românului

O privire cazuală aruncată pe titlurile din media „românească” de azi, frapează prin gravitatea actului de manipulare anti-creştină, încă din start:

ProTV: „Surse medicale sustin ca asistentele care erau responsabile cu supravegherea micutilor participau la o masa data in cinstea Sf. Marii, sarbatoare religioasa care avusese loc cu o zi inainte de tragedie, respectiv in 15 august. ”

Jurnalul: „”Cartelele de acces” în secţia bebeluşilor de la Giuleşti sărbătoreau Sf. Maria

Gândul: „ASISTENTELE DE LA MATERNITATEA GIULEŞTI SĂRBĂTOREAU SFÂNTA MARIA ÎN LOC SĂ SUPRAVEGHEZE SECŢIA UNDE ARDEAU BEBELUŞII”

Exemplele pot continua, dar aţi prins desigur idea: duşmanii noştri încearcă prin asociere, să dea vina pe credinţa noastră pentru tragedia care a avut loc. Citind un astfel de titlu, omul nedus la biserică şi deci mai uşor manipulabil, tinde să reacţioneze negativ nu faţă de indolenţa personalului medical, ci faţă de ….însăşi Maica Domnului!

Precum a sumarizat excelent cititorul Alin: „Istoria se repetă. Nero dă foc Romei. De vină sunt creştinii.”

Cam asta-i presa „românească” oameni buni. Îmi e şi scârbă să le măresc traficul parcurgând titlurile, dar iată că trebuie, pentru ca manipularea şi minciunile lor să fie demontate. Fără nici o ruşine trepăduşii ăştia lovesc în temelia neamului românesc, ortodoxia noastră, profitând de morţile unor bebeluşi. Până aici merge cinismul şi ura lor faţă de noi. Să afle tot românul cu cine-avem de-a face!

Opinia unui doctor despre tragedia de la maternitatea Giuleşti

Bună seara, Eufrosin! Ca de obicei, nu cred în versiunea avansată de media românească. Povestea cu explozia şi incendiul instalaţiei de aer condiţionat. După ştiinţa mea şi a altora, freonul nu e gaz cu proprietăţi detonante, gen vapori de benzină. O fi explodat circuitul de freon din cauza unei proaste umpleri a instalaţiei dar de aici şi până la a spune că a fost combinaţie de explozie şi incendiu e cale lungă pt mine, cel puţin.

Chiar dacă a ars instalaţia de alimentare a A.C., tot nu se întâmpla aşa ceva! Ardea firul în perete sau în canalul ăla de plastic dar nu se bloca uşa de la intrarea reanimării din cauza căderii de tensiune, ci, mai degrabă dimpotrivă, se elibera frâna electromagnetică prin absenţa tensiunii din bobina care ţine uşa încuiată..

Dacă proiectantul instalaţiei a gândit alimentare în caz de avarie bazată pe sursă secundară (acumulatori, condensatori de mare capacitate) ar însemna că prin apropierea cartelei de senzor uşa se deschidea fără probleme. Cred că e o minciună de proporţii povestea asta.

Când spun reanimare, mă gândesc la instalaţia de oxigen existentă în întregul spital, iar în reanimarea€¦ există şi ventilatoarele pt respiraţia asistată. Pe scurt, cred că a fost ceva cu oxigenul scăpat de sub control, cu o scânteie care a declanşat violentul incendiu şi de aici imposibilitatea intrării adulţilor să salveze copilaşii abia născuţi. Incendiul de oxigen arde cu flacără foarte fierbinte, de care nu te poţi apropia sub nicio formă.

Culpa medicală mi se pare imensă prin lipsa supravegherii noilor născuţi, îndeosebi în reanimare! Am lucrat un an într-o secţie de terapie intensivă a chirurgiei cardiace şi nu se putea pleca nici la toaletă dacă nu era măcar un coleg care să supravegheze monitoarele respiratoarele, injectomatele, etc. Ceva scârţâie iar în media românească, la fel ca în cazul Mădălinei.

Pe vremuri era personal suficient la patul bolnavului, nu ca în SUA sau ca în Vest. La noi o asistentă avea cam 80 de bolnavi în supraveghere în secţie cu paturi iar în reanimare, la 6 paturi erau cam 2 asistente în fiecare tură. E o muncă epuizantă în reanimare, credeţi-mă. Medicul de gardă va răspunde în solidar cu toată echipa. Nici conducerea spitalului nu va scăpa uşor. Dumnezeu să îi odihnească pe bieţii micuţi şi să îi ierte pe cei ce au greşit atât de grav. Ştiaţi că vor veni medici din Israel să repare ce se mai poate repara? Nu vreau să spun că a fost iar crimă ritualică, Doamne, iartă-mă!

Vina pentru copiii morţi şi cum să începem să o spălam

„Asistenta plecase din secţie, era uşa blocată. Nu puteai intra decât cu cartelă. Asistenta trebuie să înfunde puşcăria, sistemul sanitar este unul nenorocit, iar de vină sunt politicienii. Toţi trebuie să plătească, pentru că acolo au murit copii”, sunt cuvintele unei bunici ai cărei doi nepoţei au scăpat de moarte prin mila Lui Dumnezeu.

De-acum ne dăm seama că e greşit şi ipocrit să condamni un singur om, după cum desigur se va întâmpla, într-o ţară al cărei întreg sistem de guvernare, de apărare, de învăţământ, medical, de asistenţă socială etc., se află în colaps. Unde s-a mai pomenit ca un spital şi încă unul de maternitate, să nu aibă în dotare detectoare de fum şi instalaţie automată de stingere a incendiilor – dar un plan de incendiu funcţional şi familiar tuturor angajaţilor ? Lucruri elementare în orice ţară civilizată, dar ăştia au acum nevoie de-un ţap ispăşitor.

Într-adevăr asistenta trebuia să fie în secţie ori să cheme un înlocuitor dacă avea nevoie să plece, dar mai este oare vina ei că un nenorocit care nu are nici o treabă ca şi electrician, şi-a bătut joc de munca lui ? Dar conducerea spitalului care angajează astfel de „meseriaşi” pentru a executa lucrări, nu are partea ei de vină? Iar ministerul care are jurisdicţie peste astfel de spitale, poate fi considerat nevinovat? Cât îi priveşte pe miniştrii care conduc astfel de ministere, ce să mai spunem despre ei? Se găsesc bani gârlă pentru contracte de milioane date pe te miri ce, dar nu pentru medicamente, bandaje şi detectoare de incendii – cum vine asta?

Prim-ministrul care-i conduce pe toţi aceşti incompetenţi nu are nici o vină, măcar prin delăsare? Dar Preşedintele care a format cabinetul, poate fi exonerat? Iar partidele din sânul cărora au emanat toţi trepăduşii ăştia, sunt ele bune pentru ţară ?

În ultima instanţă, noi cei care le-am dat girul, nu purtăm chiar nici o parte din vină ? Sistemul ăsta aşa cum îl avem, ne reprezintă chiar pe noi. Dezordinea, necinstea, lipsa de profesionalism şi nepăsarea guvernanţilor şi a administratorilor ţării, sunt şi ale noastre, ale fiecăruia care mai tolerăm starea asta de lucruri.

Înainte de a o pune la zid pe respectiva asistentă, ar trebui să ne uităm adânc în noi înşine şi să ne întrebăm: ce fac eu pentru a ieşi din marasm? Dacă în urma acestui examen de conştiinţă începem să îi respectăm pe cei din jur, să nu mai tolerăm necinstea, nesimţirea şi toate celelalte tare de care ne lovim aproape zilnic, înseamnă că România mai are încă, un viitor.
Dacă schimbarea mult aşteptată izvorăşte mai întâi din noi, ne aflăm pe calea cea bună. Treptat, treptat, mulţi se vor molipsi de atitudinea noastră, căci binele ca şi răul, e contagios.

Oamenii au doar nevoie de exemplul personal al liderilor, iar de la cei pe care îi avem acum, nu văd ce lucru bun am putea învăţa. Oferind exemplul mult-dorit în societate, putem deveni chiar noi liderii de mâine, când poporul va realiza că totuşi, vecinul cinstit harnic şi cuviincios, ar face un primar mai bun în sat, decât şnapanul politic conectat în sistem.

Până atunci însă, s-ar putea începe ieşind tăcuţi în stradă cu zecile de mii, într-o acţiune coordonată între Bucureşti şi provincie, pentru a ne arăta neplăcerea faţă de ceea ce s-a întâmplat. Fără discursuri, fără lozinci, fără pancarte, ci doar cu panglici negre în semn de doliu pentru copiii morţi. Ce spuneţi, o facem? Aştept capitala.

Cine dă buzna la noi, în vreme ce românii sunt îndemnaţi să-şi părăsească ţara ?

În vreme ce presa duce campanii numite „De ce vrei să pleci din ţara”, iar Preşedintele îi îndeamnă pe românii dinafară să rămână acolo unde sunt, dar ne-uitând să trimită bani, iată cine profită de o nou introdusă portiţă în Legea emigrării. Transformarea României într-o oază primitoare de oricine, merge din plin înainte:

Un grup mai gălăgios se remarcă pe holul mare al clădirii. Fiecare cu certificatul galben, de cetăţenie română, în mână. Unii abia s-au cunoscut cu ocazia asta şi îşi strâng mâinile. Sunt din Irak şi Iran. „Ne place România, oamenii sunt mai prietenoşi. De-acum, şi noi suntem români”, iese în evidenţă un glas baritonal, într-o română perfectă.

Cu toată criza economică prin care trece, România se dovedeşte un magnet pentru cei care vor să devină cetăţeni cu drepturi depline ai ţării noastre. Dovada e faptul că, de la începutul acestui an, 53.000 de persoane au depus cereri pentru dobândirea sau redobândirea statutului de cetăţean român. O cifră care eclipsează categoric statistica Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie din primele şase luni ale anului 2009, când numai 5.000 de oameni şi-au depus dosarele în acelaşi scop. Creşterea bruscă a solicitărilor vine după modificările juridice în acest domeniu – în speţă Legea 354 din 2009. Nu mai e nevoie să fii căsătorit cu un cetăţean român şi nici nu se mai pune la socoteală o anumită perioadă în care ai locuit între Carpaţi şi Dunăre, pentru a revendica dreptul la identitatea românească.

sursa RL online

Mai are cineva vre-o îndoială că împotriva României şi a românilor se poartă un război de anvergură prin cele mai perfide mijloace? Când cineva urmăreşte să de-populeze ţara de români în toate felurile – politic, economic, psihologic (citiţi titlurile din ziare, se întâmplă ceva bun vre-odată pe plaiurile noastre?) şi să aducă străini în locul nostru, acela nu ne este prieten, ci duşman. Evident, România este destul de bună pentru ca cei din Orientul Mijlociu să dea năvală, pe când nouă ni se repetă obsesiv să emigrăm. Avem o mare problemă, oameni buni! Să o conştientizăm, apoi să contracarăm atacul.

Acesta este un moment de cumpănă în istoria noastră. Sună banal vor spune poate unii, dar cred că niciodată n-am fost mai ameninţaţi cu dizolvarea, decât acum. Pe vremuri când ne atacau hoardele din stepele Asiei, era simplu: tot bărbatul punea mâna pe sabie şi îşi apăra glia şi neamul. Mureau grămadă, dar şi făceau copii grămadă.

Astăzi, sămânţa distrugerii noastre, e implantată chiar în noi: în căutarea unui trai mai bun, suntem dispusi să ne părăsim ţara, fără să realizăm că facem de fapt jocul duşmanilor noştri, care ne vor mai puţini, mai proşti, mai buni de jug, mai buni de plată.. Totul fără ca un singur foc de armă să fi fost tras!

Eu zic să le stricăm planurile: mai fiecare cunoaştem pe cineva care-i plecat din ţară. Vorbiţi cu ei, faceţi-i să devină nostalgici după ce au lăsat în spate, numai când ei simt astfel, se vor gândi serios la întoarcere. Îşi vor aduce cu ei experienţa şi economiile, pornind afaceri serioase, căci cele făcute până acum din jaf oricum nu sunt bune de nimic. În zece ani, faţa României poate fi alta, dacă lucrăm atât în plan politic, cât şi economic şi social.

Cei care ne îndeamnă la supunere şi pasivitate căci oricum „sfârşitul e aproape”, fie că ştiu sau nu, se află în slujba vrăjmaşilor noştri. Sfârşitul a fost aproape de multe ori în decursul istoriei şi totuşi, am rezistat, am luptat, am scrâşnit din dinţi, am făcut foame, închisoare, am sângerat, am şi murit chiar, dar niciodată nu ne-am dat bătuţi!
Să fie oare mai uşor să cucereşti o ţară cu televizorul decât cu sabia ? Eu trag nădejde că odată cu schimbarea armelor folosite, vom dezvolta şi noi răspunsul necesar. Anticorpii îi avem deja…

Se poate şi chiar va fi mai bine, numai să nu devenim complacenţi acum. În loc de a lăsa occidentul să ne de-românizeze, să-l folosim noi pe el pentru lucrurile sale bune: civilizaţia, respectul pentru lege, seriozitatea în muncă. Acestea combinate cu bunătatea, sufletul deschis şi înclinarea către haz a romanului, vor face din România, vorba unui american căruia îi pusesem astfel problema în avion: „heaven on earth”.

Preţul plătit de România pentru „aderarea” la UE şi NATO = mult prea mare.

Într-un plan secundar, suntem conştienţi de faptul că România rămâne fără avioane de luptă din 2013. Părerea mea referitor la motivele pentru care se întâmplă asta? Simplu: e parte din programul de distrugere deliberată a ţării, din care armata ca o instituţie serioasă ce este, se află între primele vizate. În rest, pe partea civilă, vedem cu toţii rezultatele.

E deasemena clar că România nu are ce căuta în UE şi asta nu pentru că ei sunt prea cinstiţi şi parfumaţi pentru noi. Mitul ăsta l-am demontat demult aici pe Lumea după Eufrosin. Dovadă stă faptul că monstrul s-a grăbit să înglobeze România aşa cum era ea, în ciuda fasoanelor cum că  trebuie să fie „pregătită” pentru a adera. Motivele „primirii” ţării noastre în NatoUe sunt controlul politic precum şi economic, după cum veţi vedea în comentariul ce urmează. În adevăr, noi suntem prea buni pentru eimadama bătrână doar îşi atrage fete tinere în bordel, făcându-le promisiuni mincinoase de muncă cinstită.

Între timp, noi mai avem de lucru la capitolul trezire naţională, pentru a pune repede în Parlament măcar 50 de buni naţionalişti:

Am citit multe despre ofertele de F16, Eurofighter si Gripen. De departe, oferta Gripen pare cea mai buna, apoi Eurofighter si abia la urma F16, in aceasta ordine si te-ai gandi ca numai daca ai fi smintit ai putea alege altceva. Ma ingrijoreaza faptul ca ofertele cele mai bune, se incearca a fi uitate si se tot vorbeste de F16 cu obstinatie. Dar daca mai trebuie sa luam in considerare si un factor politic?

O promisiune facuta americanilor pe care trebuie sa o onoram asa cum trebuie sa onoram neconditionat si contractul Bechtel care prectic este un robinet ce extrage banii din tara fara sa te poti opune si fara sa ai garantii ca se va finaliza. Practic Autostrada Bechtel se va termina cand se va considera ca pretul politic de sprijinire a Romaniei de catre americani a fost platit. Cand? nu stim.

F16 este probabil un alt segment al notei de plata a Romaniei catre SUA. Tocmai de aceea, privesc cu regret la oportunitatea de a avea din nou industrie aeronautica militara in tara, cu locuri de munca, avioane noi cu performante peste F16 second hand cu durata viata deja scurtata, oportunitate pe care se parea o vom rata pentru a cumpara (din nou tara de consum!) F16; din toate acestea eu inteleg un singur lucru: cartile s-au facut cu mult timp inainte iar politicienii nostri incearca sa ne amageasca cu un simulacru de licitatie, fara a avea taria sa spuna: fratilor, am intrat in NATO si UE inainte de a fi pregatiti pentru asta, iar F16 si ce or mai fi si altele reprezinta pretul.

Dar cine e nebun sa recunoasca oficial asta? Ar insemna ca UE se decredibilizeaza pentru ca a admis o tara nepregatita, si asta la insistentele SUA/NATO care punctual, au avut un interes in toate aceste demersuri. Pe de alta parte, faptul ca am intrat in UE cu 3-4 ani mai devreme decat am fi fost noi capabili, ar putea compensa pierderea Gripen si achizitia paguboasa de F16?

Daca ma uit la situatia din tara, as spune ca nu si pot si argumenta: Daca UE ne-ar fi impus pana la capat reformele pentru a putea fi membri ai acesteia, probabil ca nu am fi avut acum acest nivel de coruptie care reprezinta primul si cel mai mare atentat la siguranta nationala. Am fi avut institutii credibile si care ar fi lucrat mai bine pentru cetateni. Ori, dupa ce onor politicienii nostri au vazut tara in UE, au reluat cu mai multa forta promovarea coruptiei, distrugerea cercetarii romanesti, eutanasierea sistemului sanitar si doborarea educatiei.

Asta avem acum: tara fara educatie, cultura, sanatate si cercetare, cu coruptie si F16 in perspectiva. Oare a meritat? Eu cred ca am platit deja prea mult, si macar in ultimul ceas as vrea sa vad Gripen sau Eurofighter in loc de F16. Asta ar insemna ca am platit pretul de a ne cumpara pozitia pentru care nu eram pregatiti la acel moment. Nu pot spune ca as avea eu dreptate, dar eu asa vad lucrurile. Saraca tara bogata!

sursa Adevarul

Pâine, porci, energie şi un plan pentru România

Erau odată două sate locuite de oameni veseli şi muncitori. Primul, producea în special pâine , cozonaci şi alte produse de panificaţie, pe când al doilea, creştea porci. Ţăranii au înţeles repede avantajul comerţului între satele lor, astfel încât şi unii şi alţii aveau din belşug atât pâine, cât şi carne de porc.

Treptat însă, sătenii care produceau pâine, au început s-o ia mai uşor, căci oricum trăiau în prosperitate, nelipsindu-le nimic. Producţia de pâine a scăzut, dar nu era nici o problemă, căci crescătorii de porci s-au arătat dornici să-i împrumute, oferindu-le carnea pe datorie. O bună vreme, viaţa a rămas la fel ca şi înainte, în ciuda datoriilor care creşteau cu fiecare lună. Sătenii şi-au dat seama că nu e nevoie să asude întorcând brazda şi treierând sau măcinând grâul, când puteau foarte bine să se distreze în faţa unei plasme noi, sau chiar luând vacanţe prin locuri îndepărtate cu nume exotice. Viaţa lor era bună.

În vremea aceasta, ceilalţi continuau să facă ce ştiau ei mai bine, veşnic mirosind a bălegar şi trudind de dimineaţa până seara. Răsplata lor era aceeaşi, la care se adăugau un teanc tot mai gros de bonuri semnate de către sătenii foşti producători de pâine.

Sfârşitul nu e greu de întrevăzut de-acum: eventual a venit vremea când crescătorii de porci au luat în posesiune pământurile, plugurile, boii şi morile de grâu, pentru a putea produce în continuare pâinea de care aveau nevoie. Ceilalţi fireşte, au ajuns să lucreze pentru ei, fiindu-le permis să îşi păstreze numai casele. Plata lor pentru traiul bun pe datorie, venise în sfârşit.

Ce citim astăzi pe post de „ştirea zilei” ?

Deficitul de cont curent al balantei de plati a crescut in primul semestru cu 50% comparativ cu perioada similara a anului trecut, la 3,64 miliarde de euro, potrivit datelor Bancii Nationale a Romaniei (BNR). In perioada ianuarie-iunie 2009, deficitul de cont curent era de 2,43 miliarde de euro.

Influenta determinanta asupra majorarii soldului contului curent a avut-o balanta transferurilor curente, care a inregistrat un sold cu 49,9% mai mic fata de primul semestru din 2009. Soldul transferurilor curente (contributia cea mai mare este data de banii trimisi in tara de romanii din strainatate) a coborat astfel la 1,06 miliarde de euro, de la 2,12 miliarde de euro in perioada similara din 2009.

Pe scurt, înseamnă că din ţară iasă mai mulţi bani, decât intră. Aceasta fireşte este rezultatul politicilor criminale de îndatorare duse de guvernele de până acum, precum descrise în scurta alegorie de mai sus. Pentru ca ruşinea să fie completă, balanţa de plăti obişnuia să fie zero (intră la fel de mulţi bani, câţi iasă), numai datorită românilor dinafară, cei cărora Preşedintele Băsescu le-a spus mai ieri să stea mai bine acolo unde se află, decât să se întoarcă în ţară, cu mâna la cerşit!

Între timp cei cu porcii, se laudă că au pus stăpânire pe România, deci fireşte, noi am ajuns să tragem la jug pentru ei. Se mai poate salva ceva? Desigur, dar nu va fi uşor:

1. Instalarea grabnică a unui guvern naţionalist, care să retragă România din UE, NATO şi alte asemenea organizaţii create strict pentru beneficiul altora. Putem cu mult mai bine fără ei.

2. Naţionalizarea tuturor resurselor de petrol/gaze naturale/minerale/apă/producţie energie.
Este firesc că lucrurile vitale lui, să aparţină poporului.

3. Fixarea cursului leului de euro pentru a preveni manipulările finanţiştilor. Apoi priviţi companiile străine dând buzna la noi, datorită costurilor scăzute de producţie.

4. Taxarea băncilor care vor să continue să facă afaceri la noi, după modelul Ungariei, doar că permanent. În prezent băncile nu oferă nici un folos românilor. Dacă o ţară mică ca Ungaria poate aduce la buget peste 700 milioane euro/an cu această măsură, la noi se poate cel puţin dublu.

5. Scăderea drastică a taxelor pentru producătorii locali, în scopul atragerii companiilor producătoare, după modelul Bulgariei. Eliminarea TVA-ului pentru alimente şi produse pentru copii. Natalitatea ar spori imediat.

6. Facilitarea unui climat favorabil dezvoltării agriculturii, industriei şi turismului prin eliminarea hăţişului birocratic şi a controalelor-peste-controale, făcute numai pentru şpagă. Reguli drastice vor fi urmate de către toţi funcţionarii guvernului.

7. Eliminarea taxelor ridicole, precum cea de timbru, scăderea taxei de inregistrare auto, spargerea monopolului imposibil al notarilor publici prin lege. Dacă în SUA se poate notariza orice hârtie pentru $1, se poate şi la noi.

8. Re-chemarea pe bune în ţară a românilor din afara ei. Aceştia se vor întoarce cu economiile lor şi cu o viziune diferită. Mulţi dintre ei vor începe afaceri proprii, fiind încurajaţi printr-o scutire de impozite şi taxe pe o perioadă de 2-3 ani.

9. Înfiinţarea de cooperative agricole pentru profit, prin stimularea re-unificării loturilor de pământ în prezent fragmentate, facilitând re-pornirea agriculturii. Cooperativele astfel create se vor bucura de multe facilităţi din partea statului. ( Ştia Petre Roman ce face când a oferit bonuri fiscale ţăranilor, în loc de tractoare! ).

10.. Nu în ultimul rând, anularea contractului cu FMI. Datoria va fi re-plătită, minus miliardele de euro care ni s-a impus să le dăm băncilor străine pentru a „rămânea la noi”. Eventual, se poate plăti din taxa aplicată băncilor, precum descris la p-ctul 4.

Sunt toate astea doar o himeră, sau chiar pot fi realizate, fără nici un fel de violenţe de stradă? Eu cred că da. Mai mult chiar, dacă nu începem imediat cu punctul 1, ţara se va scufunda în mult mai rău. Vecinii noştri mici şi mai slabi dpv economic, ne-au arătat că se poate , chiar şi parţial, cum au făcut-o ei. Noi îi putem surclasa.

După figura pe care au făcut-o grecii UE, este posibil că mamutul să se prăbuşească, în ciuda avansurilor Germaniei şi Franţei către Grecia. Ei doar îşi vor trilionul de euro datorat înapoi. De ce să nu fim noi buturuga care ajută carul să se răstoarne?

Alegem degrabă naţionalişti adevăraţi şi gata: nu va mai exista nici o scuză pentru ca măsurile acestea, sau măcar parte din ele, să nu fie adoptate. De 20 de ani încoace scuza PRM a fost „nu am fost niciodată la putere”. În stilul ăsta nici nu veţi fi vreodată. Ori se face curăţenie deplină în partid, ori cei adevăraţi pot părăsi carcasa muribundă, afiliindu-se unui alt partid, încă ne-înfiinţat. Dacă cunoaşteţi vre-un partid naţionalist adevărat, oricât de mic, spuneţi-mi.

Dacă oranjii lui Soros pot declanşa revoluţii pe tweeter, poate punem şi noi de una paşnică şi adevărată, aici pe Lumea după Eufrosin. Nu vreau să fiu în frunte, ci numai să catalizez schimbarea – să o preia alţii când va prinde tracţiune. Un moment mai propice nu cred că se va arăta curând, căci toată lumea, mai puţin profitorii sistemului, e ne-mulţumită. Ce spuneţi, o facem pentru România?

Românii, ajunşi indezirabili în propria lor ţară?

Acum doi ani, partidele politice din Romania se intreceau in a-si chema fiii ratacitori inapoi in tara. Era nevoie de know-how-ul si de banii lor, pentru investitii private. Unii politicieni, purtati pe aripile demogagiei electorale, promiteau zeci de mii de euro, pe cap de repatriat. Acum e criza si Romaniei ii e frica de guri in plus la masa saraca.

Presedintele Basescu multumeste „acestei categorii de romani care muncesc in strainatate” scutind statul roman de plata unei protectii sociale, de care momentan nu e in stare. Nu doar presa britanica, ci si cea germana iau sub lupa recenta afirmatie, cel putin surprinzatoare, a presedintelui Romaniei. „Presedintele Romaniei: Le luam slujbele lenesilor care asteapta ajutorul de somaj”, titreaza Daily Express, citat de Hotnews.ro. Traian Basescu este criticat pentru afirmatia potrivit careia „romanii accepta sa faca muncile grele”, in timp ce „spaniolilor si italienilor le convine mai mult sa stea in somaj”.

„Remarcile presedintelui sunt de natura sa incurajeze migratia propriilor cetateni in tari precum Marea Britanie”, au scris jurnalistii de la Daily Express. „In timp ce Germania cauta asiduu specialisti si invatacei peste hotare, presedintele Romaniei Traian Basescu le cere emigrantilor din tara sa, plecati la munca, sa ramana in strainatate” scrie cotidianul economic Handelsblatt, in editia sa electronica din 7 august.

„Seful statului se teme de impovararea suplimentara a sistemului social si stoparea trimiterii de bani de la compatriotii sai care traiesc peste granite”, continua publicatia germana. Handelsblatt considera ca afirmatia presedintelui Basescu a fost „provocatoare” si ca „a infuriat opozitia, care acum cere cu si mai multa vehementa alegeri anticipate de Presedinte si Guvern, in tara din UE situata pe locul al doilea ca saracie”.

Publicatia germana considera Romania in continuare profund afectata de criza, urmand imediat Greciei. In acest context, diminuarea transferurilor de bani de la emigrantii romani ar insemna paralizia unui important motor al cresterii economice. In anul 2009, aceste transferuri de bani ar fi cazut cu 35%, la 3,1 milarde de dolari, iar in primul trimestru al anului 2010, cu inca o treime, conform Eurostat.

Vaca de muls

Dincolo de pragmatismul voit al afirmatiei lui Traian Basescu, se pune insa intrebarea, de ce romanii aflati la munca peste hotare inseamna pentru Romania numai bani: bani pe care nu mai trebuie sa-i plateasca statul si bani care intra in tara, stimuland consumul, cresterea economica si indicatorul „export”.

Se mai pune intrebarea, de ce romanii de peste granite conteaza doar in preajma alegerilor electorale si daca aceasta este intr-adevar relatia fireasca intre alesii tarii si cetatenii ei. Este diaspora doar o vaca de muls?

Odata cu exportul fortei de munca, de la cea necalificata, pana la specialistii cautati peste tot in Europa si in lume, Romania isi pierde vitalitatea. Masurile de austeritate bugetara vor ingrosa si mai mult randurile somerilor, cu functionari publici, profesori si doctori. Din industria ravasita de privatizari adesea paguboase, din constructii si agricultura, tot mai multi disponibilizati, aventurieri si flamanzi, vor lua calea pribegiei, pentru un vis sau un leu.

Fara oamenii sai, in a care investit si pe care conta, statul roman ramane si mai sarac, decat o arata statisticile. Fara oamenii sai care sa puna umarul la scoaterea tarii din criza, Romania va suferi o si mai mare degradare, nu doar materiala, ci si spirituala. Oamenii sai de peste granite sunt indemnati sa ramana acolo unde sunt, ca bine stau, nu ne costa, ba ne trimit chiar ei bani. Oamenii sai au fost „prea putini” si pe scena lumii, la Expozitia Mondiala de la Shanghai, unde Stefan cel Mare a zambit chinezeste.

„Imaginati-va ce ar fi, daca cele doua milioane de romani care lucreaza in Italia, Spania, Franta si Germania, ar veni in Romania, ca sa primeasca aici ajutor de somaj” ar fi declarat presedintele Basescu, citat de Handelsblatt. Incerc sa-mi imaginez ce ar fi daca macar jumatate, din cele doua milioane de romani, n-ar veni neaparat cu mana intinsa la mila statului roman, ci si-ar aduce cu ei economiile, expertiza fiecaruia in domeniul in care a lucrat in strainatate si un entuziasm de intreprinzator, care a cam palit pe plaiurile mioritice.

La intalnirile ocazionale organizate sub tutela Guvernului Romaniei de la Bucuresti, pentru sondarea diasporei si atragerea ei intru conlucrare cu tara, tonul era cu totul altul. Oamenii se simteau importanti, se simteau pretuiti. Acum insa, se crede ca grosul migratiei economice romanesti de peste hotare e format de o adunatura de potentiali asistati sociali. Saraca tara, biet popor. Cu ce demnitate mai stam in fata strainatatii?

Dani Rockhoff HotNews.ro

Şi două comentarii excepţionale care vin să completeze cele spuse mai sus:

Sa-i ia gaia pe toti care se lauda cu „banii trimisi de romanii din strainatate” – si sa-i iasa pe nas lui Base linguseala fatza de fraierii din asa-zisa „diaspora” (care „diaspora” cu mediul ei de afaceri cu tot a fost infectata de jeguri gen Tender si alti amici securisti imputzitzi!).
„Banii trimisi in Romania din afara” n-au insemnat altceva decat distrugerea tzarii si incurajarea nemuncii!
Mergeti voi numai prin tzara si vedeti campuri nelucrate si sate in paragina! Mergeti si vedeti sarantocimea stand cu orele la carciuma, pe banii celor „trimisi la produs”! Mergeti si vedeti copii vagabonzi si bunici abuzatori care n-au alta treaba decat sa astepte aceia 200 euro pe luna! Mergeti – si poate vi se face parul maciuca, daca aveti ochi sa vedeti si curiozitate sa ascultati!
Mergeti sa vedeti Marile Investitii facute cu „banii din afara” – magaoaie urate, din carton (rigips) inox si termopane, care nu vor fi folosite de nimeni si care ne-au stricat satele (atat de frumoase candva)! Mergeti si cautati macar o SINGURA „afacere” adevarata, initiata in Romania, la o mie de persoane care au trimis bani din afara!
„Banii din afara” n-au facut altceva decat sa le mai dea o gura de oxigen imputzitzilor care pretind ca ei „conduc tzara”, sa mai aiba un leu de muls, din „consum”! N-au facut decat sa ajute la dezvoltarea lanturilor de hypermarketuri pt. vandut potcoave de cai morti („creditul cu buletinul”) in detrimentul productiei autohtone – si la distrugerea ultimelor urme de agricultura sau de sanse de redresare a mediului rural! Au insemnat „bula imobiliara” cu consecintele ei cu tot!
Sa le iasa pe nas lui Base si clicii lui mult-laudatii „bani din afara”! Iar cei care ii trimit, sa NU CUMVA sa pretinda si „recunostinta”! Sa faca bine si sa-si bage banii puturosi in coor – pt. ca EI, banii aceia, au adus una din contributiile esentiale la halul de decadere a Romaniei de azi!!!

–––––––––––––––––––––––––––––-

„Incerc sa-mi imaginez ce ar fi daca macar jumatate, din cele doua milioane de romani, n-ar veni neaparat cu mana intinsa la mila statului roman, ci si-ar aduce cu ei economiile, expertiza fiecaruia in domeniul in care a lucrat in strainatate si un entuziasm de intreprinzator, care a cam palit pe plaiurile mioritice.”

Ar fi nasol. Nu doar pentru Basescu, Boc & PD-L Co., ci pentru mai toata clasa politica.
Acestia n-au nevoie de oameni intreprinzatori, responsabili si care, oroare, vor mai fi vazut si invatat prin cele strainataturi ca se poate si altfel, oameni care nu si-ar vinde votul pe-un mic si-o bere.
Milioane de astfel de oameni ar putea de fapt destabiliza rau de tot SISTEMUL. Feri’ Doamne, ar putea chiar sprijini/promova o miscare politica necontrolata de „noi”.
N-au nevoie de astfel de oameni; au nevoie doar de paraii lor.
Asa incat aranjamentul actual – voi stati acolo, bine merci, dar nu uitati sa trimiteti cat mai multi bani in tara – este perfect. Ca in multe alte dati, Basescu spune adevarul.
Daca ne place adevarul asta al lui, sau unde o sa ne duca el, asta-i alta poveste.
Dupa cum s-arata lucrurile, dupa primul val de emigranti (plecati in cautarea unei vieti mai bune), va urma cat de curand altul, de oameni plecati de nevoie. E o mare diferenta intre cele doua motivatii.
Iar Romanika va ajunge unde incearca, bietii, de 20 de ani sa o duca – o tara de nici 15 milioane, formata in proportie de 90% din sclavi moderni, mancurti, incapabili sa inteleaga ce li se intampla, necum sa reactioneze, 8-9% „institutii de forta,” menite sa pastreze ordinea, iar celelalte 1-2 procente, ei, conducatorii.

Avioane de luptă militare, TAB-uri, tunuri şi alte acareturi, GRATIS!

Se poate cumpăra undeva pe glob un avion de vânătoare cu reacţie funcţional, pe mai puţin decât preţul unui Logan uzat ? Precis că da veţi spune, poate în vre-o ţară bogată, puternic industrializată, care îşi înnoieste forţele aeriene… Aţi avea dreptate doar pe jumătate . Sub titlul „Licitaţie de criză: avioane, tunuri şi TAB-uri scoase din uz„, suntem informaţi că Romtehnica organizează pe 20 august o licitaţie deschisă, în cadrul căreia a scos la vânzare 13 TAB-uri, 23 de avioane şi 22 de tunuri antitanc, cu preţuri de pornire între 9.300 şi 2.600 de lei, fără TVA, potrivit documentelor afisate pe site-ul companiei. Taxa de participare la licitaţie este de 40 de lei.

Pe lista echipamentelor militare scoase din uz şi oferite spre vânzare se regăsesc două centre radio mobile pe şenile model BTR 50 PU, ale căror preţuri de începere se ridică la 9.300 de lei, fiind, de altfel, cele mai scumpe produse.

TAB senile-BTR-50

Un TAB va putea fi achiziţionat cu cel puţin 9.000 de lei, fără TVA, iar Romtehnica va scoate la licitaţie, pe 20 august, 13 transportoare blindate, de diferite modele.

Totodată, 23 de avioane IAR 93 SC-B sunt scoase la licitaţie de Romtehnica, cu preţuri care pornesc de la 7.777 de lei, fără TVA. De asemenea, sunt oferite spre vânzare şi 22 de tunuri antitanc, de diferite calibre, cu preţuri cuprinse între 2.600 şi 3.125 de lei.

Şpilul este că numai „operatorii economici specializaţi şi autorizaţi care au în domeniul de activitate fabricaţia, modernizarea, reparaţia bunurilor identice sau similare şi/sau valorificarea deşeurilor industriale”, pot participa la licitaţie.

Pe ce facem pariu că avioanele astea o vor sfârşi de vânzare în America, ca fiind numai bune de zbor ? Idem cu restul echipamentelor: imaginaţi-vă mutrele şmecherilor care vor fi prezente ca să cumpere bunătate de TAB-uri pentru a le re-vopsi şi vinde cu un profit enorm.

Iată cum tehnica militară pentru care statul român a cheltuit averi, e scoasă la mezat la preţuri de fier vechi. În acelas timp, actualul stat român, cheltuieşte o avere pentru a cumpăra fierul vechi al americanilor, sub forma unor avioane F-16, ce nici măcar nu zboară, necesitând reparaţii capitale şi modernizări, de peste 1 miliard de dolari.
Dăm gratis zburătoare şi plătim miliarde pentru hârburi care stau la sol!

Date fiind condiţiile, ţării noaste i-ar fi fost suficiente şi IAR-urile pentru apărare, căci oricum nu ne-am putea pune cu ruşii sau cu oricare alţii mari din zonă. Rachetele anti-aeriene sunt mult mai ieftine şi mai bune pentru o ţară mică, cu o armată răsfirată, precum a României. În timpul exploatării IAR-urilor, am fi putut examina dronele, care oricum vor înlocui curând avioanele militare cu pilot, fiind şi mult mai ieftine.

Geambaşii de cai în cârdăşie cu arendaşul, au pus mâna pe proprietăţile bogate în absenţa stăpânului şi nu ştiu cum să le înstrăineze mai repede, căci ştiu ei bine că le va veni sfârşitul. Ar fi cazul ca stăpânul să revină la conacul strămoşesc împreună cu o ceată de bărbaţi credincioşi lui şi să facă degrabă, ordine în ogradă.

Viaţa de acum 100 de ani, în fotografii color de o rară calitate

Un salt de un secol înapoi în timp, în Rusia anilor 1905-1915, surprinde oameni demni, profunzi şi mândri de realizările lor, precum şi o societate dezvoltată, în care industria începuse să joace un rol important. Bisericile şi mănăstirile sunt extraordinare, dar din nefericire peste doar câţiva ani cele mai multe erau distruse, căci ciuma bolşevică se dezlănţuiese asupra creştinilor ortodocşi, cu ura satanică tipică celor care-au adus-o peste Rusia, direct din Lumea nouă.

Link spre fotografii

Bivolul şi coţofana, şi cum se aplică nouă astăzi fabula:

După ce am văzut cum o turmă de bivoli îşi scapă viţelul din ghearele leilor şi din fălcile crocodililor, odată ce realizează cât de puternică este, am dat de încă o analogie cu …bivol! Gândindu-ne la situaţia României de astăzi, se cade să ne întrebăm: cine-i bivolul, cine-i coţofana şi cine-i câinele care sare pe spatele bivolului?
de George Topârceanu

Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,
Se plimba o cotofana
Cand in sus si cand in jos.
Un catel trecand pe-acolo s-a oprit mirat in loc:
-Ah, ce mare dobitoc!
Nu-l credeam asa de prost
Sa ia-n spate pe oricine…
Ia stai, frate, ca e rost
Sa ma plimbe si pe mine!

Cugetand asa, se trage indarat sa-si faca vant,
Se piteste la pamant
Si deodata -zdup!-ii sare
Bivolului in spinare…

Ce s-a intamplat pe urma nu e greu de-nchipuit.
Apucat cam fara veste, bivolul a tresarit,
Dar i-a fost destul o clipa sa se scuture, si-apoi
Sa-l rastoarne,
Sa-l ia in coarne
Si cat colo sa-l arunce, ca pe-o zdreanta, in trifoi.

-Ce-ai gandit tu oare, javra?Au crezut-ai ca sunt mort?
Cotofana, treaca-mearga, pe spinare o suport
Ca ma apara de muste, de tantari si de tauni
Si de alte spurcaciuni…
Pe cand tu, potaie proasta, cam ce slujba poti sa-mi faci?
Nu mi-ar fi rusine mie de vitei si de malaci?
Bivol mare si puternic, gospodar cu greutate,
Sa te port degeaba-n spate?…

%d blogeri au apreciat asta: