Un an nou fericit, dar cum?

Deși Lumea după Eufrosin e dedicată mai mult analizei și opiniei asupra evenimentelor curente, ocazional mai face și recomandări concrete pentru o viață mai bună și mai sănătoasă dpv trupesc, sufletesc și mintal. De data asta e vorba de așa ceva, sper cât mai mulți să aibă ocazia să citească până mâine articolul, iar dacă nu, e numai vina mea pentru o intervenție atât de târzie.

 Cum să începem noul an cum se cuvine? E simplu, în biserică. „Cum adică, să nu mă distrez de revelion?”, pot protesta unii. Nu am spus deloc asta, dar un lucru e clar: decât să mă găsească anul nou cu paharul în mână, înconjurat de vuiet de vuvuzele și oameni roșii la față purtând pălării din plastic chinezești și  caraghioase pe capetele lor, mai bine în biserică, luând parte la scurta slujbă de Cununa Anului, practic un Te Deum de bucurie, în care creștinii Îi mulțumesc Lui Dumnezeu pentru binecuvântările aduse lor în anul ce tocmai a trecut și îi îndreaptă rugi  pentru a-și spori și trimite cu prisosință binecuvântările Lui asupra familiilor lor în anul cel nou. 

Cred că între cele două alternative pe care le avem, Domnului îi este clar mai dragă cea de-a doua și că îi va asculta maidegrabă pe aceia pe care îi află în sfântă casa Lui , decât pe cei care se minunează pe jumătate piliți de un spectacol idiot de artificii. După aceea, ne putem  întoarce deplin împăcați în mijlocul petrecerii pentru a ciocni clasicul pahar cu șampanie.

 Apoi, în 1 Ianuarie, după încheierea Sfintei Liturghii, se citesc în mod tradițional în întreaga țară (mă rog, ar trebui, desi unii chiar din Sinodul Bisericii Ortodoxe, vor altfel),  molitfele Sfântului Vasile cel Mare, care e prăznuit tot în această zi.  Importanța acestor molitfe e imensă, mai ales pentru cei care pătimesc din cauza necuraților, fie aceștia nevăzuți sau văzuți, a oamenilor evident răi.  E bine deci să găsim o biserică al cărei vrednic preot nu se dă înapoi de la datoria pe care o are față de enoriași.

 Iată ce spune Sfântul Părinte Ilarion Argatu despre importanța citirii molitfelor ( Părintele Ilarion e un sfânt, neputrezit, expus în biserica principală a comunei Boroaia, jud. Suceava ): 

-Părinte, este bine ca preoţii de mir să citească Moliftele Sf. Vasile Cel Mare ? Unii le citesc, alţii refuză să le citească şi alţii argumentează că numai preoţii călugări au voie să citească.

– Moliftele şi orice fel de rugăciune preotul le poate citi indiferent dacă este călugăr sau preot de mir. Preoţii au aceiaşi putere. Odată ce ai puterea harică, puterea preoţiei, poţi citi şi trebuie să citeşti orice rugăciune pentru credincioşii în mijlocul cărora ai fost pus. Prin preot fiecare credincios trebuie să găsească rezolvarea problemelor spirituale, altfel nu este de folos comunităţii. Unii credincioşi din parohia ta pătimesc foarte greu şi cumplit de la diavol şi de la oamenii vrăjmaşi cum sunt vrăjitorii, descântătorii şi fermecătorii, ai fost trimis în mijlocul lor şi investit cu puterea Duhului Sfânt pentru a le veni în ajutor şi a-i scăpa de chinuirea pe care o au. Dacă de frică nu foloseşti harul preoţiei şi predai armele cu care trebuie să lupţi atunci treci în rândul mirenilor şi lasă locul aceluia care poate lupta şi apăra turma încredinţată.

 
Frica preoţilor de a citi moliftele (exorcismele) sau alte rugăciuni asemănătoare vine de la puţina pregătire duhovnicească, lipsa de întărire şi încredere în puterea pe care o au în lupta pe care trebuie s-o dea cu vrăjmaşii diavoli. Diavolii luptă pe omul pe care l-a cuprins şi se luptă cu preotul care vrea să-l scoată şi-i porunceşte să plece. Preotul trebuie să fie pregătit, curat sufleteşte şi trupeşte, întărit cu post pentru a face faţă atacurilor pe care le primeşte de la diavoli. De multe ori diavolii se răzbună pe cei din casa preotului, chinuind copiii şi soţia. Din această cauză unii spun că e bine ca numai preoţii călugări să citească exorcismele ca cei ce nu au familie. Nu trebuie să se teamă. Preotul poate să-şi păzească familia de atacurile vrăjmaşe punând la rugăciune pe toţi cei din casa sa. Cel mai bun moment pentru citirea moliftelor este duminică la amiază după terminarea Sf. Liturghii, pentru că atunci preotul este pregătit şi împărtăşit nu se pot vrăjmaşii apropia de el şi nici de familia lui.

 
Cea mai mare greşeală pentru un preot este, să se arate în faţa diavolului fricos şi fără putere. In loc să se teamă diavolul de puterea preoţiei pe care o poartă preotul se teme preotul de falsa puterea pe care o are diavolul. Exact cum s-ar duce un lup la stână şi în loc să fie alungat de cioban şi câinii care păzesc stâna, fug de frica lupului şi atunci „lupul răpeşte şi risipeşte oile”, aşa se întâmplă şi cu turma preotului fricos. De ce să se teamă preotul când glasul lui este ca un tunet şi fulger pentru orice duh necurat?! Chiar de la începutul preoţiei este bine ca preotul să se arate curajos, întărit de Duhul Sfânt şi vrednic urmaş a Mântuitorului şi a Sf. Apostoli.

 
Când preotul învaţă pe credincioşi, îi apără şi-i conduce curajos, atunci credincioşii se întăresc şi-l urmează pe preot. Se simt în siguranţă alături de preotul lor. Atunci când preotul nu este aşa, credincioşii aleargă la alţi preoţi pe care-i vede mai întăriţi în credinţă şi mai curajoşi în lupta cu vrăjmaşii. Din cauza aceasta mai apare şi invidia, preoţii pe care-i caută credincioşii sunt pizmuiţi de ceilalţi. Am auzit pe unii preoţi în loc să meargă să facă unele rugăciuni spunând credincioşilor : „ să nu stârneşti pe diavolii care stau cuminţi în latura casei tale, ca şi cum ai zgândări un cuib de şoareci şi-ţi fug apoi prin toată casa”. Pe astfel de sfătuitori diavolii îi numesc „prieteni” şi în acelaşi timp le biciuiesc faţa.

Ei acum, un an nou plin de bucurie, pace, sănătate și împliniri tuturor celor de bună credinţă, iar vrăjmașilor României și ai Lui Hristos numai atât: să se împlinească Psaltirea şi molitfele Sfântului Vasile cel Mare peste voi toți!