„Te numeşti Tom şi ştim cum să te găsim”: mesajul Trezoreriei către cetăţenii americani

America nu a fost dintotdeauna astfel. Azi devenita un stat politienesc, care nici macar nu mai pretinde a fi altceva – fandoselile de libertate, civilizatie si respect acordat cetateanului,  au cazut ca si cum nici nu ar fi existat vre-odata. Priviti scurtul „commercial” al Departamentului Trezoreriei Statului Pennsylvania, amenintand cetatenii:

„Vino si plateste-ti taxele Tom, noi stim cine esti, vedem ca ai o casa si o masina frumoase, ce nu -i frumos insa, e ca datorezi statului $4,212 – fa-ti viata usoara si gaseste-ne tu pe noi pe internet, ca sa-ti platesti taxele Tom, iar noi te vom scuti de jumatate din dobanda pe care ne-o datorezi, altfel venim noi dupa tine si stim cum sa te gasim! (amenintare implicita). ”

Absolut sinistru, nu ?

Imi amintesc placerea cu care am sfruntat primaria, construind in spatele casei un sopron de 3×4 m, din tabla de otel, destinat uneltelor de gradinarit.  Oficial, trebuia sa obtin un permis de la primarie, in schimbul a $60-80, urmand sa torn obligatoriu o placa de beton (cica sa nu vina sobolanii sub micul meu sopron, chit ca in cartierul in care locuiam, nu era urma de sobolan, caci curatenia era exemplara, cu oameni care strangeau dupa cainii lor…, un inspector urma sa se arate si sa aprobe sau nu ce am facut, iar in final, primaria sa puna pe saitul ei toate datele mele. Idem cu cazanul de apa calda (sistem diferit fata de Europa, e practic un cazan izolat de 160-200L plin cu apa fierbinte, incalzita cu gaz metan): vroiau sa le platesc, sa inspecteze, sa aprobe, etc. ad nauseum.

Ca sa scurtez povestea, am innaltat sopronul cu ajutorul vecinului meu pe o rama dreptunghiulara compusa din barne groase tratate contra putrezirii, pe care le-am acoperit cu placi de PFL laminat groase de 3/4 toli.  Am inconjurat totul cu dale din beton, decorative – o frumusete! Peste „fundatia” asta, am ridicat structura metalica, acoperisul terminandu-l cu ajutorul sotiei, intr-o furtuna.  Curgea apa pe noi. Ce satisfactie enorma, mai ales pentru copii, care aveau acum casuta lor in care puteau sa se ascunda!

Cand o vecina mi-a spus ca ma toarna la primarie pentru ca n-am permis, nu mi-a venit sa cred, doar nu o deranja cu nimic, constructia fiind pe deplin inlauntrul proprietatii noastre, la distanta cuvenita de gardul ei.  Se temea biata de ea de sobolanii pe care nu-i vazuse in viata ei, dar o „informase” ziarul „gratuit” al primariei despre „amenintarea” lor…

Noroc cu nepotul, caruia i-am aratat sopronul pe jumate’ paraginit al unui alt vecin, spunandu-i ca pot face si eu unul cu acordul primariei, pentru a-l aduce mai apoi in starea celuilalt, dupa care l-am invitat sa-l vada mai indeaproape pe al meu.  Omul a inteles imediat iar vecina m-a lasat in pace de-atunci. Dealtfel o ajutasem mult, inclusiv cu curent electric produs de generatorul nostru, pe timpul marelui „Blackout” din 2005.

Mai apoi, am aflat ca statul face poze din satelit si ca compara arhivele permiselor , cu imaginile din curtile oamenilor. Va dati seama? Noroc ca am vandut casa, inainte ca birocratii sa ajunga si la noi.  Urmatorul proprietar nu mai are probleme, caci asa a cumparat-o, cu cazanul de incalzire si sopronul ilegal cu tot.

„Now it’s kosher„, vorba americanului iudaizat.

Am vrut sa va arat unde se ajunge atunci cand tehnologia cade in maini gresite, iar mainile statului aflat la cheremul dusmanilor tai, sunt intotdeauna cele gresite.

Uitati-va pe stalpii de la intersectii si spuneti-mi cat de repede veti numara 100-200-500 de camere de luat vederi… Deja tehnologia functioneaza impotriva noastra, doar ca ne vine greu sa credem nivelul de control pe care sistemul il are asupra intregii societati.   Cine mai crede naiv ca e pentru binele nostru (gasirea copiiilor disparuti), ar face bine sa se intrebe de ce copiii continua sa dispara?  Ar putea fi gasiti atat de usor, dar evident nu asta e scopul, ci controlul nostru total.

Intr-una din zilele astea, vom incepe sa discutam si metode practice de a-i rezista.

Aparatul de represiune si control al URSS a fost compus din niste bieti ageamii in comparatie cu astia si totusi a facut zeci de milioane de victime.

In Uniunea Sovietica ‘Ailalta, esti selectat pentru „tratament special” din partea „prietenoaselor” echipe SWAT, daca nu cooperezi cu mammona, cazul lui „Tom”, care n-a mai avut bani sa-l hraneasca, caci bestia este setoasa. Asta e partea ne-spusa a povestii.

Ce au putut face cei dinainte pe plan oarecum local, cu ajutorul tehnologiei vor implementa cei de acum, pe plan global: o diktatura tehnologica cumplita. Piesele sunt toate in locul lor, masinaria are beculetele aprinse si zumzaie sinistru.  Numai cooperarea si complacenta noastra o tine in functiune.

Trasati linia in nisip chiar acum si spuneti-i bestiei: PANA AICI!