Atac de schizofrenie in plin centrul Clujului

O sumedenie de afişe lipite unul lângă altul, au împânzit oraşul de pe Someş ieri sau azi . Mesajul e de-a dreptul schizofrenic. După cum se ştie, schizofrenia este definită ca şi capacitatea de a crede concomitent, în două lucruri diametral opuse. Iată-le:

Cel din stânga este al unui „outfit” mizerabil care ne îndeamnă cu litere mari să emigrăm în Canada, pentru a  ne „schimba viaţa spre mai bine”.  E absolut criminal îndemnul adresat cetăţenilor de a-şi părăsi ţara. Sunt alţii care se îmbulzesc în ea şi din experienţa trecutului vorbind, o ţară puternică, paşnică şi bună este una cât mai omogenă dpv etnic şi religios, iar ăştia ne îndeamnă să plecăm. Sunt curios cine-s nenorociţii care fac bani din pustiirea ţării de români.

Măcar nu promit decât că viaţa clienţilor lor se schimbă „spre” mai bine şi nu „în” mai bine. Diferenţe semantice, eh ?

Cel din dreapta ne cheamă însă la concertul Aerosmith (nişte rockeri trecuţi din State) şi-atunci nu poţi să nu te întrebi cui vor ăştia să vândă bilete, dacă tineretul e convins să plece ? Evident, ambele afişe se adresează aceleiaşi categorii de vârstă, oameni sub 35 de ani.  Dacă prea mulţi ascultă de cei din  stânga, cei din dreapta vor rămâne şomeri.  Personal aş fi încântat să-i văd şi pe unii şi pe alţii, bătând străzile !

Bazat pe ce spun alţii care trăiesc acolo, sau care s-au reîntors acasă, lucrurile nu-s roz deloc.  În vreme ce Canada e o ţară frumoasă, locuită de oameni plăcuţi şi hazoşi, nici ea nu e scutită de influenţele ce vin de la sudul graniţei ei: imigrare ne-controlată, amalgamarea culturii originale Canadiene cu gunoiul provenit din Hollywood şi-n general un stat autoritar orwellian în care te temi sincer să fi tras pe dreapta de poliţie. Mie unuia mi-a fost dat să am numai experienţe plăcute în Canada, de câte ori am vizitat-o. Până şi poliţista de frontieră mi-a zâmbit înţelegător, când i-am recitat numărul greşit al maşinii, căci aveam trei şi se mai iscau confuzii..  Dar asta era atunci.

Între timp ne-am re-întors şi nimeni şi nimic nu ne va mai urni din România.  Să pleci acum în căutarea unei vieţi mai bune, complet cu rate pe 30 de ani în cazul fericit, e o prostie uriaşă.  Aici, de bine de rău, avem un acoperiş al nostru peste capete şi o familie care ne va ajuta la greu. Suntem  un arhipelag stabil de insuliţe inter-conectate.  Dincolo eşti izolat şi singur, lipsit de orice sprijin, precum beţigaşul ce pluteşte în bătaia valurilor, vulnerabil la orice ameninţare într-o societate complet străină ţie.  Doamne pazeste sa i se para vre-unui functionar zelos ca ceva ar fi in ne-regula cu odraslele Dvs. si viata vi se va schimba imediat si ireversibil in rau.

În concluzie, duşmanii românilor sunt proşti şi dau în bară în mod monumental, după cum s-a văzut mai sus. Ar fi mai mare păcatul să le cădem în plasă – nu mai bine, stăm acasă?

%d blogeri au apreciat: