„Te numeşti Tom şi ştim cum să te găsim”: mesajul Trezoreriei către cetăţenii americani

America nu a fost dintotdeauna astfel. Azi devenita un stat politienesc, care nici macar nu mai pretinde a fi altceva – fandoselile de libertate, civilizatie si respect acordat cetateanului,  au cazut ca si cum nici nu ar fi existat vre-odata. Priviti scurtul „commercial” al Departamentului Trezoreriei Statului Pennsylvania, amenintand cetatenii:

Vino si plateste-ti taxele Tom, noi stim cine esti, vedem ca ai o casa si o masina frumoase, ce nu -i frumos insa, e ca datorezi statului $4,212 – fa-ti viata usoara si gaseste-ne tu pe noi pe internet, ca sa-ti platesti taxele Tom, iar noi te vom scuti de jumatate din dobanda pe care ne-o datorezi, altfel venim noi dupa tine si stim cum sa te gasim! (amenintare implicita). ”

Absolut sinistru, nu ?

Imi amintesc placerea cu care am sfruntat primaria, construind in spatele casei un sopron de 3×4 m, din tabla de otel, destinat uneltelor de gradinarit.  Oficial, trebuia sa obtin un permis de la primarie, in schimbul a $60-80, urmand sa torn obligatoriu o placa de beton (cica sa nu vina sobolanii sub micul meu sopron, chit ca in cartierul in care locuiam, nu era urma de sobolan, caci curatenia era exemplara, cu oameni care strangeau dupa cainii lor…, un inspector urma sa se arate si sa aprobe sau nu ce am facut, iar in final, primaria sa puna pe saitul ei toate datele mele. Idem cu cazanul de apa calda (sistem diferit fata de Europa, e practic un cazan izolat de 160-200L plin cu apa fierbinte, incalzita cu gaz metan): vroiau sa le platesc, sa inspecteze, sa aprobe, etc. ad nauseum.

Ca sa scurtez povestea, am innaltat sopronul cu ajutorul vecinului meu pe o rama dreptunghiulara compusa din barne groase tratate contra putrezirii, pe care le-am acoperit cu placi de PFL laminat groase de 3/4 toli.  Am inconjurat totul cu dale din beton, decorative – o frumusete! Peste „fundatia” asta, am ridicat structura metalica, acoperisul terminandu-l cu ajutorul sotiei, intr-o furtuna.  Curgea apa pe noi. Ce satisfactie enorma, mai ales pentru copii, care aveau acum casuta lor in care puteau sa se ascunda!

Cand o vecina mi-a spus ca ma toarna la primarie pentru ca n-am permis, nu mi-a venit sa cred, doar nu o deranja cu nimic, constructia fiind pe deplin inlauntrul proprietatii noastre, la distanta cuvenita de gardul ei.  Se temea biata de ea de sobolanii pe care nu-i vazuse in viata ei, dar o „informase” ziarul „gratuit” al primariei despre „amenintarea” lor…

Noroc cu nepotul, caruia i-am aratat sopronul pe jumate’ paraginit al unui alt vecin, spunandu-i ca pot face si eu unul cu acordul primariei, pentru a-l aduce mai apoi in starea celuilalt, dupa care l-am invitat sa-l vada mai indeaproape pe al meu.  Omul a inteles imediat iar vecina m-a lasat in pace de-atunci. Dealtfel o ajutasem mult, inclusiv cu curent electric produs de generatorul nostru, pe timpul marelui „Blackout” din 2005.

Mai apoi, am aflat ca statul face poze din satelit si ca compara arhivele permiselor , cu imaginile din curtile oamenilor. Va dati seama? Noroc ca am vandut casa, inainte ca birocratii sa ajunga si la noi.  Urmatorul proprietar nu mai are probleme, caci asa a cumparat-o, cu cazanul de incalzire si sopronul ilegal cu tot.

Now it’s kosher„, vorba americanului iudaizat.

Am vrut sa va arat unde se ajunge atunci cand tehnologia cade in maini gresite, iar mainile statului aflat la cheremul dusmanilor tai, sunt intotdeauna cele gresite.

Uitati-va pe stalpii de la intersectii si spuneti-mi cat de repede veti numara 100-200-500 de camere de luat vederi… Deja tehnologia functioneaza impotriva noastra, doar ca ne vine greu sa credem nivelul de control pe care sistemul il are asupra intregii societati.   Cine mai crede naiv ca e pentru binele nostru (gasirea copiiilor disparuti), ar face bine sa se intrebe de ce copiii continua sa dispara?  Ar putea fi gasiti atat de usor, dar evident nu asta e scopul, ci controlul nostru total.

Intr-una din zilele astea, vom incepe sa discutam si metode practice de a-i rezista.

Aparatul de represiune si control al URSS a fost compus din niste bieti ageamii in comparatie cu astia si totusi a facut zeci de milioane de victime.

In Uniunea Sovietica ‘Ailalta, esti selectat pentru „tratament special” din partea „prietenoaselor” echipe SWAT, daca nu cooperezi cu mammona, cazul lui „Tom”, care n-a mai avut bani sa-l hraneasca, caci bestia este setoasa. Asta e partea ne-spusa a povestii.

Ce au putut face cei dinainte pe plan oarecum local, cu ajutorul tehnologiei vor implementa cei de acum, pe plan global: o diktatura tehnologica cumplita. Piesele sunt toate in locul lor, masinaria are beculetele aprinse si zumzaie sinistru.  Numai cooperarea si complacenta noastra o tine in functiune.

Trasati linia in nisip chiar acum si spuneti-i bestiei: PANA AICI!

Vreţi peşte? Nu mâncaţi niciodată asta!

După o zi de serviciu, am condus mai mult din plictiseală până la unul din magazinele de unde cumpăram mâncare în America, căci era Vineri şi oricum aveam chef de peşte.  Târgul părea imposibil de refuzat: peşte alb congelat, pentru doar 4.99/Lbs, mai puţin decât jumătate din preţul oricărui alt peşte vândut în magazin.  Fără să mă gândesc am ordonat 2 Lbs. (aprox. 1 kg.) şi am sosit acasă victorios cu „prada”.  Arăta excelent.

Nu a durat mai mult de 2 minute de la aruncarea câtorva fileuri în tigaia incinsă, că întreaga bucătărie plus sufrageria, s-au umplut de-un miros îngrozitor de chimicale, peşte mort şi antibiotice – da, puteai mirosi streptomicina!

Le-am gătit până la capăt, după care am gustat prudent dintr-una: am scuipat mizeria afară, mai repede decât puteam spune „peşte„!   Am pus restul în pungă şi m-am întors la magazin a doua zi, cu întrebarea „ce vindeţi voi aici?”  Cu o mutră spăşită, vânzătoarea a scos cutia de carton din care punea fileurile în vitrină, pentru a vedea pe ea scris cu litere negre „Made in China”. Mi-au dat rapid banii înapoi, nu fusesem singurul care se plânsese de calitatea mărfii.

De-atunci, nu am mai cumpărat vre-odată nimic alimentar, mai ales peşte, fără a întreba de unde provine, mai întâi.  Am rămas neplăcut surprins să descopăr la Auchan nişte crapi-monştri, vânduţi la puţin peste 7 lei/kg. Cerând informaţia, am aflat că proveneau din …China.  Nu am nimic în particular cu orientalii, dar se pare că la ei, standardele de calitate sunt inexistente,  mai ales când vine vorba de mâncare. Cine să cuantifice daunele aduse sănătăţii noastre, după o masă de peşte săptămânala, dacă noi nu dăm atenţie la ce mâncăm?

Cultivat industrial în Vietnam de-a lungul râului Mekong , pestele Pangas sau pangasius (cum il stim noi ), a fost introdus recent pe piaţa.
Intr-o foarte scurtă perioadă de timp, acesta a crescut în popularitate în Franţa si in intreaga Europa. Francezii infuleca pangasius, ca si cum ar fi ultima lor masa. E un peste foarte accesibil ca pret(relativ ieftin), se vinde mai ales ca fileuri fara oase şi are o aroma şi textura neutra (blanda); mulţi l-ar compara cu codul.

Desi unii oameni il gasesc gustos, de fapt, ceva este extrem de neplăcut.

Sper că informaţiile furnizate aici vor fi importante pentru dumneavoastră şi viitoarele alegeri vis-a-vis de produsele pe care le introduceti in alimentatia Dvs. si a familiei Dvs.

Iată de ce este mai bine sa nu cumparam pangasius:

Pangasius sunt plini cu un nivel ridicat de otrăvuri şi bacterii. (arsenic, deseuri / dejectii chimice etc.).Si asta pentru ca raul Mekong este unul dintre cele mai poluate râuri de pe planetă; aici sunt crescuti pangasius, iar industriile dezvoltate de-a lungul râului arunca substanţe chimice şi deşeuri industriale direct în el.

A se lua aminte : cineva a testat in laborator acest peşte şi ne spune sa evitam consumarea lui, datorită riscurilor mari de contaminare … Indiferent de rapoartele şi recomandările împotriva vânzarii, supermarketurile inca vând publicului larg, chiar daca stiu că sunt contaminate, pentru ca acest peste se cumpara foarte bine si, implicit, profiturile companiilor cresc.

Pangasius nu este un peste ecologic, ba, dimpotriva, este un experiment genetic si o „bombă” biologică. Pangasius este situat la polul opus alimentelor ecologice, sunt crescuti în Vietnam si, mai nou, pentru că cererea a devenit foarte mare pe pietele din intreaga lume, deseori sunt injectati cu hormoni proveniti din urină deshidratata, deoarece au constatat că astfel pestii cresc mai repede mari si carnea lor devine mai „pufoasă”.

Ce se găseste in pangasius?  Deversări industriale , arsenic, produse derivate toxice  ale sectorului industrial aflat in plină crestere, bisfenoli poli-clorinati (PCBs), DDT si metabolitii săi (DDTs), contaminanti metalici, compusi de chlordane (CHLs), hexachlorocyclohexane izomeri (HCHs) si hexachlorobenzene (HCB). E suficient – nu?

Pestele e congelat in apa contaminată in care creste:


Hormonii de crestere extrasi din urină, provin din China. Pangasius e hrănit cu rămasite de pesti morti, uscati si macinati intr-o făina infectă care mai contine manioc (cassava) si soia (alta „binefăcătoare” care vă transforma băietii in fetite), plus resturi de cereale. Astfel pangasius creste de patru ori mai rapid, decat in natura, pentru a ajunge in farfuria Dvs.

Mai aveti chef de-un „targ bun” la peşte?

Ca si cum asta n-ar fi indeajuns, acest peste mutant se găseste in „surimi” (chiftele de peste presat), „delicioasele” si mult-iubitele de către copii „fish sticks”,  imitatia de carne de crab si chiar si in mancarea pentru animalele de casă. Ce patiti daca mancati Pangasius?  Vomă, diaree si in general simptomele otrăvirii cu mancare. Daca nu le aveti pe loc, inseamnă că stomacul Dvs. este tare, dar pe termen lung, veti suferi totusi. E preferabil ca organismul să reactioneze imediat in fata unui agresor, decat să acumuleze toxinele pentru a provoca un adevarat cataclism mai tarziu.

Flimul spune aceleasi lucruri in 18 minute. Priviti-l dacă aveti chef, sau pur-si -simplu, intelegeti ce e de inteles din randurile scrise.  Intre timp, noi cumpăram numai peşte autohton, sau european, preferabil pescuit oceanic.  Regula de bază este:

Cu cat mai mic e peştele, cu-atat mai putin timp a avut pentru a acumula mercur si alte toxine in carnea sa.

Crapul şi păstrăvul românesc sunt delicioşi, tot astfel dorada regală prinsă în Marea Mediterană, somnul şi ştiuca din Delta Dunării, codul norvegian şi mai ales micuţul şprot marinat provenit din Marea Baltică, mmm…  Dacă vă place ciorba de peşte, întrebaţi mai întâi ce fel de capete se  vând acolo în galantar – un strop de informare prealabilă, poate preveni un car de boală şi mizerie ulteriorAstăzi e Sfânta Vineri, vedeţi ce cumpăraţi!

P.S. Poate ne aflăm undeva unde nu avem control asupra mancării si chiar dacă e gătită de noi acasă, să nu uităm ce e mai important pentru a neutraliza posibilele otrăvuri continute in mancare si băutură: semnul crucii peste tot ce mancam si bem!

Sursa 
%d blogeri au apreciat asta: