Un alt preot ortodox rus a fost omorat in Moscova, dupa ce a sanctionat comportamentul huliganic a doi tineri care se usurau in strada.
Parintele Alexander Filippov, 39 de ani, preot paroh al bisericii Inaltarea Domnului din Satino-Russkoye, sudul Moscovei, a fost urmarit in intrarea blocului in care locuia si impuscat cu un pistol, de aproape de catre doi tineri criminali,nascuti in 1974, respectiv 1981. Acestia au fost prinsi la scurta vreme de politia moscovita.
Parintele Alexandru era casatorit si avea trei fiice. Aceasta ucidere a unui preot ortodox, survine la doar cateva saptamani de cea a Parintelui Daniil Sysoev, 34 de ani, impuscat din motive religioase, chiar in biserica pe care o innaltase, cu hramul Sfantului Toma, tot din sudul Moscovei. Parintele Daniil era cunoscut pentru misionarimul lui in randul sectelor si a populatiei musulmane din Rusia.
„Evenimentele ultimelor luni trebuie sa ne dea de gandit cu privire la starea spirituala si morala in care traim cu totii”, a spus purtatorul de cuvant al Bisericii Ruse Ortodoxe, Vladimir Legoida.
sursa Pravda.ru
Se pare ca cele care-au mai fost, urmeaza inca o data… aici este relatarea martiriului unui diacon din Rusia anului 1929, sub regimul bolsevic. Observati ca el a refuzat sa imbratiseze ideea dealtfel falsa, ca nu conteaza ce spui sau faci in aparenta, cata vreme „crezi in inima ta”.
Protodiaconul Procopie era directorul corului din Kamyshinka, districtul Altai, Siberia. La sfarsitul anului 1928, a fost arestat in Biisk si detinut la statia de milite locala. Acolo, i s-a cerut sa renunte la Dumnezeu, fiind torturat prin scufundare printr-o gaura taiata in gheata raului Bii. Apoi, l-au auncat intr-o celula speciala, numita “secretka”, in care se putea sta numai in picioare.
A fost batut si torturat atat de crunt, incat sotia lui Ekaterina, aproape nu l-a mai recunoscut cand a venit sa-l viziteze, in inchisoarea siberiana Narym, unde fusese transferat. Vizita a fost permisa doar cu conditia de a-i cere sotului ei, sa renunte la Hristos, dovedind aceasta prin lucru, in ziua Sfintelor Pasti. Cand a fost intrebat de ce refuza sa lucreze de Pasti, parintele Procopie a rapsuns: „Deindata ce ridic toporul, Il vad pe Insusi Mantuitorul stand inaintea mea. Cum as putea sa-L tai? Cand am trecut de poarta inchisorii pentru munca fortata de Pasti, L-am vazut pe Hristos Inviat si pe Maica Lui, in lumina mare si el a strigat „Hristos A Inviat!” Dupa aceasta, parintele a fost luat si aruncat imediat in „secretka”. Cand sotia i-a spus sa mimeze renuntarea la Hristos, in vreme ce continua sa „creada in inima sa”, raspunsul nu a intarziat „inapoia mea satano si nu ma ispiti !”.
Pe cand preotimea era trimisa in exil intr-un convoi, Parintele Procopie si-a ridicat mainile privind spre cer, cantand „Hristos A Inviat!”. A fost tras imediat de-o parte si impuscat.
E evident ca satanele iudeo-bolsevice s-au intrupat in chipuri noi, dar lucratura lor a ramas aceeasi: distrugerea bisericii ortodoxe si uciderea sau coruperea slujitorilor ei, prin toate mijloacele. Astazi, slugile satanei se numesc sectari, islamisti reali sau deghizati, tineri infractori de strada (sunt curios daca erau botezati), serviciile care sponsorizeaza crima organizata si oamenii nepasatori fata de cele sfinte si fata de credinta in care-au fost botezati, iar in spatele lor a tuturora, aceeiasi antihristi contemporani, care in locul mitralierei, a inchisorii trupului si a surghiunului, folosesc televizorul, inchisoarea mintii si emigrarea pentru un trai decent..
Odata ce omul renunta la Hristos prin nepasare si pacate, cine oare isi va face loc negresit in inima lui ? Lumina si intunericul nu pot co-exista – ori este Unul, ori altul. Pacate avem cu totii, dar constientizarea faptului, ne duce la cainta pentru faptele rele si implicit la spovedania si impartasania fara de care mantuirea unui ortodox, este cu neputinta. Barem sa nu fim reci si nepasatori, chiar de pacatuim.
Un om deznadajduit in urma unui pacat mare pe care-l tot repeta, si-a intrebat duhovnicul: „Parinte, ce sa fac, iar am cazut in pacat!” Duhovnicul intelept i-a raspuns insa, „ai cazut? Ridica-te! Iar ai cazut? Iarasi ridica-te!” Si tot asa..
Aici este si frumusetea ortodoxiei, in faptul ca ea singura realizeaza atat de bine, perfect as spune, fuziunea dintre natura ne-intinata a Lui Dumnezeu si sufletele noastre incarcate cu rele si mintile mustind de ispite grele. De-aceea ni se cere mai mult noua ortodocsilor, pentru ca si credinta este deplina, adevarata si mantuitoare, spre atat de uriasa deosebire de cea a sectantilor fara de taine, sau a catolicilor a caror Vatican face declaratii de infratire cu extraterestrii, forma contemporana pe care o asuma diavolii dupa cum marturiseste insusi Parintele Cleopa, sau apologia teoriei evolutioniste si a posedatului criminal Karl Marx..
Cui i s-a dat puţin, puţin i se va cere. Noua însă ni se cere mult, pentru că bogat este darul. Încă sunt zile de Crăciun, praznicul Naşterii Domnului fiind sărbătorit până la 31 Decembrie. Fie că El să se nască din nou în fiecare an, în inimile celor chemaţi spre El, prin Taina Sfântului Botez.
Crăciun fericit!
Filed under: comunism, evrei, Identitate, Infractionalitate, Religie | Tagged: comunism, evrei, Identitate, Infractionalitate | 4 Comments »