Până la urmă, am votat – ştiţi de ce ?

Ştiu, ştiu..spusesem că îmi voi anula votul, precum fac de obicei, ca unul absolut dezgustat de „realizările” politicienilor români din ultimii 20 de ani, dar într-un final m-am hotărât. A fost chiar interesant – aşa ceva n-am mai văzut din 1990: lumea stătea la coadă ca să voteze!

Nu era coada interminabilă şi feţele pline de speranţă de atunci, ci o coadă scurtă (5 minute) şi oameni blazaţi, deja trecuţi prin binefacerile democraţiei noastre nu chiar atât de originale. Cum adică? Simplu: în toate democraţiile politicienii sunt nişte bandiţi puşi pe căpătuială, cu foarte rare şi notabile excepţii. Dincolo doar s-au învăţat să fure şi să excrocheze mai civilizat, ai lor miros a parfum şi au aere de oameni onorabili, pe când „ai noştri” nici măcar nu se obosesc prea mult cu menţinerea aparenţelor – te fac pe faţă, au mutre de comunişti şi miros a transpiraţie, cu excepţia curvelor rafinate, cu coafura perfecta, şcolite prin occident, care emulează întru totul pe stăpânii lor de-acolo.

Şi totuşi, am votat. N-am suportat gândul că ţara poate să cadă iar în labele unsuroase ale clicii FSN (îi mai ţineţi minte?), devenit PSD între timp. Trandafirul singuratic s-a înmulţit cu 3, dar comunismul lor împuţit, tacticile securiste de dezbinare a societăţii (Târgu Mureş 1990, ei?) şi pornirea înnăscută spre jaf, au rămas aceleaşi. După cum comuniştii vechi, clasici, nu aveau interesul ţării în minte, cu atât mai puţin cei noi..

Nu am putut nici să mă entuziasmez de-un PDL ai cărui emanaţi nu se deosebesc de ceilalţi, decât prin calitatea costumului pe care-l poartă şi prin cunoştintele de limba engleză, dar totuşi.. am o senzaţie, un instinct, că dacă nu iasă Băsescu, va fi cu mult mai rău.

Vedeţi, omul ăsta a trecut deja de întâiul mandat şi tuturora ne trebuie un pic de „antrenament” într-un serviciu nou, pentru a deveni într-adevăr buni. Departe de a-l crede un înger salvator, l-am criticat aspru, după cum toţi apropiaţii mei ştiu şi chiar recordul public o arată. Cred totuşi că acum, fostul comandant de navă îşi dă seama de nişte chestii, poate vag încă, poate fără prea multă direcţie, însă cu intenţie, una bună, în interesul României.

Cred că va câştiga alegerile şi cred încă şi mai mult, că are nevoie mare de sfetnici buni, oameni trecuţi prin şcoala vestului şi înţelepţiţi de aceasta, nu pervertiţi de ea.

Ei trebuie să aibă numai şi numai interesul naţional în inimile lor şi să nu pregete a face orice sacrificiu pentru a-l vedea realizat. E necesar că ei să nu fie politicieni, căci la politică se pricepe Dl. Băsescu, ci experţi în domeniile lor: de la economie, la relaţii externe, la industrie şi la agricultură, e nevoie de oameni care ştiu ce fac, care-au văzut că se poate mai bine şi cunosc la perfecţie metodele prin care binele poate fi implementat.

Pe lângă aceştia, Preşedintelui nu i-ar strica deloc şi-un visător la curtea sa. Unul ale cărui vise să fie atât de înalte, încât să fie de ne-înţeles în marea lor majoritate şi care totuşi să-l determine să ducă la îndeplinire unul singur, mare şi realizabil.
Cum ar fi re-întregirea ţării. Sau independenţa energetică la preţuri foarte rezonabile pentru români. Sau transformarea României în ţara în care să se îmbulzească toţi românii care şi-au făcut din străinătate casa lor. Sau de ce nu, toate acestea împreună!

Nu-mi pun CV-ul la bătaie şi nici nu intru în PDL în speranţa că s-ar putea.. Nădăjduiesc însă că omul Băsescu vede că are nevoie de altfel de oameni în jurul lui şi că va acţiona singur în direcţia asta.

Fie ca Sfântul Ierarh Nicolae sărbătorit astăzi, să-l inţelepţeasca pe viitorul Preşedinte al României!