Statele Unite nu mai au o economie

Sectorul financiar american a jefuit de mult timp alte țări. O serie de participanți au descris acest proces. În primul rând, o țară este ademenită cu mită către lideri pentru a contracta împrumuturi care nu pot fi deservite sau rambursate. Apoi intervine FMI. Populației i se impune austeritatea. Serviciile publice și ocuparea forței de muncă sunt reduse pentru a elibera resurse pentru întreținerea datoriei, iar activele publice sunt vândute pentru a rambursa împrumutul. Nivelul de trai scade, iar corporațiile americane preiau economia țării.

Întrucât guvernele străine, după ce au experimentat sau au fost martorele măcelului economic și se tem de responsabilitate, sunt mai puțin dispuse să fie mituite pentru a-și îndatora țările, finanțele americane aplică acum această tehnică americanilor. Contrar relatării din presa financiară, Rezerva Federală nu mărește ratele dobânzilor pentru a combate inflația. Este ridicol să crezi că o creștere de trei sferturi de procent a unei rate foarte scăzute a dobânzii va avea vreun impact asupra unei rate de 9,1% a inflației sau că speculațiile conform cărora Rezerva Federală are în vedere alte trei sferturi de procent, eventual urmate de o jumătate de procent, constituie o politică antiinflaționistă. Dacă toate aceste creșteri au loc, rata dobânzii rămâne totuși sub rata inflației.

În plus, așa cum am explicat anterior, inflația nu este una monetară. Prețurile mai mari sunt rezultatul întreruperilor de aprovizionare cauzate de blocajele Covid de către Washington și de sancțiunile rusești. Producția a fost oprită, iar lanțurile de aprovizionare sunt întrerupte.

Creșterea ratelor dobânzii de către Rezerva Federală este doar o continuare a politicii sale de concentrare a veniturilor și a bogăției în mâinile celor 1%. Relaxarea cantitativă a fost paravanul prin care Rezerva Federală a tipărit 8,2 trilioane de dolari în bani noi, care au fost direcționați sau au ajuns în prețurile acțiunilor și obligațiunilor, îmbogățindu-i astfel pe cei puțini care dețin cele mai multe dintre aceste instrumente financiare. După ce a atins maximul pe această cale de concentrare a bogăției, Rezerva Federală crește acum ratele dobânzilor pentru a crește costurile ipotecare pentru proprietarii de case aspiranți. Rezerva Federală scoate persoanele fizice de pe piața imobiliară pentru a elibera proprietăți pentru ca firmele de „private equity” să cumpere locuințe pentru a le închiria. Faptul că firmele de capital privat consideră că veniturile din închirierea locuințelor existente reprezintă cea mai bună oportunitate de investiție ne arată că economia SUA a ajuns la punctul terminus. Atunci când investițiile se îndreaptă către activele existente, nu către producerea de noi active, economia încetează să mai crească.

Politica regimului Obama de salvare a escrocilor financiari responsabili de prăbușirea din 2008, în timp ce executa silit victimele, a redus numărul de proprietari de locuințe din America de la 70% la 63%. Institutul Urban prezice o scădere pe mai departe. În prezent, capitalul propriu al proprietarilor de locuințe a scăzut de la 85% după cel de-al Doilea Război Mondial la o treime, lăsând două treimi din capitalul propriu al proprietarilor de locuințe în mâinile creditorilor. Acest lucru arată foarte clar că o economie financiarizată îndatorează poporul pentru a asigura venituri din chirii pentru cei unu la sută. Într-adevăr, economia financiarizată creată de Rezerva Federală a reimpus un sistem de clasă asemănător aristocrației britanice care a fost răsturnată. Într-adevăr, avem un sistem de clasă mult mai rău din punct de vedere economic. Aristocrații britanici latifundiari produceau alimente care hrăneau națiunea. Sistemul de clasă american produce dobânzi și comisioane pentru sistemul financiar.

După cum ne-a arătat Michael Hudson, o economie fără creștere economică este rezultatul final al unei economii financiarizate. O economie financiarizată este o economie în care veniturile consumatorilor sunt deturnate de la achiziționarea de noi bunuri și servicii, prin expansiunea datoriilor, către serviciul datoriei și comisioane – dobânzi la credite ipotecare, împrumuturi auto, datorii la carduri de credit, împrumuturi pentru studenți. Cu o parte atât de mare din venitul gospodăriilor cheltuită pe serviciul datoriei, rămâne puțin pentru a impulsiona economia.

Dacă economiștii americani ar fi capabili să evadeze din economia lor neoliberală de doi bani, și-ar da seama că „cea mai mare economie din lume” pe care o atribuie Statelor Unite este o ficțiune totală. Adevărul este că Statele Unite nu mai au o economie. Corporațiile conduse de Wall Street au localizat producția americană în Asia, astfel încât cei unu la sută să poată beneficia de profituri mai mari din costurile mai mici ale forței de muncă, în timp ce orașul și statele părăsite au fost nevoite să își vândă fluxurile de venituri, cum ar fi veniturile din parcometre ale orașului Chicago timp de 75 de ani, străinilor pentru o plată unică menită a rezolva criza bugetară pentru un an.

Deplasarea producției americane, realizată sub masca „globalismului”, a distrus economia americană și bazele fiscale ale orașelor și statelor. În timp ce economia reală este în declin, Partidul Democrat, în căutarea puterii permanente, a impus o politică de deschidere a frontierelor pentru imigranții-invadatori. Cum se vor putea întreține aceste milioane de oameni într-o economie a cărei producție a fost mutată în străinătate? Cum poate o populație, părăsită de corporațiile americane, care se confruntă cu deflația datoriilor, să absoarbă costurile de întreținere și de infrastructură socială pentru zeci de milioane de imigranți-invaziați din lumea a treia?

Nu veți auzi niciodată acest lucru de la curvele din presa financiară, dar Statele Unite se află în pragul colapsului economic și social. Și ce fac proștii de la Washington? Idioții stârnesc războaie cu Rusia, China și Iran.

Paul Craig Roberts

Paul Craig Roberts, a former Assistant Secretary of the US Treasury and former associate editor of the Wall Street Journal, has been reporting shocking cases of prosecutorial abuse for two decades. A new edition of his book, The Tyranny of Good Intentions, co-authored with Lawrence Stratton, a documented account of how americans lost the protection of law, has been released by Random House. Visit his website.