Ce spune un doctor despre moartea Mădălinei Manole

În urma articolului care descrie efectele Furadanului asupra organismului uman, un medic a făcut nişte comentarii extrem de interesante, ce merită expuse ca un articol de sine stătător, pentru a fi văzute de cât mai mulţi cititori. Ele ne oferă perspectiva unui profesionist asupra tragicului eveniment, indică fapte şi ridică întrebări care nu ar trebui ignorate într-o anchetă serioasă – iată-le:

Efectul unui agent chimic e dependent de cantitate si de receptivitatea organismului. Ma refer acum la oare cate minute au trecut din momentul ingestiei si cel al mortii, neexcluzand varianta in care Madalina sa fi murit prin traumatism cranian direct. Traumatismul craniocerebral (TCC acut) poate fi uneori suficient pentru a cauza decesul unei persoane, in raport de gradul de afectare cerebrala.
TCC-ul se putea produce fie prin lovire cu un corp contodent casnic (fier de calcat sau altceva cu masa si cu duritate in masura sa provoace o leziune majora) sau cu unul pregatit din vreme (eg.: levier), sau prin cadere accidentala sau provocata de cineva din preajma. Se poate pune o banala piedica, se da un impuls si victima, o femeie delicata va cadea fara sa opuna vreo rezistenta. Inclin sa presupun ca a fost lovita. Ceea ce simte victima unui TCC acut deschis poate oscila intre panica si nevoie de lupta pana la predare, la abandon.

Cei care nu sunt luptatori prin constitutie, se lasa pe vine sau cauta sa se sprijine de un perete, de un corp de mobilier, moment in care pot fi nauciti, nu mai vad bine, le scade contrastul imaginii, iar in urechi incep sa auda un fel zgomot foarte inalt, un tiuit. Practic, in acel moment victima e ca un biet puisor de gaina incapabil de orice forma de auto-aparare, dandu-si seama ca viata ii e in mare pericol dar ca nu are sorti de izbanda in atare situatie si ca doar Dumnezeu vede ce se intampla. Cred ca in acest moment Madalinei i s-a administrat otrava, ea nefiind inca moarta, totusi, biata de ea a mai avut puterea de a vomita, aparandu-se de toxicul intrat in stomac. Un mort nu vomita niciodata.

Voma inseamna miscari ANTIPERISTALTICE pe esofag ceea ce nu permite inghitirea, asa cum un tren nu are cum sa se deplaseze simultan in doua sensuri opuse, fiind un non-sens urias. Chiar daca a vomitat, cum sa mai fie posibil sa aiba in stomac 300-400ml de solutie? Asta seamana a betie cu otrava, ceea ce iarasi nu e de crezut. Cine vomita asa ceva, nu eructeaza o gura de suc gastric dupa o masa prea copioasa cu tocaturi si branzeturi grele ci… intrucat vomita pe cale comandata de la centrul vomei emite un jet de voma semnificativa cantitativ, pana la un litru un litru si ceva. Credeti-ma ca nu va vorbesc din carti ci, dintr-o experienta practica.

A vomita dupa ce deja au inceput fenomenele de respingere reflexa si a dori in mod voluntar sa bei pentru a definitiva actiunea toxicului prin blocarea totala a mediatorilor neurotransmitatori mi se pare extrem de putin probabil si stii de ce? Din cauza dominantei cerebrale a faptului de a vomita. Momentul unei asemenea vome e atat de atroce incat, te rog sa ma crezi ca nu mai stii nici macar cum te cheama si nu te mai intereseaza nici daca esti X sau Y. E alerta pe care o declanseaza orice organism si care exclude o continuare a ingestiei, dupa voma.

E de stiut daca din plaga produsa la nivel cranian s-a scurs sange si cat. Era in stop cardiac in momentul producerii plagii, sau, plaga a survenit dupa stopul cardiac. Din ce aud, Madalina se afla intr-o balta de sange, ceea ce imi permite sa cred ca a fost lovita dur cu un corp contondent, dupa care i s-a turnat pe gat de catre cineva care se pricepe, acea solutie de otrava. As intreba-o si pe prietena Madalinei mai multe despre procurarea otravii care asa cum stim are un regim special. Ideea ca a baut 400 de ml dupa care a cazut si si-a spart capul de o treapta de pe scara sau de pardoseala din camera de baie mi se pare imposibil de admis, date fiind proprietatile odorante ale furadanului. E imposibil sa bea cineva un asa volum fara sa vomite.

Asadar, Madalina in timp ce ai casei dorm bine mersi dupa o betie, se duce, isi face solutia sau o ia gata preparata, bea rapid un litru si ceva, vomita, cade secerata si dupa cadere capul i se sparge, inima inca ii bate si pastreaza in stomac 3-400ml de solutie de Furadan, ca sa aiba ce scrie legistii in raportul autopsiei. S-a uitat cineva la aspectul plagii craniene? A verificat cineva eventuala integritate a peretelui esofagian, spre a observa daca a fost sau nu lezat prin introducerea unei sonde gastrice de tip Faucher, din acelea cu varful moale, bont, facute din cauciuc?

Ati observat cum se uita cu ochii pe deasupra oamenilor cand reporterul OTV l-a deranjat pe sotul Madalinei? Un om avand o asemenea tragedie in familie, dupa parerea mea nu cauta sa isi faca un camp vizual cat mai mare, cautand cu privirea catre etajele superioare ale cladirilor inconjuratoare, ci, dimpotriva se uita in jos, fara a vedea mare lucru, fiindu-i practic indiferenta orice imagine.

Daca suspectul numarul unu, -dupa opinia mea-, in persoana numitului Petru ar fi citit putina literatura, ar fi aflat ca cei care au o mare problema, niciodata nu cauta cu privirea spre inalt. Dupa mine, sotul defunctei artiste nu e deloc strain de deces, fie prin complicitate, fie prin incurajare, fie si mai mult. Daca Madalina a primit vreo propunere din partea vreunei marimi a momentului si a refuzat-o, e extrem de posibil sa fi fost foarte mult ajutata sa moara..

As vrea sa cunosc circuitul puterii, banilor si al sexualitatii in aceasta afacere. Nu cred ca sotul a ucis-o la manie, ci, cred ca s-a planuit cu minutiozitate momentul. Nu cred ca sotul -daca el a ucis-o-, si-a permis sa ucida, daca cineva mare nu ii garanta IMUNITATEA in fata justitiei romane. As fi curios sa stiu care sunt pilele sotului vaduv.

Graba inhumarii miroase a complicitate intre autoritati si faptuitori. Cine o fi comandat asasinatul, de ce si cine l-o fi pus in opera, stie Dumnezeu. Imi cer iertare pt abundenta detaliilor. Doamne ajuta!

Intre timp, am primit o a II-a depesa de la doctorul de mai sus:

Un medic continuă, despre moartea Mădălinei Manole – II