Marine Le Pen, Președintele Franței.

În ajun de alegeri în Franța, mă încumet să prezic că următorul Președinte va fi, este, Marine Le Pen.

Un fost ambasador ne spune prin media că Macron e de departe preferabil pentru că:

„Evident, noi, europenii care urmarim cu destule emotii acest scrutin, am fi interesati de victoria lui Emmanuel Macron, caci el e singurul candidat pro-UE, care nu vrea sa revina la francul francez, se declara pro-american si nu are „simpatii” fata de liderul de la Kremlin, Vladimir Putin.”

Ce nu mai spune fostul ambasador, este că Macron este zvonit (știu, este deocamdată la stadiul de zvon) a fi homosexual ascuns, având cu certitudine o mulțime de prieteni homosexuali aflați în poziții foarte influente. Mai are și o soție cu 24 de ani mai în vârstă decât el (63 vs. 39).  BĂRBAT NORMAL?

Nu am de gând să intru în detalii obositoare, dar spor la lectură, aici.

Regret să aflu că în opinia D-lui ambasador, renunțarea la moneda națională, afilierea ideologică cu monstrul agregat după principiile fostei URSS numit ue, anti-rusismul ca principiu și vasalitatea față de marele frate de peste baltă, au devenit un soi de test turnesol al validității unui politician de prim rang.

Multe figuri importante au fost luate la vale de avalanșa corectului-politic, dar cred că acestea își vor plânge de mâine în pumni.

Cred că poporul francez realizează că acum are o ultimă șansă la redresarea situației dezastruoase adusă de guvernele anterioare, în special de cel al lui Hollande și că miza e nu doar revenirea la moneda franc ci însăși păstrarea identității lor naționale. Cred că atacul terorist de ieri, venit parcă să le puncteze pe cele anterioare, demonstrează cu prisosință necesitatea închiderii granițelor pentru puhoaiele lumii a III-a, cu care Franța deja are o uriașă problemă și găsirea de soluții practice pentru cei deja aflați acolo.

Încă câțiva ani de politici ale imigrării și sociale dezastruoase și francezii nu vor mai avea mare lucru de apărat.

Le Pen vine din păcate cu 30 de ani prea târziu, dar bine este și acum, decât niciodată. Un politician care refuză să fie fotografiat cu cârpa ue în fundal, este unul demn de tot respectul în zilele astea.

Felicitări Marine, felicitări Franța!