Din peripeţiile unui papă vândut

Nu degeaba a devenit catolicismul bătaia de joc a vrăjmaşilor Lui Hristos: în fruntea Vaticanului sunt puşi de la Ioan Paul II încoace inclusiv, numai oi în piei de lup.  După ce creştinătatea a fost uluită de declaraţiile incredibile a celor care au făcut din apărarea credinţei o glumă sinistră cu declaraţii aberante precum „teoria evoluţiei e compatibilă cu dogma creştină”, sau „existenţa extratereştrilor nu este exclusă”, ba’ chiar a reabilitat memoria criminalului posedat pe numele lui Karl Marx, iată mai cade o bombă absolut letală:

Cei care au strigat turbaţi de ură către Pilat din Pont,  într-o voce: „rastigneste-L, rastigneste-L, se găsesc acum basma curată, după ce papa Benedict XVI, i-a absolvit de orice vină pentru moartea Mântuitorului, în ultima sa carte „Jesus of Nazareth-Part II”.

 

Papa, sau doar un papa-lapte ?

În ea, papa explică cu argumente despicate-n limbă, dar „teologice” şi „biblice”,  cum că evreii nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. De-a dreptul comic, dacă nu ar fi tragic, nu ?  Dacă aş fi catolic, nu s-ar găsi nimic pe lume mai rapid decât aş putea eu să fug înspre Biserica Ortodoxă!

Evident, în accepţiunea mass-mediei posedată de către urmaşii ucigaşilor Lui Hristos, interpretările contrare, adică cele cu adevărat Scripturistice, „au fost folosite pentru a-i persecuta pe evrei”. Măi băieţi măi…

Ni se spune să ne rugăm pentru vrăjmaşi, dar sunt convins că îndemnul se referă numai la vrăjmaşii personali. Când este vorba însă de cei ai Lui Hristos şi deci ai Bisericii adevărate, se cade să ne aducem pe buze stihurile unui mare evreu iubitor de Dumnezeu, nimeni altul decât Sfântul Prooroc şi rege al iudeilor, David:

„Să vină moartea peste ei şi să se coboare în iad de vii, că vicleşug este în locaşurile lor, în mijlocul lor”.

Psalmul 54