România, lipsită de speranță ?

Parcurgând titlurile din presă cineva picat din Lună ar crede că României i s-au jucat deja zarurile și că tot ce ne rămâne nouă de făcut, ar fi să emigrăm spre plaiuri aparent mai verzi.

Nu e deloc așa. Da, am trecut prin 20 de ani oribili, de comunism-întors-pe-dos perpetuat acum de fiii celor din vechiul sistem, da, pare imposibilă schimbarea, de fapt primenirea de care avem nevoie pentru a continua să existăm ca stăpâni în țara noastră și nu ca gloata deznaționalizată și deculturalizată pe care dușmanii noștri și-o doresc, da, ne vine greu să ne SOLIDARIZĂM, dar trebuie acum s-o facem.

Români la noi acasă, ori sclavi ai FMI ?

Dacă nu de dragul nostru, măcar de dragul copiilor și a nepoților noștri..

În Europa tocmai a avut loc o revoluție populară nesângeroasă, al unui neam echivalent în număr cu cetățenii Clujului. Nu s-a suflat un cuvânt în media, dar pentru noi lecția e cât se poate de clară: chiar SE POATE ! Cheia succesului? Primenirea totală a clasei politice.

Practic, vara aceasta (am greșit puțin, românii se revoltă numai când cuțitul le-a ajuns la os, chiar dacă-i frig afară!), când va cădea guvernul și va cădea, avem datoria față de urmașii noștri, să nu mai permitem nici unui trepăduș care a fost la putere în ultimii 50 de ani, să mai ocupe vre-o poziție în guvern. Deasemenea, toți cei care vor să ne reprezinte, vor trebui scărmănați pentru a li se afla originea adevărată.

Nu de un ungur care să-și reprezinte cu cinste etnia trebuie să ne temem (Tokes, Hunor et. co. nu sunt decât niște agitatori), ci de cei care purtând nume neaoș românești, acționează metodic împotriva intereselor neamului.

Acum, lecția pe care trebuie cu toții să o pricepem. Vă rog dați mai departe articolul acesta tuturor celor pe care îi cunoașteți. Nu am nevoie de trafic adițional pe blog și nici nu am nimic de câștigat din asta, dar după atâta amar și rele câte am îndurat până acum, e timpul să ne deșteptăm.

Chiar putem schimba România prin acțiune civică, după exemplul islandez – răspândiți:

Dacă cineva crede că nu există cenzură astăzi , să-mi spuneţi dacă a fost cunoscut tot ceea ce se întâmplă în Egipt, de ce ziarele nu au spus nimic despre ce se întâmplă în Islanda:

În Islanda, tara in care guvernul a fost demis in totalitate , marile bănci au fost naţionalizate, s-a decis să nu se plătească datoria creata în Marea Britanie şi Olanda, din cauza politicii lor financiare rău intentionate şi s-a creat un grup popular pentru a rescrie constituţia.
Şi toate acestea paşnic. O revoluţie împotriva puterii care ne-a adus la criza actuală.

De ce aceste fapte nu au devenit cunoscute de doi ani:
Ce se întâmplă dacă alţi cetăţeni UE vor lua exemplu?

Iata pe scurt, istoria evenimentelor:
2008. Se nationalizeaza cea mai mare banca din tara. Se prăbuşeşte moneda, bursa isi suspenda activitatea. Ţara este în stare de faliment.
2009. Protestele populare din fata parlamentului fac sa fie convocate alegeri anticipate si provoava demisia primului- ministru şi a membrilor guvernului in bloc. Continuă situaţia economica nefavorabila.

Printr-o lege se propune rambursarea datoriei catre GB şi Olanda avand de plată suma de 3.500 de milioane de euro, o sumă pe care toate familiile islandeze sa le plateasca lunar pentru următorii 15 ani la 5,5% dobanda.
2010. Oamenii ajung să iasa în stradă şi cer ca aceasta lege sa fie supusa referendumului.
În ianuarie 2010, preşedintele refuză să o ratifice şi anunţa că se va consulta poporul.
La referendumul, organizat în luna martie, 93% din voturi au fost impotriva acestei legi.
Pentru toate acestea, guvernul incepe o anchetă pentru a rezolva responsabilităţile legale ale crizei. Începe arestarea mai multor
bancheri seniori şi directori. Interpolul emite un ordin, şi toti bancherii implicati, pleaca din ţară.

În acest context de criză, se alege o adunare pentru a elabora o nouă constituţie care să includă lecţiile învăţate în urma crizei şi pentru a înlocui pe cea curenta, o copie a constituţiei daneze.

Pentru a face acest lucru, se merge direct la poporul suveran.Se aleg 25 cetăţeni fără afiliere politică , din 522 care si-au depus
candidaturile, pentru care era necesar sa fie majori şi sa aiba sprijinul a 30 de persoane.
Adunarea constituţională începe activitatea în februarie 2011.
Prezinta un proiect de constituţie bazată pe recomandările poporului din diverse reuniuni din întreaga ţară.

Noua constitutie trebuie să fie aprobata de către actualul Parlament şi de cel care se va forma după alegerile legislative.
Aceasta este scurtă istorie a Revoluţiei din Islanda:
demisia guvernului în bloc, naţionalizarea băncilor, un referendum pentru a permite oamenilor să decidă cu privire la deciziile economice, închisoare pentru cei responsabili pentru criza şi rescrierea constituţiei de către cetăţeni.

S-a menţionat acest lucru în mass-media europeană?
S-a comentat cu privire la acest lucru in talkshowurile politice?
S-au văzut imaginile de la evenimentele la televizor? Bineînţeles că nu.
Oamenii islandezi au fost în măsură să dea o lecţie pentru toată Europa, să se impotriveasca intregului sistem şi sa ofere o lecţie de democraţie intregii lumi.

sursa: taringa.net

Tineti minte cinci cuvinte: aflati la sfarsit care sunt ele

E de-a dreptul straniu cum toti cei vanati de catre sistemul ticalosit gandesc la fel, lucru ce dovedeste ca ei sunt cei care vorbesc adevarul si ca de adevar se teme dracul mai rau ca de tamaie.
Precis ca stiti pe unii care proclama prin blogosfera ca solutii omenesti nu mai sunt, ca totul e pierdut si ca resemnarea in rugaciune ar fi singurul lucru care ne-a mai ramas – gresit sau mincinos, depinde doar de cine o spune!

Vasile Posteuca, fost poet, erou militar al luptei anti-bolsevice si ca toate elitele generatiei lui si legionar, a crezut altfel, lucru pentru care a fost omorat in cel mai josnic chip posibil, prin otravire (fapt convenabil uitat de Wikipedia) aflat in exil, de catre securitatea comunista. Relata dansul:

” Eram la universitate. Asteptam de la acest for de inalta cultura dezlegari pentru intrebarile nostre. Dar ele nu veneau. Universitatea era reprezentata de oameni si ei erau in mare parte decazuti, ca si generatia lor. Pe ei nu-i chinuia nimic. Deci nu aveau raspuns pentru alte chinuri. Problema credintei ne interesa si ne-am dus odata sa ascultam conferinta unui arhimandrit. Numele lui nu intereseaza. Vorbea despre ‘tineret si credinta’.

A vorbit frumos despre raporturile individului cu Dumnezeu si a trecut apoi sa ne dascaleasca: ‘tineretul nostru nu se roaga. Tineretul nostru nu citeste Biblia. In loc sa faca politica ar face mai bine sa se intoarca la Biblie’. Si atunci ne-au napadit intrebari amare:

Oare cum sa ne intoarcem la Biblie, cand neamul nostru moare sub calcaiul celor straini de neam? Ce facem noi rau prin politica? E un pacat cladirea de biserici, de scoli, constructia de sosele si diguri, e condamnabila aceasta actiune prin care vrem sa desteptam masele si sa mantuim neamul? Noi care stim citi, vom citi Biblia si ne vom mantui! Dar parintii nostri, care n-o pot citi, care isi scuipa sufletul in mizerie si revolta, pe ei cine ii va mantui? Nu ne-au dat ei la scoala pentru a le aduce mantuirea? Cum, numai indivizii se mantuiesc? Neamurile, in mod colectiv, nu?

Oare ce fel de preot este acesta care se ocupa numai de el, numai de noi cativa, si nu se sinchiseste de loc de nedreptatea sociala care ne inunda si ne ineaca neamul? Unde e dragostea lui de aproapele? Unde e dragostea lui de neam? Ne chiniau amarnic aceste intrebari! Si atunci am vazut in acest om, ceea ce trebuia sa vedem: Un monstru. Un deficient. Un urias cu picioare de lut. Un urias care ajunge cu capul aprope de nori, dar care-si rupe picioarele, sub greutatea trupului, si cade in mocirla. Un monstru care vizeaza cerul dar care paseste in gol. Acestui om ii lipseste legatura cu neamul. Era un absenteist al propriului sau neam.

Cum sa-l iubeasca Dumnezeu pe acest om fara neam, fara nici o tresarire la durerile neamului? …”

Nu-i oare exact la fel acum fratilor? Mai acceptam tradarea si mizeria morala a clasei politice, sau o schimbam din temelii? Nu carecumva sa ii permitem sa profite leprei rosii si alogene de nemultumirea populara ajunsa la paroxism cu ciuma portocalie si tot alogena – fereasca Sfantul!
De recenta revolutie islandeza am auzit, NU ? – ei nu s-au resemnat si chiar si-au schimbat vietile in bine, in chipul cel mai civic si mai hotarat cu putinta. Au iesit in strazi pana cand a cazut guvernul. Nici nu e de mirare ca nu se stie ce au intreprins islandezii, caci mass-media a cenzurat total orice stire despre subiect. Voi reveni cu amanunte. Pana atunci, tineti minte cinci cuvinte: va fi o vara fierbinte!

Eufrosin redivivus

Stiu, cand construiesti cu migala ceva sper de valoare, nu-i bine sa intrerupi efortul nici macar pentru o scurta vreme, dar nu am prea avut de ales. In vremurile in care mai tot ce misca e controlat de nulitati care nu vor sa-si murdareasca mainile, prin porci fara de minte si morala ce fac orice pentru mult mai putin de 30 de arginti, poate uneori fi dificil sa dai frau liber analizei. Daca virusarea calulatoarelor nu este indeajuns, vor fi virusati oameni, famili, neamuri…

Si totusi, Hristos a Inviat!

Primiram astazi vestea pe absolut toate canalele, cum ca farul democratiei i-ar fi venit de hac lui Osama Bin Laden. Ar trebui sa il numim in mod corect Emmanuel Goldstein Bin Laden, daca am citit clasicul 1984. Ca sa vezi ce patesc ce-i care slujesc pe CIA: storsi ca lamaia, apoi aruncati in mare, cu capul taiat, asta daca povestea o fi adevarata… Prea a schimbat administratia lui Obama povestea de trei ori in tot atatea zile, incat sa mai putem crede – oricum cu astia legea e: crede opusul celor afirmate si vei fi cu mult mai aproape de adevar.

O fi, n-o fi, cui ii pasa..minciunile cadavrelor ambulante care conduc SUA sunt deja notorii si merita bagate in seama numai pentru un hohot de ras bun. Intre timp, slugile UEropene ale mamonei, s-au inghesuit ca sa repete textul scris de-a gata pentru ei:

„este o zi minunata pentru democratie…omenirea are un viitor minunat fara acest personaj..zorii vor straluci mai minunat in absenta lui Bin Laden” – slugoi nenorociti… si-a chemat Washingtonul marionetele la ordine, dar vai, ei nu raspund nici macar Americii, ci numai violatorilor ei!

Ce creadeam noi, are ceva de-a face razmerita armata din Libia cu libertatea si cu drepturile omului, pe cand eternele jigodii se straduiesc din rasputeri sa dea o lovitura energetica Chinei, asemena celei data Japoniei cand a fost taiat cordonul cu alimentare petrolifera, lucru ce a dus la Pearl Harbor. Iar restul povestii, il stim cu totii.. China are de departe cele mai mari investitii in campurile petrolifere libiene, motivul #1 al prezentului atac. Viitorul energetic al celei mai mari economii din lume, este in Africa, iar cei care au arme super-duper, nu sufera asta, chit ca ei s-au lasat calcati in picioare pe frontul domestic de catre dusmanii incuibati..

Apoi, Libia a mai comis pacatul impardonabil de a refuza aservirea catre baietii NOM, prin respingerea unui tratat „one-way” stipulat de catre SUA, intitulat United States African Command (AFRICOM), prin care se cauta luarea in stapanire a intregii Africi, cu oameni si cu resurse cu tot, in mod semi-legal. Vechii colonialisti europeni au fost niste blanzi copii de scoala fata de astia!

Daca Libia cade, urmatoarea pe lista e Siria, care gazduieste o imensa baza navala rusa. Chiar nu se potolesc nebunii pana nu vad intreaga omenire in flacari si fum… Cum sa nu strige lumea apoi „pace, pace”, chiar si cu pretul venirii unui personaj ciudat si aparent umil, in fruntea unui nou format guvern mondial ?

Intre timp, a mai avut loc o crestere parabolica in pret a argintului, pana la aproape $50 uncia, lucru care s-a mai intamplat odata in 1980. De data asta, fondul de 28 miliarde USD, Soros Fund Management, a vandut din greu argint si aur acumulate la preturi de batjocura, in timp ce acestea erau impinse artificial in sus si cumparate cu ambele maini de catre cei care castiga la bursa cumparand scump si vanzand ieftin.

Dar noi sa ne bucuram, caci iata, nu ne-au lasat guvernantii fara scut! As spune maidegraba ca vom fi pe scut , dar nu opinia mea conteaza. Comenteaza unu’ in presa romaneasca:

„E bine: japonezii ii dau efectiv afara pe americani din Okinawa datorita prea multelor violuri si crime comise cu bestialitate si rezultand cu musamalizarea lor dupa sablonul Teo Peter, iar noi ne bucuram ca vin „eliberatorii”.

Economia unei localiati se poate dezvolta si altfel decat transformandu-ti partea femeiasca in sursa de placeri pentru niste barbari deghizati in facatori de pace.

Rusine Basescu, rusine CSAT, rusine primar nevrednic al comunei Deveselu!”

„Fetele din zonă îi aşteaptă cu braţele deschise pe americani.”,
GHEORGHE BECIU, primar comuna Deveselu

Circumspect e şi Valerică Jumugă, fost pilot, actualmente pensionar, „copil al acestei unităţi”, aşa cum îi place să se considere. „Un ochi râde, altul plânge”, spune el. Din punct de vedere economic, o asemenea mutare nu poate fi decât benefică, va exista un flux de bani înspre bugetul local. Problema e însă că un astfel de scut implică şi riscuri majore: „Eu, unul, sunt obişnuit cu pericolele, de restul nu ştiu. Şi mă simt trădat de conducerea acestei ţări, pentru că nu ne-a întrebat dacă noi vrem acest scut. Ne atragem ura vecinului de la Răsărit. Nu vreau să fiu înţeles greşit: sunt pro-european convins, dar cunosc riscurile”.

Ar mai fi inca multe de spus, dar sunt fericit daca pot publica ce-am scris pana aici. Linux in varianta „boot-up disk” nu este tocmai rafinat, desi in viitor voi avea cel putin un pc ruland in Linux, doar asa pentru baieti. Pregatiti-va virusi speciali jigodiilor! Voi reveni curand, multumesc din suflet tuturor celor care s-au interesat de mine in intervalul in care am fost absent – Doamne ajuta!