Săptămana genocidului animalelor şi semnificaţia ei spirituală

Săptămâna care a trecut, a fost un adevărat dezastru pentru necuvântătoare, mai ales pentru peşti şi păsări, ambele cu conotaţii biblice, precum excelent observa un cititor.  În Brazilia, au fost aduse la malul oceanului 100 de tone de somn şi sardine, lăsând pescarii muţi de uimire, ne-maiîndrăznind să îşi arunce plasele în apele parcă blestemate. Să aruncăm o privire la harta care ne va ajuta să înţelegem ceva:

Observaţi distribuţia interesantă a acestor evenimente: practic toate au avut loc în zone controlate dpv militar de către SUA.  Nu s-a raportat un singur peşte mort sau pasăre căzută din cer în Rusia, China şi slavă Domnului, nici în ţările ortodoxe, unde sunt convins că firea apelor şi a tăriilor sfinţite de Bobotează, nu a permis asemenea abominaţii.

E clar că  catastrofe de anvergura asta nu pot avea loc doar aşa, în ciuda explicaţiilor menite să ne insulte inteligenţa, oferite de către „oameni de ştiinţă”: s-au speriat de tunet, a dat grindina peste ele… Ptiu’ trăzni-v-ar !

Mai este clar deasemena că nişte sceleraţi se joacă cu „jucăriile” lor:

arme scalare, chimice şi probabil bacteriologice, într-o adevărată orgie satanică îndreptată cu toată ura tatălui lor spurcat împotriva creeaţiei Lui Dumnezeu.  De ce au ales să îşi consume ura tocmai în săptămâna care a trecut? Simplu: a fost o săptămână plină de sărbători creştine de cea mai mare importanţă, întâia fiind Tăierea împrejur a Domnului şi Sfântul Vasile cel Mare, apoi praznicul împărătesc al Bobotezei, urmat de sărbătorirea celui mai mare om născut vre-odată din femeie, Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul.

Ca regulă, cei mânaţi de necuratul îşi revarsă ura lor diabolică tocmai de sărbătorile Creştine, cu scopul de a a le întuneca. În SUA de exemplu, valurile masive de concedieri au întotdeauna loc în preajma Crăciunului.  Cum să reziste unii ca aceştia ispitei de a face rău pe scară atât de largă tocmai atunci când sufletul omului se uşurează şi se luminează cu strălucire pogorâtă chiar din ceruri ?

Minunea e însă că tot răul este limitat şi că trecerea sa îi apropie pe oameni mai mult de Dumnezeu, lucru care nu ar fii avut loc în absenţa unor circumstanţe adverse.  Apoi, cu genialitatea şi atotputernicia Lui, Dumnezeu face să treacă relele lăsând în urmă oameni mai curaţi, cu sufletele întărite, oameni ce realizează că în faţa unor asemenea duhuri  întunecate nu pot aştepta şi nici primi vre-un ajutor de la oameni, ci numai de la El.

Cei care au văzut răul şi s-au luat de piept cu el, sunt biruitorii pe care nici întregul iad dezlănţuit nu îi va mai clinti.  Ei sunt armata echipată nu cu arme de distrugere în masă, ci cu sabia credinţei, armura dreptăţii, coiful minţii curate şi scutul rugăciunii.

Obişnuiam să cred demult că trebuie să fii pregătit fizic şi cu pivniţa plină de provizii, pentru a face faţă vremurilor grele.  Acum se vădeşte că fără un spirit tare ca oţelul, primele nu mai prea contează.  Important e să fim noi cei biruitori, lăsându-i pe alţii să îşi lucreze migălos şi cu obstinaţie propria lor pierzanie.

Nu super-tehnologiile ne vor salva atât viaţa aceasta cât mai ales cea veşnică, ci alegerea bună a celui care să ne umple inimile şi minţile.  A fii indiferent faţă de credinţă, nici măcar nu e o opţiune, când răul ne asaltează din toate părţile. În plus,  unde nu intră lumina, e întuneric beznă.

%d blogeri au apreciat: