Pentru nehotărâți, căldicei, pocăiți…

De la etajul V al unui hotel dintr-o capitala occidentala unde ma aflu momentan, observ pe langa obisnuita fauna de oameni normali intre care se amesteca tot felul de degenerati imbracati cu un amestec de carpe de tomberon si chestii provenite parca dintr-un loc de reciclare a fierului vechi si o pereche de baieti tineri, ferchesi si curat imbracati, cu rucsace in spate, care intra in vorba cu cei pe care au fost antrenati sa ii catalogheze intr-o zecime de secunda ca fiind disponibili si receptivi. Mai periculosi decat aia’ cu lanturi pe ei, desi lumea nu isi da seama de asta…

E vorba fireste de una dintre multitudinea de secte care din prea-plinul conturilor lor, impart cu generozitate pliante lucioase si cartulii bine legate oricarui naiv dispus sa ii asculte. Desi agentii lor sunt usor de deosebit (mormonii sunt tineri, imbracati identic, pantalon negru-camasa alba, cara de regula rucsaci cu „materiale oentru propovaduire”, pe cand penticostalii sau iehovitii sunt de regula trecuti binisor de 30 de ani, poarta costume sau cel putin pantaloni de costum si serviete in locul rucsacilor, efectul acestora asupra celor care le dau importanta, este unul mortal pentru sufletele lor.

E clar pericolul atingerii maturitatii fara a fi avur nici cele mai mici elemente de educatie religoasa ortodoxa; precum tanarul caruia nu i s-a facut o educatie clasica va asculta mai apoi orice gen de „muzica”, va citi orice fel de material oricat de mizerabil si va inghiti in general fara discernamant orice ii iasa in fata, tot asa si cu cel ce isi cauta inca religia pentru ca cei care puteau odata, nu si-au facut datoria fata de un copil.

Precum imersia in anti-cultura duce la moartea mintii, imbratisarea unei secte ucide pe deasupra si sufletul. Pentru caldicei, nehotarati si chiar pentru cei care umbla in piele de oaie fara a isi da seama ca sunt lupi, cateva clarificari necesare – sa ne traiti Parinte Matei!