Aveţi cont pe Facebook? Iată pe cine îi satisfaceţi!

Scandalul declanşat recent în SUA datorită violării grave a datelor particulare ale utilizatorilor „Facebook”, se întinde:  în vreme ce Mark Zuckerberg, „CEO-ul” de numai 25 de ani al „Facebook”  îşi cerea scuze pentru aceasta, un IM vechi de 6 ani a ieşit la iveală. În acesta, Zuckerberg-băiatul-genial-şi-afacerist-înnăscut, îşi exprima sentimentele faţă de zecile de mii de utilizatori ai saitului precursor, „The Facebook” , care îi furnizaseră datele lor particulare, pe care el le aduna şi folosea în alte scopuri decât cele declarate, încă de pe atunci:

„Ei doar mi le oferă” scria Zuckerberg pe IM. „Nu ştiu de ce. Au încredere în mine. Tembelii dracului”.  Fraza folosită pentru a-i descrie pe utilizatorii Facebook era de fapt chiar mai urâtă ( „dumb fucks” ).

Judecând după mutră, s-ar spune că epitetul i se potriveşte tocmai lui…

Lăsând la o parte aroganţa bastardului ăstuia şi faptul că nimeni nu se gândeşte să îl dea în judecată, adevărul e că atât Facebook, cât şi celelalte saituri de „socializare”, nu sunt altceva decât instrumente prin care Mossadul israelian şi alte servicii occidentale, află tot ce vor să afle despre milioane de oameni care în mod naiv îşi oferă numele real, adresa, lista de prieteni, religia, ba chiar şi preferinţele lor culinare, pe tavă!

Cea mai simplă operaţiune de spionaj de anvergură, e una în care victimele ei se auto-raportează. În felul acesta, când serviciile au nevoie de un ţap ispăşitor pentru o operaţiune murdară, doar răsfoiesc Facebook până dau de cei cu profilul cel mai potrivit. Restul este „fait accompli”. Unde mai pui că ar fi mai mare păcatul pentru copiii Dvs. să sfârşească prin a sluji ăstora, în orişice chip.

Regula de bază este următoarea: socializarea se face faţă în faţă, nu pe IM sau Hi5. Sunt conştient că prietenii pot fi de departe şi că e necesar şi bine să ţinem legătura cu ei, dar totul trebuie făcut în mod inteligent.  Un nume fictiv pentru adresa de e-mail e mai bun decât cel real.  Când trimitem e-mail mai multora, nu îi punem pe toţi în câmpul „To”, sau „Cc”, ci doar pe noi înşine ca destinatar. Toţi ceilalţi intră în câmpul „Bcc”, astfel încât să nu se vadă unii pe alţii şi nici un ochi străin să nu-i ia ca din oală, pentru sofisticatele lor baze de date relaţionale, care stabilesc într-o fracţiune de secundă cine-e-prieten-cu-cine.  Dovada e chiar IM-ul lui Zuckerberg de acum 6 ani, pe care tare şi-ar mai fi dorit să nu-l fi scris!

Pe vremuri ştiam sigur că printre cei care-ţi intră în casă (cititori de contoare, poştaşi etc.)  sunt unii însărcinaţi să raporteze ce văd mai neobişnuit.  Astăzi o facem noi înşine, mai ales prin generaţia adolescenţilor care habar nu  au în ce lume trăiesc „doar toţii prietenii mei au cont…”  Explicaţi-le frumos cum stau lucrurile, apoi desfintati contul.  Veţi fi surprinşi să aflaţi câte lucruri pe care nici Dvs. nu le ştiaţi, le oferă copiii Dvs. în mod voluntar unor străini ca Zuckerberg.

––––––––––––––––––––––––––-

PS – celor care au căzut deja in capcana ăstora, le adresez un indemn la speranţă: nimic nu e pierdut, câtă vreme avem minte sa inţelegem ce trebuie inţeles. Cei care ne lucrează, vor ca să nu ne trezim niciodată. Lumea dupa Eufrosin, e aici ca să contracareze aburelile lor. Exploraţi-o mai in adâncime – nu veţi regreta!

%d blogeri au apreciat asta: