Unde s-au topit peste 7 milioane de americani?

Material preluat cu permisiune de pe blogul lui Sergiu Badan

Încercarea de a face cunoştinţă cu statistica demografică din SUA te lasă perplex din start: nu există date statistice din 1932.**

Captură de pe saitul US Census

Captură de pe saitul US Census

Fără a fi explicate cauzele. Ele apar mai târziu, sub forma de tabele retrospective. Cercetarea lor duce la o nedumerire. Dacă e să credem statisticii americane, în deceniul dintre 1931 şi 1940, dinamica creşterii populaţiei în SUA a pierdut 8 milioane 533 mii oameni, iar acest indicator se schimbă brusc, momentan, şi de două ori (!). Între anii 1930-1931, indicii cad şi îngheaţă la acest nivel fix pentru zece ani. Şi la fel de neaşteptat, după zece ani ei se întorc la valorile iniţiale. US Department of commerce ”Statistical Abstract of the United States” nu dă nici o explicaţie.

Orice demograf va spune că o schimbare dublă,bruscă a indicilor dinamicii populaţiei într-o ţară de 100 milioane e posibilă doar în rezultatul unei morţi în masă.

Să luăm datele despre imigrarea în/din SUA şi migrarea populaţiei. În toiul depresiei, în premieră în istoria modernă, ţara a fost părăsită cu 93309 oameni mai mulţi decât au venit, iar cu un deceniu mai înainte în ţară au intrat 2960782 oameni. Vom corecta cifra pierderilor demografice generale ale SUA în anii 30 cu 3054 mii oameni.***

Shacks, put up by the Bonus Army on the Anacostia flats, Washington, D.C., burning after the battle with the military. The Capitol in the background. 1932.

Shacks, put up by the Bonus Army on the Anacostia flats, Washington, D.C., burning after the battle with the military. The Capitol in the background. 1932.

Soldaţii americani, veterani ai Primului Război Mondial (minim 17 mii) au pornit, în primăvara – vara lui 1932, într-un marş pentru a face miting în faţa Casei Albe cu privire la neplata indemnizaţiilor care li se cuveneau. După careva decizii, lor trebuia să li se plătească, dar guvernul a încercat să amâne pentru 20 ani aceste plăţi – şi atunci când veteranii au înţeles că în 1945, tot ce vor putea ei cumpăra cu aceşti bani, cum scria Don Passos (scriitor american în prima jumate a secolului XX), vor fi coroane la mormânturi, ei au pornit într-un marş-demonstraţie către Washington.

(Din cauza depresiei şi a şomajului asta era o chestiune de supravieţuire, şi nu de ”privilegii”, la care (dau de înţeles sursele oficiale) ei nici drepturi nu aveau. Când se pomeneşte despre ei în genere, atunci denumirea standartă batjocoritoare – „armata privilegiată” („Bonus Army”).

Pe ei îi aştepta o întâlnire veselă în stil american – au fost împuşcaţi, otrăviţi cu gaz, iar orăşelul lor de corduri a fost incendiat (în poză mai sus şi mai jos).

americani nenorociti

americani nenorociti

Politia americana impusca in protestatari.

Politia americana impusca in protestatari.

Totuşi, dacă vom lua în consideraţie toate cauzele, trebuie să adăugăm la acest neajuns de populaţie în anii 1930 încă 11.35%, dacă luăm în considerare creşterea demografică din anii 20.

În total, în 1940 populaţia SUA, urmând aceleaşi tendinţe demografice, trebuia să fie de minimum 141,856 milioane de oameni. În realitate – 131,409 milioane, dintre care doar 3,054 milioane pot fi explicate din contul schimbării dinamicii migraţiei. Aşadar, 7 milioane 394 mii oameni la situaţia din 1940 lipsesc pur şi simplu.

Oricum, americanii nu-s singurii în dorinţa lor de a distruge sistematic informaţia şi de a ascunde pierderile populaţiei în rezultatul foamei. Aceasta este o calitate ereditară a politicii anglo-saxone, care se trage încă din Imperiul Britanic. În 1943, guvernul britanic nu a prevenit înfometarea bengalului, iar ca rezultat – mai mult de 3.5 milioane de oameni au decedat, iar mai înainte de asta ei au omorât prin foame o parte din populaţia Irlandei.

Organizarea foametei în masă din India a fost un răspuns al guvernului Britanic pentru răscoala din 1942, şi pentru suportul populaţie pentru „Armata Naţională a Indiei”. Dar nu veţi găsi asemenea informaţii în sursele britanice pentru anii respectivi. Doar după ce India a obţinut independenţa a fost posibil de a colecta şi publica aceste materiale. Altfel, holodomorul monstruos britanic din 1943 n-ar fi ieşit niciodată la iveală Toate dovezile ar fi fost ascunse şi nimicite, cum s-a întâmplat cu materialele despre victimele Marii Depresii. De altfel, toţi marii colonizatori au istorii asemănătoare.

Doar când SUA se va prăbuşi vom avea posibilitatea să vedem multe fapte interesante despre crimele guvernului american împotriva propriului popor, incluzând genocidul populaţiei băştinaşe a continentului. Posibil că cititorul gânditor va rămâne surprins despre cum „Înţeleptul Roosevelt” este comparat cu „demonicul Stalin” – la fel cum putem observa că un guvernator crud din timpurile vechi este lăudat în defavoarea altuia, când cu toţii ştim că ambii sunt cu mâinile murdare de sânge.

Dar noi trăim în timpul când grotescului Stalin, care a nimicit popoare întregi, i se contrapune Îngerul Dreptăţii, pufos şi alb, „Made in USA”, şi acest înger urlă fără încetare despre milioane de oameni nimiciţi intenţionat prin înfometare. Cum calculează ei numărul jertfelor înfometărilor? Doar nu-i atât de simplu. Cercetătorii „holodomorurilor” se plâng pe lipsa de informaţie statistică, sau pe faptul că informaţia statistică nu-i completă, şi numărul morţilor e calculat printr-un calcul aproximativ, cam la fel cum am făcut noi mai sus.****

Calculele de mai sus sunt o verificare a aplicării acestor principii pentru SUA, verificare în faţa căreia crapă imaginea de citadelă a democraţiei şi drepturilor omului atribuită Statelor Unite.

Aşadar:

Unde-s 7 milioane 394 mii de oameni dispăruţi din rapoartele statistice ale anilor 1930?

** O captură de ecran de pe saitul guverului SUA. „Raportul statistic pentru acest an nu a fost efectuat” – spune semnătura. Bună metodă de a ascunde evidenţele – să nu faci niciun raport.

*** Nu am văzut nici o cercetare a holodomorului, unde să se ia în serios migrarea (fuga) populaţiei din raioanele afectate de foamete – toată scăderea populaţiei este trecută la capitolul „jertfelor comunismului”. Dar se ştie că din 2.5 milioane de oameni deportaţi, 700 mii au plecat uşor din locurile de deportare, fără a întâlni vreun impediment.

**** Iată, de exemplu, cum se schimbă mortalitatea în condiţii asemănătoare celor din timpul Marii depresii – Criza din 1991-1994 din Rusia: Numărul morţilor de bărbaţi în Rusia: 1991 – 885 mii oameni, 1994 – 1226.4 mii oameni (mortalitatea a crescut cu 37%).

(Cifrele din: Anatolii Vishnevskij, Vladimir Shkolnikov, „Smertnost v Rossii”, Moskova 1997).

Vreţi peşte? Nu mâncaţi niciodată asta!

După o zi de serviciu, am condus mai mult din plictiseală până la unul din magazinele de unde cumpăram mâncare în America, căci era Vineri şi oricum aveam chef de peşte.  Târgul părea imposibil de refuzat: peşte alb congelat, pentru doar 4.99/Lbs, mai puţin decât jumătate din preţul oricărui alt peşte vândut în magazin.  Fără să mă gândesc am ordonat 2 Lbs. (aprox. 1 kg.) şi am sosit acasă victorios cu „prada”.  Arăta excelent.

Nu a durat mai mult de 2 minute de la aruncarea câtorva fileuri în tigaia incinsă, că întreaga bucătărie plus sufrageria, s-au umplut de-un miros îngrozitor de chimicale, peşte mort şi antibiotice – da, puteai mirosi streptomicina!

Le-am gătit până la capăt, după care am gustat prudent dintr-una: am scuipat mizeria afară, mai repede decât puteam spune „peşte„!   Am pus restul în pungă şi m-am întors la magazin a doua zi, cu întrebarea „ce vindeţi voi aici?”  Cu o mutră spăşită, vânzătoarea a scos cutia de carton din care punea fileurile în vitrină, pentru a vedea pe ea scris cu litere negre „Made in China”. Mi-au dat rapid banii înapoi, nu fusesem singurul care se plânsese de calitatea mărfii.

De-atunci, nu am mai cumpărat vre-odată nimic alimentar, mai ales peşte, fără a întreba de unde provine, mai întâi.  Am rămas neplăcut surprins să descopăr la Auchan nişte crapi-monştri, vânduţi la puţin peste 7 lei/kg. Cerând informaţia, am aflat că proveneau din …China.  Nu am nimic în particular cu orientalii, dar se pare că la ei, standardele de calitate sunt inexistente,  mai ales când vine vorba de mâncare. Cine să cuantifice daunele aduse sănătăţii noastre, după o masă de peşte săptămânala, dacă noi nu dăm atenţie la ce mâncăm?

Cultivat industrial în Vietnam de-a lungul râului Mekong , pestele Pangas sau pangasius (cum il stim noi ), a fost introdus recent pe piaţa.
Intr-o foarte scurtă perioadă de timp, acesta a crescut în popularitate în Franţa si in intreaga Europa. Francezii infuleca pangasius, ca si cum ar fi ultima lor masa. E un peste foarte accesibil ca pret(relativ ieftin), se vinde mai ales ca fileuri fara oase şi are o aroma şi textura neutra (blanda); mulţi l-ar compara cu codul.

Desi unii oameni il gasesc gustos, de fapt, ceva este extrem de neplăcut.

Sper că informaţiile furnizate aici vor fi importante pentru dumneavoastră şi viitoarele alegeri vis-a-vis de produsele pe care le introduceti in alimentatia Dvs. si a familiei Dvs.

Iată de ce este mai bine sa nu cumparam pangasius:

Pangasius sunt plini cu un nivel ridicat de otrăvuri şi bacterii. (arsenic, deseuri / dejectii chimice etc.).Si asta pentru ca raul Mekong este unul dintre cele mai poluate râuri de pe planetă; aici sunt crescuti pangasius, iar industriile dezvoltate de-a lungul râului arunca substanţe chimice şi deşeuri industriale direct în el.

A se lua aminte : cineva a testat in laborator acest peşte şi ne spune sa evitam consumarea lui, datorită riscurilor mari de contaminare … Indiferent de rapoartele şi recomandările împotriva vânzarii, supermarketurile inca vând publicului larg, chiar daca stiu că sunt contaminate, pentru ca acest peste se cumpara foarte bine si, implicit, profiturile companiilor cresc.

Pangasius nu este un peste ecologic, ba, dimpotriva, este un experiment genetic si o „bombă” biologică. Pangasius este situat la polul opus alimentelor ecologice, sunt crescuti în Vietnam si, mai nou, pentru că cererea a devenit foarte mare pe pietele din intreaga lume, deseori sunt injectati cu hormoni proveniti din urină deshidratata, deoarece au constatat că astfel pestii cresc mai repede mari si carnea lor devine mai „pufoasă”.

Ce se găseste in pangasius?  Deversări industriale , arsenic, produse derivate toxice  ale sectorului industrial aflat in plină crestere, bisfenoli poli-clorinati (PCBs), DDT si metabolitii săi (DDTs), contaminanti metalici, compusi de chlordane (CHLs), hexachlorocyclohexane izomeri (HCHs) si hexachlorobenzene (HCB). E suficient – nu?

Pestele e congelat in apa contaminată in care creste:


Hormonii de crestere extrasi din urină, provin din China. Pangasius e hrănit cu rămasite de pesti morti, uscati si macinati intr-o făina infectă care mai contine manioc (cassava) si soia (alta „binefăcătoare” care vă transforma băietii in fetite), plus resturi de cereale. Astfel pangasius creste de patru ori mai rapid, decat in natura, pentru a ajunge in farfuria Dvs.

Mai aveti chef de-un „targ bun” la peşte?

Ca si cum asta n-ar fi indeajuns, acest peste mutant se găseste in „surimi” (chiftele de peste presat), „delicioasele” si mult-iubitele de către copii „fish sticks”,  imitatia de carne de crab si chiar si in mancarea pentru animalele de casă. Ce patiti daca mancati Pangasius?  Vomă, diaree si in general simptomele otrăvirii cu mancare. Daca nu le aveti pe loc, inseamnă că stomacul Dvs. este tare, dar pe termen lung, veti suferi totusi. E preferabil ca organismul să reactioneze imediat in fata unui agresor, decat să acumuleze toxinele pentru a provoca un adevarat cataclism mai tarziu.

Flimul spune aceleasi lucruri in 18 minute. Priviti-l dacă aveti chef, sau pur-si -simplu, intelegeti ce e de inteles din randurile scrise.  Intre timp, noi cumpăram numai peşte autohton, sau european, preferabil pescuit oceanic.  Regula de bază este:

Cu cat mai mic e peştele, cu-atat mai putin timp a avut pentru a acumula mercur si alte toxine in carnea sa.

Crapul şi păstrăvul românesc sunt delicioşi, tot astfel dorada regală prinsă în Marea Mediterană, somnul şi ştiuca din Delta Dunării, codul norvegian şi mai ales micuţul şprot marinat provenit din Marea Baltică, mmm…  Dacă vă place ciorba de peşte, întrebaţi mai întâi ce fel de capete se  vând acolo în galantar – un strop de informare prealabilă, poate preveni un car de boală şi mizerie ulteriorAstăzi e Sfânta Vineri, vedeţi ce cumpăraţi!

P.S. Poate ne aflăm undeva unde nu avem control asupra mancării si chiar dacă e gătită de noi acasă, să nu uităm ce e mai important pentru a neutraliza posibilele otrăvuri continute in mancare si băutură: semnul crucii peste tot ce mancam si bem!

Sursa 

Extraordinarele binefaceri ale cepei si usturoiului, să nu ne lipsim de ele !

Ceapa şi usturoiul au salvat milioane de vieţi în decursul istoriei, pe când marile molime bântuiau lumea. Vom afla cum să le mai folosim, pentru a ne feri de boală. În SUA, oamenii le folosesc practic pe post de condimente (praf de ceapă/usturoi), iar noi ca şi vegetalele ce sunt. Veţi avea parte şi de puţin folclor american, care mă face dator să corectez impresia falsă lăsată că maioneza la borcan şi sosurile Mcdonalds, ar fi „sigure”. Poate că ele nu conţin bacterii, dar sigure în mod SIGUR nu sunt acele amestecuri de chimicale la borcan sau pungă. Singura maioneză adevărată e cea făcută în casă, de o mamă sau bunică competentă, care nu uita să facă semul crucii peste tot ceea ce găteşte, pentru a-şi ţine familia sănătoasă.  Da, crucea distruge bacteriile si virusii, dupa cum am arătat aici.

Mai e nevoie să adaug cât de important este să ne obişnuim copiii de mici cu ceapă şi usturoi în toate formele lor, în locul dulciurilor chimizate? Pe timpul verii, nici o masă fără ceapă verde, nici o supă de fasole fără o salată de ceapă cu ulei şi oţet şi niciodată cartofi prăjiţi sau peşte fără o baie bună de mujdei facut cu usturoi românesc (ce diferenţă de aromă faţă de căpăţanile imense de usturoi chinezesc ce se gasesc la supermaket!).  Ne vor mulţumi mai târziu.

Şi informaţia promisă:

Citește în continuare

Sarea cea de toate zilele

Merită să citiţi atent până la sfârşit, unde voi oferi soluţii practice şi ieftine la această adevărată problemă de sănătate; Nu e nevoie să cheltuiţi bani grei pe ceva ce se găseşte în abundenţă la noi.

„Aveţi sare întru voi şi trăiţi în pace unii cu alţii.“Sfânta Evanghelie după Marcu, 10, 50
În vechime, sarea era extrem de preţuită. Nu degeaba se spune, în popor, despre un om deosebit, că este precum „sarea pământului“. În imperiul roman, ostaşii erau adesea plătiţi în sare (în latină, sal, salis), de unde a rămas şi cuvântul care exprimă remuneraţia pentru muncă, salariu (salarium).

Pe vremuri, sarea era atât de greu de procurat şi valoarea ei era atât de mare, încât nimeni nu-şi îngăduia să o risipească. De aici şi vorba populară „dacă se varsă sare, iese ceartă.“

La modul propriu, „un grăunte de sare“ făcea (şi va face mereu) diferenţa dintre o mâncare bună şi una fără gust, iar la modul figurat, vorba „nesărată“ este vorba nelalocul ei, lipsită de „bun gust“ şi de bun simţ.

Citește în continuare

Varza murată, leacul trupului.

Incep cu precizarea ca acesta nu e doar un alt e-mail trimis in lant, ci adevarul curat. Pe cand traiam inca-n America, mi-a cazut in mana un studiu medical care avertiza ca femeile poloneze care traiesc in SUA, au rata cancerului la san cam de 4 ori mai mare decat surorile lor din Polonia. Mi-a parut imediat rau de femeile acelea frumoase carora noua tara nu le pria deloc si-am citit pana la sfarsit. Aceeasi limba dulce, ochi frumosi si piele ca laptele, doar ca mult mai bolnave, traind pe pamantul bunastarii.

Pe cat de simpla, pe-atat de adevarata este explicatia:

Polonezele din SUA (oare numai ele?), fiind fortate sa lucreze pentru a face fata constrangerilor capitalismului de finanta, opusul capitalismului micului intreprinzator si mai nociv chiar decat comunismul, in loc de-asi pune muraturile de peste iarna, le cumparau din magazine. Acolo-i suficient de ieftin, incat sa te descurajeze de la a mai depune efortul, dealtfel atat de benefic intregii familii.

Astfel, locul butoiului cu varza murata din pivnita, a fost luat de franjurii de varza din pungile sterile, pasteurizati si chimizati pana cand tot ce era bun, disparuse.. Idem cu borcanele cu gogosari si castraveti, aliniate frumos pe rafturile camarii.

De ce sa-ti mai sufleci manecile, cand copilasii si barbatul pot foarte bine sa se bucure de un borcan urias cu gogosari murati sau castraveti, cumparat de la mega-magazinul en-gros, cu doar cativa dolari, chit ca erau mai pline de coloranti sintetici decat Michelinurile masinii mele, de aer.. Castraveti cu verde nr. 40, adaugat pentru a-i face mai atragatori, va vine sa credeti? Dar erau cusher!

Astazi, oprindu-ma la Auchan pentru un „hit and run”, am observat aparitia unui intreg culoar nou, cu mancare en-gros, intre care si sus-numitele bunatati murate la borcan, care chit ca soseau din aceleasi tari si purtau aceleasi etichete, erau mai scumpe decat in America. Transportul transatlantic cu vaporul e totusi mai ieftin decat imputitul si sufocantul socialism Ue-ropean, care ne face sa platim de doua-trei ori pretul normal al unui produs.

Pentru a scurta povestea, ce cumparati din magazin nu se compara cu ce puneti in casa. Din varza dispar minunatii compusi ai sulfului numiti sulforafani, cei care au un rol protector impotriva cancerului. La fel se intampla cu vitaminele, enzimele si alti compusi biologici naturali: distrusi toti prin pasteurizare.

Pana cititi restul datelor, fug pana la butoiul din garaj, pentru o sticla cu moare si o capatana de varza absolut delicioasa. Ori suntem noi insine in toate cele, ori vom plati pretul pentru abandonarea traditiilor. La multa sanatate!

Citește în continuare

%d blogeri au apreciat: