Copilul neconstituțional și încă un motiv pentru reforma României

N-am să mai comnentez nimic căci cele întâmplate, spun totul – un motiv în plus pentru reforma României!:

„Un copil de sase ani din localitatea timiseana Checea a ajuns, vineri, la Spitalul de Copii din Timisoara in stare grava dupa ce a fost muscat de o haita de caini, transmite Mediafax. Potrivit reprezentantilor institutiei medicale, starea micutului este grava si el va fi supus unei interventii chirurgicale. Baietelul are muscaturi pe tot corpul.”

Copilul e de vină pentru că este neconstituţional. Cum şi-a permis să se nască fără acordul Curţii Constituţionale?
De asemenea, copilul este de vină că şi-a permis să ocupe un loc în public fără acordul haitei de câini.
Propun să intre într-o şcoală de reeducare, să înveţe că haita de căţei are prioritate constituţională şi când o creşte mare să se supună votului dat de haita căţelandră şi la alegerile locale, şi la cele parlamentare şi la cele prezidenţiale.
Şi dacă nu-i convine în ţara asta condusă de lătrători, să plece naibii odată şi să ne lase în pace.
Ham! Ham!

sursa articol si comentariu: Hotnews

Părinți, vreți să plecați din țară pentru un viitor mai bun?

E greu în țară știm cu toții asta și suntem asaltați zilnic cu noțiunea că ar fi mai bine să căutăm pășunea verde altundeva. De câte ori nu ați auzit expresia „ultimul care pleacă din țară, să stingă lumina” și alte măgarii ca asta? Natural, prima destinație la care se gândește românul, e SUA, țara tuturor posibilităților, pământul unde dacă nu ți-e frică de muncă ai tot ce vrei, paradisul aici-și-acum unde curge lapte și miere pentru cei determinați să își dureze o viață mai bună…

N-am să susțin că nu este posibil să ai mai toate bunurile materiale pe care ți le dorește inima, chiar barcă sau avion de agrement, dacă câștigi suficent, deși veștile de-acolo sunt foarte sumbre și ar trebui cunoscute de către cei care dau atenție. Obișnuia să fie că un inginer trăiește decent, iar un doctor excelent, pe când am plecat noi de acolo revenind în România. Doar câțiva ani mai târziu, acelaș inginer e obligat să lucreze peste program, să cunoască câte-n lună și stele și să nu aibă pretenții salariale pe măsura abilităților sale, căci înlocuitori indieni sau chinezi în căutare de greencard se îmbulzesc la ușă cu miile, iar bietul doctor, vă vine să credeți, se află la doi pași de faliment, în ciuda faptului că e competent și că are o practică cu sute de pacienți, care obișnuia să îi permită un trai excepțional de bun până nu demult (în special tinerii medici din România ar trebui să citească articolul la care fac trimitere!).

Prețul cel mai mare plătit de curajoșii care fac pasul, nu este cel în efortul susținut de ani de zile necesitat de realizarea profesională, nici în înstrăinarea de țară și familie, căci își vor găsi rapid un cerc de prieteni-surogat pentru a uita de ele, nici chiar în sănătatea pierdută într-o țară unde există suficiente mijloace de a lega cu bandaje un copac rupt în două pentru a o mai trage o vreme, nici unul dintre toate acestea.

Prețul cel mai mare și de nesuportat este ce se întâmplă cu copiii românilor ajunși acolo, care între cerințele serviciului și-a timpului alocat „relaxării” semi-vegetative în fața televizorului (prea obosiți pentru a face altceva), sunt nevoiți să își lase copiii pe mâna unui sistem educațional, medical și social, absolut criminal. Cuvinte grele, așa-i, dar știu despre ce vorbesc. Tocmai de dragul copiilor ne-am repatriat, înainte de a fi prea târziu. Ce îl așteaptă pe un copilaș în SUA? Care va fi copilăria lui în comparatie cu cea care ar fi trebuit să fie?

După cum confirmă experiența mea de aproape două decenii, tot ce veți afla mai jos este adevărat. Luați vă rog aminte, chiar dacă încă nu aveți copii, căci urmează și aceia. Iar dacă îi aveți și totuși faceți pasul, atumci nu veți putea spune peste 10 ani, că nu ați fost avertizați:

credit acordat lui manolescubd pt. munca sa necontenită!

Ce înseamnă pe scurt corektul-politik

După ce vom înțelege ce înseamnă de fapt corektul-politik și cine sunt promotorii săi, vom mai spune vre-odată „gay” în loc de poponari, „minorități oprimate” în locul atitudinii cu adevărat corecte „dacă vrei respect, câștigă-l!”, ne vom mai lăsa înduioșați de basmele lacrimogene ale celor care ne-au făcut și continuă să ne facă răul ca fel de-a fi ? Nădăjduiesc că nu. Să ne distrăm puțin:

corectitudinea politica”…..

înseamnă de fapt, conform celei mai apreciate definiţii:

“Corectitudinea politică este o doctrină cultivată de o minoritate delirantă, ilogică și promovată de mass-media oficială, care susţine că este posibil să apuci o bucată de căcat de partea curată”.

Cu multumiri cititorului si aprigului comentator Dem

iPads, iTunes, Google, dar nu Ortodoxia

Compania Apple a indepartat pentru a II-a oara aplicatii cu continut crestin Ortodox din al sau iTunes App Store. In ambele instante, Apple a admis indepartarea aplicatiilor deoarece „considera ca punctele de vedere crestin Ortodoxe exprimate, sunt jignitoare”.

Acestea expuneau adevarul Scripturistic conforma caruia casatoria este intre barbat si femeie si condamnau homosexualitatea ca un pacat ce poate fi insa spalat printr-o transformare spirituala centrata in Hristos.

Dintre cele 435.000 de aplicatii disponibile pe Apple iPhone, numai acestea doua au casunat acestor nenorociti. Nici Google nu se afla mai presus, facandu-se vinovati de cenzura anticrestina in numeroase instante:

a refuzat sa accepte reclama pro-viata a unei organizatii crestine fapt pentru care au pierdut in instanta in Marea Britanie (ma mir!), a blocat un web-sait crestin conservator in SUA si pune in mod constant pe lista neagra terminologia religioasa din serviciile sale derulate in China.

sursa

Ce altceva mai face Google? Ne spioneaza pentru CIA!

Diviziile de investitii ale CIA si Google sprijina financiar o comapanie numita Recorded Future (Viitorul inregistrat), care monitorizeaza web-ul in timp real si sustine ca informatia este folosita pentru prezicerea viitorului.
Compania scormoneste zeci de mii de websaits, bloguri si conturi Twitter, pentru a gasi relatii dintre oameni, organizatii, actiuni si incidente – atat la timpul prezent, cat si in viitor.
Intr-un „white paper”, compania isi prezinta motorul sau de cautare (bazat bineinteles pe Google) analitic, care „merge mult in spatele unei simple cautari, privind si analizand legaturile invizibile dintre documente care se refera la acelas sau la entitati si evenimente inrudite”.

Nu vi s-a zbarlit putin parul pe ceafa?

Mie unuia mi-a repugnat de-a dreptul cand aflat la stop in plin centrul Clujului, m-am trezit cu hidosenia asta langa mine:

Am dat talpa cailor mei americani, clatinand din cap: in vreme ce tari cu guvernanti mai reprezentativi au interzis spionajul blatant al „Google street view” aka CIA, ai „nostri” nenorociti se indoaie de mijloc vanzand nu doar imaginile oraselor si a satelor noastre, cele rezervate locuitorilor lor nativi ci insasi comorile pamantului romanesc.

Nu le ajute Dumnezeu bunul…

In alta ordine de idei, celor din jud. Cluj si din imprejurimi li se anunta o mare bucurie:

De Joi incepand, vor fi aduse la Manastirea Floresti moastele Sfantului Ioan Rusul. Va recomand din suflet sa faceti efortul sa veniti si sa va inchinati Sfantului. Mie mi-a ajutat mult in trecut, sunt sigur ca nu va lasa nici o rugaciune sincera neprimita!

Nu merită România mai bine de atât ?

Vă amintiţi vremurile în care puteai fi de acord numai să fi de acord cu cârmaciul partidului şi-al ţării, neîndrăznind ca să fi primul care se opreşte din aplaudat?  Ăştia erau o categorie aparte, greţoasă până-n măduva oaselor…noi ceilalţi nu aplaudam niciodată când eram scoşi în stradă, ba’ chiar murmuram pe la colţuri împotriva odioşeniei, după ce evadam din strânsoarea securiştilor, regăsindu-ne în vre-o Gospodina, la o salată boeuf şi o bere.

Credeţi că s-a schimbat cu adevărat ceva în zilele şi mai  luminate ale aşa-zisei democraţii profund corupte (de fapt un paravan pentru perpetuarea puterii lor) impuse nouă de către samsarii unui imperiu ce trage să moară, fiind susţinut numai prin forţa armelor? Vorba sudiştilor: „Ei, na!”

Într-o absolut greţoasă bucată de propagandă politik-corektă deghizată ca jurnalism, CC al fostului ziar Scânteia, înfierează în cel mai pur stil stalinist, duşmanul de clasă:

„Cei care vor vota împotriva unui acord care sporeşte securitatea României la un nivel fără precedent îşi vor dezvălui adevăratele fidelităţi şi acestea nu sunt faţă de relaţia transatlantică şi nici faţă de interesele României.
Dacă cineva va încerca să blocheze achiziţionarea de F-16 şi să reînvie alte oferte, acela se va dovedi un adversar al parteneriatului transatlantic şi al intereselor României.
Dacă, din diverse motive, cineva se va opune diversificării şi explorărilor şi exploatărilor resurselor naturale în parteneriat cu companii mari de tip Exxon sau Chevron – nu pe concesiuni către pigmei că Sterling sau OMV -, ca şi liberalizării pieţei energetice şi transparentizarii tranzacţiilor, acela este un inamic al parteneriatului strategic cu Statele Unite şi al intereselor României.”

Mi-a făcut pur şi simplu scârbă să citesc! – blestemul României sunt inşii fără de coloană vertebrală care pentru un ciolan uscat vor linge orice mână, indiferent cât sânge şi silnicie ar picura din ea.

S-a dus marioneta-şef împreună cu mai-micile păpuşi la stăpân pentru a-şi prelua instrucţiunile în vederea unui nou rând de jafuri, aserviri şi batjocuri, toate făcute în numele unei „strategii parteneriat” care este de fapt doar un pretext pentru înavuţirea lor personală pe spatele copiilor noştri şi a continuării distrugerii programate a României – de nu s-ar mai fi întors!

Declară Gitenstein cu rânjetu-i impertinent:

„Bechtel e fericită de înţelegere, Guvernul SUA e fericit, Guvernul român e mulţumit”

Cred şi eu, fi-v-ar numele nevrednic de pomenire! Toţi grohăie mulţumiţi de averea ruptă a ţării acesteia minunate, zăbălind la prospectul smulgerii aurului, argintului şi-a wolframului din Munţii noştri Apuseni – nu vă ajute Domnul!

România nu are nevoie de asemenea politici, nici de asemenea „conducători”, ci decât de neutralitatea fără de care suveranitatea noastră şi implicit tot binele aferent acesteia, nu sunt posibile.  Ne vom trezi şi mai ales ne vom uni pentru a o obţine?

Aflaţi în ceasul al 12-lea, nu ne permitem altceva, decât să înlocuim întreaga clasă politică cu oameni care nu au fost niciodată la putere în ultimii 50 de ani. Orice alt paleativ doar ne prelungeşte agonia. 
Dacă o ţară cu o populaţie cât a Clujului a putut s-o facă, oare nu suntem noi în stare? Cu cât mai mare, mai bogată şi mai importantă este România decât Islanda – nu merită ea mai bine de atât?

O Românie nouă, vremea ei a venit!

Un comentariu cenzurat de ProTV

Ca răspuns la un articolaş publicat pe pagina de net a Protv, am comentat fără să petrec mai mult de 30 sec. şi îmblânzind oarecum tonul – cu toate astea, comentariul nu a fost lăsat să apară.

Articolul citează un calcul făcut de către publicaţia The Economist, calcul conform căruia prin anul 3000 se va naşte ultima româncă, deci vom pieri ca neam. Ce am avut de spus?

Tare le-ar place jigodiior elitiste ca să dispărem, lucru la care se trage tare prin mâncare chimizată, vaccinuri, îndemnuri la emigrare, condiţii de trai grele în ţară, disoluţia familiei, tembelizare ştiinţifică etc.

Pentru a evita soarta pe care ne-au pregătit-o tovarăşii, întâia cerinţă e deşteptarea noastră, iar pentru asta, Lumea după Eufrosin vă stă la dispoziţie. Găsiţi-o uşor cu google, promit că nu o să vă pară rău!

Puţin mai trebuie pentru a ţi se refuza dreptul la opinie zilele astea! Pe ăştia îi sperie adevărul precum Psaltirea pe necuratu’ ! Fără să îmi bat capul prea tare, parcă îmi amintesc că proteve e deţinut de către unu’ Lauder, care mai are şi şcoala la care toate vedetele zilei şi-au trimis copiii pentru a fi indoctrinaţi în elitismul internaţionalist, neapărat prosionist şi deznaţionalizant, care este cerinţa absolută pentru a accede în straturile rarefiate (şi la gândire) ale viitorilor conducători (distrugători) ai României. Când mă gândesc că şi Realitatea a intrat nu demult în buzunarul unui Schwartzenberg…apropo, nu vi se pare că fosta sa consoartă a început să semene teribil şi oribil cu partea femeiască aparţinând religiei în care ea s-a botezat? Aşa mai bate Domnul, căci El are şi haz!

După convertirea la religia mozaică, într-un interviu luat de Marius Tuca, „Diva” Judith (ex Răduleasca) a declarat că nu se mai întoarce la Ortodoxie fiind convinsă mai degrabă de iudaism:
Marius Tucă: Ce faci cu religia? Te mai întorci la ortodoxie?
„Diva” Judith – Nu, nici nu mai încape vorbă.
MT: Şi dacă ar fi să te căsătoreşti din nou?
„Diva” Judith – Nu mai poate fi luat în calcul nimeni din acest punct de vedere. Eu am trecut foarte convinsă la această religie şi cu ea am să mor.
MT: Deci nu va mai fi altă căsătorie?
„Diva” Judith – Dacă va exista, va exista în aceste condiţii. Nu mă interesează o compatibilitate religioasă, ci aceea sufletească. Copilul meu va creşte în aceeaşi religie cu mine şi cu tatăl său”.

Piciorul gras, anyone?

Ei, ce ne facem noi acum că ni s-a dat pe faţă data dispariţiei noastre, acceptăm propaganda asta abjectă, ori ne punem pe treabă, inversând curentul precum face Iordanul de Bobotează?
O Românie nouă, vremea ei a venit!

Aviz serviciilor secrete – cine s-au pus stăpâni peste voi?

Un telefon a sunat, un slujbaş obedient (de-al cui?) a ascultat,  iar un aşa-zis ziarist a executat: nu s-a putut ca EVZ să nu sară la jugulara bisericii ortodoxe, atucni când stăpânii lor din umbră au cerut-o. Continuând în vena ruşinosului articol apărut pe Hotnews SRI, Evenimentul Zilei se face mai departe şi mai strident trompeta vrăjmaşilor neamului nostru, acuzând biserica neamului de fapte penale, dacă nu de-a dreptul incorecte dpv politic.

Vedeţi, păcatul cel mare în lumea de azi, nu este încălcarea vre-unei legi normale, ci manifestarea unui spirit liber, neîngrădit de şabloanele cu care neo-trotzkistii ce pozează în democraţi, continuă să lovească la temelia societăţilor creştine.

Mai grav încă e faptul că cei care ar trebui să apere pilonii neamului nostru, întru care cel dintâi este biserica, şi-au asumat fără crâcneală rolul impus, de demolatori ai României şi de proptele ale duşmanilor ei – chiar şi eu care mă credeam versat în felul în care merg treburile lumeşti, am rămas surprins de acest comentariu:

Eu stiu un singur lucru: cine da cu rahat in ventilator contra bisericii sau in membrii acesteia da in acelasi timp si in legionari. Legionarii se identifica cu biserica ortodoxa, biserica care este prevazuta prin lege ca si element de stabilitate sociala pentru orice guvern aflat la conducere, din toata afacerea nu va iesi nimic bun pentru un ziar in care-si fac masterul ofiterii din sistemul de aparare…

Mi se pare jenant sa faceti cu bunastiinta valva imensa (deoarece stiu ca orice apare pe evz apare la ordin)…sunteti oameni care ati jurat sa va aparati tara, nu sa aruncati cu rahat in biserica, sa-i faceti antisemiti…

Sfatul meu este sa va ocupati de problemele reale ale tarii nu sa le acoperiti cu rahat aruncat impotriva unei alte institutii romanesti…nu e prima oara cand ati facut astfel de atacuri de 2 bani…

Chiar asa ati ajuns in halul in care sa faceti psi-ops impotriva propriului popor? Ce va mai trebuie ? Grade? Mariri de salar?Ce dracu’ aveti ma? N-aveti destui dusmani in afara tarii? Va luati de oamenii bisericii ( de 92 de ani) sa-i ponegriti, ma ordinarilor? Va chemati intelectuali care se presupune ca stiti istoria, ma oameni buni!!! Da-o ‘ncolo de treaba, e pacat de la Dumnezeu, oamenii vad si nu va iarta 😦

Încălzirea globală, pericol de moarte sau frauda secolului?

Oceanul Arctic se încălzeşte, icebergurile se topesc iar în unele locuri focile găsesc o apă prea fierbinte pentru ele, spune un raport eliberat către Ministerul Comerţului din SUA, de către Consulafft, în Bergen Norvegia.
Rapoarte primite de la pescari, vânători de foci şi exploratori, toate indică o schimbare radicală a condiţiilor climaterice şi la temperaturi nemaiîntâlnite în zona Arctică.

Expediţii de explorare raportează că de-abia au întâlnit gheaţă până la latitudinea nordică de 81 grade, 29 minute. Probe scufundate până la o adâncime de 3.100 de metri arată curentul oceanic „Gulf stream” ca fiind foarte cald. Mase enorme de gheaţă au fost înlocuite de bancuri de pământ şi pietre, continuă raportul, în vreme ce în multe părţi gheţari binecunoscuţi, au dispărut fără urmă.

Foarte puţine foci şi nici un peste alb se mai găsesc în estul Arcticii, în vreme ce mase uriaşe de heringi şi hamsii care niciodată înainte nu s-au aventurat atât spre nord, sunt întâlnite în vechile locuri de pescuit ale focilor. Se prezice că în numai câţiva ani, datorită topirii gheţarilor, nivelul oceanelor şi a mărilor va creşte, făcând majoritatea oraşelor de coastă nelocuibile.

Londra sub ape

Îngrozitor, nu-i aşa? Ce am uitat să menţionez, e că acest raport datează din 2 Noiembrie 1922, fiind adus la cunoştinţa publicului De Associated Press şi publicat de către ziarul The Washington Post, acum 89 de ani!

Noroc cu memoria scurtă a publicului! Numai astfel a fost posibil ca oameni de ştiinţă (ce glumă proastă!), să inventeze literalmente din aer cald, o „încălzire globală” în baza căreia ţările sunt forţate să plătească taxe enorme pentru „emisiile de carbon”, taxe care până la urmă sunt suportate de bieţii contribuabili – l-am auzit cu toţii pe Ministrul Mediului Laszlo Borbely anunţând că de astăzi 1 Ianuarie 2011, taxa de înmatriculare a autovehiculelor creşte cu până la 50%, de parcă sumele nu erau absolut ridicole PÂNĂ ACUM!

Tot acestei minciuni sfrunate îi datorăm şi nenorocitele „becuri ecologice”, acelea care costă de 5-15 ori preţul unui bec incandescent şi tot cele care eliberează de 20 de ori doza maximă  admisibilă de mercur în cameră, atunci când se sparg, astfel încât copiii şi femeile gravide sunt sfătuiţi să părăsească imediat camera!

Bune pt. mediu ? Ia’ mergeţi să vă c….

Frauda a fost dovedită de către „hechării” care au spart serverul Universităţii de Est a Angliei în 2009, expunându-i ridicolului pe excrocii în halate albe care se întrebau unii pe alţii în mii de e-mailuri, cum să-i mai mintă pe fraieri, ce să mai născocească… ea continuă însă să ne atingă rău de tot la buzunare, căci politicienii se prefac că nici n-au auzit de scandalul Climategate, continuând să execute conştiincios ordinele primite de la stăpânii lor şi nu, aceia nu suntem noi cei care i-am ales!

Ce putem face până când vom smulge frâiele din ghearele lor jegoase? Sabotaţi bestia băgându-i beţe în roate: faceţi stocuri de becuri incandescente, care nu vă intoxică atunci când se sparg, iar dacă aveţi vre-o maşină de înmatriculat, faceţi-o la bulgari, unde continuă să fie cam de 10 ori mai ieftin decât la noi. Măcar că sunt în UE, dar bulgarilor li se cam rupe în paişpe’, după cum ar trebui să i se rupă şi românului de bastarzii ăştia neo-comunişti!

În căutarea fraierilor

Mai e ceva: dacă sistemul a dovedit că manipularea, frauda şi jaful sunt modul său standard de operare, ce om cu mintea întreagă nu va începe să chestioneze şi celelalte „vaci sfinte” ale acestuia?

De exemplu atunci când alţi „oameni de ştiinţă” ne recomandă vaccinarea pentru a „preveni” bolile, sau produsele modificate genetic ca fiind „inofensive”, sau de ce nu, când mii de absolvenţi ai facultăţilor economice învaţă pe dinafară că „fără datorii nu poţi creşte” ( e ca şi cum ai spune omului: haide să-ţi tai o mână şi-un picior, ca să îţi fie bine! ), nu-i aşa că am face mai bine DIN START să credem EXACT OPUSUL celor susţinute? Eu cred că orice om înţelept, va proceda astfel.

Regula de bază trebuie să fie: ÎNTÂI SĂ NU ÎI CREZI, APOI SĂ CERCETEZI!

La Mulţi Ani, România!

Educaţia în America: discriminare, lipsă de bani sau distrugere programată ?

Ca să vezi discrepanţele extraordinare între două sisteme, unul în care salarii grase sunt plătite pentru a produce idioţi pe bandă rulantă, al doilea, unde copii valoroşi continuă să absolve liceul, în ciuda salariilor de mizerie şi-acelea tâiate cu cinism, pe care le trudesc profesorii şi învăţătorii lor!

În Statele Unite, doar 12% dintre copiii negri citesc bine în clasa a IV-a, rata fiind de 38% pentru copiii albi. La matematică ratele sunt 12, respectiv 44%, la acelaşi nivel.  Se face poliloghie multă pe seama diferenţei semnificative între rezultatele copiilor albi şi a celor negri, rezultând în obişnuitele recomandări liberale de a arunca mai mulţi bani pe geam „pentru educaţie”. Cine se poate opune unui asemenea ţel nobil ?  Esenţa este însă următoarea: în ciuda faptului că peste $30.000/an/cap de copil sunt cheltuiţi în şcolile publice (ale guvernului) în SUA, practic se produce o masă de semi-analfabeţi care vor fi fericiţi vânzând produse făcute de către cei cu ochii oblici peste mări şi ţări.

Viitoarele elite nu participă în jocul acesta, părinţii lor cheltuind mii, chiar zeci de mii de dolari pe an, pentru a-i educa în şcoli private, de unde tot vor ieşi ciuntiţi sufleteşte, dar măcar capabili de a vorbi corect engleza, cu cunoştinţe temeinice de geografie şi de istorie, bineînţeles falsificată. Politikul-corekt ramâne totuşi prioritatea #1, indiferent de banii cheltuiţi, înafara şcolilor evreieşti Yeshiva, unde se spune lucrurilor pe nume ( de ex. copiii înscrişi acolo, nu au parte de „binefacerile vaccinării obligatorii”).

Cu zeci de ani în urmă, pentru copiii educaţi în şcolile publice americane, se cheltuiau sume de zece ori mai mici, iar rezultatele negrilor de atunci erau echivalente cu cele ale albilor de azi, de unde rezultă că nu banii şi nici discriminarea nu sunt problema,  Fireşte, comunităţile aveau o oarecare libertate în a decide dacă să îi înveţe pe copii minciuni despre dinozauri vechi de milioane de ani şi alte bălării, sau adevărul Creaţiei.

Astăzi doar amintirea în treacăt a faptului că ar exista o „teorie alternativă” evoluţionismului, produce accese de isterie din partea ACLU (American Civil Liberties Union) şi-a altor „binefăcători” de profesie, mai toţi avocaţi, mai toţi de o anumită extracţie, care de regulă reuşesc să umple de ruşine şi să golească de bani nefericitul district şcolar care a îndrăznit să comită erezia!

Între timp, preceptele noii educaţii americane continuă neabătute în SUA şi demult în întregul vest: încălzirea globală, diversitatea, sexul anal sau masturbaţia deghizate ca „educaţie anti-SIDA”, stârnirea curiozităţii asupra drogurilor sub masca educaţiei anti-drog şi în general obişnuita toleranţă faţă de pletora lucrurilor cu adevărat intolerabile…

Pentru aceasta, profesorii sunt plătiţi sume regeşti: În statul Michigan aflat sub un deficit de 1,6 miliarde de dolari (dolari noi, he, he),  un profesor absolvent de facultate cu „masterat”, începe la $40.000/an.  După o decadă de experienţă în îndobitocirea tineretului, răsplata creşte la $82.000/an, ajungând lejer să bată suta de mii, pentru doar 9 luni lucrate şi toate sărbătorile libere (sunt multe sărbători acolo, dar n-au nimic de-a face cu Sfinţii, înafara Paştilor şi a Crăciunului, pe care cei de alte persuasiuni, le pot lua la alegere, oricând pe parcursul anului).

Astfel, doar în judeţele Wayne, Oakland, Macomb şi Livingston, există peste 300 de profesori care câştigă peste $100.000/an, asta într-un stat în care un inginer auto cu experienţă de 20 de ani, de-abia ajunge la $90.000 , după care este pus pe liber, pentru că „câştiga prea mult”.  Suma constituie dublul venitului mediu per familie (nu per angajat!), în statul Michigan.  Uitasem să menţionez că angajaţii statului, au propriul lor plan de pensie, sponsorizat de stat şi mult superior aşa-zisului „social security” care-ţi asigură că vei mânca conserve pentru câini la vârsta senectuţii. Cine a spus că socialismul nu există taman în mijlocul societăţii capitaliste, nu cunoaşte nimic despre începuturile Americii!

Legendele de Thanksgiving cu coloniştii care făceau foame şi indienii care i-au salvat, nu au decât un sâmbure de adevăr, acela fiind foametea. Aceasta era însă rezultatul experimentului socialist pe care întâiul guvernator al coloniştilor îl impusese pe pământurile de lângă stânca Plymouth Rock, căci întreg terenul era lucrat în comun, cu împărţirea egală a mâncării indiferent de hărnicia sau lenea primilor americani. În doar doi ani, numărul lor se înjumătăţise. Văzând rezultatele dezastruoase ale cooperativei socialiste de producţie pe care o înfiinţase, guvernatorului i-a venit ideea să lotizeze pământul, oferind fiecărei familiii posibilitatea să planteze ce doreşte, să păstreze integral rezultatele muncii lor şi mai apoi să facă comerţ cu ele. Destinul lor s-a schimbat radical în bine de atunci, păcat că nu a ţinut prea mult…

În concluzie, o ţară fostă cu adevărat capitalistă a devenit în nici 300 de ani un adevărat rai pentru paraziţi şi scursuri de toate soiurile ( nu aveţi idee câte bilete gratuite pentru mâncare  primesc din partea statului anumite familii de emigranţi, pe lângă asigurarea medicală, şcolarizare etc.) deşi dacă faci socoteala la sfârşit, ceea ce primeşti gratis este exact ceea ce te duce la pierzanie, pe când ţara noastră fostă socialistă, a devenit un paradis capitalisto-securisto-cumetrist, în care cei care încearcă din inimă să ne educe copiii, sunt batjocoriţi în ultimul hal, deopotrivă cu toţi cetăţenii lipsiţi de privilegiul existenţei unui mahăr comunist în familie.

Ce-i de făcut? Nu pretind să am soluţii la toate problemele noastre, dar un început bun ar fi să mai răbdăm o vreme, implorând mila Lui Dumnezeu asupra noastră în particular şi a întregii Românii în general. Abandonul ţării e exact rezultatul pe care mizează netrebnicii care-au adus-o aici şi nu trebuie contemplat sub nici un chip, mai cu seamă când aflăm realitatea din spatele gardului spoit frumos pe dinafară. Puţină răbdare, credinţă şi determinare din partea noastră acum, pot şi vor da rezultate cu mult mai bune decât cele ale primilor colonişti din Massachussets Bay.

Surse:  Detroit News, New York Times

Pe a cui muzică joacă România Liberă?

Un ziar naţional de largă circulaţie este credibil în ochii naţiunii prin însuşi tirajul său, precum şi prin calitatea articolelor şi a tehnoredactării sale.  Cu toate astea, atunci când scrisul măiestru şi imaginile pline de semificaţie se bat cap în cap cu pilonii naţiunii noastre, e timpul să ne întrebăm: „de când a devenit profesionalismul doar un pretext pentru a avansa o agendă străină nouă? ”
Astfel, ziarul care de regulă îmi publică comentariile folosind şiretlicul întârzierii lor până când cei mai mulţi cititori îl vor fi perindat pe ziua respectivă (exprimarea e liberă, doar că niţel tardivă!), a fost prins în flagrant delict pe prima pagină – comentariile celor mai alerţi cititori ai săi, spun totul:

Ce ironie! Am deschis site-ul „Romaniei libere” si, chiar pe prima pagina, una in stanga si una in dreapta, doua stiri.
Cea din stanga: „Cum a facut Teodosie rost de un milioan de euro”, adica articolul de fata.
Cea din dreapta: „Prima beatificare a unui episcop martir catolic”.
Orotdocsi cu goana dupa bani, catolicii cu martirii!

Ii e ciuda…ciudateniei mediopate

Articlerului, evident, ii este ciuda ca parintii crestini-ortodocsi Misieni au platit angaralele IMPUSE de staulul bashitlerist. Ar trebui ca gaze-tarul sa’si verse…icrele in alte ape. Romania Libera trebuie sa fie libera si frumoasa, nu uratzita de nerozi!
Eu, unul, ma bucur nespus ca Inalt Prea Sfintia Sa Arhiepiscopul Misienilor i’a platit pe Bok si Bashitler, si nu invers. …

Biserica-i – a NOASTRA

Multumim I.P.S. TEODOSIE PETRESCU, ca a gasit solutia potrivita, pentru inlaturarea litigiului. Foarte multi de rea credinta, gasesc prilej de a arunca cu noroi,in biserica. Sectele cat si oameni fara frica de Dumnezeu, se manifesta cu cuvinte de ocara , ne stiind ca vor da socoteala candva, cuiva. Multumesc preotilor care au contribuit la achitarea datoriilor. DOAMNE AJUTA.

În urma unei anchete, se pare că au fost descoperiţi cei pe a căror muzică dansează RL, cotidianul pe vremuri cunoscut ca România Liberă – aflaţi-i!

Din arhiva KGB – Zinoviev către Lenin: „Te pup pe tine şi fun­dul tău marxist”

Data viitoare când îi auzim pe trepăduşii politikului-corekt lustruind pe tema „ne-discriminării minorităţilor sexuale” şi a altor porcării anti-românesti asortate, să ne aducem doar aminte ai cui degeneraţi urmaşi fizici şi spirituali sunt ei, apoi să le tragem din adânc un flit pe care să şi-l amintească câte zile blestemate vor mai avea ei pe pământ:

Zinoviev catre Lenin: „Te pup pe tine si fun­dul tau marxist”

Cotidianul bulgar „Trud” publica, intr-unui din numerele sale recente, un articol senzational despre viata amoroasa a liderului revolutiei bolsevice, Vladimir Ilici Lenin. Doctorul in istorie N. V. Sokolov a cautat mai mult timp prin arhivele rusesti, iar ceea ce a descoperit a meritat efortul depus: V. I. Lenin a fost homosexual! Istoricul rus afirma, in baza unor scrisori pe care le-ar fi gasit in arhive, ca amantul lui Vladimir Ilici a fost un lider de nadejde al comunistilor, Grigori Zinoviev. Va prezentam in intregime articolul publicat de Trud”.

VI Lenin, unul dintre tatucii fondatori al comunismului

Inainte de a se ocupa de materialele de arhiva, autorul articolului a cercetat cronica oficiala, publicata in editia din 1981 a scrierilor lui V. I. Lenin. Acolo putem citi: „Pe data de 8 iulie 1917, G. Aliluev si Stalin ii insoteau pe Lenin pana la Gara Razliv, unde Lenin s-a adapostit in sura muncitorului N. A. Emilianov. (Autoritatile il cautau pe Lenin, care era considerat un criminal.) Emilianov arendeaza cateva hectare de pamant la 5 km de lacul Razliv si mai tarziu ii duce pe Lenin si Zinoviev la coliba pe care a construit-o singur acolo…” intrebarea este, de unde apare Zinoviev?

Zinoviev - partea masculină

In biografie se spune: „Lenin a avut mult de lucru. A scris articole”. Da, intr-adevar, Lenin a scris cateva articole pentru care i-au fost necesare 5—7 zile. Dar el sta in coliba pana la 5 august. Citim mai departe: „Lenin se plimba, facea plaja, inota in lac, pescuia”. Cu alte cuvinte, Lenin s-a odihnit o luna dupa care a plecat in Finlanda.

In aceste conditii, ce a facut acolo Zinoviev? De ce au locuit singuri? De ce in biografia lui Lenin putem gasi o sumedenie de amanunte, dar nu citim nici un rand despre coabitarea timp de o luna cu Zinoviev? La Razliv, relatiile dintre cei doi lideri comunisti capata o dezvoltare interesanta. Ei locuiesc singuri timp indelungat si aceasta aduce schimbari. In septembrie, Zinoviev i-a scris lui Lenin, care se afla in Finlanda:

„Draga Vova! Nu-ti poti inchipui cat imi este de trist fara tine, cat imi lipsesc mangaierile noastre… Poti sa fii sigur, de cand ai plecat nu m-am atins de nimeni. Poti sa fii absolut sigur in sentimentele mele fata de tine si in loialitatea mea. Crede-ma, nu m-am atins de un barbat sau femeie si nu o voi face. Numai tu imi esti apropiat. Vino, nu te teme. Voi pregati totul in modul cel mai bun”.

Lenin nu raspunde la aceasta scrisoare si Zinoviev ii scrie din nou dupa o saptamana:

„Draga Vova! Tu nu mi-ai raspuns. L-ai uitat pe micul Ghersele… Eu am pregatit pentru noi un lacas frumos. Putem trai acolo cat dorim… Este o locuinta minunata, acolo ne va fi bine si nimeni nu va putea impiedica dragostea noastra. Va fi ca inainte. Imi amintesc ce mare bucurie a fost intalnirea noastra, iti amintesti cum ia Geneva ne-am ascuns de aceasia femeie… Nimeni nu va putea intelege sentimentele noastre. Vino, cat mai repede. Te astept, floarea mea. Al tau, Ghersele”.

„Tu esti mare jucaus”

Dupa complotul din octombrie, Lenin revine la Retrograd. Zinoviev insa pleca la Moscova de unde ii scrie, din nou, lui Lenin:

„Ilici! Am executat toate ordinele tale. Aici este foarte greu si complicat, dar ma incalzeste gandul ca dupa cateva zile ne vom revedea si ne vom imbratisa. Numai speranta ca-mi esti fidel ma incalzeste. Te sarut pe tine si fundul tau marxist. Al tau, Ghersele”.

Aceste scrisori pun in prim-plan doua intrebari: de care femeie se ascund cei doi lideri comunisti si care din cei doi este pasiv si care activ.

In 1918, Zinoviev este mai concret: „Vova! De fiecare data cand sunt departe de tine devin trist. Tu esti mare jucaus. Te cunosc. Eu insa ma tin tare si nu-mi permit nimic. Inteleg cat de greu este sa te prefaci. Acum insa este mai bine. Nu trebuie sa ne ascundem de Nadejda, spre deosebire de ce s-a intamplat la Geneva, unde ea ne-a prins pentru prima data”.

Trebuie deci sa intelegem ca la Geneva, unde Lenin si Zinoviev s-au culcat impreuna pentru prima data, au fost prinsi de Krupskaia — sotia lui Lenin. Lenin recunoaste totul si ea nu-i mai face probleme.

Scrisoarea urmatoare este scrisa la Narva, in primavara lui 1918, cand Armata Rosie invinge fortele generalului Iudenici. Zinoviev triumfa. El scrie: „Vova! Voi sosi in curand si nu te voi lasa orice ar spune aceasta nesimtita. Asteapta-ma!”

In 1922, cand Lenin era grav bolnav, Krupskaia ii scrie lui Zinoviev: „Te rog sa nu-l mai deranjezi pe sotul meu cu cererile tale pentru intalniri. A sosit timpul sa va linistiti. Nerusinarea voastra nu se mai poate rabda. Ilici este bolnav”.

Spre finele anilor ’30, cand Zinoviev a fost executat, aceste scrisori au intrat in arhiva KGB. Fara indoiala, Stalin stia de ele. Ramane intrebarea: „De ce nu a ordonat distrugerea lor?”

Cosmin CORICIUC

Petio PETKOV

(„Evenimentul zilei”, 26 februarie 1997)

TRENUL SIGILAT

Capitolul 14

“O noapte rece, cerul instelta; mirosul de fan cosit,” scrie Zinoviev despre sederea lor in padurile de langa Razliv. “Fum de la un foc domol deasupra caruia fierbea niste carne de caprioara intro cratita mica. … Ne-am bagat in pat in aceasta mica magazie. Este frig. Ne invelim cu o patura veche pe care a gasit-o Emelyanov. Este ingusta si si fiecare dintre noi cauta sa lase cat mai mult celuilalt. Ilici (Lenin) imi spune ca el are o pufoaica si nu-i trebuie patura.

“Uneori nu pot sa adorm mai multa vreme, stau culcat intr-o tacere profunda. Pot sa aud bataile inimii lui Ilici. Dormim impreuna, lipiti unul de altul…”

Comunistii poponari

Un geniu monstruos

autor: Nicolae Dabija

Se spune ca Revolutia din 1917 a fost facuta de Lenin. Dar el va afla despre Revolutia Socialista (adevarata Mare Revolutie Socialista) de la 27 februarie 1917 din Rusia abia la 2 martie 1917 din ziare, cind se afla la Zurich. Ajungind acasa i-a spus N. Krupskaia: Este zguduitor! Ce surpriza! Inchipuie-ti! Trebuie sa mergem acasa, dar cum? Totul mi se pare atit de neasteptat! (in cartea lui Volkogonov, pag. 138).

Era atit de neasteptat pentru “conducatorul revolutiei proletare”: ministrii, demnitarii si tarul fusesera arestati. Altii facusera revolutia parintele caruia s-a dorit. S-a grabit sa plece spre Rusia.

In acele zile era in toi Primul Razboi Mondial.

Germania, care lupta contra Imperiului Rus isi dorea tara-rival paralizata din interior. Lenin fusese racolat de mai mult timp, impreuna cu alti “revolutionari de profesie” rusi, de catre politia secreta germana. I se sugereaza sa se intoarca in Rusia. I se dau fonduri impresionante de bani. Social-democratul german Eduard Berstein afirma: pentru a efectua revolutia din Octombrie Germania ii dase lui Lenin o suma “foarte mare, aproape incredibila”, de 50 de milioane de marci-aur. Cu acesti bani se putea face un razboi dar mite o revolutie.

Din legendarul tren blindat sau “sigilat”, daruit de nemti, inainte de a ajunge la gara Finlandeza din Petersburg, Lenin – cu “modestia” care-l caracteriza, telegrafiaza sefilor partidului bolsevic ca sosirea sa sa fie anuntata in ziarul “Pravda”, or, el nu dorea sa se intoarca ca un emigrant de duzina, ci ca un lider, de care pina la acea ora in toata Rusia n-auzisera decit o mina de oameni. In iulie 1917 Guvernul Provizoriu avea sa emita un ordin de arestare pe numele lui Lenin ca “spion german” pe baza de documente, intre ele, aflindu-se si Ordinul Bancii Imperiale Germane No. 7433, din 2 martie 1917 prin care era platit cu cincizeci de milioane de marci, dar colegul lui de liceu A. Kerenski, dorindu-si-l viitor aliat avea sa-l salveze in ultimul moment.

Pe front in 1917 nemtii aruncau in transeele ostasilor rusi manifeste semnate de V.I.Lenin,, care spuneau: “Predati-va! Aruncati armele si intoarceti-va acasa! Principalii vostri dusmani nu se afla in transeele germane, care-s si ei muncitori ca si voi, ci in scaunele guvernamentale de la Petrograd”. Lenin devenise aliatul cel mai de nadejde al dusmanilor patriei lui.

Mii de dezertori fugeau cu tot cu arme de pe front. Lenin le promitea pace, pamint, uzine, vodca si piine, fara sa munceasca. Asta-i face pe dezertori ca Lenin sa le fie simpatic.

Cercetatorii acelei perioade sint cu totii de acord ca arestarea lui Lenin in vara sau toamna anului 1917 ar fi schimbat cursul istoriei.

Lenin ne-a fost oferit mereu drept exemplu de mare patriot rus. Dar toate actiunile i-au fost indreptate pentru a provoca infringerea tarii sale in primul razboi mondial si a pune, el si partidul sau, mina pe putere. Visa sa transforme razboiul mondial intr-un razboi civil. Specula si el, ca si comunistii de azi, pe ideea internationalismului, mai importanta ca cea de patriotism. Generalul Erich von Gudendorff, seful Statului Major German avea sa scrie: “Inlesnind calatoria lui Lenin in Rusia, guvernul nostru si-a asumat o mare raspundere. Actiunea a fost pe deplin justificata din punct de vedere militar. Trebuia sa invingem Rusia”.

Dupa ce ia puterea, Lenin ii ajuta, din interior, pe nemti sa invinga Rusia. “Decretul despre pace” din noiembrie 1917 emis de Lenin insemna, de fapt, abandonarea fronturilor cu Germania de catre armata rusa, dar si o grava tradare de catre noua Rusie a aliatilor. România se pomenise de una singura pe Frontul de Est, contra puternicelor armate ale Kaizerului. La 3 decembrie 1917, la nici o luna de la preluarea puterii, bolsevicii stabilesc legatura cu germanii, intrebindu-i care sint conditiile lor. Partea germana cere cedarea unor teritorii de peste 150 000 kilometri patrati. Conform pacii de la Brest – Litovsk, conditiile careia Lenin i le-a dictat lui L. Trotski (Lev Bronstein, nascut la Telenesti), ajuns al doilea om dupa Lenin in vastul imperiu, ca acesta sa le accepte fara discutii: Rusia sovietica renunta la 34 la suta din populatia sa, 32 la suta din pamintul agricol, 89 la suta din minele de carbune. Buharin, care vede in aceste cedari “o tradare a revolutiei”, e numit de Lenin tradator. Intrucit Petrogradul urma a fi cedat si el benevol, Lenin muta capitala tarii la Moscova. Congresul Sovietelor voteaza la 15 martie 1918 Tratatul de Pace de la Brest-Litovsk cu 724 voturi pentru, 276 – impotriva, la rugamintea lui Lenin, care totodata indemna populatia “sa nu opuna rezistenta armatei nemtilor”.

Cetatenii rusi se intrebau, nedumeriti: “Cum este posibil ca trupele Kaiserului sa vina in trenuri de pasageri, ca niste turisti si sa ocupe oras dupa oras fara nici un fel de lupta?!” Lenin isi indeplinea promisiunile luate. Dar in curind Antanta, din care facea parte si România, avea sa invinga Germania si aliatii ei. Astfel Rusia bolsevica a fost salvata de “pacea rusinoasa” de la Brest-Litovsk, semnata de Lenin, prin care Rusia raminea aproape fara de teritoriu in partea ei europeana.

Lenin ne mai era prezentat de biografii sai drept model de democratie.

In iunie 1917, cind Guvernul Provizoriu, preintimpinat de incercarea bolsevicilor de a pune mina pe putere, a interzis orice fel de demonstratii timp de trei zile, Lenin a protestat vehement, afirmind ca “in orice tara democratica organizarea unor asemenea demonstratii este un drept irevocabil al fiecarui cetatean.”

Dupa 25 octombrie 1917, insa, daca o demonstratie, un congres, o manifestare nu era aprobata de Dzerjinski, seful CEKA, Lenin ordonase ca participantii sa fie sau arestati, sau impuscati pe loc. “Revolutia” din 25 octombrie 1917, n-a fost decit o banala lovitura de palat, in ea “n-a existat nici macar un singur ranit”. In Palatul de Iarna n-au intrat, cum arata filmele sovietice, soldati bolsevici, ci “o multime zdrentaroasa si furioasa, care s-a comportat cu violenta caracteristica unor astfel de gloate” (in cartea lui D. Volkogonov, la pag. 192). A fost o trecere pasnica a puterii de la un Guvern Provizoriu la altul, care urma sa fie si el la fel de provizoriu, cum se credea atunci. “Semana mai degraba cu o schimbare a garzii”, isi va aminti bolsevicul Suhanov. A doua zi insa Petersburgul se trezi intr-o alta tara, intr-o alta lume, intr-o alta epoca. Cea a inceputului unui dezastru care nici acum, la 2004, inca nu s-a incheiat.

Desi e oferit drept exemplu de rus veritabil (Maiakovski zicea: “Я русский бы выучил голько за то, что им разговаривал Ленин”), Lenin ii ura pe rusi.

Iar asa zisa « revolutie din Octombrie » din 1917 a fost una orientata contra poporului rus.

 

evrei comunisti New York, 1920

 

Din componenta primului Birou Politic, constituit la 25 martie 1919, din care facusera parte 5 membri permanenti: Lenin (Ulianov), Kamenev (Rozenfeld), Krestinski, Stalin (Djugasvili), Trotki (Bronstein), nici unul nu era rus.

Alti conducatori importanti: Dzerjinski (polonez), Zinoviev (evreu, numele adevarat Radomyslski), Ordjonikidze (gruzin), Sverdlov (evreu), Rakovski (bulgar din România), Enukidze (gruzin), Linacearski (polonez), Aitakov (turkmen), Rudzutac (leton), Mikoian (armean), Smidt (neamt), Kaganovici (evreu), Radek (evreu), Smilga (leton), Stucika (leton), Kosior (polonez) etc. erau selectati din minoritatile asuprite de imperiul tarist.

Astfel Dumnezeu batea Rusia pentru lacomia ei de a se fi latit fara scrupule peste alte neamuri. Din cei 500 de comisari ai poporului ai RSFSR de la sfirsitul lui 1917 – 475 erau nerusi si doar 25 dintre ei – de regula muncitori necarturari – apartineau poporului pe care pretindeau ca-l reprezinta.

V.I.Lenin, fiind evreu dupa mama – care era fiica lui Izrael Moisevici Blank din Jutomir, si calmâc dupa tata, bunica lui, Anna Alexeevna Smirnova, fiind o calmica botezata, nu avea incredere in rusi. Dupa revolutie recomanda “sarcinile de mare exigenta intelectuala sa fie incredintate strainilor, in special evreilor si sa se lase treburile simple pe seama “prostilor de rusi” (citatul e reprodus de sora mai mare a lui Ilici, Ana Elizarova, care, intre altele, ii scria lui Stalin: “Probabil ca nu e un secret pentru dumneavoastra faptul ca bunicul nostru provenea dintr-o familie de evrei saraci, ca era, asa cum se mentioneaza in certificatul de botez fiul unui mesceanin din Jitomir, Moise Blenk.”. Intr-o discutie cu L. Trotki, Lenin a spus: “Rusii sint prea blinzi, as putea spune chiar blegi”, de aceea nu merita sa li se dea functii importante (in cartea lui D. Volkogonov, pag. 293). Intr-o scrisoare adresata in toamna lui 1920 lituanianului Jean Berzin numea poporul pe care-l conducea: “idiotii de rusi”.

Marelui scriitor rus Maxim Gorki i-a zis: “Un rus inteligent este aproape intotdeauna un evreu sau un rus cu singe evreiesc”.

Unu' ca toti si toti ca unu': bolsevici

Asa se explica ascensiunea ametitoare a basarabenilor Mihail Frunze, (ministru de razboi al URSS intre 26 ianuarie si 31 octombrie 1925), Serghei Lazo, comandant al frontului din Transbaicalia, Grigore Kotovski, comandant al Armatei 2 de Cavalerie, Iona Iakir, comandant de armata de rangul I, comandant al districtului militar Kiev si Ucraina, Ivan Fedko, comandant de armata de rangul I, Val Zarzar, comandant de corp de armata, Ion Secrieru, sef al Directiei principale de artilerie a Armatei Rosii s.a. la cirma in deriva a noului imperiu, meritul lor mare fiind si faptul ca erau nerusi.

Timp de aproape un secol s-a vorbit despre “bunatatea” legendara a lui Ilici. Dar nu Stalin a fost cel care a declansat executiile in masa, ci Lenin. Stalin doar le-a continuat. Exista ordine de spinzuratoare, de impuscare, de inchidere a mii de oameni in lagare de concentrare, scrise personal de „cel mai bun dintre buni”- V.I.Lenin. La sugestia lui Lenin in decembrie 1917 e creata CEKA – Comisia Extraordinara pentru Combaterea Contrarevolutiei si Sabotajului, careia i se acorda drepturi nelimitate. Decretul lui “Despre teroarea rosie” mentioneaza: “Este esential ca Republica Sovietica sa fie aparata de dusmanul de clasa prin izolarea acestuia in lagare de concentrare, iar toti cei implicati in conspiratiile si rebeliunile alb – gardiste sa fie impuscati”. Nu cadeau sub incidenta acestui decret doar membrii partidului bolsevic, in rest CEKA avea dreptul sa aresteze si sa lichideze pe loc pe oricine. Tot el i-a scris lui Dzerjinski ca arestarile sa se opereze in timpul noptii, Lenin inventind si termenul de “dusman al poporului”. Acest razboi contra poporului rus si a celorlalte popoare din URSS inceput de Lenin a continuat pina la moartea lui Stalin din 1953. Au murit in el 66 de milioane de cetateni. Mai multi decit reprezentantii tarilor Europei pe toate cimpurile celor doua razboaie mondiale din secolul XX. Acesta e cel mai mare pacat al lui Lenin si al partidului comunist din ex-URSS. Teroarea de stat declansata de Lenin avea un singur scop: ca el sa ramina la putere cu orice pret. Chiar cu pretul disparitiei tuturor cetatenilor statului pe care si-l dorea al sau si dincolo de moarte. El, dupa marturiile celora care l-au cunoscut, “actiona si ca anchetator, si ca procuror si judecator”. Lenin recunostea o singura clasa – proletariatul. Celelalte urmau a fi lichidate, inclusiv taranimea. Despre ultima a spus ca “planul de stringere a grinelor cu ajutorul mitralierelor este stralucit”, tot el dind “pretioasa indicatie: “Spinzurati-i pe conducatorii cercurilor chiaburesti”. Sau: “Impuscati-i pe conspiratori si sovaielnici fara sa intrebati pe nimeni” (p. 304). La indicatia lui, participantii rascoalei taranesti din regiunea Tambov au fost ucisi in august 1921 cu zecile de mii – tarani, femei, copii, batrini neajutorati – delaolalta – cu gaze asfixiante, interzise inca de pe atunci de forurile internationale.

Din crimele comunistilor

Intelectualitatea era considerata parazitara, preotimea – “contrarevolutionara”, burghezia – “ex-popor”, taranimea – salbateca.

In foametea din anii 1921-1922 murisera peste 25 de milioane de oameni. Dar in acelasi timp, la indicatiile sadiste ale lui Lenin, tara trimite sute de tone de grine, bani, aur, obiecte de valoare etc. partidelor comuniste din strainatate ca acestea sa declanseze “revolutia mondiala”. La 7 decembrie 1922 Biroul Politic, sub presedintia lui Lenin, decide sa exporte aproape un milion de tone de griu peste hotare – pentru a infiinta cit mai multe partide comuniste in Europa. “Grija” lui cea mare nu era propriul popor, ci extinderea terorismului mondial.

Intr-o telegrama din 1918 trimisa lui Stalin, Lenin scria: “Este timpul sa incurajam declansarea revolutiei din Italia. Dupa parerea mea, acest lucru presupune sovietizarea Ungariei, poate si a tarilor cehe si a României”.

Sovietizarea României a fost una dintre preocuparile leninistilor moscoviti din toate timpurile. Desi pina la 1917 Lenin mentiona in lucrarile sale ca Basarabia e teritoriu care apartine României, “…la periferiile Rusiei locuiesc finlandezi, polonezi, români…” etc), dupa preluarea puterii se razgândeste si la 12 aprilie si 18 aprilie 1918, la citeva saptamini, dupa ce Sfatul Tarii votase unirea Basarabiei cu România, Guvernul condus de el protesteaza, in viziunea lui Lenin, desi votarea a fost “o manifestare a vointei poporului”, ea “este in flagranta contradictie cu normele dreptului international”, dind indicatii – caz unic in experienta diplomatica mondiala –sa fie imediat arestat ambasadorul român la Petrograd Diamandi.

Intr-o telegrama trimisa la 5 mai 1919 presedintelui Republicii Sovietice Ucrainene, Cristian Rakovski, românul bulgar, care pina la 1918 in zeci de articole si cuvintari vorbise ca Basarabia e pamint românesc, cotropit de Rusia tarista, Lenin il apostrofeaza pentru abuzuri la Lugansk, condamnind intr-un fel si dorinta expansionista a Ucrainei de a ataca si cuceri România. In aceeasi perioada Grigore Kotovski se lauda plin de grandomanie ca daca n-ar fi existat disciplina militara ar fi trecut de mult Nistrul cu cele citeva sute de cavaleristi ai sai ca sa “elibereze” România de sub calciiul boierilor si mosierilor exploatatori ((Енциклопедичeский словарь Гранат, Moscova 1927, pag. 218, in articolul despre Gr. Kotovski, unde acesta e numit cu drag de autori, intre altele, “уголовный герой и бандитский батька” – erou penal cu tata gangster).

Lenin, care-si zicea in anchete ca profesia sa ar fi cea de “scriitor” si care, deci, se considera intelectual, va spune despre toata intelectualitatea rusa: reprezentantii acesteia “…cred ca sint creierul natiunii. In realitate, nu sint creierul, ci dejectiile ei („гавно нации”) (pag. 393). El afirmase nu odata ca intelectualitatea trebuie lichidata, iar literatura sa fie o anexa a partidului bolsevic: “problema literaturii trebuie sa devina parte componenta a muncii de partid”. Despre L. Tolstoi va zice ca e “mosier”, un idiot intru Hristos”, despre V. Korolenko: e “un felistin jalnic”, despre M. Gorki, ca “mai crede in Tatuca Tarul”. La sugestia lui se ia decizia ca elita intelectualitatii ruse sa fie expulzata peste hotare, iar intelectualitatea ucraineana “sa fie deportata in zone indepartate ale RSFSR” din Siberia. Cele mai cunoscute nume ale lumii culturale si stiintifice – Saliapin, Bunin, Berdeaiev, Kandinsky, Chagal, Stravinski etc., etc., etc. isi parasesc patria.

Partidul a decis si soarta celor ramasi: el hotara cine si ce sa scrie, cine avea dreptul sa publice, cine putea fi laudat sau criticat, cine – decorat, cui sa i se dea onorarii grase etc. Si totul se facea in functie nu de talentul, ci de servilismul artistului sau scriitorului. Se mai spunea ca V.I.Lenin “iubea foarte mult teatrul”. Dar Lenin n-a fost niciodata la nici un spectacol. Au fost cu Krupskaia de vreo 2-3 ori pe cind se aflau la Berna, in strainatate, dar, marturiseste consoarta sa, “mergeam la teatru si plecam dupa primul act”. Deci, acest om care n-a vazut la viata lui nici o piesa pina la capat va propune dupa revolutie sa fie inchis Bolsoi Teatr – mindria Rusiei din toate vremurile – cu indicatia stricta: “Se vor pastra doar citeva zeci de artisti la Moscova si la Petrograd ca sa dea spectacole (ca dansatori si cintareti) pe baza de autofinantare” in fata clasei muncitoare. In rest toti marii artisti (inclusiv I. Saliapin) sint disponibilizati, ca inutili cauzei revolutiei.

Lenin, ca intelectual care dispretuia intelectualii si ca scriitor care dispretuia scriitorii, stia: cu cit nivelul intelectual al maselor va fi mai scazut, cu atit acestea vor putea fi mai usor manipulate.

Lenin ii cere mereu lui Dzerjinski liste cu intelectualii care constituiau un pericol pentru revolutie, seful GPU incluzind in ele toata elita societatii ruse. Listele contin: numele a mii de profesori ai institutiilor superioare de invatamint, scriitori, artisti, medici, ingineri etc. Toti acestia sint suiti cu sila in trenuri, vapoare si expulzati din tara.

Lenin a lichidat toate partidele din Rusia, instaurind dictatura unui singur partid, cel bolsevic. Tot el creeaza CeKa, cu puteri nelimitate. CeKa era stat in stat. Indicatiile erau urmatoarele:

“Daca vedeti pe cineva destept, imbracat cuviincios si care vorbeste corect ruseste –impuscati-l pe loc, pentru ca nu-i de-al nostru”.

Biserica Ortodoxa Rusa avea trecut pina nu demult (poate-l mai are si azi) numele lui Lenin in calendarele sale, care era pomenit obligatoriu la slujbele de la 22 aprilie.

Dar n-a fost om care sa-l fi urit cel mai mult pe Dumnezeu, caruia a si incercat intr-un fel dupa 1917 sa-i ia locul. I se laudase bolsevicului G. M. Krjijanovski ca inca in clasa a cincea “mi-am smuls crucea de la git si am aruncat-o in lada de gunoi”. Ii numea pe preoti “contrarevolutionari in sutane”. Cere de la CeKa rapoarte despre “reprimarea revolutionara a preotilor si a altor functionari religiosi”; iar la 4 mai 1922 emite un decret oficial care consfintea “pedeapsa cu moartea pentru preoti”. Indicatiile lui Lenin erau clare: – cine purta haina preoteasca trebuia impuscat sau cel putin arestat. El va scrie in 1922, intr-o scrisoare adresata Biroului Politic: “Cu cit va fi mai mare numarul victimelor din rindul clericilor reactionari si burghezi, cu atit mai bine”. Intr-o alta scrisoare din acelasi an va indica: “Cu cât impuscam mai multi preoti, cu atât mai bine”. La 22 martie 1922 gaseste de cuviinta sa ceara la sedinta Biroului Politic “arestarea sinodului si a patriarhului” Bisericii Ortodoxe. Patriotul Tihon e arestat si va muri in curind pentru ca el “si banda lui se opun fatis preluarii bunurilor bisericesti”. Sint confiscate raclele sfintilor rusi: Sf. Serghei din Radonej, Sf. Barnabas din Vetluga etc., care sint dezbracate de aur si argint si profanate, zeci de tone de aur si argint, diamante, obiecte de pret sint rupte de pe icoane, scoase din biserici, topite si vindute in strainatate pentru sprijinirea partidelor comuniste din diverse tari. Din 1918 pina in 1924 au fost impuscati “intre paisprezece si douazeci de mii de clerici si laici activi” (la Volkogonov, pag. 411). Din cele 80 000 de biserici mai functionau 11 525. Prin decret a fost interzisa bataia de clopote pe tot intinsul “tarii lui Ilici”.

Orasul Simbirsk, in care se nascuse V. Lenin, avea in 1917 zeci de biserici, catedrale si manastiri. In urmatorii ani toate cladirile de cult, intre care si biserica in care a fost botezat Lenin, au fost aruncate in aer. Cimitirele au fost rase de buldozere, in cimitirul Pokrovski a fost lasat neatins doar un mormânt, cel al lui Ilia Nicolaevici Ulianov, tatal acestui monstru, caruia insa i-a fost distrusa crucea, inlocuita cu un insemn bolsevic.

antihristii

Tara avea nevoie de alta religie si de alti dumnezei. Religie noua, in conceptia lui Lenin, urma sa fie ideea comunist-bolsevica, iar noul dumnezeu era gata sa devina chiar el, paranoicul din Simbirsk.

Se sustine, fals, ca Lenin era de o “modestie legendara”. Dar inca in timpul vietii sale, atit el, cit si confratii sai de la conducere, de cum au ajuns la Putere, botezau orase cu numele lor, isi ridicau monumente, plateau scriitori care sa scrie carti despre ei, pictori care sa le faca portrete, tot ei s-au mutat in apartamentele tarilor din Kremlin, isi editau operele complete (unele nescrise) etc. In 1922 la ordinul lui V.I.Lenin, i se ridica statui “lui V.I.Lenin in orasele Simbirsk, Jitomir, Iaroslav”, iar in anul urmator inca in vreo 30 de localitati. De mentionat faptul ca “modestul” conducator pierdea zile intregi ca sa pozeze armatei de sculptori care urmau sa-l imortalizeze. Inca in iulie 1918, la sugestia lui Lenin, academicianul Pokrovski prezentase Sovnarkomului un raport in care cerea inaltarea “a cincizeci de monumente inchinate activitatii revolutionare”. Pentru ca ridicarea statuiilor noilor lideri intirzie, Lenin ii telegrafiaza lui Lunacearski: “Am ascultat raportul lui Vinogradov despre busturi si monumente si sint profund indignat. Te admonestez pentru neglijenta dumitale criminala. Sa-mi trimiti de urgenta lista vinovatilor pentru a fi trimisi in judecata. Rusine sabotorilor si tilharilor”. Vreo duzina de activisti, sculptori, pictori, arhitecti “sabotori”, care intirziasera sa-i inalte statui au fost impuscati.

Un mizerabil cu statui

Pe urma a mers totul mai bine: de “modestia” lui Lenin avea grija alt “mare modest” – I.V. Stalin, care in 1924 a sugerat sanctificarea lui Lenin cu indicatia, ca “in fiecare localitate din URSS sa fie inaltat cite un monument dedicat conducatorului proletariatului mondial”. In 1990 in fosta URSS existau peste 2.000.000 de monumente, statui, busturi amenajate dedicate lui V.I. Lenin. Pentru edificarea acestora se platisera atitia bani citi ar fi fost necesari pentru construirea a 2.000.000 de apartamente. Locuinte – pentru aproape un sfert de tara.

Tot ce-a spus Lenin era minciuna sfruntata. La 1 mai 1919 a declarat in fata multimii adunate in Piata Rosie: “Cei mai multi dintre Dumneavoastra, cei care inca nu aveti treizeci-treizeci si cinci de ani veti vedea inflorind comunismul”.

La Congresul al III-lea al tineretului comunist din 1921 preia minciuna: “Generatia care are azi cincisprezece ani va trai peste 10 ani sau douazeci intr-o societate comunista”. Hrusciov avea sa ne fixeze si el o data pentru venirea comunismului pe pamint: 1981. Voronin ne zice, ca daca-l lasam sa conduca tara inca 50 de ani, ne va arata si dinsul cum arata comunismul. Baliverne ca toate balivernele! Or, comunistii stiu doar sa minta convingator.

Lenin a murit acum 80 de ani.

Autopsia a dovedit ca moartea lui Lenin a fost provocata de “o afectiune incurabila a vaselor sangvine”, consecinta a unui sifilis netratat in tineretea “revolutionara”. Marele Sifilitic, cum i se zicea la Zurich, era – cum au scris, intre primii revolutionari bulgari, cu marturii care au fost reproduse acum citiva ani in presa de pe mapamond, inclusiv in “Literatura si arta” – homosexual si in exilurile sale de la Razliv sau Siberia n-o lua pe Nadejda Konstantinovna Krupskaia, ci pe “frumuselul” Griska Zinoviev.

Scriitorul rus Ilia Ehrenburg mentiona cu ironie: “E de ajuns sa te uiti la Krupskaia, ca sa-ti dai seama ca pe Lenin nu l-au interesat femeile”. Dar poate s-a si casatorit cu Krupskaia, tocmai pentru ca semana leit cu un barbat matahalos?!

Cu creierul ciuruit de sifilis

Savantii sovietici au creat dupa moartea lui Lenin un Institut special care sa-i studieze creierul. (Institutul Creierului lui V.I.Lenin, condus de Vogt), desi creierul la moartea lui in urma bolii era “cit o nuca”. Si nu prea era ce studia.

Dar V.I.Lenin se tragea dintr-o familie cu grave boli de creier, tatal sau isi pierduse facultatile mintale in jurul virstei de 40 de ani. Se stie ca V.I.Lenin a murit nebun: in ultimii ani de viata latra ca un ciine, in loc sa vorbeasca – scheuna jalnic, uitase sa citeasca si sa scrie, medicul Kojevnikov la 11 martie 1923 nota in jurnalul sau ca maretul orator “spunea “nu” unde trebuia sa spuna “da” si invers. Krupskaia e cea care il invata de la o vreme sa vorbeasca. In 1923 deprinsese doar citeva cuvinte. Iata cuvintele cele mai importante ale limbii pe care reusise sa le insuseasca dupa luni de truda: “celula” (de inchisoare), “congres”, “taran”, “muncitor”, “popor” si “revolutie”.

“Lenin a murit, dar fapta lui este vie”, zic comunistii.

Atita timp cit faptele unui degenerat vor fi “vii” si luate drept modele, cit schizofreniile lui politice vor continua sa fie calauze pentru niste indivizi, care cred ca omul poate fi fericit numai intr-o cazarma, iar marile lui crime vor fi calificate drept “merite in fata istoriei”, pentru ca “orice crima in numele revolutiei estre morala”, (citata din V.I.Lenin), atita timp cit dintr-un om avid de singe se va face un sfint infailibil, o icoana la care sa se inchine generatii, – aceasta orbire evidenta nu poate fi decit o pedeapsa a lui Dumnezeu.

Iar comunistii de azi, care se considera continuatorii lui Lenin, ar trebui sa poarte deopotriva raspundere si pentru crimele lui. Care sint enorme.

Revolutiile comuniste au toate ca una drept mobil banala invidie omeneasca: cei care n-au vor sa aiba ca si cei care au, dar fara sa munceasca. Daca ar fi sa rezumam vastele invataturi ale lui Lenin, acestea ar fi citeva:

Daca doresti sa ai ceva – ucide-l pe cel care are acel ceva si acel ceva va fi al tau!

In numele viitorului luminos – sa impuscam zece, o suta de milioane de oameni, “sa nu ne oprim indiferent de numarul mortilor” (Lenin), chiar daca nu vor ramâne decit citeva sute de mii, care merita cu adevarat sa fie fericite.

“Interesul maselor” poate fi folosit doar in interes propriu. Impuscati masele, invocind interesele maselor! Propovaduiti fara incetare ca statul trebuie sa fie condus de popor, si conduceti-l in numele lui, fara sa mai consultati poporul!

Unui comunist totul ii este permis. Orice ticalosie facuta de un comunist este morala, si orice ticalos daca-i comunist este un erou. (Acestor idei Lenin le-a dat rostire la Congresul Comsomolului din 1919: “Noi nu credem in moralitatea eterna si consideram perimate toate povestile despre moralitate!”. Cit si intr-o discutie cu bolsevicul Vladimir Voitinski, unde a precizat nevoia de ticalosi a bolsevicilor: “Partidul nu este o scoala pentru doamne… un ticalos poate sa fie exact omul de care avem nevoie, tocmai pentru ca e ticalos”.

Toate metodele propuse de Lenin pentru a schimba fata lumii sint metode teroriste. V.I.Lenin a fost parintele terorismului mondial. De-o mie de ori mai periculos ca Ben-Ladin, Lenin Karlos “Sacalul” sau Igor Smirnov, nepotul lui din flori.

Venirea lui V.I.Lenin la putere in Rusia anului 1917 a insemnat un blestem pentru aceasta tara si pentru tarile peste care acest vast imperiu s-a latit sau a venit in atingere. El a aruncat dezvoltarea acestei tari, dar si a tarilor carora le-au fost impuse ideile leniniste, cu o suta de ani inapoi. Timp, se pare, pentru unele popoare irecuperabil.

Cit unii vor incerca sa ne faca sa mai credem ca ideile lui Lenin ne pot face fericiti vreodata, iar noi ii si vom crede – vom fi un popor condamnat, cu un destin ratat, scos in afara istoriei de istoria insasi.

Omuleţii gri – Secretele războiului etnic (I)

Teoreticianul pieţii libere Friedrich von Hayek, a afirmat în 1984 că pentru supravieţuirea societăţii liberale este necesar ca oamenii să se debaraseze de anumite instincte, între care el a accentuat instinctul de solidaritate şi compasiunea. Înţelegând că acestea sunt caracteristici înnăscute, filozoful a revelat înţelesul industrializării moderne în toată majestatea sa: transformarea omului într-o nouă specie biologică. Visul lui Nietzsche de a creea un om nou „mai presus de bine şi de rău”, este pe cale de a fi îndeplinit la sfârşitul sec. XX.

Să luăm aminte la cuvintele binecuoscutului politolog sârb D. Kalajic:

„În lumea modernă există un plan pentru creearea unei „rase gri”. Biomasă umanoidă, despărţită de rădăcinile ei. Unul dintre ideologii acestei idei, Jacques Attali, vede oamenii viitorului ca şi „noii nomazi”, „frunze în vânt” umane. Aceştia vor fi conduşi numai de dorinţele lor consumiste, transformaţi în „animale economice” totale.

Promovarea „căsătoriilor mixte” nu e un accident. „Melting potul” american se întinde pentru a acoperi întregul glob.

La începutul Sec. XX, învăţatul german W. Sombart scria:

„Acela care a observat diversitatea sălbatică ce încă poate fi întâlnită printre emigranţii aflaţi la bordul unui vapor cu aburi american; acela a cărui inimă s-a bucurat de îmbrăcămintea pestriţă, vorbirea, obiceiurile şi cântecele care încă contează acolo; acela care a văzut că lumile multiplu colorate se dizolvă în cursul a doar una sau două generaţii pentru a deveni masa gri, monotonă şi plictisitoare cunoscută ca şi „societatea americană”, trebuie neapărat să fie cuprins de oroare pentru viitorul rasei umane”.

Harta etnică a lumii devine tot mai simplă. Cu alte cuvinte, se deteriorează. Lumea odată colorată în nuanţele strălucitoare ale culturilor naţionale, devine tot mai palidă. Surogatul numit „American culture” e vândut Vestului, iar pseudo-cultura orientală, Estului. Creearea „rasei gri” este în plină desfăşurare în sensul cultural, dacă nu încă şi în cel genetic.

Magii erei noastre, experimentând cu soarta neamurilor, au mult mai mult decât mass-media în mâini. Poate că degetul cuiva se află deja pe butonul distrugerii mentale!
Cine ştie, poate că aparatura căreia i se face reclamă într-un centru psihotronic din Moscova, e mai mult decât o înşelătorie! ( e certitudine, nu vă înşelaţi! – nt )
Este intr-adevar posibil să alterezi mentalitatea unei etnii ?

Vorbind la subiect, L.N. Gumilyev a folosit următorul exemplu: Imaginaţi-vă un rând de soldaţi aparţinând feluritelor etnii: un rus, un georgian, un ucraienean, un dagestanez…Comandantul vine la fiecare şi îi trage o palmă peste obraz. Cât de diferite vor fi reacţiile lor! Acestea vor fi determinate de „stereotipul comportamental”, la nivel genetic.

În mod clar „iluminaţii” zilelor noastre nu intenţionează să tolereze această situaţie. Când pălmuiţi peste obraz, reprezentanţii tuturor raselor trebuie să răspundă cu un salut!

Traducere din limba rusă, în limba engleză, în limbă română – Va urma.

Hiroshima vs. Detroit: unde a dus mândria pământul celor liberi şi ce avem noi de învăţat din asta

A fost odata un neam de oameni mandri, care-au crezut ca prin forta si propaganda pot obtine tot ce vor ei. Pentru o vreme, chiar le-a mers, dar blestemele celor pe care i-au nenorocit, nu au intarziat sa le intoarca relele la modul cel mai acut. Cei care-au fost transformati in ruine au rennascut in chip miraculos, pe cand distrugatorii lor au ajuns in mizerie absoluta, fara ca nimeni sa ii bombardeze.

Hiroshima versus Detroit, aici – veti fi uluiti.

Cei care au crezut ca doar Detroit, Michigan a avut de suferit aceasta soarta, vor avea o surpriza mare: rezidente familiale, biserici, magazine, fabrici si uzine foste producatoare de prosperitate, au devenit toate o ruina care reflecta decaderea neamului care in locul modestiei a ales aroganta belicoasa sugerata de catre dusmanii lor si nu de nemti, italieni sau japonezi e vorba…

Priviti ce-au devenit cei care-au folosit sclavia, forta de nesupus si mandria, in locul muncii pasnice, credintei si a echilibrului care i-au caracterizat odata. Fostele zone in care se plimbau in siguranta, au devenit adevarate iaduri ale crimei in care nici un om stiutor nu se incumeta sa calce. Am fost pe-acolo uneori, dar numai atunci cand nu se putea altfel si fara sa ma opresc pe rosu – acesoriile erau deasemenea de nelipsit in situatiile in care chiar nu aveai de-ales…

Asta-i la ce ne duc „fratii nostri mai mari” acum, prin aliantele contra naturii din care facem parte fara voia noastra. Nici cei care se fac partasi agresiunii si samavolniciei, nu vor scapa neatinsi, oricat de mici si de nevinovati s-ar crede – de fapt, rezultatele au inceput deja sa se arate. Sa luam aminte: ( urmati linkurile de la sfarsitul fiecarei pagini ).

P.S. Vreti sa aflati aspecte despre educatia copiilor romani ajunsi in America ?

Vrei nu vrei, nu mai scăpam odată de ştirile cu ei ?

Nu a fost şi nu este intenţia mea să dedic Lumea după Eufrosin evreilor, dar cumva, subiectul tinde să re-apară în actualitate cu o frecvenţă deranjantă şi asta nu datorită nouă a celor care doar vrem să ne trăim viaţa în linişte şi pace.

Priviţi ştirile: Israel vânează terorişti, Israel se pregăteşte de război, Israel deplânge anti-semitism, Israel atacă convoi umanitar, Israel cade cu elicopterul, Israel mai cade-o dată cu elicopterul – nu vi se pare că s-a ajuns la supra-saturaţie în privinţa lor?

Când să te odihneşti puţin după toate astea, ne trezim admonestaţi de peste ocean, de unde aflat la adăpostul flamurii imperiale, directorul muzeului holocaustului din Washington D.C., Radu Ioanid ( născut printre noi, dar ajuns departe ), face spume pentru că BNR a bătut monezi cu Patriarhii Bisericii Ortodoxe Române.

Pe un ton stern, opinează dânsul  că PF Miron Cristea trebuia exclus, deoarece nu corespunde şabloanelor kosher care impun cărei personalităţi istorice îi putem ridica statui şi cărora le este interzisă până şi pomenirea.

Iată-mă deci în postura de a apăra poate unica decizie corectă a evreului Isărescu aflat la şefia BNR, în faţa atacului verilor săi din America şi asta tocmai când mă pregăteam să dau drumul unui articol tare despre aurul ţării!

Pentru a nu scăpa ocazia de a câştiga steluţe cu şefii dânsei, gurista de serviciu de la Realitatea, Laura Cernahoschi, a preluat iniţiativa de a lovi în biserica neamului cu expresii izvorâte nu din ignoranţă, ci evident dintr-o cu totul altă cloacă :

” O iniţiativă aparent benignă a Băncii Naţionale a României ne pune faţă în faţă cu o realitate neplăcută pentru poporul român: istoria plină de excese şi trădări a înaltului cler ortodox român. Prea plină de evenimente negative, pentru o istorie atât de scurtă.”

Găsindu-le cusur şi celorlalţi trei Patriarhi, continuă ea: „Din seria de cinci monede comemorative bătute de BNR, doar una este fără de reproş….BNR a reuşit, astfel, să ne pună în faţă oglinda conducerii bisericii autocefale ortodoxe române. În cea mai mare parte, bilanţul nu este unul pozitiv.”

Ca de-obice, noroc cu cititorii, ale căror comentarii o pun la zidul ruşinii, sau poate cel al plângerii, pe SRI-ista devenită jurnalistă –  până la sfârşit, sunt delicioase:

Citește în continuare

De ce e importantă anonimitatea dacă vrem să vorbim liber

Cu mulţumirile de rigoare antiignorantului pentru semnalare, vă invit să citiţi un comentariu la un articol apărut pe unul din blogurile Realitatea, aici:

http://pandoras.realitatea.net/life/de-azi-comentatorii-trebuie-sa-furnizeze-adresa-postala-si-data-nasterii-mai-comenteaza-cineva-11814.html#comment-54676

Articolul la care se comentează, e un manifest pentru îngrădirea dreptului la liberă exprimare pe internet, în numele ….mă rog,  pretextele  la modă azi: asumarea responsabilităţii pentru cele spuse, eliminarea indezirabililor etc.

N-am să-l redau aici deoarece conţine câteva vulgarităţi, dar daţi un click, n-o să vă pară rău.

Cum să fii un bun ro-merican, îndreptar practic

De cand exista emigratia catre America, au fost doua categorii de romani. Minoritatea care acceptau realitatea si o spuneau si altora, alaturi de majoritatea care se faceau ca nu pricep adevarul, mintindu-se atat pe sine cat si pentru cei ramasi acasa care asteptau cu gura cascata realizarile acestora.

Acest narav este vechi, pomenit inca de la inceputul secolului trecut. Autorul de atunci se plangea de efectul nociv al acelor gogosi care sminteau pe alti romani sa viseze Lumea Noua.
Nicolae Iorga a vizitat in anii ’30 America dupa care a tinut cateva conferinte la Ateneul Roman. Concluzia sa a fost ca statul roman ar fi trebuit sa faca un program special pentru readucerea bietilor imigranti in tara (daca nu sunteti de accord, certati-va cu Iorga).

Citește în continuare

Un cometariu CENZURAT de mass media, sau ce nu avem voie să aflăm despre America

Încep prin a afirma că experienţa mea de aproape două decenii în America, coincide perfect cu concluziile trase de Doamna X, cea care ni le oferă pe ale dânsei, mai jos.  Cel ce cunoaşte America doar prin televizor, sau doar din scurta sa şedere acolo, nu are cum să înţeleagă ce se va prezenta, decât dacă este foarte inteligent.  Cui nu a pus piciorul în avion pentru a traversa Atlanticul şi totuşi pricepe, toată cinstea!

Singura critică pe care o pot aduce, e faptul că educaţia la Harvard sau în alte şcoli ale Ivy League, este descrisă ca fiind ceva de dorit – dacă chiar vreţi ca şi copiii Dvs. să devină experţi în câmpul lor îngust de studiu, atunci într-adevăr acestea sunt o opţiune viabilă, dar nu fără un preţ enorm: acela al pierderii compasului lor moral, lucru văzut cu ochii mei, ca unul care am fost invitat în mai toate marile universităţi americane şi confirmat ulterior de către părinţi ai unor absolvenţi de Ivy League (vedeti si comentariile).

Homosexualitatea, depravarea, ateismul şi decăderea morală promovate tocmai de către cei care ar trebui să vă educe copiii, sunt greu de imaginat şi nu trebuiesc văzute de nimeni care nu a fost cât-de-cât crescut în spiritul românesc, creştin, conservator. Doar asta ne-a salvat pe noi tinerii români de acum 20 de ani , de ispitele continue cărora le eram supuşi, căci presiunea e enormă:

Vă daţi seama de câtă tărie şi discernământ este nevoie pentru a refuza mâncarea, băutura şi compania oferite de către unii care în mod clar nu bâzâiau în jurul nostru pentru a afla mai multe despre lagărul comunist, ci a căror motivaţie concretă era procurarea de „prospături” naive care să fie drogaţi şi folosiţi pentru „distracţie” perversă ? Şi tu care de-abia aveai câţiva dolari în buzunar!
Iar gazdele, cumva, din întâmplare,  numai in compania ăstora ne plasau!

Noroc cu manierismele de poponari si cu parfumul lor strident…Chiar daca nu vazuserăm niciodata asa ceva si tot n-aveam cum să îi confundăm!

Acestea fiind spuse, îi fac loc Doamnei X, care va pune reflectorul pe toţi gândacii, viermii şi şobolanii ce trebuiesc expuşi – gândiţi-vă de două ori înainte de a  considera ca un mare succes bursa primită de către juniorul Dvs. premiant! Acolo unde se va duce, nu va fi nimeni care să îl păzească, înafara Bunului Dumnezeu, dacă v-aţi crescut copilul în teama Lui – şi chiar şi-atunci, nu e mai bine pentru el să nu fie ispitit ?

„Am constatat un fapt îmbucurator pentru mine; exista multi români americani, canadieni sau germani care-si pastreaza înca radacinile, iubirea pentru tara natala, care nu privesc înapoi cu mânie catre tara natala si românii ramasi acasa, si care pot fi obiectivi în ceea ce priveste cele bune si rele din tarile unde s-au stabilit.

Din nefericire exista si câtiva Ionesti si Solomoni pentru care în Canada si SUA totul este perfect, si fiind totul perfect, ei, ca membri ai unei societati perfecte, se simt niste privilegiati, superiori oricarui alt român, care neaga orice a fost, si este, bun în România. Cel care-si reneaga tara natala si obârsia, este la fel cu cel care-si reneaga parintii saraci si analfabeti, fiindu-i rusine cu ei când el a ajuns „domn”. Acela este un om de nimic, un om care nu are nimic sfânt, Dumnezeul lui fiind banul.

Spune dl. Ionescu :” Sa fie oare invidie? Sa fie doar ignoranta? (…) Cit despre remarcile rasiste…te-ai gindit vre-o data ca si tu faci parte din acea categorie pe care o dispretuiesti…imigrantii?” Nu doream sa intru in polemica cu dl. Ionescu – la care se poate vedea, mânia si ura, ma tutuieste, baga si rasimul, asta da bine totdeauna, baga si invidia, si ignoranta, ma rog, sigur judeca prin dânsul -, dar vazându-i pumnul în masa, sârgul cu care vrea sa convinga ne-americanii ca dânsul are dreptate, voi mai aduce câteva detalii, desi eu nu vreau sa conving pe nimeni, pur si simplu, dreptul la replica. Apropo de olimpiade, as vrea sa-i amintesc domnului Ionescu, ca locul intâi in lume, la olimpiada de informatica din SUA, din acest an, a revenit unui tânar din Iasi care a primit si o bursa de studii la o universitate din SUA. Locul II a revenit tot unui student român, care însa a ramas sa studieze in România.

Am lucrat câtiva ani intr-o scoala publica din Los Angeles. Inutil sa spun ca acei ani m-au adus în pragul caderii psihice. Eu nu am vazut imagini asa idilice precum cele prezentate de dl. Ionescu. Elevii mei erau invariabil copii care la 12 ani (re)învatau sa scrie, nu puteau aduna 4+ 4, nu stiau cine a inventat tiparul, etc.,  raspundeau urât profesorilor si daca acestia cutezau sa le puna note mici sau sa îi admonesteze, micii monstri veneau cu parintii care discutau imediat cu directorul scolii si amenintau cu procese sau plângeri depuse la Comisia de Educatie. De vina era întotdeauna profesorul.

La sedintele cu parintii, participau si copiii si îsi exprimau parerile despre „procesul de învatamânt”, criticau profesorii, ba mai aveau si dreptul sa îi aleaga! Imagini din acelea cu elevi care picteaza si apoi prezinta mândri lucrarea parintilor, informându-i ce mare artist i-a influentat, nu sunt culese decât dintr-o singura categorie de scoli americane: cele private. Oricum, pentru cei ce traiesc aici si cunosc nivelul de cultura al elevului mediu, cele povestite de Andy Ionescu sunt de science fiction îmbinate cu elemente de grotesc ( semnatura lui Bush ), stiti dumneavoastra, multumim din inima partidului si conducatorului iubit, le-au ramas unora lipite pe acel organ numit creier.

Am avut elevi care nici în clasa a 8-a nu auzisera de greci si romani, ce sa mai vorbim de istoria Evului Mediu, de fiecare data când îi intrebam „Cum, mai copii, voi nu ati facut istoria antica?” micutii raspundeau invariabil  „Am facut niste piramide”.”Bine si anul trecut ce ati facut la istorie?” „Pai, istoria Africii”.Râdem de una singura numai la gândul ca un elev poate fi ocupat cu luptele triburilor africane, negasind timpul necesar sa citeasca despre Imperiul Roman, Caderea Constantinopolului sau al II-lea Razboi Mondial. Un fel de „lasa-ma, dom’le cu alfabetul, nu vezi ca îmi dau teza de doctorat?”

O alta piedica în calea dezvoltarii firesti a copiilor este, dupa parerea mea, aceasta preocupare bolnava pentru „safety”= siguranta copiilor. Sunt de acord ca scoala sa ofere protectie si conditii sigure de joaca pentru copii, însa a merge pâna acolo în a interzice copiilor sa îsi traiasca copilaria, cu micile ei traume ( cazut de pe bicicleta, lovit cu mingea în cap, etc ) parca e cam mult, nu? Si asa,  copilasii nu se mai pot sui pe tricicleta fara cinci straturi de cotiere, genunchiere si desigur, casca lui Darth Vader pe cap. Poate de aceea si au saracii probleme cu echilibrul, îi trage casca într-o parte. Imi vad cu ochii mintii, stranepotii încotoshmanatzi cu haine groase, manusi de azbest, si casti de motociclist, disputând la masuta de sah a viitorului, un modest campionat scolar.

Siguranta fara copilarie

Exista o deosebire socanta între generatiile care au putut sa se joace în voie si sa îsi traiasca copilaria ( cei ce au astazi 30 – 40 – 50 ani ) si cei tineri, care se tem de fluturi, tipa când ploua ( rain disorder ) si pentru care firmele de panificatie produc celebra „pâine fara coaja”…

Oricine stie cât de „prezenti” si îndemanatici pot fi cei din prima categorie si cât de împiedicati sunt aceia ce constituie, o! Doamne, „viitorul”… Sa fim seriosi, „micutii” nostri, sunt pe ultimele locuri la olimpiade, concursuri si alte manifestari internationale, si astea sunt date ce nu pot fi contestate, cum nu poate fi contestat ultimul test national la care au fost supusi elevii tuturor scolilor si rezultatele le stie toata lumea.

Copiii mei sunt înscrisi la o scoala privata, catolica, unde taxele se ridica la 10.000 $/an si vorbim de clasa a 9-a de liceu!, copiii au dat admitere si acum fac carte, latina si matematica, limbi straine, pentru orice abatere sunt pedepsiti etc., disciplina este de fier, pentru asta platesc parintii asa sume astronomice. In general elevii acestor scoli nu au timp de prostii, poarta uniforma, nu acei pantaloni lasati în vine odiosi si acele bluzite odioase cu paiete si Omul paianjen ( Spider man ).

Colegii lor, care s-au dus la public schools, atârna toata ziua pe strazi, si mai ales în mall-uri, culegându-si pantalonii de pe jos, au inele si în nas si la degetele de la picioare, sa nu uit inelul din buric sau clitoris, nu au teme, la scoala nu fac nimic, dau telefon dupa copiii mei, si se mira ca ei sunt ocupati mereu, nu au timp de baschet si mall, dau teste peste teste si au mereu ceva de citit…

mall rats ( sobolani de mall )

Si copiii mei au diplome peste diplome, si sunt mereu primii, probabil vor merge la studii la Harvard sau în Europa, însa sa recunoastem ca pentru asta platim taxe mari, numai si numai pentru ca baietii sa ajunga la un nivel pe care îl ofera mai orice scoala din Europa ( si Romania!!! ) fara ca parintii sa plateasca atât. Nu cred ca ma poate contrazice cineva aici.

Fara suparare, s-ar cuveni ca aceia care sunt mândri de educatia americana, sa precizeze la ce scoala merg copilasii lor. Nu de alta, dar nu putem confunda situatia unor scoli private renumite cu cea a unui întreg sistem de învatamânt public cu sali de clasa murdare, pereti pictati cu tot felul de lozinci si desene, tineri impertinenti si prost-crescuti.

Ma surprinde ca domnul Ionescu, ce a scris cu atâta mândrie despre sistemul scolar din Los Angeles, nu stie ca scolile din zona aceea au o reputatie îndoielnica ( nu ma refer la cele private, repet ). Oare sa nu stie domnul Ionescu ca scenele cu elevi infractori, narcomani si cu pistolul în mâna, cu elevele prostituate, si cu atmosfera „scolara” de rigoare sunt inspirate tocmai din peisajul colorat al Los Angeles-ului???

Liceul din cartier

Daca domnul Ionescu s-ar fi referit la scolile din Boston, daca ar fi laudat Harvard-ul, Eton-ul sau MIT-ul, nu as fi îndraznit sa scriu aceste rânduri. Sa ne întelegem: nimeni nu contesta valoarea unor scoli americane, rezultatele de exceptie, recunoscute în întreaga lume. Insa absolventii acestor scoli sunt o minoritate, nu o majoritate, cum lasa unii admiratori ai sistemului american sa se înteleaga. SUA au mari calitati însa învatamantul public nu este un punct forte, lucru pe care multi americani get-beget îl recunosc si se fac eforturi pentru îndreptarea acestei situatii.

In onestitatea si modestia lor, americanii stiu ca au o problema. Ce este trist si în acealasi timp enervant, este faptul cum unii români, ajunsi în SUA, confunda sentimentele lor pentru aceasta tara adoptiva – minunata – cu adeziunea fierbinte în jurul partidului care le da posibilitati de trai bun…ori America înseamna cu totul si cu totul altceva.

Uitasem ceva important, zic eu, si se refera la toti acesti fanatici Ionesti si Solomoni care nu pot suporta nici o critica la adresa tarii în care traiesc ( e vorba de SUA  sau Canada ): nu ar trebui sa uitam ca orice om, cetatean si platitor de taxe în tara unde traieste are dreptul sa se preocupe de felul cum sunt cheltuiti acesti bani publici. Ori, sistemul de scoli publice este tinut din banii platitorului de taxe, fie el taietor de lemne sau CEO si, deci, oricare dintre ei este îndreptatit sa-si spuna macar parerea cu privire la educatia tinerilor, educatie la care si ei contribuie, indirect.

Asta este diferenta între societatea democratica si cea socialista multilateral dezvoltata. Se pare ca unii nu pot si nu vor sa priceapa, si orice critica este perceputa ca un atac al dusmanilor poporului, partidului, pacii…si respectivul cetatean care indrazneste sa critice ceva este un anti-american si un rasist.”

Patriotism-Naţionalism-antisemtism: clarificări esenţiale şi de ce e bine pentru România să fim naţionalişti!

De câte ori mass-media urlă „naţionalist”, „rasist”, „antisemit”, cei care i-au căzut în plasă dau placizi din cap, sau cel mult pun de un gând vag dezaprobator, după care schimbă canalul.  E timpul ca să lămurim problema odată pentru totdeauna – când le permitem duşmanilor noştri ( da, România are duşmani! ) să ne caracterizeze folosind şi mai cu seamă DEFININD proprii lor termeni, lupta e deja pierdută. Haideţi mai bine să-i clarificăm, pentru a ne lămuri poziţia odată pentru totdeauna:

Pe plan mondial, inclusiv în ţara noastră, prin toate mijloacele se duce o luptă acerbă contra naţionalismului. Cel mai frecvent acesta este acuzat de rasism, xenofobie şi mai ales de antisemitism. Sunt aceste acuze reale în toate cazurile? Să încercăm precizarea conţinutului acestor noţiuni atât de controversate.
În primul rând, ce se înţelege prin termenul de naţionalist? Naţionalist este cel ce-şi iubeşte neamul căruia îi aparţine,fiind dispus să pună în slujba acestuia tot ce are el mai de preţ. Ce este de condamnat în această atitudine?

Din acest punct de vedere unul dintre cele mai naţionaliste popoare este poporul evreu şi cu toate acestea nimeni nu-l condamnă pentru naţionalismul său. Cel mai adesea naţionalismul este catalogat ca fiind de dreapta sau de extremă dreaptă. Să nu uităm că statul Israel este condus de un guvern de extremă dreaptă şi cu toate acestea nimeni nu protestează contra acestui regim,cu excepţia evreilor moderaţi. Desigur nu se poate afirma că toate ideologiile naţionaliste sunt benefice şi că în cadrul lor nu s-ar putea ajunge la excese care ar confirma acuzele ce li se aduc. Exemplul cel mai grăitor este nazismul care a fost şi rasist, şi xenofob şi antisemit.

Termenul de antisemitism este total denaturat în concepţia actuală şi este atribuit naţionaliştilor care de cele mai multe ori nu au nici în clin, nici în mânecă cu relele de care sunt acuzaţi. În plus antisemitismul este asociat poporului evreu şi numai lui. Nimic mai eronat.

Termenul de evreu este atribuit poporului israelian din sec XVIII. Până atunci, începând cu Vechiul Testament şi până în sec XVIII,acest termen nu era menţionat în documente şi acte oficiale.Cea mai mare parte a evreilor de astăzi nu au sînge semit, cu excepţia evreilor sefarzi, foarte reduşi numeric. Restul sunt chazarii aschenazi, un trib turco-mongol din regiunea dintre Marea Neagră şi Marea Caspică. În sec VIII acest trib a fost pus în situaţia de a opta între religia creştină şi cea musulmană. Pentru a nu deveni victime ale conflictului dintre mahomedani şi creştini, aceştia au ales religia mozaică şi în anul 741, Bulan, conducătorul tribului chazar, adopta mozaismul că religie oficială. Astfel chazarii asiatici devin evrei prin religie,fără să aibă sânge semit. Adoptând religia iudaică au pus accentul pe ideea „poporului ales” care trebuie să stăpânească lumea.

Kaganatul cazarilor

Cei mai autentici şi mai numeroşi semiţi sunt popoarele arabe, dar nimeni nu face referire la ele când utilizează termenul de antisemit,ci doar la evrei.În aceste condiţii poporul israelit devine cel mai antisemit popor din lume, datorită urii de moarte ce o nutreşte faţă de arabi. În concluzie,cred că ar fi corect termenul de antiiudaism în locul celui de antisemitism.

Naţionalismul autentic în România a fost cel al Mişcării Legionare. Încă de la apariţia ei în anul 1927, s’a pus de bunăvoie sub ascultarea şi trăirea credinţei în Iisus Hristos şi sub ocrotirea Sfântului Arhanghel Mihail, conducătorul oştilor cereşti şi învingătorul asupra lui Lucifer. Doctrina legionară şi-a propus să creeze un nou tip de om care să trăiască în spiritul creştin şi să jertfească pentru neamul său tot ce are mai de preţ. În aceste condiţii un bun creştin nu este capabil să-şi urască semenul,nici să-l prigonească sau să-l nedreptăţească. Esenţa credinţei creştine se reduce la fraza: „Ceea ce doreşti să-ţi facă ţie oamenii, fă-le şi tu lor”.

În cei peste 70 de ani de la înfiinţarea ei, Mişcarea Legionară a creat acest tip de om şi nu puţine sunt exemplele care demonstrează acest fapt. Începând cu jertfa lui Moţa şi Marin,care au murit în Spania pentru Hristos în lupta contra bolşevismului criminal şi ateu pe pământul Spaniei catolice şi terminând cu numeroasele exemple date în închisori, când legionarii au ajutat, cu sacrificii, pe cei care-i prigonisera în trecut,inclusiv pe evrei.

Monumentul eroilor Ion Mota si Vasile Marin de la Majadahonda, Spania

Sunt numeroase exemple date în memoriile lor, de cei ce au beneficiat de ajutorul primit. Dacă doctrina legionară îşi propune să creeze un nou tip de om, capabil de jertfă pentru neam şi aproapele sau,cum pot fi acuzaţi legionarii de antisemitism,rasism sau xenofobie? Din ce motiv i se atribuie ML atributul de mişcare extremistă? Poate pentru faptul că a creat eroi care şi-au dat, fără nici o ezitare, pentru Hristos şi Neam, şi aceştia sunt extremişti faţă de oamenii obişnuiţi. Şi Biserică creştină a avut şi are extremiştii ei. Ce sunt sfinţii decât creştini extremişti? Noi îi cinstim şi ne închinăm lor. După teoria la modă ce incriminează extremismul ar trebui să-i contestăm şi să-i scoatem din calendar şi biserici.

Extremismul este nociv atunci când duce la exces anumite principii izvorâte din dorinţa de dominare,exploatare şi impunerea cu forţă a unei ideologii străine de morala creştină acceptată pe arii întinse în toată lumea (ex. politicii statului Israel).
În concluzie,extremismul poate fi în unele cazuri pe drept acuzat de pericol potenţial pentru societatea în care îşi desfăşoară activitatea,după cum un extremism izvorât din principii morale, în cazul României din credinţa creştină majoritară, nu poate fi decât benefic şi ar contribui esenţial la redresarea morală a poporului român, morală grav afectată în cei 50 de ani de regim comunist ateu.

sursa email

Referinte aditionale despre Miscarea Legionara, aici.

În ce ultim aspect al vieţii noastre private a ajuns mâna birocraţilor UE ? Imagini:

În timpul unei petreceri la iarbă verde, am vizitat toaleta. Ce am găsit acolo, m-a lăsat mască. Priviţi şi Dvs.:

Până aici nimic neobişnuit, nu? Citiţi însă anunţul găsit în interiorul acestor toalete!

Ei, ce părere aveţi – nu ne mai putem nici căca acum, decât într-o Euro-budă? A intrat UE până şi în WC-urile noastre! Ăşti-as nişte sceleraţi ce vor să controleze fiecare aspect al vieţii omului, indiferent cât de privat:

Euro-mâncare? O avem deja, curtoazie a Codex Alimentarius, prin care suntem otrăviţi zilnic şi a initium-ului cu care numai recoltele româneşti vor fi stropite!

Euro-aer? Îl respirăm deja! Cu toate că plătim pe nas pentru normele Euro de înmatriculare a autoturismului personal, ne deversează zilnic tone de otrăvuri peste cap!

Euro-lumină? Sigur, numai să nu se spargă Euro-becul, căci împrăştie mercur în camere!

Euro-afaceri? Da, nici nu mai poţi mişca de mulţimea regulilor lor!

Euro-drepturi? Cu siguranţă, numai să fi pervers sexual!

Părerea mea e că decât să ne mai complicăm viaţa cu mamutul asta stupid care calcă-n picioare fiece urmă de libertate umană, mai bine îi spunem politicos „good-bye”! Altfel vom fi distruşi ca şi naţiune, lipsiţi până şi de moneda naţională!

Cât despre  Euro-WC, nu vreau să folosesc unul , decât dacă-l putem înfunda pe Van Rompuy înăuntru! Apoi aş incepe sa percep taxă de admisie – am senzaţia ca m-aş imbogaţi fulgerător!

Ştiri din Moscova: eşti homosexual? Fugi mâncând pământul, sau…

Pentru a evita bătăile primite în luna Mai la Moscova cu ocazia Concursului Eurovision, când homosexualii, lesbienele şi transvestitii,  fie ei „stele pop” sau nu, au ales să-şi etaleze devierea în văzul întregului oraş , la ultima adunare degenerată trâmbiţată de către confraţii lor vestici întru perversiune, poponarii ruşi au ales o tactică diferită:

Deândată de poliţia îi zărea, organiza o barieră stradală, la care curistii se dispersau rapid. În felul acesta nici poliţia, nici oamenii normali nu au avut ocazia să îşi manifestele adevăratele sentimente faţă de ei-ele-sau-ce-naiba-or-fi-ăştia.

Ambele locaţii au fost ţinute în secret, pentru a evita luatul pe coajă ce are loc în mod tradiţional în Rusia unde împingătorii lutului la deal nu prea apucă să o încaseze de la civili, căci chiar cordonul de poliţişti îi „protejează” aşa cum trebuie: cu bulanele. Ce alt tratament merită nişte bulangii care se etalează-n halul ăsta?

"Fetitele"

"Iepurasii"

Din păcate greţoseniile de mai sus, s-au petrecut la Bucureşti. Dacă niscai’ poliţişti ruşi nu putem aduce, propun totusi trimiterea alor noştri la antrenament în Rusia.  De când farul democraţiei dikteaza ce şi cum la noi in ţară, până şi bravii noştri  jandarmi, au devenit un pic prea „gay”.

Pană atunci, sa invătăm sa distingem semnele activitatii pedofile pentru a ne proteja vlăstarele.

%d blogeri au apreciat: