Turism de criză

Îi vezi prin Cluj plimbîndu-se agale, luînd masa pe la terase, hlizindu-se și făcîndu-și selfiuri. Poartă haine de firmă, au telefoane performante, sunt evident bine nutriți și par cu totul fericiți – ce bine!

Sunt practic peste tot, doar că ceva mai rarissim în biserici – desigur ați ghicit despre cine este vorba: unii dintre milionul de turiști ucraieneni care au ales să dea șpagă grănicerilor, pentru a îi lăsa să părăsească meleagurile lor iubite.

Odată plecați din calea amenințării, au dat de trai pe vătrai: umilele lor mașinuțe sunt parcate de cîteva săptămîni de zile pe Bulevardul Eroilor, acolo unde nouă ni se pretind 4 Lei/30 minute. Pentru turiștii speciali firește, e gratis:

Practic au prins păianjeni bietele Lexus, Volvo și alte mașinuțe de lux, de cînd sunt acolo. Dacă îndrăzneam noi una ca asta, ni s-ar fi ridicat. Ciudată lume e cea în care străinii sunt tratați mai bine decît băștinașii.

Văd zilnic copii și părinți de-ai noștri oropsiți, dar nouă ni se spune să „donăm pentru ucraina”. După cum se vede, fericirea celor care și-au ales drept „președinte” un circar nebotezat, e mult peste cea a celor care am ales să îi găzduim, în pofida batjocurii evidente căreia îi suntem supuși.

„Slava” ucraina!

Asta e cea mai nouă pandemie: una de homosexuali deghizați drept președinți ( avem și noi oareșce experiență în domeniu ), care încurcă ițele lumii pretinzînd că ne reprezintă. Auzisem ceva despre o aprobare dată pentru ca mii de militari străini să poposească pe la noi – pentru pace, firește.

Acum zic și eu: dacă vrem să ne fie bine, poate e vremea ca să alegem mai cu discernămînt cine ne poartă flamura. Nu e totuna să fi stăpînul tărîmului strămoșesc împreună cu cei ai casei tale, sau slugile unor străini abjecți care fac din țara ta, hostelul altora.

%d blogeri au apreciat: