Stăpînul și sluga

Zilele astea ne-a călcat unul Stoltenberg, care cică ar fi șeful unei organizații care promite marea cu sarea fraierilor care vor în ea, dar sfîrșește inevitabil în a distruge țări care nu se pot apăra în fața tehnologiilor formidabile puse la dispoziția acesteia de către unii care nu prea iubesc omenirea.

Articolul V al zisei organizații „garantează” răspunsul comun al întregii forțe, în apărarea oricărei țări membre atacate – să nu ne ținem respirația.. deocamdată „forța” ne trimite mii de răcani hummericani a căror prezență e menită să provoace un gest nesăbuit din partea rușilor – în caz că iasă cu răzbel, se vor lupta între ei pînă la ultimul Român.

Tocmai ce îmi relata un fermier important din vestul țării că la vremea cînd „clubul țărilor libere și democratice” aducea binefacerile proprii peste sîrbi, recolta de cartofi buni și sănătoși pe care o avea pînă atunci nu a mai fost posibilă fără substanțe chimice achiziționate la prețuri substanțiale și cu costuri enorme asupra sănătății noastre an după an, fără a fi distrusă de dăunători. O fi fost ceva picat din cer de vină..

Iată cum l-a primit satrapul Românilor pe șeful onorific al clubului – practic omul ăsta de aproape doi metri, i-a făcut sluj:

Mai rămînea doar să-i pupe mîna.. Cu astfel de „reprezentanți”, cum să fim respectați?