Un covisteric cu tatuaj care să dovedească cât de prost e


Barem ai noștri covisterici sunt ceva mai blânzi: îți fac semn cu mâna peste masca lor, semn pe care natural îl ignori. Apoi escaladează la „masca domnu'”, la care tu îl iei la întrebări punctuale de genul: „când ți-am spus eu dumitale ce să porți?”, la care de regulă dau înapoi scuturându-și a neîncredere capul ăla conținător al unui creier spălat cu Dero. Alții mai agresivi încep să înjure, dar este leac și pentru aceștia.. 😊

În landul libertății absolute, ești 100% liber să îți afirmi condiția de sclav, nu doar prin două măști cum recomandă banditul planetar leșinat Fauci, ci și mai bine, prin tatuarea însemnului sclaviei pe biceps – ce știe bietul prostovan fanatic cum vor mai arăta copiii lui, dacă îi va putea avea vreodată.

12 răspunsuri

  1. Prosti, prosti, dar mulți!

    • Doar că pe pielea lor proprie. Acum e vremea cernerii, deși vor urma ispite și mai mari. Asta e nimic. Să vezi când vom fi admonestați pentru o icoană, o cruce..

  2. Ignore the stupid, kill the evil.
    E un slogan care mi-a trăznit prin minte în secunda asta citind articolul. Mioriţa n-are decît să se arunce în prăpastie cu balada ei cu tot.

    • Să omorâm răul din noi. Miorița e genială, voi găsi ocazia să explic.

      • Da, răul din noi – mai ales din unii, nu neapărat noi cei „insignifianţi” – ar trebui să fie eradicat, dar asta e totuşi o problemă mult mai delicată, fiindcă uneori o fărîmă de rău poate face mult bine. Oricît de frustrant ar fi, sînt situaţii cînd binele şi răul nu pot fi evaluate simplu ca unu şi zero, valori absolute într-un sistem binar.

        În clipa asta eu văd Mioriţa ca o cedare necondiţionată în faţa Răului şi nu pot fi de acord cu ea indiferent de argumente. Răul trebuie combătut, chiar bătut cu propriile-i arme cînd/dacă e posibil, nu acceptat într-un mod fatalist. Poate e doar un punct de vedere printre altele, dar cred că e singurul capabil să ne asigure supravieţuirea ca specie.

        • Mircea Platon: Mioriţa, Irozii şi Nerozii

          1. Când aţi citit ultima dată „Mioriţa”? Mai citiţi-o o dată, de Crăciun. Cu atenţie, fără a lăsa clişeele să o ia înaintea lecturii. Uitaţi pentru câteva momente de „atitudinea resemnată a ciobănaşului în faţa morţii”. Uitaţi şi de „nunta cosmică”. Ce ne spune textul baladei? Că, din trei „ciobănei”, doi – „cel ungurean şi cu cel vrâncean” – s-au vorbit să-l ucidă pe-al treilea, pe „baciul moldovean”: „Că-i mai ortoman/ Ş-are oi mai multe,/ Mândre şi cornute,/ Şi cai învăţaţi,/ Şi câni mai bărbaţi.” Mioriţa îi dă de ştire baciului moldovean despre planurile mişeilor săi tovarăşi şi îl îndeamnă să-şi cheme în ajutor un adevărat prieten, un câine: „Stăpâne, stăpâne,/ Îti cheamă ş-un câine,/ Cel mai bărbătesc/ Şi cel mai frăţesc,/ Că l-apus de soare/ Vor să mi te-omoare/ Baciul ungurean/ Şi cu cel vrâncean!”

          Ciobanul moldovean nu îi descrie Mioriţei modul în care se va apăra de atacul „prietenilor” invidioşi şi lacomi. Nu intră în detalii tactice. Nici nu-şi sumeţeşte cu anticipaţie muşchii, ca un băiat de cartier. Nici nu începe să-şi plângă de milă. Ciobanul moldovean îi spune Mioriţei doar că, în cazul morţii sale, ea trebuie să se îngrijească de trei lucruri: 1. de înmormântarea lui în apropierea stânii, prin grija celor care l-au ucis; 2. de liniştirea turmei; 3. de pacea sufletească a mamei ciobanului moldovean.

          2. Nu văd nimic resemnat în cele de mai sus. Văd doar un om al rânduielii care, înaintea unei confruntări decisive cu (in)amici superiori numeric şi degradaţi moral, vrea să lase lucrurile în bună ordine. Ciobanul moldovean are grijă de ce ar putea lăsa în urmă. E ceea ce făcea orice om din societăţile patriarhale, ţărăneşti-aristocratice, fie el cavaler, răzeş sau samurai. Ceasul morţii e parte a unei vieţi trăite cum-se-cade. Omul care trăieşte după rânduială nu vrea să moară în ne-orânduială. Nu e nimic fatalist aici, ci doar realist, responsabil şi iubitor: 1. faţă de cei pe care i-a avut el în grijă (turma-poporul); 2. faţă de cei care l-au avut pe el în grijă (regina-mamă); 3. faţă de ucigaşi, cărora le lasă posibilitatea unui gest care i-ar putea aşeza pe drumul ispăşirii păcatului. Ciobanul trage nădejde că, minunaţi de „năzdrăvănia” Mioriţei, ucigaşii săi vor înfăptui ce le-a lăsat el cu limbă de moarte şi ce le-a transmis Mioriţa prin viu grai. Rânduiala înmormântării ciobănaşului moldovean poate ajuta la restaurarea, la transfigurarea neorânduielii morale care i-a împins pe cei doi baci la crimă. Rânduiala care îţi cere să nu ucizi îţi cere şi să respecţi lucrurile lăsate cu limbă de moarte.

          3. Ciobanul, cu alte cuvinte, e meticulos în toate cele care-i privesc moartea, dar asta nu înseamnă că e „resemnat” să moară, ci doar că e hotărât să moară aşa cum a trăit: cum trebuie. Pe cât e de meticulos în privinţa posterităţii sale, pe atât e de vag în privinţa modului în care se va apăra de cei doi tâlhari. Dar meticulozitatea testamentară nu e totuna cu resemnarea în faţa morţii. Un om care se îngrijeşte atât de mult de ce se va întâmpla cu el şi ai lui după moartea-i nu e om om care ar putea abandona cu uşurinţă – din leneşă resemnare sau laşă neputinţă – viaţa. Pregătirile de moarte ale ciobănaşului nu înlocuiesc pregătirile de apărare ale ciobănaşului, ci doar le desăvârşesc. Încleştarea, bătălia cu prietenii perfizi stă în puterea lui. Deci nu are rost să o discute cu nimeni. Praznicele-i însă vor sta, prin puterea lucrurilor, doar în puterea Mioriţei. Ciobănaşul îi spune deci Mioriţei doar ceea ce e absolut necesar să îi spună. Nu o tulbură cu alte amănunte. Nu ştim nici dacă va trage după el, în confruntarea cu trădătorii tovarăşi, pe altcineva, cum ar fi câinele „frăţesc”. Ştiind cu cine trebuie să se confrunte, ciobănaşul ar putea foarte bine hotărî să nu îşi expună prietenii. Lucru de înţeles la un om de delicateţea sufletească a ciobănaşului.

          4. Ca om al rânduielii, ciobănaşul e deci un adevărat erou civilizator pentru că alege să respecte un anumit cod şi să ducă un anumit mod de viaţă chiar şi în condiţii de „frontieră”, de loc frumos, dar ne-aşezat, fără de nume şi fără de lege. Un caracter tranzacţional s-ar fi comportat flexibil, s-ar fi considerat îndreptăţit de împrejurări să acţioneze aidoma agresorilor săi, ar fi negociat anonimatul fărădelegii conform unei etici a ne-aşezării, a rătăcirii geografice şi valorice perpetue. Ciobănaşul însă înţelege să descalece „piciorul de plai” prin rânduiala pe care o impune tuturor, chiar şi, mort fiind, ucigaşilor săi. Mormântul său marchează un loc, constituie un punct fix împotriva autostopismului moral, a migraţiei etice, a vremelniciei. Un erou tranzacţional, unul care şi-ar fi negociat viaţa în schimbul turmei de exemplu, nu ar fi fost decât un barbar, ca şi cei doi asasini, adică un om trăind după valori de împrumut (jefuite şi maimuţărite), un om care bântuie (geografic) şi e bântuit (sufleteşte). Un om răscolit de trădare şi crimă.

          5. Comuniştii îl voiau pe ciobănaş un simbol al resemnării, adică al materialismului dialectic şi ştiinţific. Neoliberalii îl iau pe ciobănaş drept un simbol al „fatalismului” şi cer „eutanasierea” Mioriţei în numele freneziei tranzacţionale. Dar de ce ar trebui eutanasiată Mioriţa? Cine e Mioriţa? E martorul. Dacă ciobănaşul cade răpus, Mioriţa e martorul crimei comise împotriva ciobănaşului moldovean. Dacă ciobănaşul moldovean biruie complotul ticăloşilor bicisnici într-ale oieritului, dar meşteri în invidie, lăcomie şi asasinate, atunci Mioriţa e martora curăţeniei sufleteşti a ciobănaşului. Oricum ar fi, Mioriţa e martorul unei nevinovăţii ucise de doi oameni care şi-au făcut destin din interval şi etică din rătăcire, troc, prădare şi trădare. Dacă „eutanasiem” Mioriţa, atunci locul martorului onest va putea fi luat de urmaşii asasinilor. Copiii bacilor asasini vor scrie istoria uciderii ciobănaşului moldovean, pe care îl vor acuza eventual de „misticism” sau, de ce nu, de „naţionalism liturgic”. Importanţa Mioriţei e deci, dincolo de alte considerente, aceea de a fi poate cea mai însemnata creaţie populară românească închinată martorului şi mărturisitorului. Al cărui rol e acela de a-i zgudui pe nemernici din împietrirea inimii şi de a-şi învăţa semenii cum să înţeleagă şi să preţuiască omul care şi-a făcut datoria.

          6. Oricine cheamă la eutanasierea Mioriţei în favoarea slăvirii unui erou tranzacţional e un om josnic, un Irod. Oricine cheamă la eutanasierea Mioriţei pentru a putea pune în loc mitul „şerifului” e un analfabet cultural, un nerod care nu întelege nici ce citeşte, nici ce trăieşte. „Statul minimal” şi „patriotismul minimal” aferent (nu înţeleg de ce nu şi „salariul minimal” pentru politrucii care ne poartă grija) par a fi din ce în ce mai evident preocuparea oamenilor de bun-simţ minimal. Românii şi cultura lor sunt eutanasiaţi de bacii nemţeni decişi să ne descotorosească definitiv de „racilele” trecutului: dacă pensionarii sunt redenumiţi „România care cerşeşte” şi „eutanasiaţi” bugetar în numele statului minimal neoliberal, valorile culturale ne sunt „demitizate” şi eutanasiate logoreic în numele patriotismului minimal şi al valorilor tranzacţionale, de bişniţari politici, ale elitelor care ne bântuie.

          Sunt anumite duhuri „noi” care duhnesc a vechi, a bolşevism. Şi există o anumită Românie veche care e veşnic nouă, proaspătă. Cine înţelege acest lucru înţelege şi ce vreau să spun atunci când urez tuturor cititorilor mei „Crăciun cu pace şi bucurie!” şi un an mai proaspăt decât ăsta. Un an în care copiii, bătrânii şi oamenii oneşti să nu mai fie „eutanasiaţi” laolaltă cu adevărul.

          https://24pharte.ro/mircea-platon-vs-mihail-neamtu-despre-balada-miorita/

          • Dacă ni se făcea şi nouă la şcoală, acum X zeci de ani, analiza asta poate că am fi reuşit să vedem lumea cu alţi ochi încă de atunci. Dar aşa cum se spune şi în citat, simbolistica a fost deturnată de către „conducere” pentru a fi în favoarea/interesul lor. Şi fiindcă mult prea puţini dintre noi au recitit şi reanalizat opera, majoritatea am rămas în minte cu ceea ce ni s-a implementat din copilărie.
            Ei, acum că fatalismul, resemnarea au dispărut ca simboluri din Mioriţa, trebuie să găsim altceva, altă operă sau persoană sau… orice ar putea fi folosit ca exemplu. Idei?

  3. Zis-a Basescu, cu gura lui asta seara catre popor :” toate vaccinurile cu care se face imunizarea in UE nu sunt finalizate, se experimenteaza acum pe om si o sa vedem efectele peste un an, doi…” Citatul este aproximativ.
    Am facut precizarea ca „zis-a cu gura lui” gandindu-ma la vorba cea din vechime, ” pe unde iese cuvantul, pe acolo iese si sufletul”.
    Concluzia impusa de presedintele care a avut numai vorbe de lauda pentru bacii care carmuiesc spatiul mioritic a fost ca noi, bietul popor iesit din samanta spirituala a baciului moldovean filosof demn si fatalist, suntem captivi ai planului global de vaccinare.
    Ceea ce ma nelinisteste pe mine este faptul tot dramatismul momentului pare inclus unui plan ce presupune sacrificarea a ceea ce are mai de pret umanitatea, purtatoarea vietii si rodul acesteia.
    Ana si pruncul sunt sacrificati de mesterii cei mari ,calfe si zidari de la Brussel, pentru ridicarea Templului dedicat slavei marelui arhitect.
    Daca omenirea va permite ca viitoarele mame si noii nascuti sa fie vaccinati , Dumnezeu isi va intoarce fata de la noi.
    In urmatoarele doua saptamani crestinii vor avea timp sa mediteze si sa isi spovedeasca pacatele pentru a se pregati sa posteasca cu adevarat.
    Dreptulu-i, se cerne lumea.

  4. Si nimeni nu va mai putea vinde si cumpara decat cel care va avea semnul fiarei pe brat sau pe frunte.

    Se pare ca asa zisul „test” contine nanotehnologie cu intentii rele, la fel ca si „vaccinul”.

    https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fncir.2013.00038/full
    https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fnins.2019.00112/full

    Multor oameni le vine greu sa creada ca o anumita tehnologie este atat de avansata, pentru ca tot ce s-a facut in directia inrobirii populatiei s-a pastrat cat se poate de secret. Dar.. nu este nimic ascuns care sa nu iese la lumina candva. Exista demult brevete oficiale pentru toate inventiile ticaloase si mincinoase cu care acum se incearca lichidarea „surplusului” de populatie (asta e termenul pe care il folosesc criminalii de la conducere) si inrobirea restului in asa fel incat nu vor mai fi niciodata oameni.

    • Cum spunea Părintele Bădulescu, dacă l-ai primit fără să vrei, nu ești considerat însemnat.
      E foarte urât ce se pregătește, dar cine ne-a spus „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea”?

Răspunde!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: