Plan de acțiune pentru Patriarhul BOR de Săptămâna Mare și Sfintele Paști.. și după



Ceea ce urmează este un plan de acțiune în patru puncte pentru ca ierarhia BOR în frunte cu Patriarhul Daniel, să își recapete respectul creștinilor cumplit dezamăgiți  de lipsa de asumare a misiunii lor în fața acțiunilor anti-creștine deghizate ca „măsuri de protecție a sănătății populației”.

Mantra manipulatoare „să transformăm toată România într-o biserică”, nu ține locul prezenței la Sfintele Slujbe din Săptămâna Mare, La Învierea Domnului și la Rusalii, nu ține nici locul Spovedaniei și al Împărtășaniei de care ar trebui să se bucure tot creștinul zilele acestea.

Iar cât privește penibilul comunicat al Patriarhiei, m-a lăsat mască chiar și pe mine cel fără de mască:

La ora 00.00 din noapte, în timp ce clopotele răsună la toate bisericile unde se săvârșește slujba Învierii, credincioșii mireni, având candelele aprinse, pot ieşi la ferestre şi balcoane sau în curțile caselor lor, adresându-se unul către altul, de la distanța de 2 m, cu salutul pascal Hristos a înviat! și răspunsul Adevărat a înviat!, fără a deranja pe alţi vecini care nu doresc să participe la această sărbătoare.

Pelerinajul de Florii se suspendă anul acesta. Ramurile de salcie sau finic vor fi binecuvântate în biserică (în Sâmbăta lui Lazăr, 11 aprilie 2020, după Vecernie sau în Duminica Floriilor, 12 aprilie 2020) și vor fi distribuite, de către voluntari, credincioșilor din parohie care solicită aceasta. Voluntarii vor purta măşti şi mănuşi de protecţie.

Pâinea binecuvântată, în formă de mici prescuri, stropită cu agheasmă şi vin, numită „Paşti”, va fi sfinţită anul acesta în Joia Mare, 16 aprilie 2020, după Sfânta Liturghie, şi va fi ambalată igienic în pachete închise. În zilele de vineri şi sâmbătă, „Paştile” vor fi distribuite gratuit credincioşilor, în locuri special amenajate în afara lăcaşurilor de cult. Personalul deservent va purta mască şi mănuşi de protecţie.

sursa: Basilica

Cum să pricepem asta:

Mențineți distanța regulamentară de 2m chiar și între membrii familiei, că de vecinii de la balconul alăturat oricum sunteți protejați, strigați urarea „Hristos a Înviat” dar nu prea tare ca nu cumva să îi deranjați pe eventualii atei, sataniști, hinduși etc., primiți ramuri de finic de Florii „la cerere”, aduse de către băieți cu mănuși că până acum nu a fost ok, luați și Paștile „ambalate igienic” căci până acum au fost împărțite ne-igienic, nu vă spovediți/împărtășiți decât în casele voastre adică deloc, stați ca niște găini plouate acasă că tot așa au procedat și creștinii din vechime..

Păi mai aveam noi privilegiul și bucuria de a fi creștini dacă la fel procedau și înaintașii noștri? E culmea abdicării de la datorie! Propun un scurt exercițiu de imaginație:

Ia’ imaginiți-vă pe Sfântul Ierarh Nicolae prezent la Sinodul I de la Nicea, admițând că și părerea lui Arie are merite și că ar trebui conferențiată mai departe etc. În loc de asta, i-a tras ereticului o palmă de i-au sărit mucii. A petrecut ce-i drept o noapte în temniță fiind deposedat de omoforul preoțesc, dar când însăși Maica Domnului i l-a adus înapoi în toiul nopții,  s-a răzgândit Sfântul și marele Împărat Constantin și l-a repus în drepturi.

Nu mai continui pentru că exemplele sunt nenumărate, dar un lucru este clar: ce face ierarhia BOR în ziua de azi, nu are nimic de a face cu duhul și cu acțiunile Sfinților Părinți ai Bisericii noastre și nici cu ale Mucenicilor și Martirilor ei. Se poate și altfel, după cum o arată vrednicii ierarhi ai Bulgariei și ai Georgiei, țări în care participarea la sfintele slujbe este și va fi deschisă. 

Păi dacă și creștinii din vechime erau niște momâi care tremură ca piftia în fața televizorului de frica unei amenințări puțin probabile, cui și unde ne mai închinam noi? Aaa, ei nu avea televizoare, vor argumenta unii mai „deștepți”. Nu – ei nu avea frica de a-L mărturisi pe Dumnezeu, chiar și cu prețul vieții. Iar noi să ne ascundem după perdea cu teama de a nu ofensa niște anticreștini sau de a nu da ascultare unor politici sinodale clar nelalocul lor?

Planul propus:

De drama aceasta, pe care o trăim ca neam în mijlocul unei isterii mondiale, nu sunteți singurul vinovat. Cumplita prăpastie duhovnicească ni se datorează nouă, tuturor slujitorilor Altarului, că nu ne-am ridicat la misiunea pe care ne-a încredințat-o Domnul și nici n-am știut răspunde încrederii pe care acest popor ne-a dăruit-o.

Am observat, Părinte Patriarh, cum oamenii din proximitatea Preafericirii Voastre caută oarecare complicitate în rândul intelectualilor care, în general, au avut o atitudine favorabilă Bisericii. Teologi cu ținută academică, acompaniați de intelighenția dâmbovițeană, își justifică lamentabil frica și, în cele din urmă, îndepărtarea de logica după care, de veacuri, a funcționat Biserica lui Hristos pe pământ.

Poziționarea aceasta este penibilă. Noi nu avem astăzi o intelectualitate cu conștiință bisericească. Cei mai mulți dintre intelectualii vizibili nu sunt creștini asumați, ci au doar o identitate culturală, construită pe valori general-creștine. Această situație nu văd cum poate fi schimbată de o generație de ierarhi și preoți fără conștiință eclezială și în mijlocul unui popor ortodox fără conștiință euharistică.

V-am scris aceste lucruri pentru a Vă conștientiza că suntem responsabili de drama unui popor de oameni hăituiți și depresivi. Nu avem voie, ca Biserică, să îngăduim acestui regim antihristic să lovească în comuniunea poporului român cu Hristos!

Am citit și ascultat opiniile unor ierarhi și preoți că lucrurile acestea se întâmplă pentru păcatele noastre și că e o binevenită vreme de izolare și de pocăință. E cuviincios să gândim așa până la un punct.

Observ că fiecare popă a preluat lozinca mitropolitului Hierotheos Vlachos, anume să facem din fiecare casă o biserică. Dar lucrul acesta trebuie să-l facem întotdeauna, nu doar în vreme de epidemie! Biserica mică de acasă (familia) nu poate înlocui niciodată comunitatea parohială, biserica mare, euharistică, Împărăția lui Dumnezeu în realitatea seculară.

Îndemnul la smerită ascultare, la tăcere, la ajunare de Liturghie poate fi înțeles în cheia Păresimilor. Am făcut, deja, un prea mare compromis, îndepărtând credincioșii de Liturghia acestor duminici, când Biserica dezvoltă un discurs teologic esențial pentru echilibrul duhovnicesc al creștinului.

Dar în fața Praznicului Învierii lui Hristos, Dumnezeul nostru, Biruitorul morții, trebuie să construim o altă abordare!
Dacă românii vor întâmpina Paștile izolați în casele lor, cuprinși de frică, fără nădejde, însemnă, Preafericite, că noi i-am trădat pe cei care și-au pus nădejdea în noi.

Și nu doar pe ei, ci, mai ales, pe Cel Care l-a strigat pe Lazăr, al cărui trup deja putrezise. E cazul să vă amintesc cum mortul, cu trupul bandajat, cu picioarele și mâinile acoperite de fâșii de pânză, cu chipul acoperit de mahrama mortuară, a ieșit afară din mormântul care duhnea a hoit. Lazăr cel mort de patru zile, Părinte Patriarh!

Cât de minunat este Dumnezeul nostru, de Care ne ascundem de frica unei răceli!
Trăim o panică generală pentru că ne vom îmbolnăvi și vom muri. Dar, oare, abia acum am aflat că vom muri? Nu știam noi asta? Nu propovăduim noi că, înainte de a fi înviați de Hristos Domnul, vom muri?
Eu știam că tema vieții noastre nu e că vom muri, ci cum vom muri!

Ați scris undeva, nu rețin unde anume, că spiritualitatea ortodoxă este în comuniune de gândire diacronică cu Sfinții Apostoli și cu Părinții Bisericii. E momentul să Vă amintiți acest adevăr și să acționați în duhul Părinților, oricât de greu Vi s-ar părea!

Biserica are o îndelungată experiență în depășirea epidemiilor. Amintiți-Vă că, în vechime, persecuțiile porneau adesea în vreme de molimă. Păgânii credeau că zeii se răzbună fiindcă nu li se închină creștinii. Dar Părinții Bisericii, cei care, asemenea Preafericirii Voastre, purtau peste umeri omoforul responsabilității pastorale, nu opreau slujirea Liturghiei, ci întețeau rugăciunea.

Legitimând astăzi, ca Biserică, măsurile care ne interzic prezența la slujba Învierii, legitimăm, de fapt, fiara care devorează sănătatea spirituală a poporului român. Legitimăm inclusiv legea care impune educația sexuală în școli, act normativ promulgat în plină pandemie. Și, nu peste mult timp, căsătoriile între persoane de același sex!

Îndrăznesc să Vă propun, Părinte Patriarh, un program pentru a depăși această criză:

1.) Mai întâi de toate, Vă rog să dispuneți o măsură igienică: încetarea transmisiunii slujbelor online! Știți bine că, la nivelul Patriarhiei Române, nu se respectă o rânduială unitară. Au circulat, zilele trecute, înregistrări cu preoți care au săvârșit Liturghia Darurilor Înaintesfințite la Praznicul Bunei-Vestiri. Alții au transmis, în zilele de rând ale Postului, Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur.

Abundă internetul de secvențe înfiorătoare cu preoți îmbrăcați în veșminte, lălăind cântări pietiste și pricesne cu versuri eretice. Nu știu de unde au apărut atâția călugărași pe care nu-i mai încape darul profeției. Am văzut chiar Sfântul Antimis deschis pe masa de bucătărie, cu storcătorul de fructe și fierbătorul în fundal. Cui folosește toată dezordinea aceasta? Incoerența în slujirea liturgică, iconografie și cântare dezvelește haosul pe care, în scurt timp, nu-l vom mai putea gestiona. Aveți deja o măsură de compromis pentru cei care au de gând să vizioneze slujbele online. Nu e nevoie de alte canale decât Trinitas! Știm bine că harul Dumnezeieștii Liturghii nu se transmite în felul acesta, ci e doar o formă de dulceagă amăgire.

2.) Pentru a contracara acțiunile potrivnicilor noștri, Vă sugerez să formați un comitet din medici onești (nu neapărat credincioși, ci oameni cu ținută academică și probitate profesională!), virusologi și microbiologi, care să întocmească, la solicitarea Patriarhiei Române, un raport amănunțit din care să reiasă condițiile de siguranță sanitară care ar trebui respectate pentru a fi oficiată Slujba Învierii, cu participarea credincioșilor.

3.) Pe baza raportului Comitetului medical, un alt comitet, format din preoți de parohie cu experiență pastorală, sociologi și psihologi să întocmească un regulament strict, care să asigure desfășurarea slujbei în vreme de epidemie.
Aceste condiții să le prezentați autorităților de Stat, afirmând cu fermitate că Slujba din noaptea Sfintelor Paști, sub nicio formă, nu poate fi oficiată fără credincioși.

Sunt foarte multe fabrici în care, în această perioadă, sute de angajați muncesc umăr la umăr. Acei oameni călătoresc cu mijloacele de transport în comun și sunt incomparabil mai expuși virusului decât credincioșii care vor veni la slujbele Bisericii.
Ne vom lua angajamentul de a asigura un climat adecvat desfășurării slujbelor în siguranță sanitară. Vom spune cu insistență credincioșilor care prezintă minime simtome gripale să nu vină la biserică. Putem chiar să le recomandăm celor care se consideră vulnerabili să rămână în casele lor anul acesta, de Înviere.
Slujba va fi săvârșită în aer liber, iar credincioșii vor respecta normele de distanțare socială.

4.) Să Vă asumați crucea de a fi patriarh în aceste vremuri! Aveți minunatul exemplu al Patriarhului Ilia al II-lea al Georgiei.
Cu credință în Dumnezeu, să anunțați poporul că, în aceste vremuri de cumplită încercare, Biserica este alături de popor, pentru popor, în dragostea lui Hristos. De aceea, oricât de greu vor înțelege cei străini de Biserică, vom fi cu toții, cler și credincioși, la slujba Învierii lui Hristos!

Noi știm, Părinte Patriarh, că, dacă vom fi lăsați să ne rugăm nestingheriți, Domnul ne va asculta rugăciunea și va opri mustrarea lui cea dreaptă care s-a pornit asupra noastră.
Și mai știu că eu, ca preot, mă pot îmbolnăvi. Sunt atât de păcătos și de nevrednic de lucrarea lui Dumnezeu, încât nu îndrăznesc să-I cer ca boala să mă ocolească, ci pot doar să mă încred în mila Lui. Dar mai știu bine, Preafericirea Voastră, că Dumnezeu mă ascultă de fiecare dată când mă rog pentru credincioșii pe care îi păstoresc.
Suntem oameni ai Bisericii și avem datoria de a gândi în duhul Bisericii. Revenirea la slujirea firească va alunga epidemia!

Și acest lucru nu înseamnă, cum penibil s-a argumentat, să-L ispitești pe Dumnezeu. Ci presupune să te încrezi cu toată ființa ta iubirii Sale milostive.

Părinte Patriarh,

Una din calitățile incontestabile ale Preafericirii Voastre este că ați găsit, întotdeauna, o cale de eficientă comunicare cu politicienii și cu oamenii însetați de putere și măcinați de lăcomie și de gânduri meschine. Pe aceștia ați știut, multă vreme, cum să-i aliniați pentru a Vă susține interesele imediate.

Astăzi, Dumnezeu Vă oferă șansa de a fi deasupra clipei grele care s-a abătut peste noi. Folosindu-Vă de autoritatea pe care ați avut-o cândva, cumpănind lucrurile cu luciditate,
dacă veți oferi poporului român bucuria pascală, veți îngropa toate neajunsurile și greșelile de până azi și veți fi considerat, cu adevărat, un patriarh providențial.

Altfel, fără curajul mărturisirii, ne veți arunca pe toți în groapa cu lei.

Hristos a înviat!

Preot Ciprian Mega

11 răspunsuri

  1. Este pentru intaia oara cand aud ca în prima zi de Pesah evreii se roaga pentru o tara, alta decat a lor , respectiv pentru tara noastra.
    Este un lucru firesc sa faci urari unui popor crestin in Marele si Sfantul Post al Pastelui?
    Radio Iasi ne-a adus la cunostinta acest neobisnuit mesaj.
    Citindu-l, a tasnit intrebarea: sinagogile sunt deschise pe perioada sarbatorilor pascale?

  2. Fericiti enoriasii Parintelui Mega!
    Pregatindu-ma (dupa ce am luat act de amenintarile ordonantei 8 ) sa infrunt cavalerii apocalipsei antrenati de cadrele politiei capitalei , am depus ieri cosul cu coliva la pangarul Bisericii in care parintii si bunicii mei se rugau cu decenii in urma.
    Parintele paroh nu era prezent dar Sfintii erau la locul lor si am simtit ca incuvinteaza modesta mea temeritate.
    Sambata lui Lazar este momentul pre-pascal
    pe care crestinii sunt obligati sa il parcurga alaturi de cei adormiti din neamul lor.Asa cred eu.
    Astazi ma astepam sa gasesc o mare de credinciosi in fata Bisericii si sa dau piept cu scutierii , inarmat cu Crucea de sub tricou si declaratia de deplasare pe care trecusem la rubrica”motivul deplasarii” :urgenta spirituala.
    Marea credinciosilor era alcatuita din 5 persoane regulamentar rasfirate pe trotuar si un sarman foarte politicos.
    La un moment dat ,doamna de la pangar a iesit sa cerceteze multimea, a respirat profund,a ridicat ochi catre cer si i-a invitat pe crestini sa recupereze cele TREI cosuri sfintite. TREI.
    Astia suntem, dragi romani.Cei care s-au asezat in jilturile puterii sunt absolut reprezentativi pentru , iartat sa-mi fie, halul in care am ajuns ca neam.

  3. Cum am putea viziona filmele realizate de Parinte si cum am putea accesa textul conferintei „Cultura romaneasca in exil.Parintele Scrima,un theolog neasumat”?
    Sper ca acest tip de realizari semnate de Sfintia Sa sa fie usor accesibile publicului crestin din tara si sa dea rod .
    Biserica noastra din diaspora este bogata in personalitati exceptionale , adesea ignorate din simpla neglijenta a editorilor si, cum sa le zic, comunicatorilor media. Ma gandesc ,spre pilda, la Parintele profesor si medic Jean Boboc, theolog, dascal si intelectual intransigent moral, plecat la Domnul intr-un moment in care Biserica noastra avea nevoie de forta cuvantului sau, mai mult ca oricand.

  4. Dragii mei,
    și mie mi-a plăcut, la prima vedere, planul „mega-Părintelui” dar io’mi amintesc de o vorbă veche, ceva cu darurile de la greci… Apoi, văzui că postarea fusese pusă pe pagina de fb a unui ong din Oradea și am devenit mai suspicios. Ata ete, nițică paranoia nu strică la casa omului, da’ din câte observ e dedicat Părintelui Calciu, așa că pare în regulă… Nu am timp să verific mai departe, dar eu nu am încredere în popii cu doctorat. Hi! Hi! Hi!
    Spun astea mai mult pentru Clement, pentru că dobitocul de marius oprea, „mare istoric” din tagma tisminețkilor și patapleșilor, prin metoda recunoscut bolșevică de elogiu fals întru spurcarea subiectului, a încercat să întineze un simbol al mișcării Rugul Aprins, și anume Vasile Voiculescu. Andrei Scrima, devenit André (cosmopolism, deh!), a fost acuzat de trădare de către unii dintre membrii grupului pentru că, în timp ce Voiculescu intra la zarcă pentru că scria poezie mistică (varianta oficială, pentru că, de fapt, el nu a vrut să colaboreze cu regimul, așa cum au făcut-o alții), Scrima părăsea România „comunistă” înspre India, cu escală la Geneva, pentru un stagiu la cmb… Charismatic și de o inteligență rară, omul ajunge chiar reprezentant al Patriarhului Ierusalimului, Athenagoras I, la conciliul Vatican II, mijlocind întâlnirea dintre Athenagoras și papa Paul al VI-lea. Omul a fost o valoare, dar… pe lângă faptul că există multe momente tulburi în biografia lui, moștenirea sa culturală a rămas pe mâna patapleșilor…
    Altfel, ne place sau nu, Iisus Hristos a fost evreu, poporul ales a fost cel evreu, Vechiul Testament tot evreiesc e, cel Nou fiind o sublimare a acestuia, dragă Clement. Există multe similitudini între evrei și români, dacă mergi către origini, întrebarea grea este câți Evrei mai sunt pe lume? Și câți Români? Fiecare popor are menirea lui pe lume, așa cum și hunii lui Attila au avut-o. Și între evrei e o fractură, din păcate, așa cum e între noi, românii, și ei își au uscăturile lor, așa cum noi le avem pe ale noastre. Așa că, dacă se roagă pentru noi, fie primit!
    Doamne ajută!

    • Buuun, haideti sa punem pe seama ignorantei alegerea nepotrivita a momentului transmiterii urarilor Pascale catre crestinii romani…
      Din acest incident involuntar trebuie sa retinem ideea ca nu strica sa punem mana pe carte daca ne imboldeste inima sa le facem urari de sarbatori, verilor evrei d’al treilea ,dupa tata.
      Nu de alta, dar daca ne trezim sa le dorim ce ne doresc ei noua in perioada ritualului de pocainta (slihot), s-ar putea sa contrariem spiritul festiv al traditionalelor sarbatori.

      • Hristos a înviat!

        Dragă Clement, oricum, e o vorbă românească care spune cam așa: „ruga măgarului nu ajunge la Cer”, așa că, de se roagă pe invers… e păcatul și treaba lor.

        Toate cele bune și Doamne ajută!

  5. @arabu’
    Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu nu are o nationalitate anume, chiar daca prin nastere, a venit in mijlocul iudeilor. Daca toti oamenii sunt creatia lui Dumnezeu, atunci El putea alege oricare neam in mijlocul caruia sa se intrupeze sau cum spunem noi, muritorii, putea fii de orice neam voia.
    Cat priveste „aleasa spita”, acestia ar trebui sa multumeasca 24/7 lui Moise, ca l-a oprit pe Dumnezeu sa-i faca praf si pulbere in desertul egiptean; pentru „minunatele dovezi de credinta” pe care I le-au daruit lui Dumnezeu de la Vitelul de Aur incoace-citeste astea in Vechiul Testament, la care cu drag faci trimitere-ca un neoprotestant bun ce esti.
    Si apoi, ce au Iudeii cu Iisus Hristos, pe care l-au vanat ca pe un caine turbat in plina „sarbatoare a recunostintei” liberarii din robia egipteana?!
    Continuua sa-l astepte pe cel „frumos si destept ca nimeni altul”, care sa-i ridice pe iudei „oficial” la rangul de „herrenfolk”, peste ceilati toti pe care ii considera goimi.
    Neam ales,nu alta, bleah !

    • Hi! Hi! Hi! Asta e ca aia cu „dacă bunica avea XXXX (editat – Eufrosin), aveam doi bunici, și eu nu mai eram azi aici”.

Răspunde!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: