„Duamna” Ministru

Suntem cu toții cred familiari cu descinderile Ministrului Educației Monica Anisie la două școli aflate în niște comune sărace, deci ținte ușoare, cu siguranță pre-studiate. Știa ea ce găsește, că nu degeaba era însoțită de o haită de „reporteri”, adică hienele lipsite de orice deontologie profesională, veșnic aflate în cătuare de senzaționalism ieftin. 

Perdaful tras învâțâtoarei în fața școlarilor a fost inadmisibil și umilitor, pus în scenă cu un prost gust îngrozitor la care au contribuit din plin hienele mai sus amintite, care s-au legat până și de papucii ieftini ai bietei femei. Aici, deși Esca îmi produce scârbă.. puteți trece direct la penibila scenă (sec. 20):

Dau filmul înapoi cîteva zeci de ani și îmi amintesc o clasă plină cu 30 de elevi, fetele mai cuminți deși nu toate, iar băieții, ca băieții: unul se uita pe geam, altul trăgea biluțe din hârtie rulată cu scuipat din tubul creionului mecanic în capul colegei din față, altul îngâna o melodie, un altul și mai deștept dădea flatulențe puturoase..  ce să te faci cu ei? Și asta pe când eram cu toții normali la cap, cu mințile neafectate de zecile de ore pe săptămână petrecute în fața televizorului sau a unui dispozitiv „inteligent”.

În vestul luminat, jumătate dintre noi am fi fost diagnosticați rapid cu ADD/ADHD și puși pe Ritalină, ca să desăvârșească procesul de distrugere al creierelor aflate în formare. Nouă în schimb, ne trăgea Profesoara fiecăruia după cum considera dânsa potrivit, fie un linear peste vârfurile degetelor împreunate, fie o smocăleală de ciuf sau o palmă razantă peste cap, fie în caz de recalcitranță extremă (au fost vre-o doi din ăștia cu probleme de acasă, care nici nu au durat mult), îi scotea afară din clasă sub paza femeii de serviciu care intimida prin corpolența ei și îi ținea izolați în Cancelarie până la dispunerea măsurilor disciplinare. 

Cu toate aceste „abuzuri” cum le consideră mințile luminate progresiste, am ajuns cu toții ceva în viață. Nu am aflat de nici unul dintre foștii colegi care să nu se fi împlinit. Adevărul e că pedeapsa fizică ne-a strunit și că de frica ei, comportamentul nepotrivit înceta doar la privirea Profesoarei către ofensator. Profesorul care nu își strunea elevii, era ineficient și nerespectat. Îmi amintesc de o profesoară suplinitoare de geografie tânără și foarte drăguță, care nu s-a știut impune – curând băieții scăpau intenționat lucruri pe jos, doar ca să tragă o privire la picioarele ei frumoase pe sub catedră. Pe cine să mai învețe ea? Când a revenit însă Profa titulară din concediu, am redevenit „sfinți” cu toții. Stăteam smirnă în bănci de teama ei și învâțam materia pe rupte, căci nu se temea să lase corigenți. Ca atare cunosc capitalele mai tuturor țărilor, fluvii, lanțuri muntoase, climă.. 

Directorul? Un om integru, demn și inteligent, care nu ar fi permis în veci o situație ca cea mai de sus – atât era de respectat, încât nici unul dintre profesori nu a căutat să îl înlocuiască, iar părinții aveau un amestec de respect și teamă față de el. Gata, destul cu amintirile – să vedem ce spune lumea bună despre această situație: Citește în continuare

%d blogeri au apreciat: