Guvernatorul Băncii Centrale, reținut. Al Letoniei, deocamdată.


‘Un coșmar’: Bancher povestește despre corupția sistemului bancar a Letoniei

LONDON (AP) — Oficialul de vârf al sistemului bancar al Letoniei, explica „regulile jocului”, pentru a desfășurarea cu succes a operațiunilor băncilor din mica țară Europeană.

Ajutorul său, a stat la masă cu proprietarul băncii Norvik, scriind pe o bucată de hârtie, suma cerută lunar ca șpagă:100,000 euro.

 

O plângere internațională făcută de banca letoniană Norvik, susține că un „Oficial Senior al Latviei”, a căutat în mod repetat să obțină șpăgi în bani și că s-a răzbunat împotriva băncii, atunci când proprietarii au refuzat să plătească. Plângerea lungă de 39 de pagini, înregistrată cu organismul de arbitraj al Băncii Mondiale, nu a numit oficialul latvian, dar toată lumea știe că e vorba de Ilmars Rimsevics, șeful băncii centrale a Letoniei și membru cheie al Băncii Centrale Europene.

Rimsevics, arestat Sâmbătă și eliberat Luni pe cauțiune, a spus că „respinge totul”, a raportat televiziunea de stat din Letonia. Agenția anti-corupție a țăriii, a spus că îl suspectează pe Rimsevics de „cerere de mită pe scară mare” și a demarat o investigație criminală.

Drama cu miză înaltă s-a desfășurat Sâmbătă, când Rimmsevics a fost deținutla sediul Agenției anti-corupție, unde sosise pentru chestionare, fiind interogat pentru opt ore, pînâ noaptea tîrziu. Biroul său de la Banca centrală și proprietatea sa, au fost ambele percheziționate.

Acuzațiile criminale atîrnă asupra celui care a supravegheat sectorul bancar al țării încă din 1992, când în urma căderii blocului sovietic, mica națiune baltică a căzut în haos. Deținerea lui Rimsevics este sensibilă în mod special, deoarece acesta este membru al consiliului vârf al politicii monetare a BCE, calitate în care are acces la secretele de stat ale Letoniei, precum și ale NATO și UE.

Acuzațiile de spălare de bani, vin pe fondul unor documente scurse în 2014, numite „Laundromat reports”, ale Proiectului de Raportare asupra Crimei Organizate și a Corupției, raport care detaliază cum au fost trimise $20 miliarde din Rusia, prin Letonia în cea mai mare parte, între 2010-2014.

O săptămână mai tîrziu, Franța amenda banca letonă Rietumu cu 80 milioane de euro, pentru spălare de bani. Alte bănci importante globale, au refuzat să mai facă tranzacții în dolari cu băncile letone, după de raportul Laundromat a arătatcum bani murdari au ajuns în conturile Deutsche Bank și altele, prin acestea.

Săptămâna trecută, Trezoreria SUA a numit cea mai mare bancă letonă, ABLV, ca practicând spălarea de bani în mod curent, iar BCE a blocat Luni abilitatea de a efectua plăți a ABLV.

Toate acestea s-au întâmplat pe perioada în care Rimsevics s-a aflat la șefia sistemului bancar al Letoniei, de aproape tot att timp, de când Letonia a devenit o țară suverană și independentă de URSS. El a devenit președinte al Băncii Centrale în 1992, iar apoi Guvernator, rolul de top, în 2001.

În vreme ce supravegherea băncilor este făcută de un organism cu atribuții specifice, FCMC, președintele acestuia este numit de Rimsevics. Actualul șef al FCMC, Peters Putnins, a lucrat pentru Rimsevics ani buni la banca centrală, înainte de a fi numit șef al organismului de supraveghere.

Acuzațiile de extorțiune aduse de banca Norvik, lovesc deci în inima puterii din Letonia și al Băncii Centrale Europeană.

Propietarul majoritar al băncii și CEO, este Grigory Guselnikov, care a confirmat cp oficialul numit în plângere este Rimsevics. Guselnikov arată că Rimsevics a erut în mod repetat șpăgi printr-un intermediar, din 2015, amenințînd banca cu măsuri tot mai aspre, dacă nu se va supune. Acestea i s-a spus, erau „regulile jocului” în Letonia.

ÎNTÂLNIRILE

Guselnikov a crescut în regiunea Siberia și a început să lucreze în sistemul bancar, de unde până la urmă a cumpărat Norvik. A atras atenția la Londra în 2011 când a cumpărat magazinul ultra exclusivist de ceasuri Rolex aflat la One Hyde Park, o zonă ultra-bogată a Londrei.

Într-o serie de interviuri cu AP, Guselnikov își deapănă povestea.

Guselnikov spune că l-a întâlnit pentru întâia oară pe Rimsevics în 2015 după ce i s-a făcut cunoștință cu Renars Kokins, care avea reputația de a fi un foarte bun cunoscător al sistemului legal și bancar al Letoniei. Kokins l-a invitat pe Guselnikov la o întâlnire, într-o vilă mare înconjurată de camere de supraveghere, în capitala Riga. Nu mult după sosirea lui Guselnikov, un alt bărbat a ajuns, pe jos, întrând fără să bată la ușă – era Rimsevics, Guvernatorul băncii centrale și oficialul de vârf al sistemului bancar.

A fost scurt și la obiect. I-a spus lui Guselnikov că îl poate ajuta, pentru că șeful organismului de control financiar FCMC, îi este loial lui, personal.. Tot ce trebuia să facă, era să „coopereze” cu Kokins, și-a reamintit Guselnikov.

Rimsevics a plecat peste 10 minute, iar Kokins l-a așezat pe Guselnikov la o masă. A scos un pix și a scris pe o bucată de hârtie „100,000 pe lună.”

Kokins nu a folosit cuvântul „plată – payment.” El a explicat bancherului că toate băncile din Letonia”cooperează” în această manieră.

După acestă întâlnire, Guselnikov, cetățean rus, precum și al Marii Britanii, a decis să nu plătească, temându-se că odată ce mita ar fi fost dată, ar putea fi șantajat pentru a plăti și mai mult.

Restul poveșții, cu regret, în limba engleză, mai jos, sau la sursă:

After that meeting, Guselnikov, a U.K. and Russian citizen, decided not to pay, fearing that once he paid a bribe he would forever be blackmailed for more cash. And he did not return messages and calls from Kokins.

About a year later, Guselnikov’s brother invited him to a new friend’s birthday party. Arriving to the party, he found that his brother’s new friend was none other than Kokins, who again approached Guselnikov about the need to „cooperate.”

In the following weeks, Guselnikov tried to stall but found that every time he refused to pay, his bank would get hit with new regulatory measures. The legal complaint lists these measures as sudden increases in the amount of capital the bank needed to hold, forcing it to write down the value of assets.

These events, the complaint says, „created leverage which the Senior Latvian Official was able to deploy in his attempts to extort money from the Claimants.”

Guselnikov says he met with Kokins and Rimsevics a few more times to try to clarify his position and with each meeting, Rimsevics was increasingly impatient and said that if Guselnikov did not cooperate, his bank would be hit with enough regulatory problems to put it out of business.

Rimsevics took great care to not be seen at these meetings, Guselnikov says.

On one occasion, Kokins drove Guselnikov around the Latvian capital, Riga, for almost two hours before parking in front of a Chinese restaurant in the city outskirts. Kokins left the car and minutes later, Rimsevics entered it and sat behind Guselnikov, in the back seat, to speak for a few minutes, Guselnikov said. Another time they met in the restaurant itself, when it was completely empty.

„It was a nightmare for me for years,” said Guselnikov, who is 41. „You can’t understand how to get out of this dirty environment without reputation damage. That is why I decided to go out publicly and legally with my case. I can lose the bank, my money, but I will never become part of it.”

The AP sought to interview about a dozen officials in Latvia’s banking and state sector about Rimsevics. None would comment on the record.

THE RUSSIAN CONNECTION

Guselnikov says that Kokins did not only ask him for bribes, he wanted Norvik Bank to launder money. At one meeting, Kokins suggested that Norvik bank allow the transit of $100 million from Russia, and keep $1 million as a payment for the service. He said the transfer would be arranged by a man named German Miloush from Russia.

Kokins and Miloush were partners in business, according to corporate filings that show Kokins worked for Miloush’s BMW dealership in Riga, signing annual reports.

Miloush himself is an internationally wanted criminal. He was convicted in 2007 in Latvia for bribing politicians and fled the country. Ten years later, he was arrested on an Interpol warrant upon arriving in Cyprus, an EU member state, from Moscow.

Once again, he fled. He reportedly failed to show up for a Sept. 5 court date in 2017 and has been at large since. Latvia’s anti-corruption agency did not reply to repeated requests for comment on Miloush’s status.

Russian border records obtained by the AP show that Kokins flew from Moscow to Cyprus just before Miloush dodged his extradition hearing. The data, which could not be independently verified by the AP, also show Kokins has been travelling about once a month to Russia, sometimes only for a few hours, since at least 2010.

The data also show Rimsevics has visited Russia regularly in recent years — making at least 8 trips since 2010. Most of those were before Latvia was allowed into the EU’s currency union, the euro, in 2014 and before the invasion of the Crimean Peninsula that triggered Western sanctions against Russia. After that, the data show Rimsevics visited Russia via Belarus, a neighboring Russian ally that shares border data with Moscow.

On one trip, in 2010, Rimsevics went on what appears to be a hunting trip, according to photos obtained by the AP. In one of the photos, he is pictured with Dmitry Pilshchikov, who was then the head of the Research Institute of Information Technology, a Russia-owned military tech company later sanctioned by the U.S.

The photo suggests a friendly gathering in a wood cabin: conversation and laughter around a meal, a bottle of liquor and instant coffee. A guitar lies on the table and an assault rifle hangs on the wall.

Pilshchikov’s boss at the time of the photo was Sergey Chemezov, an old-time ally and friend of Vladimir Putin since the 1980s. After the Crimean invasion, the company was sanctioned by the U.S. Chemezov continues to run Russia’s main arms conglomerate, Rostec.

Mark Galeotti, a senior research fellow at the Institute of International Relations Prague and an expert on Russian financial crime, says that the optics of the trip aren’t good for someone in Rimsevics’ position.

„It’s not the same as if he were running a taxi company,” Galeotti said.

The risk of blackmail is particularly high in the case of Russia, which he says actively tries to leverage foreign officials through corruption. Putin has in recent years sought to re-impose Russian influence in Eastern Europe, where countries like Latvia and Ukraine have tried to shake off Moscow’s power and align themselves more closely with the EU and U.S.

„They regard corruption as a way of exerting influence,” Galeotti says of Russia and its secret services, which he says largely controls the business of money laundering out of Russia.

In the case of Rimsevics, the risk is also high given the state secrets he has access to. As a member of the ECB’s governing council, he is privy to market-moving data and shapes decisions at the central bank, which sets monetary policy for the 19 EU countries that use the euro. The way the governing council is set up, Rimsevics, as the Latvian member, has one vote on policy matters like interest rates or monetary stimulus programs — the same as officials from the biggest nations like Germany or France.

And as a top official in Latvia he has access to confidential NATO and EU information, such as war preparation plans, secret services’ reports and the state of vital infrastructure.

Latvia’s own secret services said in its last annual review that Russia is targeting the country’s state officials and is after state secrets. In particular, they say that „Russia’s security services will increase their focus on residents of Latvia making private or official visits to Russia or who have contacts with Russian subjects.”

A STRING OF SCANDALS

Faced with insistent demands for payoffs and retaliation for not „cooperating”, Guselnikov said he felt he had no choice but to resort to international legal action because the problems in Latvia seemed insurmountable.

The Magnitsky case of 2008 was the first of many scandals to rock Latvia and its economy.

Shortly after Magnitsky was imprisoned, a Latvian bank called Parex became a funnel for money laundering and easy cash for politically-connected individuals, according to documents in the so-called Panama Papers, a global investigative series. Among many murky deals was a $100 million loan, against no collateral, to Zhan Khudainatov, the CEO of Russian gas company Severneft, and his brother Eduard, deputy CEO and later CEO of Russian state oil company Rosneft. The Khudainatovs defaulted on $78 million to Parex despite selling assets for $403 million in 2012, according to the OCCRP.

This defaulted loan, on top of others, contributed to Parex bank’s failure in 2008. The Latvian state rescued the bank at a cost of about $1 billion dollars, a colossal sum for Latvia. It was one of the biggest costs in a national financial crisis that increased Latvia’s national debt burden six-fold, required a bailout from the International Monetary Fund and ultimately saw a tenth of the population emigrate in search of a better life.

John Christmas, a former employee of Parex bank, said he alerted Rimsevics as far back as 2005, detailing how Parex was operating illegally and not carrying out proper checks on its loans.

„They refused to talk to me,” he says. Instead, he says he began receiving death threats and had to flee the country.

„Latvia isn’t fighting against money laundering,” Christmas said. „Latvia is doing the opposite, fighting to protect the money launderers.”

Reclame

Răspunde!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: