Sunem vânduți homosexualilor – ce va face Biserica Ortodoxă?

În lumina celor declarate astăzi de către Președintele Coaliției pentru Familie (CPF), Mihai Gheorghiu, devine clar că voința milioanelor de români care cer modificarea constituției întru definirea familiei normale, este nu doar ignorată, ci că actuala clasă politică ni se opune:

Președintele Coaliției pentru Familie (CPF), Mihai Gheorghiu, a declarat joi seară că proiectul de lege pentru inițierea unui referendum modificarea articolului 48, alineatul 1 din Constituție este aproape, definitiv blocat.

Acesta a mai spus că dialogul cu partidele politice a eșuat, principalii actori parlamentari refuzând să mai discute despre subiectul acesta de peste 8 luni.

„În toate orașele în care am organizat acest turneu, conducerile instituțiilor cărora ne-am adresat, au fost somate, certate, să nu primească conferința noastră. La Timișoara au și reușit.

.. trebuie să lupți pentru a te înscrie cu o conferință, într-o sală dintr-un oraș oarecare, din România. Asta este starea democrației noastre și e relevant și important.

Proiectul de lege pentru revizuirea Constituției, mai precis a articolului 48, alineatul 1, este blocat în Parlamentul României. Există un consens al forțelor politice prin care acest proiect este blocat și împiedicat, astfel, să înainteze spre finalul său legal și constituțional. Nu știm ce guvernează acest blocaj: care sunt „înaltele” rațiuni politice, sociale, de oricare altă natură, care guvernează acest blocaj. Nu știm, dar blocajul pare foarte temeinic și pare și final. Dialogul politic – în sensul în care actorii sunt partidele politice – este întrerupt de 8 luni de zile. Au existat discuții cu unul dintre cele două partide majoritare, iar cu celălalt partid au existat două întâlniri, cu conducerile succesive, perfect neconcludente.

Dar să revenim la lucrurile obiective: a existat un protocol, semnat acum doi ani de zile, protocol care demult a expirat. Toate promisiunile au fost încălcate, toate termenele au fost încălcate, nu există dialog, nu există propunere rațională pentru un calendar. Din punctul nostru de vedere, acest dialog trebuie să se închidă aici, pentru că numai atunci când numai o parte are bună-credință, are dorință de dialog, dialogul nu e posibil.

Atunci nu facem decât să subliniem și să ne supunem unei situații obiective. De ce un act de suveranitate al poporului român nu poate fi finalizat? Rămâne ca răspunsul la această întrebare să vă fie oferit, dat de către actorii parlamentari care au semnat acel protocol cu CPF. Noi credem că e o atitudine neconstituțională, o atitudine care încalcă principiile statului de drept, este o atitudine care sfidează 3 milioane de cetățeni români, cărora nu le oferă niciun răspuns, nicio o soluție, doar amânarea fără termen.

Amânarea fără termen înseamnă un an, doi sau 100.De ce s-a ales această cale, de ce există acest tip de răspuns pe care-l considerăm de neacceptat, nu putem să vă răspundem. Ne pare rău că suntem în această situație, ne pare rău că proiectul este definitiv, aproape definitiv blocat.

Eu cred că este un prag de moralitate al dialogului social care a fost de mult depășit. Și nu este vorba despre persoana noastră, despre persoanele noastre, este vorba că noi reprezentăm, în acest unic punct focal, pe cei trei milioane de semnatari al proiectului de lege. Dialogul care li se oferă acestor 3 milioane de români este acesta: niciun dialog, răspunsul la nicio întrebare.„

sursa : Activenews

Ar trebui să realizăm odată că clasa politică nu este doar nereprezentativă, ci de-a dreptul ostilă nouă, românilor cei cărora ne pasă de Dumnezeu, de neam și de felul în care este definită familia. Faptul că politicienii au luat partea perverșilor LGBTQ(i)- ce vor mai fi și aceia, spune volume despre tabăra pe care și-au ales-o „reprezentanții noștri”: cea a infernului pământesc promovat de Soroș și de minionii lui.

Niște reprezentați care primesc și execută ordine dușmănoase ordinii și așezării firești a familiei de la înalte porți străine, sunt și trebuiesc tratați ca niște trădători de neam și nemernici. Nici loc de bună ziua nu mai e.

Pînă ce ocazia de a-i înlocui cu români adevărați se va arăta, e timpul ca Biserica să ridice glasul. Dacă acest demers al României profunde poate fi trecut cu vederea atît de ușor, fără ca o recție viscerală a bisericii noastre naționale să îi cutremure pe ticăloși, va fi necesar să ne punem întrebarea „ce păzesc ierarhii noștri„?

Nu este suficient ca unii preoți vrednici să spună adevărul pe ici-colo, ci e vremea critică ca un mesaj unitar, centralizat și puternic să vină de la Patriarhie și de la întregul Sfânt Sinod.

Acesta trebuie să itereze clar că Românii sunt un popor binecredincios, care nu va accepta niciodată ca o numeric-nesemnificativă, scabroasă și mult-prea-zgomotoasă minoritate de perverși, să facă legea în țara asta.

Biserica a fost zguduită în ultima vreme de o serie de scandaluri mediatice, provocate și folosite din plin de către vrăjmașii ei pentru a o lovi. Acum ea are șansa să dovedească fără echivoc că este alături de popor și că mâna aceea de netrebnici nu are loc în sânul ei, ba mai mult, să recâștige încrederea tineretului care încă șovăie în credință, riscând să cadă în plasa propagandei homosexuale.

Succesul sloganului „Vrem spitale și nu catedrale” în rîndul generației crescute după ’89, ar fi trebuit să dea de gîndit cinstitelor fețe. Va mai avea Biserica Ortodoxă o turmă peste 30 de ani dacă nu taie dibace fofilările șerpești ale dușmanilor ei – va ieși sabia Sfântului Duh din teacă?

Ne aflăm la răscruce ca neam și la timpul critic la care nu mai putem șovăi – trebuie să ne alegem calea ACUM. Dacă prin indecizie pierdem această bătălie, victoria antihriștilor împotriva familiei creștine, e asigurată.

Fie ca Sfînta cuvioasă Parascheva astăzi prăznuită să îi inspire pe Prea Fericitul Daniel și pe întregul sfânt Sinod să facă ceea ce e crucial acum: să stea cu poporul.