N’habemus papam!

Haideti sa ne gandim putin despre anuntul extraordinar al Papei:, caci Vaticanul nu stie prin traditie, ce e demisia. In plus, ni se sopteste prin „Gand„-ul, cum ca santajul ar fi de neinchipuit

aberaţiile ventilate de anumite media, cum că ar fi fost şantajat (nu există aşa ceva!)

Vatican_Pope_Benedict
Asa sa fie?

Evident ca motivul comunicat oficial este pentru uzul poporului neinstruit. Spun asta pentru ca traditia de a muri in scaunul papal este milenara, asa incat trebuie un motiv serios pentru a o rupe.

Nu renunti la scaunul papal pentru ca te dor salele. In fond, exista o armata de servitori gata sa faca orice li se ordona, inclusiv, in cazuri extreme, sa-l duca si sa-l ia de la toaleta pe papa. Iar papa nu slujeste, nu taie lemne, nu praseste buruienile. Cele doua-trei discursuri anuale din balconul papal puteau fi tinute chiar daca era muribund. Cu alte cuvinte, motivatia oficiala nu are nici o credibilitate. Care puteau fi, atunci, motivele reale? Poate, proxima vizita a lui Basescu? Neeee!
Sa stabilim cateva premize:
1. Nu ajungi in scaunul papal fara sa fii foarte bine pregatit in coteriile si santajele reciproce dintre cardinali.
2. In aceasta pozitie, vrei nu vrei, reprezinti cateva miliarde de credinciosi si incasezi contributiile pe care acestia le aduc, drept pentru care si interesele financiare legate de vatican sunt enorme.
3. De asemeni, oricat de nesimtit ai fi, invartindu-te zi de zi in acest mediu, trebuie sa te gandesti ca, poate, Dumnezeu exista, si poate si pedepsi.
In aceasta cheie, este clar ca nu exista decat doua motive plauzibile: criza de constiinta ori santajul, nu neaparat net delimitate. Posibile cauze concrete:
– descoperirea unui fapt care, prin divulgarea sa, sa duca la compromiterea grava a papalitatii ori a bisericii catolice, fapt care sa fie ingropat numai prin schimbarea papei.
– Incercarea de a i se impune papei anumite actiuni pe care acesta le-a refuzat, din varii motive. Asta presupune si existenta cuiva care sa poata face asa ceva, cu alte cuvinte sa aiba o relatie de supraordonare cu papa, caz in care se duce dracului – Doamne, iarta-ma!- toata povestea cu papa-reprezentantul lui Dumnezeu.
– Descoperirea, de catre papa insusi, a unor fapte care sa-i fi provocat o grava criza de constiinta – destul de putin plauzibil, caci ar insemna ca aceasta criza de constiinta tine pana la interesele financiare ale Vaticanului. Ori, o criza de constiinta o ai sau nu o ai, nu o poti avea partial color.
In oricare dintre cazuri, este clar ca imaginea Vaticanului este serios sifonata, iar credibilitatea acestuia va fi ceva mai des pusa sub semnul intrebarii de acum incolo. Pentru ca, oricum am suci-o, un nou papa va trebui ales, iar acest nou papa va fi unul care va accepta si-si va asuma una din situatiile mai sus mentionate. Adica alegerea unui nou papa nu va schimba situatiile respective, iar acest nou papa va trebui sa fie din start un mincinos.
Oricum, eu retin din toata trebusoara asta ca vor urma lucruri extrem de serioase, la care lumea catolica trebuie sa raspunda pozitiv, sau, in cel mai rau caz, sa nu raspunda violent, si ca in cele ce vor urma, Vaticanul are un rol crucial.

autor: Analistu’

%d blogeri au apreciat: