De ziua Românului asasinat.


Mi-a fost dat să mă cutremur azi, de prostia omului spălat la creier: când un tinerel necopt și plin de sine, a exclamat satisfăcut în ignoranța sa, despre marele Eminescu, tocmai sărbătorit,:  „cine are timp de toți nebunii?”.  Doamne!

Ca un produs al școlii post-Decembriste ce este, de când dușmanii României au ajuns să modeleze mințile copiilor lăsați de către părinți încrezători și complet neștiutori în „grija” lor, nu m-a surpins la rece, ci pur-și-simplu și temeinic, m-a cutremurat. Cât de diabolic este să încerci să re-modelezi omul, prin însăși mintea lui!

Mihail Eminescu, poreclit de către corifeii comuniști „Luceafăr al poeziei românești”, pentru a nu se afla că el a fost deasemenea un mare gazetar, critic acerb al hienelor vremii, de fapt a murit otrăvit cu mercur, de către „doctori” tocmiți,  neprietenii lui, tocmai pentru că lupta pentru România.

Neputând fi negat, leprele bolșevice au încercat. evident cu oarece succes, să îi preschimbe personalitatea, cu una de poet boem, afemeiat și un pic sărit.

Arză-v-ar focul de vrăjmași netrebnici și nebuni!

O poezie reprezentativă, trebuie neapărat re-publicată, în fronda dușmanilor României și a lichelelor care le slujesc – vi se aplică bestiilor si vremea noastră, neîndoielnic vine – îți mulțumesc din nou, dragă Clement:

Dedicatie :Tuturor impostorilor politici romani, responsabili pentru dezonorarea tarii.

EXCELENTA, BEZEDEAUA

Excelentă, bezedeaua
Cu mândrie poartă steaua,
Ce cu stima i-a fost dată
C-a putut a fi licheaua
Ce la rus si-a plecat capul
Si la turc a – aprins luleaua.
Ei, in loc de streangul care
Se cădea, i-au dat cordeaua,
Căci nevasta-i pentru o tarla
De cătane fu căteaua;
In zadar cu-a ta mândrie
Tu ingreuni canapeaua,
Crezi ca lumea te admiră.
Când cutreieri lung soseaua;
In zadar mai taie mutre
Serioase mascaraua,
Cu blazoane-nchipuite
Si-a impodobit cupeaua.
Stim ce-aramă este-ntr-insul
Si-i cunoastem noi turaua.
‘N-alte tări e-onoare mare
Decoratia si steaua,
Dar ce merite-are dânsul
Excelenta, bezedeaua?
E o carte măsluită
Toată Viata lui-licheaua,
Si noi stim ce insemnează
De pe pieptu-i, tinicheaua.

Mihai Eminescu ( 1873)

Precum l-au celebrat sotii Aldea si Doina Teodorovici si ei asasinați de către anti-Români, pentru dragostea lor de țară:

Anunțuri

43 răspunsuri

  1. Eu NU cred în noua teorie a asasinärii lui Eminescu, pentru cä väd în ea un anachronism (pe vremea aia conflictele de genul ästa se resolvau pe cu totul alte cäi, pentru cä särurile de mercur erau pe vremea aia utilizate CURENT în medicinä & alte 1001 motive) si si pentru cä väd în ea (în teorie) un nou pretext de victimizare nationalä = pornire evreiascä adoptatä cu surprinzätor succes si patos de o bunä (rea) parte a dreptei (pârâte) românesti.

    Cu atât mai mult m-a încântat articolul urmätor:

    http://www.ioncoja.ro/textele-altora/eminescu-in-viziunea-bisericii/

    depe site-ul prof Ion Coja, scris de Stelian Gombos, cu priviri nuantate (în tushe tari) asupra personajului, dintre care citez (si subliniez):

    *** Multă lume şi-a creat impresia FALSÄ că Mihai Eminescu ar fi un naţionalist disperat, care detesta existenţa celorlalte popoare, dar ceea ce apără el în fapt sunt tradiţia neamului, limba curată, românească şi credinţa creştină:

    “Naţionalismul este un semn RÄU la un popor. Nimeni nu ţine la esistenţa sa decât acela ce are să o piardă în curând(!) şi aceasta se simte instinctiv. Nicăieri nu se manifestă voinţă de viaţă mai tare decât acolo unde viaţa este periclitată sau prin boală internă sau prin pericol estern” (Fragmentarium, p. 129).

    Cosmopolitismului, la modă spre sfârşitul secolului al XIX-lea, veacul constituirii naţiunilor moderne, (…) îi opunea cultura naţională în adevăratul înţeles al cuvântului.***

    Închei cu vestitul citat din „Împärat si Proletar” pe care TOTI comentatorii crestini încearcä (cu furie) sä-l facä uitat, acoperindu-l cu altele, contra-dictorii (care se gäsesc, e drept, din belshug):

    ***
    Religia – o frază de dânșii inventată
    Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
    Căci de-ar lipsi din inimi speranța de răsplată,
    După ce-amar muncirăți mizeri viața toată,
    Ați mai purta osânda ca vita de la plug?

    Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
    Și v-a făcut să credeți că veți fi răsplătiți…
    Nu! moartea cu viața a stins toată plăcerea –
    Cel ce în astă lume a dus numai durerea
    Nimic n-are dincolo, căci morți sunt cei muriți.”
    ***

    Trimit totodatä si la cosmologia (ineditä, de facturä panteist-hindusä) din celebra Scrisoaea I.

    Sensul demersului meu e, ca de obicei, chemarea la iesirea din scheme.

    • Am intuitia ca abia astepti sa sara combatantii pe metereze.
      Sper sa nu sara nimeni si sa ramai nesatisfacut.
      In privinta „cordelelor” crezi ca Eminescu nu are dreptate?
      Ordinele si medaliile acordate de guvernanti supusilor sunt mostre ale negotului cu vanitati si interese ( sa ma ierte exceptiile).
      Cel mai tare ma intriga ( a se citi: revolta) cordelele pe care este scris „mare cruce” sau” mare credincios”.
      De pilda, in anul 2000, cu prilejul Sarbatorii Nationale i-a fost acordata medalia Serviciul Credincios doamnei Ciobanu Ecaterina- CASIER (!!!!) in judetul Galati.
      Cu acelasi prilej, Eugen Gheorghe Nicolaescu a primit titlul de Cavaler…

      Nu are absolut nicio legatura cu subiectul dar ma intreb, ca tot e miez de noapte si o partida de biliard e bine-venita, daca exista vreo legatura intre diametrul standard al tubului unei tigarete si cel al unui glont.
      Daca exista, atunci exista o legatura si intre articolele politice ale lui Eminescu si tratamentul radical cu mercur aplicat acestuia.

    • Thalex dragule, n-ai inteles nimic din toata trabanaua asta…Vrei sa iesim din scheme? Care scheme? Si sa intram unde? In schemele tale? De ce consideri ca schemele tale ar fi mai valide decat celelalte? Asta, in principiu, pentru ca, in fapt, lucrurile astea nu stau chiar asa. Tu refuzi pur si simplu sa iei in consideratie ceea ce nu intra in tiparele tale. Eu te-as ruga sa accepti, in primul rand, ca personalitatea lui Eminescu era extrem de complexa, dar, cu toate astea, era UNA SINGURA – afara de situatia in care accepti ca era schizofrenic, ceea ce te-ar eticheta pe tine…intr-un mod neplacut.
      Apoi, sa citesti aici: http://apologeticum.wordpress.com/2013/01/15/mihai-eminescu-in-viziunea-bisericii/#more-18258
      si aici: http://saccsiv.wordpress.com/2013/01/15/eminescu-a-iubit-si-a-aparat-ortodoxia-romaneasca-maica-benedicta/
      Apoi, sa ne scutesti de povestile cu cocosul rosu si ateismul lui Eminescu.

  2. ”Auzi departe strigă slabii
    Și asupriții către noi,
    E glasul blândei Basarabii
    Ajunsă-n ziua de apoi.
    Și sora noastră cea mezină
    Gemând sub cnutul de calmuc
    Legată-n lanțuri a ei mână,
    De ștreang târând-o ei o duc.
    Murit-au… poate numai doarme
    Ș-așteaptă moartea de la câni
    La arme,
    La arme, dar români!
    Pierit-au oare toți vultanii
    Și șoimii munților Carpați,
    Voi, fii ai vechei Transilvanii
    Sunteți cu totul enervați
    Și suferiți în înjosire
    De la Brașov pân-la Abrud,
    Ca să vă ție în robire
    Fino-târtanul orb și crud.
    Și nimeni lanțul n-o să farme,
    N-aveți inime, n-aveți mâni?
    La arme, la arme,
    La arme, frați români.
    Maghiar, tatar cu cap de câne
    De noi și azi îți bați tu joc…
    Sub pumnul nostru vii tu mâne
    Strămutăm falcile din loc,
    Și limba ta muiată-n ură
    Ți-om smulge-o, câne tu, din gât,
    Ți-om băga pumnul nostru-n gură
    Căci, câne, te iubim atât.
    Și brațul nostru-o să vă farme
    Și robi veți fi, măriți stăpâni,
    La arme, la arme,
    La arme (Eminescu)
    La arme, frați români!
    Iar tu, iubită Bucovină
    Diamant din steaua lui Ștefan
    Ajuns-ai roabă și cadână
    Pe mâni murdare de jidan,
    Rușinea ta nu are samăn
    Pământul sfânt e pângărit…
    Mișel, și idiot, și famăn,
    Ce ai mai sta la suferit,
    De-acuma trâmbiți de alarme,
    Nălțați stindardul sfânt în mâni
    La arme,
    La arme, dar români.
    Pierduți sunteți pe Criș și Mureș,
    E moarte, e leșin, e somn?
    Au Dragoș nu-i din Maramureș,
    Au n-a fost la Moldova Domn?
    N-ai frânt a dușmanilor nouri,
    N-ai frânt pe leși și pe tătari,
    Au Dragoș, vânător de bouri,
    N-ai să vânezi și pe maghiari?
    Rușine pentru cel ce doarme,
    Sculați ca să nu muriți mâni
    La arme,
    La arme, dar români.
    Din laur nemuritorii ramuri
    O, țară pune-n frunte azi
    Și-n tricolorul mândrei flamuri
    Să-nfășuri pieptul tău viteaz.
    Și smulge spada ta din teacă
    Și-ți cheamă toți vitejii tăi.
    Și la război ea demnă pleacă
    Cu pui de șoimi și fii de zmei
    În rânduri, rânduri ea să farme
    Calmuci, tătari, dușmani, stăpâni,
    La arme, la arme,
    La arme, frații mei români.”
    (poezia”La arme”-Mihai Eminescu)
    pt.Thalex:spre dezamăgirea d-tale,Eminescu a fost cât se poate de asasinat,otrăvit cu mercur;iar despre creștinismul lui,du-te și vezi-l pe Eminescu tronând ca un rege în curtea mănăstirii Putna…Cumva părinții de acolo au luat-o razna ca să pună la loc de cinste în curtea unei mănăstiri ortodoxe bustul unui ateu,sau panteist,sau satanist,sau mai știu eu ce?

    • Cu regret, dar nu stiu pe ce te bazezi si tot NU cred în teoria (speculatia) asasinatului. Cum spuneam, preparatele pe bazä de säruri de mercur corespundeau standardului medical al vremii.

      Nu am contestat crestinismul lui Eminescu, în schimb contest (cu energie!) atât caracterul crestin al fragmentului citat, cât si al întregii lucräri din care am binevoit de l-am decupat.

      Nu, nu cred cä „părinții de acolo au luat-o razna”, desi NU pot furniza probe nici pentru aceastä ultimä asertiune. Apoi îmi vine în minte „Pe lângä Plopii färä Sot” si nu stiu ce sä mai cred … Dar dacä m-ai întreba prieteneste, ei bine, atunci cred cä ti-as spune cä m-as astepta ca într-o mânästire sä „troneze ca un rege” un cu totul alt Rege.

      • Or fi corespunzand sarurile de mercur standardelor vremii, dar, chiar si pe vremea aia, se stia ca diferenta intre medicament si otrava sta in dozaj. Si, tot pe vremea aia, se stia ca asasinatul cel mai comod este cel ale carui urme nu pot fi detectate.

        • Asa e, cum spui, dar în cazul lui Eminescu vorbim de medicinä paleativä, al cärei scop e sä întârzie desnodämântul, iar acest tip de medicinä ia în calcul oträvirea, atunci c a si acum.

          În plus, Mihail Eminescu era un quasi-insignifiant al contemporaneitätii lui politice, un om care efectiv NU misca NIMIC singur si a cärui cotä de popularitate era sursprinzätor (pentru noi, cei de ieri/azi) de redusä (motiv pentru care a si dus-o greu cu banii).

          Dacä doresti, mä ofer sä-ti compun o listä de personaje ale momentului MULT mai inconvenabile interesesol sträine concurente, dintre care NICIUNUL NU a fost asasinat de nimeni (pentru cä, dupä cum spuneam, asasinatul de acest tip NU intra în logica epocii).

          • Asta-i o gogoriță a celor care l-au asasinat. „Nu avea talent, nu era căutat, era bolnav mintal, avea sifilis, etc.” Toate astea s-au lansat tocmai pentru a discredita imensa lui valoare ca jurnalist si om politic, pentru că de opera lui literară nu s-au putut lega, doar un nebun ar face-o. Eminescu a fost asasinat pentru că a pornit mișcarea de reînviere a Daciei Mari, acestea au fost adevăratele motive, nu doar că scria împotriva guvernanților sau a cotropitorilor evrei.

            „Noi, din nefericire, suntem convinsi ca Europa oficiala stie intreaga stare de lucruri de la noi[…] ca agentii consulari au date statistice mai exacte decat noi insine, ca diplomatia europeana stie ca noi suntem cei amenintati si persecutati si evreii cei amenintatori si persecutori…”

            (Un exemplu) „D-nul Flaislan ne spune in raportul general al consiliului de igiena ca in anul 1878 in Iasi, au murit 1.454 crestini si s-au nascut 1.093, adica au murit cu 361 mai multi de cum s-au nascut, pe cand din mult persecutatii s-au nascut 1.602 si au murit 1.428, adica s-au nascut cu 147 mai multi decat au murit”.

            Eminescu isi incheie articolul din Timpul din 25 Mai 1879, cu blestemul lui Vasile Lupu: „Cine-si vicleneste mosia si neamul mai rau decat ucigasii de parinti sa se certe”.[…]

            „Aceste uneltiri au facut pe evrei sa piarza pana si pe putinii lor amici sinceri dintre romani. Din momentul insa ce-i vedem aliati cu strainii contra tarii in care traiesc[…] pentru a capata drepturi, de la straini capete-le”.( 1 August 1879 ).

            In articolul „E cumplita starea…” din 19 Iunie 1881, Eminescu ne arata o statistica a populatiei din orasul Iasi pe deceniul 1870-1879. In acesti zece ani orasul Iasi prezinta datele urmatoare: s-au nascut 10.329 romani si au murit 15.952 romani, deci 5.623 romani mai putin. Izraeliti s-au nascut 17.446 si au murit 12.294, deci 5.152 mai multi izraeliti. (Dupa cel mai elementar calcul, in mai putin de o suta de ani, romanii erau eliminati prin moarte din Iasi).

            Din art. Din 13 Oct. 1881:

            „Goniti din marea Imparatie ruseasca, persecutati in Germania, rau vazuti in Austro-Ungaria, evreii trec in carduri marginile tarii noastre”.

            „…nationalitatea romana ca oricare alta are dreptul innascut de a-si apara mostenirea istorica… Alegerea armelor si mijloacelor atarna de timp si imprejurari…”

            Din alt articol: „De cate ori se discuta cestiunea israelita, scriitorul roman are teama de a vedea vorbele sale interpretandu-se ca ura de rasa, ca prejuditiu national ori religios. Intrebam acum de ce folos, de ce necesitate pot fi evreii, economic si politic, pentru o tara a carei populatie se stinge din momentul in care ei intra in contact cu ea. Romanul e lenes, e imoral, e vicios. De ce insa nu e imoral si vicios acolo unde nu sunt evrei?”

            (Citatele sunt extrase din Opera politica semnata de Mihail Eminescu, publicistica intre 1 Ian. – 31 Dec. 1881 in ziarul Timpul, Ed. Academiei 1985).

            • Eminescu ca redactor-sef al unei importante publicatii a vremii, nu era nici in penurie de bani, ci traia comfortabil, ca un membru deplin al clasei de mijloc, ce se afla. Mie mi-a spus in clasa a III-a, un coleg de clasa evreu, ca Eminescu „a murit de sifilis”. Cumva, chiar si in lipsa adevarului, mintea mea de copil a refuzat sa primeasca infamia.

            • @Haiduc:

              Asa scria Eminescu, e drept; dar Kogälniceanu era si mai si. Ba îsi mai citea si în Parlament rapoartele (nu articole de presä). În plus, era ministru la Externe, nu? Eu NU am auzit NICICÂND vreo teorie cf. cäreia Kogälniceanu ar fi fost asasinat.

              Nici (massonul) Ion Constantin Brătianu nu-i înghitzea pe evrei, ba a mai si blocat tratativele dela Berlin pe chestia asta si nici de el n-am auzit sä fi fost asasinat, desi era … Primministru (si nu redactor).

              Poate ai citit fulminanta „Spitalul” a prof. Paulescu: nici acela NU a fost asasinat, dupä cum nici prof. Cuza (teoreticianul anti-semitismului românesc, cäruia care Codreanu l-a si întors spatele pe chestia asta!) nu a fost asasinat.

              Vedem asadar cä teoria în discutie NU trece proba punerii în context.

            • @Eufrosin:
              stiu teoria asta (pe care se tot osteneste Patapievici de vreo 20 de ani încoace sä o propage), dar realitatea e ca Eminescu a fost tot timpul dependente de burse si subventii (fapt care NU îl coboarä cu nimic).

      • Nu se cramponeaza nimeni de crestinismul Poetului, thalex draga.
        „Demiurgul” nu ne incurca.
        Probabil ca daca Eminescu nu s-ar fi aplecat asupra tainei pasajului biblic privind ” chipul” si” asemanare” poezia sa nu ar fi avut nici inaltimea, nici profunzimea cu care a innobilat literatura romana.
        Legat de felul in care a murit Poetul, cred ca ai observat ca meseria de literat in tara noastra este foarte periculoasa..
        De lege poti scapa, dar de ura impotriva adevarului rostit liber….
        Lui Eminescu nu i s-a tras de la „Sara pe deal” si nici de la ” Imparat si proletar „( toata junimea europeana incinsa de idealul descatusarii sociale si nationale, la o halba de bere in Grinzing, scria la fel) ci de revelarea tradarilor politice si a afacerilor pagubitoare pentru tara.
        Cum probabil ai aflat, Sorin Titel, Nichita Stanescu, Marin Preda nu au murit de „moarte buna”. Ma refer doar la ei, intrucat ” martorii „mai sunt printre noi.

        • Onorabile Clement,

          îmi permit sä te contrazic: au fost chiar voci (insistente) care au cerut nici mai mult, nici mai putin decât … sanctificarea sa.

          Nu contest nicicum cä „meseria de literat in tara noastra” devenise la un momentdat „foarte periculoasa”: de aceea am si denuntat ceea ce eu väd ca fiind un evident anachronism …

          În ceea ce priveste afacerile oneroase si trädärile, ei bine, cred cä ajunge sä-i citesti pe Cronicarii Moldoveni pentru a aprecia la justa ei valoare epoca poetului, nu?

          • Nu stiu ce se petrece in absolutul divin in momentul unei solicitari oficiale de sanctificare a unui muritor, dar cred ca accesul la statutul de sfant, Bunul Dumnezeu nu il acorda automat, in urma unei solicitari (stufoase procedural) sinodale.
            Vreau sa cred ca Eminescu avea si umor si imi place sa imi imaginez ca in ceruri, alaturi de Caragiale isi numara meritele crestine, precum Pristanda, steagurile.
            Asta nu inseamna ca romanul nu trebuie sa se inchine, multumindu-i lui Dumnezeu pentru ca ne-a daruit oameni de talia celor doi.

            • De acord (la capitolul umor nu mä pot însä abtine sä opun celor doi Mari ai românilor pe care i-ai pomenit pe îcrâncenatii care încearcä sä impunä canonizarea primului).

              În ceea ce priveste deciziile sinodale însä, eu mä astept ca ele sä chiar si fie asistate de inspiratia Sf. Spirit, de aici si pornirea mea … reactivä.

              Ceea ce bineiânteles cä „NU inseamna ca romanul nu trebuie sa se inchine, multumindu-i lui Dumnezeu pentru ca ne-a daruit oameni de talia celor doi.”

      • Cititi ” Dubla sacrificare a lui Eminescu ”deTheodor Codreanu ….si mai discutam .

  3. „Arză-v-ar focul de vrăjmași netrebnici și nebuni!

    Eufrosin, spune-i-o aluia care vede in nationalism semn rau (ce altceva ar putea sa vada un vrajmas al neamului?) iar in adevar si firesc o „schema”.

    • Cu regret cä-i cam tardiv: „äla” la care te referi e räposatul Mihail Eminescu. Dacä însä acceptä sä dea curs cererii tale, atunci Eufrosin va avea cu sigurantä prilejul ca, la Ziua Judecätii, sä-i cârpeascä „vräsmasului neamului”, cum spui, vreo douä peste bot în numele täu.

  4. eufrosin la articolul anterior am scris ceva pt haiduc si sta la moderare.
    ce se intimpla acum este logic. cauta ce-a spus bertrand russel in impactul stiintei in societate si atunici devine totul clar.
    sistemul de invatamint si tehnicile de indobitocire in masa ii apartin lui wund si scolii de psihologie din leipzig (1898!). acesta spunea ca omul este un animal si ca orice alt animal poate fi conditonat.simplu si vezi ca asa este.

  5. “Arză-v-ar focul de vrăjmași netrebnici și nebuni!”

    Spune-le-o si tuturor neghiobilor ce se cred intelepti preluand fara de-a valma cu punct si virgula articole si scrieri incomplete de pe blogurile vastului internet fara macar citare a sursei – editie, an al publicarii, bun de tipar, etc. nu mai vorbim de citirea efectiva a lucrarii.

    ce ti-e si cu jumatatile astea de masura ! mereu schimba sensul si noima. Apai nu? doar nebunul asta iubeste – nebunia, confuzia, haosul, dezordinea anormalul si nefirescul dupa mintea si sufletul lui.

    • Cui sa o mai spun, unor bieti prosti?

      • eufrosin, ce-i drept…asta cam asa e. Degeaba te lupti cu morile de vant. Astia ar fi in stare sa zica maine poimanine ca de fapt Eminescu a fost catolic si /sau ecumenist si eventual s-a sinucis in urma unei deceptii in dragoste.

      • Regret, dar am iaräsie vesti bune despre Eminescu. Citat:

        *** Caracteristic şi vrednic a se recunoaşte în favoarea catolicismului e tendinţa de a nu baza creşterea poporului pe idei abstracte, care să convingă capul, ci pe idei redate intuitiv, care să îmblânzească inima, de aceea frumoasele arte au fost cele mai puternice arme ale Bisericei. Arhitectura, muzica, sculptura şi poezia au fost puse în serviciul Bisericei pentru a da în această sferă curată, neatinsă de nici o suflare impură, un adăpost sufletului omenesc, atât de bântuit sau de patimi sau de golul lui propriu, de urît. Aruncat din nevoe în urît, din urît în nevoe, stări imanente naturei noastre şi care nu se pot înlătura prin mîna de creer de care dispunem, arta bisericească, care a cultivat în pictură frumosul în culmea perfecţiei, muzica şi arhitectura în genul sublim, a înălţat prin mijloace lesne de înţeles pentru toţi sufletul omenesc în decurs de sute de ani, peste nivelul vieţii de rînd şi nevoile zilnice. Toate popoarele care posed înaltă civilizaţiune astăzi, dacă nu sunt, au fost măcar mult timp catolice.***

        Märturisesc deschis cä-mi vine greu sä pricep dece provocärile mele deschise stârnesc atâta patimä (substitut al poftei de desbatere). Stiu însä bine cä odinioarä, în Orient, aducätorul unor vesti ne-convenabile risca incomparabil mai mult decât invectivele pe care le încasez eu pe-aici în numele Orthodoxiei si al Nationalismului.

        • Cred cä te gräbesti un pic: eu nu cred cä e vorba de o demonstratie, ci de o … afirmatie. Putem spune mai degrabä cä Eminescu CREDEA asta, cä o si demonstra e însä discutabil. Eu as zice cä avem de-a face mai degrabä cu o inductie incompletä (cum se cheamä corespondentul matematic al modului de operare al poetului în acest caz).

          Cred de aceea cä pur si simplu Eminescu a comparat starea popoarelor catholice cu starea altor popoare si a dat un verdict DOAR pe baza acestei observatii (färä sä modeleze si sä experimenteze stiintific, asa cum ne-a învätat sä facem filosoful catholic Renatus Cartesius, cäruia îi datoräm metoda stiintificä).

          Asa încât eu m-as limita la lua notä de concluzia poetului, färä a mä simti însä dator sä mi-o si asum. Desi ca orthodox am simti, poate, nevoia sä-l scuipäm în obraz si / sau sä-l înjuräm de mamä, ori sä-l declaräm „demonizat”, ori chiar nebun (cum am face cu ORICARE ALTUL, nu?) eu pledez în cazul de fatzä pentru un comportament rezervat-distant.

          Nici nu m-as gräbi sä-l încadrez pe Eminescu la”eretici”, la „vräsmasii neamului”, sau sä-i dau la sfeclä cu anathemadetreiori, cäci existä si destule contraargumente în sensul ästa …

    • Te poti adresa direct prof. Ion Coja, care a publicat articlolul „cu punct si virgula”. Nu trebuie sä te formalizezi, îi poti scrie simplu si direct, dela obraz: „bä profesore, arză-v-ar focul de vrăjmași netrebnici și nebuni, ce kilu’ meu v-ati apucat voi sä publicati p-acilea färä surse, färä bun de tipar, etc.?”

      Îi poti înainta susnumitului cu acea ocazie si un protest adresat lumii-întregi, care refuzä cu încäpätânare sä se asemene colectiei de benzi desenate (colectia pentru tot-cretinul) pe care încerci tu sä i-o substitui.

      • Fiecare intelege din articol ce poate draga Thalex, dar poate ca ar fi util sa vezi si ce zice maica Benedicta, ex Zoe Dumitrescu Busulenga:
        http://saccsiv.wordpress.com/2013/01/15/eminescu-a-iubit-si-a-aparat-ortodoxia-romaneasca-maica-benedicta/
        Ce zici, are suficienta statura profesionala, dupa standardele tale?

        • Multumesc pentru trimitere, nu cunosteam articolul!

          Citez din el si subliniez: „S-au încercat până acum câteva răspunsuri la problema credinței marelui artist gânditor. Unii l-au socotit ateu ireductibil, alții un credincios fervent, fiecare întemeindu-se pe unul sau mai multe texte. Calitatea probantă a textelor invocate este însă minimă prin desprinderea lor de contextul atât de vast și COMPLEX al întregii gândiri și opere eminesciene, care exprimă o personalitate de o natură cu totul particulară.

          Într-adevăr, poetul gânditor român este și el o ființă plină de CONTRADICTII , ca oricare alt om, așa cum dovedește psihologia modernă. Dar marii artiști, cu înzestrările lor, atât de bogate și variate, resimt, trăiesc și mai cu seamă exprimă psyhee-a lor DIVIZATÄ în feluri neobișnuite, dramatice, uneori chiar tragice. DUALISMUL acesta întreține în personalitățile înalt creatoare o POLARITATE, o tensiune adesea GREU SUPORTABILÄ.

          Căutător de absolut în viață, în gândire și creație, Eminescu s-a desfășurat cu cele mai înalte registre ale cunoașterii, compensând GRAVELE IMPERFECTIUNI ALE REALULUI prin care se simțea închis de necesitate. Și în căutările lui înfrigurate, a pendulat el, liricul admirabil, „între filosofii”, s-a cufundat în mituri, a încercat să pătrundă în știință, cercetând necontenit căile ce duc spre frumuseți și adevăruri supreme.”

      • te-a intrbeat cineva ceva? ce te bagi iar in seama ? iti cunoastem deja rautatea si dementa satanica ce te stapaneste si caracterizeaza dar pe noi nu ne intereseaza asa ceva, asa ca marsh inapoi in ghena antinationala si ecumenista din care ai venit.

        • Acum, da. Mai înainte, nu. Räspundeam doar atacurilor de dupä coltz.

          Uite însä un punct (care permite un unghi) de vedere interesant la adresa:
          http://ro.radiovaticana.va/Articolo.asp?c=655709

        • Eu tot ma intreb daca e agent sau bolnav.
          O fi cumva ambele?

        • @treaz:

          dupä pärerea mea, complexitatea personajului e mult prea vastä pentru a o judeca în termenii pe care-i propui.

          E drept cä, dacä ne-am limita la blestemul (din inimä!) adresat filo-rusilor si filo-grecilor din „Doina”, sau la depreciativele „bulgäroi” si „grecotei”din „Scrisoare a III-a”am putea presupune o comuniune de interese cu Imperiul Habsburcic (bänuialä întäritä si de faptul cä omul studiase la Viena si la Berlin, nu la Moscova, nici la Istambul si nici la Pireu).

          E drept si cä erotismul poeziei închinate sotiei (100% legitime d.p.d.v. orthodox a) ofiterului Micle, la care m-am referit mai sus, pare, în urechile noastre, sä-l prefigureze cumva pe (horribile dictu) Mircea Cärtärescu, de pildä.

          E drept si cä diagnosticul NU a fost contestat, dupä stiinta mea NICIODATÄ în epocä, anume de ABSOLUT NIMENI dintre cei aflati în preajma poetului (adicä de nimeni dintre cei care ar fi putut constata cel mai usor, în mod continuu, eventuale alteräri a stärii de sänätate a pacientului pe mäsura administrärii medicatiei).

          Dar sunt astea, oare, motive suficiente pentru a transa chestiunea în termenii (radicali) pe care-i propui?

          Eu nu cred … Atât poetica, cât si publicistica lui Eminescu ABUNDÄ în semne de cert patriotism si de incontestabilä sänätate, deopotrivä fisicä, mintalä si si sufleteascä (am pomenit mai sus „Doina” si „Scrisoarea a III-a”, as aminti în plus oda „La mormântul lui Aron Pumnul” – marele nostru nationalist greco-catholic, printre altele oponentul înversunat al IPS Shaguna A. în chestiunea grafiei latine).

          Ästa e si motivul pentru care am fäcut trimiterea la „Radio Vatican”, desi, duä cum se vede mai sus, NU împärtäsesc pe deplin concluziile reporterului.

      • Frecventa interventiilor tale savante si antiromanesti te deconspira ca pe unul care are de onorat, prin scris, niste angajamente; sper sa fii citit in cheia corecta.

      • Presupun cä te referi la räposatul Eminescu. Nu, nu cred cä temerile tale sunt îndreptätite, cred cä omul vorbea / scria doar din prea-omeneascä dragoste de adevär.

  6. Prilejul umilirii României de către Alianţa Israeliţilor şi de către B’nai B’rith, a fost oferit de către Congresul de la Berlin din 14 iunie 1878. La acest Congres, reprezentanţilor României învingătoare (care făcuse mari sacrificii materiale şi jertfe umane în războiul contra turcilor din 1877-1878), Ion Brătianu şi Mihail Kogălniceanu, li s-a permis să ia parte numai ca informatori, ca să prezinte punctul de vedere al românilor într-o singură şedinţă şi apoi să părăsească sala. România nu era tratată ca o ţară învingătoare deoarece interesele evreilor nu erau satisfăcute de legislaţia internă, îndeosebi de Constituţie.
    „Antisemitismul” lui Eminescu . În acea vreme, marele poet naţional Mihai Eminescu era angajat politic ca redactor şef al ziarelor Curierul de Iaşi şi Timpul din Bucureşti, poziţie din care a devenit un inamic public al „Alianţei izraelite” prin atitudinea pe care a luat-o împotriva Congresului de la Berlin şi a articolului 44 adoptat de acest Congres care impunea Principatelor Unite române, în schimbul recunoaşterii independenţei, modificarea Constituţiei în favoarea evreilor, îndeosebi prin aceeaşi modificare a articolului 7. Din acest motiv Mihai Eminescu angajează ziarele pe care le conducea, mai ales Timpul, în campania de presă împotriva modificării Constituţiei şi a emancipării evreilor ca români, în condiţiile în care aceştia intenţionau să îşi păstreze religia, cultura, graiul, limba şi obiceiurile.
    Fără a fi pregătită economic, România era deja invadată de valuri de „imigranţi” clandestini evrei ce se strecurau neîncetat din trei direcţii: Rusia (Imperiul ţarist), Turcia (Imperiul otoman) şi Ungaria (Imperiul austro-ungar). Au ocupat mai întâi oraşele şi satele din Bucovina ca să treacă în Moldova şi apoi în Muntenia, până la Bucureşti. Ajungând în Bucovina şi Moldova, evreii au acaparat comerţul şi s-au extins la sate, spre a practica pe scară largă cârciumăritul. De aceea, aici avea să izbucnească răscoala ţăranilor asupriţi în anul 1907, răscoală care s-a extins în toată ţara.
    Evreii veniţi din imperiul austro-ungar (din Ungaria), dar nu numai aceştia, deşi stabiliţi permanent în România, se declarau „sudiţi”, adică supuşi austro-ungari, şi se puneau sub protecţia reprezentanţelor diplomatice ale imperiului. Astfel nu plăteau impozite şi erau scutiţi de orice obligaţii către statul român, în acest mod ei prosperau în dauna românilor plătitori de taxe şi impozite. Toată această situaţie a fost atacată cu o extraordinară energie de către ideologul Partidului Conservator, publicistul Mihai Eminescu. El pleda pentru acordarea către evrei a cetăţeniei doar individual, şi nu în bloc, aşa cum solicitau aceştia, deoarece tot individual se acorda şi pentru românii din afara graniţelor de atunci ale ţării. La capătul unor îndelungate şi aprinse dezbateri din Adunarea Deputaţilor, din Senat şi din presă, triumfă chiar punctul de vedere al lui Mihai Eminescu. De altfel, aceasta a fost una dintre puţinele campanii de presă susţinute de Eminescu în Timpul, şi încununate de succes. O singură excepţie a fost făcută pentru evrei privind acordarea cetăţeniei româneşti în grup, fiind vorba doar de acei 883 de evrei care şi-au dovedit loialitatea faţă de cauza naţională românească şi au participat la războiul de independenţă ca voluntari. Este drept că serviciile acestora nu s-au manifestat în prima linie, ci în spatele frontului, dar gestul lor a fost extraordinar, comparativ cu lipsa de loialitate generală a evreilor. Modul cum evreii au trădat în secolul următor armata română, a făcut ca, după primul război mondial, să primească cetăţenia română doar evreii care semnau un angajament de loialitate faţă de statul român.
    Pentru a înţelege problemele pe care le crea Mihai Eminescu, atât Alianţei Israelite, cât şi guvernanţilor, vom reda câteva din rândurile ce le semna în campania sa de presă din cotidianul de opoziţie Timpul, unele deosebit de dure şi pline de patimă:

    • si totusi se gasesc unii care sa se mai mire de asasinarea poetului de catre jidani. Oare pentru cione lucreaza acesti mirati care vor sa strambe realitatea unii pe motiv ca „trebuie dom’le, m-auzi tu TREBUIE sa iesim din scheme si stereotipii, da’ chiar asa? cat o sa o mai tineti p’asta cu jidanii l-au ucis miseleste pe Eminescu, jidanii l-au ucis si mai miseleste si cu si mai mare ticalosie pe Dumnezeu Intrupat – Mantuitorul, da’ zau asa… incapatanatilor” , iar altii din cine stie ce alte tampenii de motive – sa fim moderni, sa mergem mall, ne impiedica aderarea la (m)ue dom’le.

  7. „Evreii, de la 1848 şi până astăzi, din 30.000 s-au înmulţit prin imigraţiune la 550.000… Noi, din parte-ne, ştim bine că Europa cunoaşte pe deplin chestiunea evreiască din România; o cunoaşte mai cu seamă Europa cea chemată a o cunoaşte, lumea diplomatică şi cea oficială, încât art.44 al Tratatului de la Berlin a fost înscris în instrumentul păcii cu deplină cunoştinţă de cauză, cu deplină cunoştinţă a greutăţilor şi relelor ce va produce… Oricum am întoarce chestiunea evreilor şi din orice latură am privi-o, caracterul ei adânc imoral nu i se poate lua… Niciodată pericolul unei dominaţiuni străine sub forma ei cea mai scârboasă n-a fost mai mare decât tocmai astăzi. Dacă toţi evreii – străini şi pământeni – vor căpăta deplinătatea drepturilor civile, Moldova nu mai are de trăit decât zece ani, Ţara Românească treizeci poate [exact peste treizeci de ani – în 1907 – va avea loc marea răscoală ţărănească împotriva exploatării evreieşti]. Se va începe atunci acea luptă de exploatare fără milă – atât de favorizată de legislaţiunea liberală… Domnia fanarioţilor a fost o epocă de aur în comparaţie cu domnia de tină a evreilor şi să nu uite nimeni că evreii fiind clasă de mijloc şi legislaţiunea liberală fiind exclusiv în favorul acestei clase, ei vor deveni aci stăpâni privilegiaţi şi românul slugă la jidan. România nu e datoare nimic evreilor decât doar cu o bună recoltă de cânipă şi cu câţiva ţăruşi ciopliţi anume pentru membrii pământeni ai Alianţei Izraelite. Iar Europa… a făcut din chestiunea izraelită o chestiune de recunoaştere a independenţei noastre. Dar, de va recunoaşte-o sau nu, pericolele internaţionale ale existenţei noastre naţionale şi de stat rămân aceleaşi. Nimic n-a ajutat neutralitatea garantată, nimic nu va ajuta independenţa recunoscută, dacă pericole într-adevăr există. Sau e organul guvernului atât de naiv să creadă că, prin admiterea la drepturi civile a o jumătate milion de vagabonzi, teritoriul României devine sacrosanct şi, dacă nu s-ar putea menţine un stat apărat de badea Toader, se va putea menţine unul trădat din capul locului de Iţic şi de Leiba? Aşadar – cu sau fără evrei – pericolele internaţionale există. Evreii sunt un pericol imediat, pipăit şi văzut; ei formează acea nenumărată populaţie cu desăvârşire improductivă care trăieşte din precupeţirea muncii şi sănătăţii românului… Populaţia evreiască creşte înpătrit, a noastră dă îndărăt; cea dintâi de la începutul secolului şi pân-acum a devenit de cincizeci de ori mai mare atât prin naşteri cât şi prin imigraţiune; ei au început a se aşeza prin locuri unde n-a călcat de secole picior de evreu, prin Câmpulung şi Târgu-Jiu bunăoară, ei ameninţă a împânzi toată ţara şi a o preface într-o altă Galiţie, încât numărul lor înspăimântător vorbeşte de la sine şi naţia are oricând înaintea ochilor pericolul întreg. Noi nu suntem – izraeliţii o ştiu bine – inamicii cauzei izraelite, dar amici încât să renegăm sângele nostru şi să periclităm interesele poporului, care de sute de ani a apărat şi ţinut aceste ţări, aşa amici nu suntem. Cel mai practic mijloc pentru ca deputaţii din Ţara Românească să vadă cu ochii proprii pericolul ce ameninţă Moldova întâi, apoi ţara întreagă, ar fi ca un tren expres să plece cu toţi in corpore în Moldova, să vadă de aproape Botoşanii, Bacăul, Târgul Frumos, Iaşii şi să treacă apoi în câteva sate ca să vadă halul la care a ajuns populaţia rurală… Moldova are sute de mii de evrei, Ţara Românească numai zeci de mii; în Moldova nu e oraş în care evreii să nu formeze majoritatea sau cel puţin jumătatea populaţiei…”.

    Continuarea o gasiti aici:
    http://ortodoxiesaumoarte1.files.wordpress.com/2011/10/dosare-secrete-privind-rc483zboiul-nevc483zut-al-evreilor-sionic59fti-cu-romc3a2nii.pdf

  8. Cum o dam, cum o intoarcem, ajungem pe cotite sau direct la..regionalizare, la desfiintarea natiunilor in favoarea comunitatilor etnice si ajungem la structurile ce au conceput destructurarea si restructurarea Lumii, dupa principiul judeo-masonic: ORDO AB CHAO.
    In epoca moderna (pentru a nu o lua din nou de la migratia triburilor judaice din sud-vestul Indiei, in sud-estul Mesopotamiei) interesele comunitatilor evreiesti dispersate in Europa, au fost sustinute printr-un „Memorandum” de Nathan Feinberg, la Conferinta de Pace din 1919.
    Edwald Ammende, in cadrul Societatii Natiunilor (1925-1928) este autorul unei lucrari, aparute in 1931, in care sunt recenzate si analizate din toate punctele de vedere, toate comunitatile etnice din centrul si estul Europei.
    Este interesant de remarcat faptul ca autorul este consiliat in elaborarea studiului de Leo Motzin, membru B’nai B’rith si presedinte al grupului ce a redactat Memorandumul.
    Ajungand la galop, dar pe un fir logic (rosu murdar) in vremurile noastre, observam ca la nivel european, incepand cu 1988 se pune la punct, sub directia avocatului Siegbert Alber, corpusul directivelor privind consolidarea grupurilor etno-lingviste.
    In plan juridic, aceste directive au fost impuse CE prin Rolf Gossman, personaj activ al ministerului de interne german si sustinator al minoritatii albaneze din Kosovo.
    Gasesc ca sunt interesante imaginile de la adresa urmatoare, luate la una din reuniunile menite sa legitimeze regionalizarea Europei, pe criterii etnice:

    http://fr.scribd.com/doc/50119824/Presentation-Rolf-Gossmann

    Materialul lui Haiduc este foarte bine structurat si cat se poate de explicit pentru tema in discutie.
    Referindu-ma la observatia facuta intr-un comentariu anterior legat de moartea suspecta a scriitorilor Marin Preda, Nichita Stanescu si Sorin Titel, voi aminti faptul ca cei trei erau flancati in permanenta de cuplul Lewenstein – Leibovici (raicu) ce s-a expatriat fara dificultate si in urgenta, in Franta.
    In mod bizar si fratele criticului leibovici, juristul scenograf DUDA, s-a expatriat in aceiasi perioada, la Tel Aviv.
    In obscura cabala a acestor tragice evenimente, mai apare un personaj, altfel insignifiant literar, absolventul academiei Stafan Gheorghiu, Mircea Dinescu, pus vataf peste arhivele securitatii.

  9. Aș vrea să prezint un comentariu pe care l-am găsit pe bloguri (dau si sursa)și care m-a durut mai tare decat o amputare pe viu.Din cauza aparentei lui obiectivități, a aparentei realități pe care o exprimă.
    La prima citire, am fost tentat să-l aprob în integralitate, să subscriu fără restricții și condiții.
    Aș vrea să nu fie așa cum spune autorul;aș vrea c aacesta să se înșele;să fie o exagerare ideea respectivă.
    Mi se pare că tăcerea din Biserică pe tema aceasta e mai mult decît asurzitoare ! Cred că o dezbatere pe această temă; cel puțin la nivelul celei pentru actele cu cip încorporat; e mai mult decât necesară: fie și numai în blogosferă.
    Iată textul:

    Chemare la Prohodul Neamului Romanesc

    Fratilor…Fratilor…Fratilor ….ni se stinge neamul
    Iesiti in graba la bisericile voastre si nu plecati de acolo pana nu induplecati pe Dumnezeul nostru ,dormiti pe treptele bisericii …cersiti indurare pt neamul nostru care se stinge ….ridicati o cruce mare ,Crucea Neamului umpleti crucea cu icoanele sfintilor neamului ….SA NU SE MAI OPREASCA RUGACIUNILE din fata ei,veniti pe rand preoti si popor si plangeti …nu va fie rusine …ca va vede lumea …oricum slujiti acum ,ultima data
    …psaltilor ,cantaretilor la strana bisericii rugati pe Dumnezeu sã va daruiasca cantarea Prohodul Neamului Romanesc …sã-l inmormantam cum se cuvine
    ..Femeilor, faceti coliva si impartiti saracilor pe la colturi …rugati cersetorii sã trimita rugaciunea in inalt in numele Neamului Romanesc
    stins fara lumina stramosilor la care a renuntat de bunavoie…singur…fara lupta
    Am inteles toti ca e judecata dreapta a Celui Preadrept …da !,dupa dreptate ne stingem ….ne-am omorat copii in avorturi …inca o Romanie este sub pamant, tara a orbilor caci nu are lumina botezului….toti copii nostri orbi si fara nume ..

    Si cu putinii copii ramasi ce facem …ii vindem strainilor ,care se asigura prin casele de copii, ca nu sunt botezati ….Fratilor.. Fratilor …

    Da fratilor …drept este sã ne stingem fara lumina Adevarului ,ca niste orbiti de galbenii ce ni sa-u pus deja pe ochi ca la mortii paganilor.

    Ne-am gonit tinerii din tara lor ,si mor ca mustele in tari straine de prea multa munca …aceiasi tineri puteau cladi inca o Romanie cum nici comunistii nu au putut visa….

    iar acum… ne vindem pamantul de sub picioare sã ne asiguram ca nu se vor mai putea intoarce …ca nu vor mai gasi mormintele parintilor lor …mormintele noastre, acelasi pamant imbibat de sange al parintilor nostri…..vaai
    Toata bogatia tarii ,mostenirea copiilor nostri o vindem pe nimica, in loc sã o licitam unor firme care sã exploateze ,nu sã detina resursele si care sã fie platite din profit.Sau altfel spus sã angajam..firmele .
    Cati am iesit in strada sã le spunem conducatorilor ,nu va dam voie sã vindeti bogatia copiilor nostrii… vrem nationalizarea resurselor…
    APA,pamant,resurse subterane fara exceptie.
    Iara si iara suntem complici tacuti la martirizarea adevaratilor romani ca Eminescu …UCIS pt ca a indraznit sã se lupte si pentru Neinstrainarea Pamantului Romanesc ,ca a luptat pentru ca Strainii sã Nu aiba drept de a cumpara pamant la noi.
    Aceiasi complicitate tacuta …ca atunci cand treceam nepasatori si lasi pe langa ferestrele cu gratii care tineau inchisi pe cei mai buni dintre noi ,Sfintii inchisorilor comuniste, pe care doar pamantul golgotei I-ar fi meritat …si a caror singura vina era aceea ca erau praticanti in taina ai rugaciunii inimii ..invatata in Legiune sau la Rugul Aprins….
    Si acum avem o gaura in loc de suflet ..pt ca am lasat sufletul intreg sã ne moara la Gherla ,Doftana ,Aiud… si suntem natia cu o gaura in steag pentru ca am refuzat sã o punem acolo pe Maica Domnului ….ocrotitoarea Romaniei ,..acum avem o stema sparta in regiuni ca sã aratam tuturor spre ce ne indreptam…
    Fratilor…Fratilor…Fratilor ….ni se stinge neamul
    Iesiti in graba la bisericile voastre si nu plecati de acolo pana nu induplecati pe Dumnezeul nostru ,dormiti pe treptele bisericii …cersiti indurare pt neamul nostru care se stinge ….ridicati o cruce mare in fiecare oras ,Crucea Neamului umpleti crucea cu icoanele sfintilor neamului ….sã nu se mai opreasca rugaciunile din fata ei,veniti pe rand preoti si popor si plangeti …nu va fie rusine ca va vede lumea …oricum slujiti acum ,ultima data
    .psalti ai bisericii rugati ,cu post ,pe Dumnezeu sã va daruiasca cantarea Prohodul Neamului Romanesc …sã-l inmormantam cum se cuvine ..sotiilor faceti coliva si impartiti saracilor pe la colturi …rugati cersetorii sã trimita rugaciunea in inalt in numele Neamului Romanesc sã nu se stinga fara lumina..
    .si nu uitati….
    ca de ar fi gasit Domnul doar….. zece drepti in toata tara,nu s-ar intamplat acestea…..:……….
    Dumnezeu sã ne miluiasca!
    Intelegeti ca si cei neinbisericiti din tara au avut aceasta intuitie
    cand au iesit pe strazi impotriva sistemului,si au impiedicat politicul sã le fure protestul….hai dar la crucea noastra cu lumanari si cu icoane ,cu colaci ,cu coliva….o de s-ar termina graul din tara de atata coliva …o de s-ar termina ceara de atatea lumanari arse in rugaciune …
    Autor Pelerinul Român 6 Apr 2012, preluat de pe blogul Graiul Ortodox

    • Ce s-a schimbat de la data la care eufrosin a publicat toate parerile noastre ?
      Parca lupii au coltii din ce in ce mai taiosi si ochii bufnitelor sunt din noapte in noapte mai exoftalmici.
      Seara trecuta, pe un canal (si-i bine spus, canal) de televiziune cu audienta medie, „sora” Alice Barb, sotia „fratelui” George Ivascu, cu pretiozitate si ifose limbistice a declarat ca Romania arata ca o femeie frumosa, dar MURDARA (la figurat).
      Probabil ca in timp ce perora, regizoarea apreciata de insusi venerabilul Balanescu, se privea in oglinda.
      Ultimul sfat dat romanilor de femeia mason incaltata cu „ciocare” (expresia ii apartine),a fost ca acestia sa isi pretuiasca zeul interior…
      Posibil ca Alice se simte un fel de Ashera lui Georgica…

      • Eh, ce altceva sa faca niste scarne imbatranite in rele ? In ciuda aparentelor, Romania nu este a lor ci a Maicii Domnului, apoi a noastra. Sa nu le acordam putorilor astora mai multa importanta decat merita.

  10. „S-APROPIE INCEPUTUL SFARSITULUI”

    ” S-apropie inceputul sfarsitului.
    De acum, dupa ce si rascumpararea drumurilor de fier e terminata dupa pofta inimii d-lui Bratianu si dupa ce domnii deputati au dat dovezi splendide si suficiente despre elasticitatea tinerelor lor constiinte in chestiunile vitale ale tarii, se va incepe un alt joc de bursa in toate diminetile, acela al impamentanirii individuale.
    Se aude, de exemplu ca dl. Bratianu, cu ocazia votului rascumpararii, nu astepta decat o proba oarecum suprema de docilitate si elasticitatea ciracilor sai in chestiunile cele mai grave si acum, aceasta siguranta castigata,se va incepe realizarea treptata si prin admiteri individuale ale categoriilor promise de marii nostri oameni de stat ocultei „Aliante izraelite”.
    Cu acest tip ingenios se vor incepe incet-incet conditiile desfacerii cu toptanul a Romaniei, conditiile de drept ale acelora care sunt meniti a mosteni statul si natia romanesca pe acest pamant.
    Si mostenitorii vor veni curand sa-si solicite mostenirea.
    ……………………………………………………………………………………”
    ( Timpul, 1 decembrie 1879)

    Mihai Eminescu
    Opere Politice – ed Timpul, Iasi 2008

  11. Astazi, multi ne aflam cu sufletul, la Ipotesti, iar fizic, prin lumea larga, putem aprinde o lumanare alaturi de o carte a poetului sau alaturi de un bust al acestuia, ridicat de cei ce au constiinta faptului ca Romania a daruit omenirii, un geniu.

    „LA QUADRAT”.

    Inger in patru colturi,o stea cu barba lunga,
    Cine-a stiut vreodata ca tot ce eu iubeam
    E-un dramaturg puternic, dar fara bani in punga,
    Un paralelogram?

    E-un om a carui visuri la ere tot tinteaza
    Ce se consuma-n asuri si joaca la hazard,
    Un om, dorinta carui e pe biliard sa saza.
    Sa doarma pe biliard.

    Adeseori in noapte vad umbra lui fatala,
    In mana cu o halba,in gura cu-n carnat,
    In buzunari cu chifle si subsuori o oala,
    Si rade..pana-i beat.

    Visarea sa-,un snitel,gandirea sa-o bere,
    Sa bea etern, acesta e visul sau ciudat
    Si-odata auzi-vom ca-n cruda sa durere
    In bere s-a-necat.

    (1870)

    Am banuiala ca versurile le-a scris intr-o taverna intesata cu studenti romani inscrisi la filosofie ,din preajma Vienei, la doi pasi de casa lui Cuza, pe care il vizita si de la care in mod cert a aflat pe mainile cui incapuse tara. Citindu-le am inteles ca poetii ni se nasc din aceeasi samanta divina si din acelasi pantec prin care curge viata in rauri ce se numesc Prut, Olt, Bistrita,Tisa si pentru caragialofili, Bahluiul.
    Un vers suna a Arghezi, altul a Nichita, un altul a Bolintineanu si un altul, a Barbu.

Răspunde!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: