Sa fim oameniCunosc oameni care fac o confuzie teribilă între părere și adevăr, în sensul că părerea unuia devine sinonimă cu „propriul său adevăr”:
„dacă asta îmi convine mie, înseamnă că e adevărat – aia’ e doar părerea ta!„
Parcă pentru acești imaturi, a fost spusă vorba:
„Oricine are dreptul la propria opinie, dar nu și la propriul adevăr. Adevărul e unul singur„
Firește că așa e. Relativitatea morală face ravagii zilele astea – să nu îi cădem victime – L-i s-a părea unora că porcii sunt albaștri și zboară, dar totuși, în lumea reală, nu e cazul.
Filed under: Cultura, Societate | Tagged: Cultura, Societate |
Lumea după Eufrosin 
opinie sau adevar?
http://stareanatiunii.com/dovada-ca-in-spatele-lui-dan-diaconescu-este-pdl.html
Doar o parere: In mare parte din aceste cazuri nu este vorba de confuzie, ci, pur si simplu, de orgoliu, de dorinta de a fi admirat de ceilalti, de dorinta de a-si arata „muschii” vastelor cunostinte (in sensul englezescului „knowledge”, si nu de relatie), de dorinta de a-si impune punctul de vedere – de obicei in acest din urma caz discutam si de o agenda ascunsa a individului. Primele sunt reactii tipice de adolescenti intarziati (ma feresc sa utilizez alta expresie).
Si, exista un factor comun: lipsa de smerenie.
In alta ordine de idei, chestia cu porcu’ mi-aminteste de o gluma: Cica s-a spus ca americanii vor avea presedinte negru cand or zbura porcii. La doua-trei luni de la inscaunarea lui Obama, a aparut „swine flu”…
adica „swine flew”…faina gluma!
Ce repede am uitat, ce repede ne-am modificat!
@ treaz, nu e vorba de uitare. Ti sa intimplat sa-ti aduci aminte acum , la batrinete, de ghidusii facute in copilari?. E altceva , poate ritmul acestei vieti timpite la care sintem provocati minut de minut de stapini , si nu avem timp sa analiczam.. ca sa nu mai vorbesc de discernamint si analiza. Daca fiecare dintre noi ar avea zilnic in fata , icoana D-lui nostru Iisus Hristos cu coroana de spini pe frunte , am sti ce sa facem ,si cum sa facem , pentru noi si semenii nostri.
Nu e vina hamsterului care alearga vesnic pe roata sa.
„Nimic nu este intamplator si daca este totusi intamplator, a fost programat sa fie asa” – Disraeli
Mai multe amanunte aici. Ignorati povestea cu Scientologia:
http://demosflagellatur.files.wordpress.com/2010/02/psihopolitica1.doc
Pe mine mă exasperează indivizii cu care mai discut pe Facebook şi care îşi dau cu părerea pe subiecte despre care nu au habar, dar pe care eu le studiez de ani de zile sau le-am învăţat la facultate. Şi dacă încerc să le dovedesc că nu au dreptate în ceea ce spun, se răţioesc la mine că „nu le respect opinia” şi că pretind că „deţin adevărul absolut”. De fapt prin relativismul acesta generalizat şi infinitatea opiniilor sataniştii marxişti încearcă să împiedice pe cât posibil aflarea adevărului, deoarece „fiecare are adevărul propriu”, deci adevărul absolut nu există!
Da, cunosc bine genul. E groaznic mai ales atunci cand a citit o carte-doua despre tehnica persuasiunii! Isi ingroasa si moduleaza vocea, gesticuleaza studiat si debiteaza tampenii fara sir. E greu de argumentat cu specia asta, mai ales in fata a mai multi care nu cunosc subiectul.
O solutie cu acesti tembeli/blasfemiatori ne-a fost data de Sf. Alexandru:
„Ducandu-se multi filosofi si voind toti sa se intrebe cu episcopul crestinesc, arhiereul i-a rugat sa aleaga pe unul din ei mai intelept si cuvantator si sa-l puna inaintea sa la intrebare, iar ceilalti sa asculte toti. Sfantul le zicea: „Altminteri nu voi putea eu, un singur om, sa va dovedesc la toti, cand veti striga si va veti galcevi; de aceea voi, filosofii, sa alegeti pe care il stiti ca este mai intelept”. Deci, ei au ales unul si l-au pus inaintea arhiereului, iar ei singuri s-au gatit la ascultare cu luare aminte.
Incepand, Preasfintitul Patriarh Alexandru a zis catre filosof: „In numele Domnului meu Iisus Hristos, iti poruncesc sa taci!” Si indata i s-a legat limba filosofului si a ramas mut, neputand zice nimic.”
Tot articolul aici:
http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sf-ierarhi-alexandru-ioan-pavel-nou-patriarhii-constantinopolului-sf-ierarh-varlaam-mitropolitul-moldovei-35804.html
E o poveste frumoasä, luatä în sine si, totodatä, în context istoric de-a dreptul … (pardon!) cretinä.
Argumentez: e evident cä pe schema asta s-ar fi resolvat TOATE disputele teologice, mai vechi sau mai noi, nu?
E notabil cä la Niceea trucul nu a mai functionat (dacä ar fi dat roade n-am mai fi avut 50 de ani de patriarhat arian la Constantinopole si în mod sigur nici Istoria Bisericii Vechi, opera semi-arianului Eusebiu, episcopul Cezareei – pentru @trreaz: episcopul CÄREI Cezarei?).
Nici la IPS Kyril cel Mare se pare cä nu a mai mers jucäria si nici la unchi-säu Theophilos din Alexandria, altminteri am fi fost scutiti de diverse mäceluri, ruperi în bucäti si arderi (colective, färä proces, färä apärare ca la Sf. Inchizitie) pe diverse ruguri, nu?
Din fericire! Pentru cä altminteri, riscam ca Sf. Kyril cel Mare sä reuseascä sä-i închidä gura (Gura de Aur) si inamicului säu de moarte, Sf. Ioan al Antiochiei / Constantinopolului (supravietuitor al unor multiple tentative kyrilice de asasinat, inclusiv cu ajutorul unor profesionisti plätiti).
„O solutie cu acesti tembeli/blasfemiatori ne-a fost data de” un manual american de catehezä protestantä (metodistä), care trateazä pe larg problema enunturilor AUTO-CONTRADICTORII de care abundä propaganda umanistä si new-age-istä:
Astfel, mantrei (tembele) devenite curentä, cf. cäreia nu ar exista un Adevär absolut, i-se räspunde NATURAL, cu întrebarea dacä în cazul acesta (în virtutea ipotezei) nu cumva însäsi afirmatia respectivä se constituie cel mult într-un adevär relativ, depotentzându-se ca atare în primul rând pe sine …
Spre deosebire de metoda contraopinentului meu preferat de pe acest forum (magie = LEGARE = lipsirea de libertate, aici a limbii, în urma unei rugäciuni fierbinti chiar cätre Cel Care a fäcut omul ca pe o fiintä … liberä, slobodä inclusiv la … limbä), eu am si utilizat procedeul cu succes garantat în TOATE situatiile.
Marginal: schock-ul (de altminteri pe deplin meritat!) resimtit de interlocutor în urma aplicärii procedeului e cel mai adesea spectaculos, chiar … electric, mutra individului împietrind (limba legându-i-se) efectiv pentru câteva clipe …
Vä doresc în acest sens (restrâns) distractie pläcutä!