Lt. Gheorghe, un biet naiv, sau chiar se clatină sistemul?


Nici nu s-a împlinit bine săptămâna de când Locotenentul Alexandru Gheorghe a îndrăznit să călătorească mai departe decât Sibiul care îi fusese permis pentru a-și exprima convingerile în Piața Universității, că un adevărat bombardament mediatic s-a dezlănțuit asupra lui, de la tunurile marilor televiziuni, până la pistolașele cu apă ale postacilor năimiți, trimițându-l pe Gheorghe al nostru direct la …psihiatrie, trădând astfel în colectiv linia directoare impusă lor de către urmașii aflați la putere ai celor care procedau literalmente identic, cu bieții dizidenți politici până acum 22 de ani.

 Lupul își schimbă blana, dar năravul ba’!

În linii mari, zisa e următoarea:

armata nu poate fi condusă și nu poate primi ordine prin referendumuri populare, ci ascultă de aleșii poprului.

Asta în cazul în care aleșii poporului sunt reprezentativi, nu au măsluit voturile și nu își bat joc pe față de cei pe care îi mână la dezastru, zic eu.

Aștept cu nerăbdare spolierea României de ultimele rămășițe de aur, argint, wolfram, precum și privatizarea (jaf legalizat) resurselor și a rețelelor de apă potabilă, poate vor apăra dânșii și atunci starea lucrurilor. După care Dl. Președinte ne va îndemna jovial să exploatăm și alte resurse disponibile, precum un rinichi aici, un plămân acolo…

Apoi nu vi se pare că special au fost introdusă șopârla cu „Lt. Gheorghe ar vrea să dețină 50% din puterea decizională..” ? Eu cred că e strecurată acolo printre cererile rezonabile, în scopul discreditării sale. Dacă l-ar întreba un reporter, sunt confins că ar infirma. Că e monarhist e treaba lui și are tot dreptul să își susțină părerile înafara garnizoanei.

În final vă îndemn să descărcați și vizionați un film mai vechi, numit „Seven days în May” (  instig la încălcarea ACTA, aștept să îmi bată komisarii UE la ușă, „cămașa-n gura lor!” ).

E vorba după cum ați ghicit de preluarea puterii de către armată, într-o Americă ai cărei conducători se aflau în mainile….mă rog, vedeți și trageți concluziile de rigoare, deși filmul îi prezintă pe militari ca fiind cei răi, fanatici etc
E greu pentru orice om normal să nu țină cu ei acolo. Atunci de ce nu și aici?

(pasajele de la citat până aici, au fost cenzurate de către RL).

E de-a dreptul comică graba cu care postacii sau imbecilii sar cu diagnosticul, căci mafiei putrede îi țâțâie dosul gras presimțind ce va urma: căderea ei și schimbarea din temelii a sistemului criminal și vândut, cu oameni noi ce nu au mai făcut până acum politică din poziții de putere.

Așa au făcut islandezii, așa vom face și noi – care a fost metoda lor pentru a scăpa de un guvern nereprezentativ și corupt care i-a indatorat băncilor străine fără putința de a replăti (e și cazul României cu FMI!) ?

În fine, există trei posibilități, enumerate în ordinea probabilității lor:

1. Lt. Gheorghe a fost scos la înaintare de către un grup de militari patrioți pentru a tatona sentimentul publicului în vederea îndeplinirii a ceea ce trebuia făcut încă din ’89.

2. Lt. Gheorghe s-a săturat într-adevăr și actioneaza de unul singur 

3. Lt. Gheorghe e folosit într-o manevră securistă de o extremă parșivenie, tocmai pentru a preveni ca vre-o idee bună a unora din eșalonul superior al Armatei, să fie dusă la îndeplinire. Dacă-i așa, sper să le explodeze în față.

Frate ardelene, ai grijă să nu ne dezamagești!

Ce spun românii care văd prin perdeaua de fum:

SMG ar trebui sa se gandeasca mai serios la ceea ce a propus ofiterul Alexandru Gheorghe.

Analizand cu realism ceea ce se intampla in Romania ultimilor 21 ani, la modul in care politicienii – indiferent de culoare politica (daca mai putem vorbi de culoare politica) – au influentat si continua sa influenteze justitia, la jaful organizat al : bugetului, resurselor minerale si a tuturor sectoarelor economiei, nu poti decat sa te gandesti ca singura solutie este preluarea puterii de catre armata, cu toate consecintele negative ce se rasfrang – pentru o perioada scurta – asupra democratiei.

In situatia actuala din Romania este de preferat o conducere militara pentru o perioada de cel mult cinci ani, schimbarea Constitutiei, in sensul instaurarii unei monarhii si instituirea unui program clar de redresare economica a tarii, cu directii precise si responsabilitati individuale.

Programul trebuie sa fie facut de oameni cu experienta si tineri specialisti din aceasta tara, care cunosc realitatea trecuta si existenta, iar finalul programului trebuie sa aiba un singur scop : scoaterea Romaniei din „noroiul” coruptiei, hotiei generalizata si institutionalizata.

Realizarea acestui deziderat, impreuna cu instituirea unor legi clare (trebuie facut un inventar al intregii legislatii actuale, cu inlaturarea celor care „se bat cap in cap”), care sa faca ca „SISTEMUL” sa functioneze corect, va conduce la bunastarea oamenilor.

Dupa aceasta perioada, cand tara va fi curatita de politicienii corupti, impreuna cu „gastile” lor, cand vom avea un set de legi clare si o Constitutie fara ambiguitati, se vor putea face din nou alegeri si sa se formeze un nou Parlament.
Sigur voi fi apostrofat de foarte multi pentru cele scrise si injurat de ofiterii habotnici, care nu vad mai departe de „regulamentele militare” insa consider ca : „la situatii exceptionale trebuie recurs la masuri exceptionale”. In caz contrar nu vom ramane decat sa respectam „R.B.P_ul” (ofiterii stiu la ce ma refer).

In ceea ce il priveste pe locotenentul Alexandru Gheorghe, consider ca sanctionarea lui trebuie sa fie bine analizata si gandita, tinandu-se cont ca el nu a facut (si este de felicitat ca a avut curajul) decat sa exprime o stare de spirit, existenta atat in armata cat si in randul multor cetateni ai Romaniei, iar de acesta stare de spirit ar trebui sa tina cont nu numai S.M.G. ci si „asa-zisa clasa politica” din Romania.

Era o vorba, in tara orbilor, chiorul este presedinte. Si chiar asa este! Nu ma mir de ce pana acum, romanii n-au fost in stare sa se adune la un loc 50000 de oameni, pentru a protesta fata de tradarile politicienilor la nivel inalt, nici macar in 2010, cand Romania a fost prima tara din Europa care a luat masuri de austeritate, fara nicio consultare prealabila a opiniei publice. Nu stiu ce legatura are prezenta unui psihiatru cu dreptul la opinie.Locotenentul a spus ca este constient de consecinte, iar dreptul de a avea o opinie, chiar si politica nu-i poate fi luat. Ce legatura are cu psihiatrul? Va meritati soarta!

Oameni buni, nu va lasati influentati. Intrebare: ce dovada are Ministerul Apararii ca ofiterul a cerut (atentie) TOATE cele 4 puncte specificate in acest articol. Are semnatura ofiterului? Are inregistrare audio video – iar atentie – deoarece manipularea cea mai frecventa se face prin imbinarea adevarului cu falsul- deci atentie iar: are vreo inregistrare cu ofiterul in care acesta specifica in clar, cuvant cu cuvant TOATE (subliniez: TOATE) cele 4 puncte?
…………………………………………………………………………….
Nu sunt nici pro nici contra locotenentului dar sa nu ne lasam manipulati (ca de 22 de ani 🙂 ). Si eu pot sa dau o declaratie de presa in care sa-mi exprim consternarea ca ministerul apararii conspira cu extraterestii.

Mintiti!!!!
L-am auzit vorbind si si-a retras, retractactat spusele.

Nu poti sa ceri egalitate doar pentru catei (ofiteri). Ofiterul trebuie blamat in acelasi fel ca si politicienii. Omul a venit in uniforma, fara tanc, in schimb politicienii au venit cu lucruri care au facut mai mult rau decat iesirea unui tanc in strada: au distrus tara.
Atunci cand politicienii romani vor fi asemani politicienilor germani, englezi sau ce mai vrei tu, atunci ai dreptul sa vorbesti si despre cat de normal este gestul unui ofiter roman care ar trebui sa se comporte ca unul german sau englez.

Indiferent de declaratiile acestui locotent, impotriva caruia incepe acum campania de denigrare, fondul problemei ramane acelasi. Seful suprem al armatei romane este un tradator de neam si un dusman al acestei tari. Cu cat mai repede scapam de el, cu atat mai bine!

Asa, hai cu lucratura KGB-ista ,de aruncare in derizoriu a unui personaj popular, scoateti-l nebun, obsedat, maniac etc., folosind toate canelele mediatice posibile, nu cumva sa dea prea bine in comparatie cu politicienii de dambovita.

In sfarsit un om sincer care spune pe fata ca vrea sa fie dictator. Nici macar marii dictatori in frunte cu Cezar nu au avut tupeul sa spuna asa ceva, ci s-au ascuns in spatele democratiei…
Deci, locotenentul nostru e curajos sau idiot?

Are dreptate: o dictatura militara ar scoate tara asta din kkt,asta e adevaru…si ce va mira???? civilii sunt incapabili,Boc serveste ceai,Base serveste whisky…cine naiba conduce Romania???

Are dreptate !!
Toata clasa politica e corupta fara nicio exceptie toate partidele ar trebui desfiintate.
Ar trebui sa se faca verificari la sange la toti astia care au furat din avutia nationala, sa se confiste averile lor si la parnaie cu ei. Asa cum a facut Pinochet in Chile.
Numai asa se va curata societatea de otrava comunista si lepadaturile lor.

Sa nu uitam ca principalii vinovati de situatia de astazi a Romaniei sunt jurnalistii : cu “studii” prin strainatate, cu “burse” Soros, cu turism sponsorizat, toate grevate pe o iresponsabilitate si cosmopolitism tradator de neam si tara, ziaristii au creat o lume paralela, in care romanii nu mai vad ca sunt vasalii Europei, nu vad ca oranduirea capitalista i-a adus in sapa de lemn, ca tara este in faliment datorita globalizarii acceptate cu lacomie de guvernanti si bogatasi locali ! Asa ca mai usor cu locotenentul, pana la urma el a vorbit in nume propriu, nu al puterilor straine suzerane, cum o fac jurnalistii !

Arestat,impuscat,ingropat … !! comentarii agresive, criminale cu instigare la ucideri necenzurate dar daca iti exprimi scarba si rusinea fata de,coruptia ,criminalitatea si ruina tarii, te sterg.

Militarul are dreptate cat si aceea responsabilitate de a apara tara si poporul din care face parte.
Regele Mihai inca este seful statului roman legitim si nu aceea criminali prefacuti in presedinti nelegitimi.
Criminalii comunisti care au facut orice pentru a ascunde continuitatea regimului securistic ,rasturnat de catre rusi in 1990.

Criminalii securi-comunisti transformati in presedinti,senatori,prefecti,deputati,ministrii… !

Criminalii cu partide satelit si intelectualii aserviti,,cred in „schimbare”,recunosc legitimitatea, se declara infranti, ne sterg, ne roaga sa votam raul cel mai mic, ne invata la reconciliere cu calaii !

Calaii,tovarasii ramasi la putere,afisand straie noi,pretextand ‘modernizarea” -dar dand legi timp de 22 de ani care apara interesele vechii nomenclaturi criminale , imbogatite !

ARMATA,dati jos acesti criminali !! ADUCETI SEFUL STATULUI ROMAN LEGITIM, INAPOI IN ROMANIA,REGELE MIHAI PENTRU A O UNI SI SALVA !!!

Anunțuri

23 răspunsuri

  1. problema este ca viata si integritatea fizica ale unor militari este in pericol acum mult mai mare … conjucturile cu psihopatii si stapanii lor ….

  2. mai vorbim de alegeri libere?! :)))))))

  3. articolul este de bun simt… cred ca asa ar fi varianta salvatoare a Romaniei….Doamne ajuta!

  4. Într-o societate bolnavă, orice lucru drept ni se pare strâmb. Cei care se grăbesc să-l denigreze pe locotenentul Alexandru Gheorghe ori sunt de rea credinţă ori nu mai văd lucrurile drept. Eu zic că omul are dreptate în ceea ce a afirmat şi cerut. La situaţia actuală din ţară doar o mână forte mai poate îndrepta lucrurile, de aceea sunt dispus să accept preluarea conducerii ţării de către Armată.

    • …careful what you wish for…

      O data ce APV-istii pun mana pe putere, nu se stie cand si daca o mai dau inapoi. Istoria e plina de astfel de exemple. Pe deasupra nu se stie cine e in spatele lor. In spatele APV-istilor turcaleti sta Tara-care-e-Tronul-Fiarei. In spatele APV-istilor greci din anii ’60-’70 la fel. In spatele APV-istilor Sudame ricani la fel.

      Se stie ca APV-istii nu sunt bincuvantati cu o prea mare inteligenta (daca ar fi, n-ar fi APV-isti). Nici nu sunt atat de curajosi cum vor sa dea impresia, in ’89 tremurau in uniforme, fiind prima data cand dadeau cu nasul de o lupta adevarata.
      Nu mai vorbesc de integritatea lor morala: am cunoscut oameni care demonstrau pasnic si au fost impuscati de ei, iar ucigasii sunt liberi si acum.

      Ar mata trebuie sa-si cunoasca lungul nasului si sa nu se amestece in politica. Cei care nu sunt de acord cu actuala conducere sau mai stiu eu ce, sunt liberi sa iese din uniforma si sa infiinteze un partid.

      • Armata română nu e armata ţărilor sudamericane, am totală încredere în ea. Cel mai bun exemplu este de acum 70 când mareşalul Ion Antonescu a condus cu mână forte ţara. Avem nevoie de aşa ceva, prostituţia politică care se practică de 20 încoace a distrus societatea.

        • APV-istii sunt ca frunza-n vant. L-au sprijinit pe Antonescu si dupa aia l-au vandut la sovietici, in gloriosul 23 august ’44.
          In ’56, cand era revolutie in Ungaria, au iesit si studentii romani in masa la manifestatie de suport in Bucuresti si ce sa vezi: era plin de tancuri si bravi soldati romani care aveau ordinul sa traga in populatie si care au facut arestari masive. Stiu de la cei care inca mai traiesc.
          In ’89 multi au tras in oameni la intamplare, de frica, de prostie, ei stiu de ce, ca daca ii intrebi toti zic ca ei au tras in aer. Mda… Iar de atunci incoace s-au dat dupa ce guvern era la putere, si daca stai sa te gandesti chiar asta e functia lor. E naiv sa-i idealizam.

          Prostitutia politica e la nivel mondial, daca asta e vreo consolare.
          Politicienii sunt ca si manusile de unica folosinta ale proctologilor: dupa ce se scot din fundul oamenilor, se arunca la gunoi si se ia o pereche noua.

          • c., eşti asemeni numelui ce ţi l-ai ales aici, adică mic şi un nimic.
            Pe Antonescu l-au vândut bolşevicii tăi. El a fost arestat de aceaşi bolşevici care ne-au adus comunismul inventat de voi, cancerul omenirii. În 1956 Armata era condusă exclusiv de bolşevici iar în 1989 au fost doar câţiva morţi înainte de 22 decembrie şi aceia au fost ucişi de serviciile secrete vândute ocultei iudeo masonice mondiale. După 22 decembrie morţii aparţin în exclusivitate dinozaurului comunist Iliescu şi cetei de bolşevici care au dat lovitura de stat.

            • Faci parte dintre cei care au „tras in aer” de simti nevoia violenta sa contrazici fapte stiute si vazute de multi care au fost acolo in ’89 ? Sau poate faci parte din garnizoana securista care s-a vandut Licuriciului imediat dupa ? In cazul asta, da, invinovatirea comunismului este de rigoare, ca sa-ti dovedesti lealitatea fata de noii stapani.

              Ce te faci insa ca unii comentatori de pe acest blog (si multi romani din tara) il regreta ?

              Atacarea mesagerului atunci cand nu ai cum sa obiectezi la veracitatea mesajului este o binecunoscuta tactica iu daica.
              Asta nu schimba cu nimic faptele care s-au petrecut.

            • @Haiduc: ai perfecta dreptate. Cu acest „c.” am avut si eu un schimb si am concluzionat ca e un „troll”, adica baga „strambe”. Am decis sa nu il mai bag in seama. Se tot invaret poat poate se lipeste de cineva sa ii compromita mesajul. Un VIRUS FORUMIST.

            • Oricine nu este de acord cu aiurelile voastre este „troll”, „evreu”, „papistas”, „sectar”, „bolsevic” si asa mai departe.
              Orice propunere de bun-simt sau idee independenta vi se pare suspicioasa, fiindca se departeaza de mocirla confortabila a uniformitatii si de aplauzele de congres al partidului.
              Orice punct de vedere diferit al cuiva ameninta firava coeziune alcatuita din cateva pareri pe care le aveti in comun, si pe care le mai tine impreuna doar lipiciul insultelor pe care le adresati tuturor celor care indraznesc sa le chestioneze.

              Ce conteaza ca prezentati o istorie falsa ?
              Adevarul umbla cu capul spart pe blogurile ortodoxe, la fel ca si in Romania. Insa atata timp cat nu va veti vedea barna din ochii vostri, nu veti reusi nimic.
              In religie nu aveti nimic din umilinta lui Hristos, ci doar aroganta ca voi sunteti singurii crestini. Care voi ? Cine decide si dupa ce criterii ? Numai la judecata de apoi se va vedea cine a fost si cine nu, si pariez ca o multime de oameni vor avea surprize.

              In politica la ce va folosesc eternele discutii in care va bateti reciproc pe spate si va aplaudati unul pe altul ? Iesiti pe strada si vorbiti cu oamenii, expuneti-le ideile voastre si o sa vedeti cati adepti veti avea.

              Va urez succes.

              PS: Adrian, sunt o ea, nu un el.

          • c. are dreptate, nu inteleg ce e cu indignarea revolutionara cu care reactionati.
            Parca recitesc „Conu Leonida fatza cu reactiunea” a lui Caragiale.
            Cand a reactionat armata in ultimii 22 de ani? In afara de protestele pt. parale.
            Sistemul a ajuns la faza in care orice adevarat sau presupus dizident este eliminat. Valabil pentru toatele domeniile societatii: politica Biserica, armata, etc.

      • gresesti amarnic..de fapt exagerezi , intarindu-ti opiniile gresite ca sa fii credibil…unii naivi prin ,,puterea,, acestui argument te-ar crede fara a clipi…pleasee canta la alta masa!!!

  5. […] Apoi nu vi se pare că special au fost introdusă șopârla cu “Lt. Gheorghe ar vrea să dețină 50% din puterea decizională..” ? Eu cred că e strecurată acolo printre cererile rezonabile, în scopul discreditării sale. Dacă l-ar întreba un reporter, sunt confins că ar infirma. Că e monarhist e treaba lui și are tot dreptul să își susțină părerile înafara garnizoanei.        Citește mai departe pe eufrosin.wordpress.com […]

  6. Trebuie avut grija si la varianta cu armata! foarte multi ofiteri superiori sunt scoliti in vest iar asta spune tot…

    • E un semnal de alarma dar nu chiar spune tot. Doua generatii in urma, majoritaeta ofiterilor erau scoliti in URSS dar numai o fractiune mica au fost tradatori la URSS. Intradevar trebui satat cu ochii deschisi aprig.

  7. Am gasit un articol pe care il postez in intregime. Nu il consider un fals-erou,dimpotriva, gestul lui este salutar si ar trebui urmat.
    EXCLUSIV Textul complet al scrisorii pe care a adresat-o locotenentul Alexandru Gheorghe şefului Statului Major General.
    Locotenentul Alexandru Gheorghe, de la Flotila 71 Câmpia Turzii, a propus, anul trecut, şi o nouă lege a statutului cadrelor militare. Pentru a-şi susţine propunerea, acesta s-a prezentat în audienţă la şeful Statului Major General. adevarul.ro a intrat în posesia documentului şi îl prezintă integral publicului. Interesant este că, în finalul documentului, ofiţerul avertizează conducerea Armatei Române că va recurge la un gest public şi invocă legea care îi permite să facă asta.

    În petiţia înaintată şefului Statului Major General, Alexandru Gheorghe a cerut „corectarea reală şi imediată a unei situaţii de-a dreptul absurde (…) şi jignitoare pentru calitatea de ofiţer”. Locotenentul a reclamat, atunci, existenţa „filierei indirecte de formare a ofiţerilor în activitate. (…) În timp ce ofiţerilor care s-au format pe filiera directă, singura corectă de altfel, le-au fost necesari mai mulţi ani de pregătire – între 4 şi 8 ani, altora le sunt necesare pentru pregătire doar între 3 şi 6 luni”.

    „Dacă situaţiile prezentate mai sus nu se vor analiza corespunzător intereselor Armatei Române şi implicit ale Statului Român, iar soluţiile propuse vor fi fără un fond concret, în conformitate cu Legea nr. 571/2004 privitoare la actul de avertizare publică, voi recurge la acest drept legal în nume personal pentru sensibilizarea opiniei publice cu referire la ceea ce se petrece cu adevărat în Armata Română”, a arătat, în 2011, locotenentul Alexandru Gheorghe.

    Psihologii Armatei l-au găsit mereu apt

    Locotenentul susţine că a trecut cu brio absolut toate testele şi examenele medicale la care a fost supus în cei trei ani de când a fost încadrat, ca ofiţer, la Unitatea Militară din Câmpia Turzii. „Am fost declarat de fiecare dată apt, din toate punctele de vedere”, a spus militarul.

    Aceasta este petiţia pe care ofiţerul a înaintat-o şefului Statului Major General anul trecut:
    ŞEFULUI STATULUI MAJOR GENERAL
    Raportez:

    În baza art.2 din S.G.1/2007 „Instrucţiuni privind evidenţa şi soluţionarea petiţiilor în Ministerul Apărării Naţionale precum şi desfăşurarea activităţii de primire la raport sau în audienţă”, înaintez petiţie în speranţa ca dumneavoastră, ca şi comandant militar suprem al Armatei şi deci ultima speranţă ce mai poate rezona la cuvinte precum onoare şi demnitate militară, devotament pentru ţară şi patriotism, veţi lua măsurile ce se impun, în vederea corectării reale şi imediate a unei situaţii de-a dreptul absurde, lipsită de orice logică constructivă pentru Armată şi totodată jignitoare din toate punctele mele de vedere, pentru calitatea de ofiţer. Situaţia la care fac referire, pe care o deplâng şi o dezaprob în acelaşi timp este legată de existenţa şi eficienţa filierei indirecte de formare a ofiţerilor în activitate. Această pură demagogie, destructivă din toate punctele de vedere pentru sistemul militar românesc, susţine pe scurt că, în timp ce ofiţerilor care s-au format pe filiera directă, singura corectă dealtfel, le-au fost necesari un număr de ani de pregătire specifică ce variază între 4 şi 8, altora le sunt necesare pentru pregătire doar 3 până la 6 luni. Iar demagogia nu se opreşte aici.
    Întrucât am ajuns la capitolul durata pregătirii, vreau să vă prezint o situaţie care este întrecută în absurd doar de situaţia generală prezentată mai sus şi care este doar o mică parte din problema de ansamblu: după absolvirea liceului militar cu o durată de 4 ani, a Academiei Militare cu o durată de 4 ani sau mai recent de 3 ani, studentul militar primeşte primul său grad de ofiţer şi anume cel de sublocotenent, fără vreo excepţie. Prin lipsa excepţiilor vreau să subliniez că, indiferent de faptul că este Şef de promoţie, deci cel mai bun dintre toţi studenţii absolvenţi sau că are o vârstă mai mare decât toţi ceilalţi, ori că a mai absolvit vreo altă formă de învăţământ superior anterior intrării în Academie, niciunui absolvent de Academie Militară nu i se acordă un grad mai mare de cel de sublocotenent. Deocamdată mă opresc aici în abordarea situaţiei acordării unui anumit grad militar, pentru a nu mă abate de la ceea ce am început a prezenta la începutul paragrafului. Astfel, după absolvire şi înaintarea la gradul de sublocotenent, proaspătul ofiţer provenit de pe filiera directă, repet, unii dintre aceştia având deseori 8 ani de pregătire militară de specialitate, se prezintă în şcolile de aplicaţie specifice armelor în care au fost încadraţi. Vă voi prezenta situaţia reală întâlnită de mine şi colegii mei de promoţie, pentru a nu fi cumva acuzat că vorbesc în necunoştinţă de cauză sau că doar speculez la modul zvonistic. La Centrul de pregătire pentru infanterişti şi vânători de munte de la Făgăraş, au ajuns după absolvirea Academiei Forţelor Terestre din Sibiu, în anul 2008, un număr de aproximativ 30 de ofiţeri de infanterie. Aceştia, pentru a fi temeinic pregătiţi ca şi ofiţeri debutanţi şi pentru a putea lua în primire prima funcţie corespunzătoare gradului deţinut şi anume comandant pluton infanterie, trebuiau să urmeze cursul de bază cu o durată de 6 luni, la care ulterior se mai adăuga o altă perioadă de 3 săptămâni pentru un curs de specializare ca şi comandant pluton.
    După un calcul simplu ajungem la următoarea stare de fapt şi anume: ofiţerului provenit din filiera directă, după 4 sau 8 ani de formare într-un liceu militar şi mai apoi într-o Academie Militară, îi mai sunt necesare încă 6 luni şi jumătate de pregătire în vederea ocupării primei funcţii de comandant pluton infanterie. Nimic anormal până aici va putea spune orice om cu un minim bun simţ, dar oare ce va spune acelaşi om, în virtutea aceluiaşi bun simţ, după continuarea prezentării, căci tot acolo la Făgăraş, dar de data asta nu pentru a se perfecţiona ca proaspeţi ofiţeri, ci, stupoare pentru a deveni ofiţeri se prezintă un număr de aproximativ 90 de candidaţi aleşi pe sprânceană şi care sunt pesemne nişte super-potenţialităţi intelectuale, încât lor, pentru a deveni ofiţeri şi a-şi lua şi prima funcţie în primire, le sunt necesare doar 3 luni de zile pentru tot acest demers.

    Rezumând, ce va spune orice om conştiincios cu un minim spirit al dreptăţii, despre faptul că după 4 sau 8 ani de pregătire militară de specialitate ofiţerilor din Academii le este necesară o perioadă de pregătire complementară de 6 luni şi jumătate iar unui civil, sau caporal care până a avea acces la această metodă perfidă de formare a ofiţerilor în activitate păzea depozitele de muniţie de la Babadag, pentru a atinge, teoretic, acelaşi nivel de pregătire, le sunt necesare doar 3 luni de zile de pregătire? Cum se pot compara peste 103 luni de pregătire militară de specialitate cu doar 3 luni de pseudo-instrucţie, cum bine o numea unul dintre colegii mei? Ce om în toate facultăţile mintale poate crede că cineva, în doar 3 luni de zile, poate asimila atâtea cunoştinţe de specialitate militară şi norme morale specifice ofiţerului, în timp ce studenţilor militari din Academii le sunt necesari 3 ani de zile urmaţi apoi de încă 7 luni de pregătire? A intra mai adânc în alte aspecte privind modul de selecţie, comportamentul aspiranţilor pe durata cursului, atitudinea batjocoritoare care îi făceau pe caporalii aspiranţi să jignească crunt ofiţerii din filiera directă, expunându-le deseori cât bine s-au descurcat ei încât vor ajunge ofiţeri în doar 3 luni, pe când alţii mai puţini descurcăreţi, în speţa de faţă ofiţerii proveniţi din Academii, au avut nevoie între 4 şi 8 ani pentru a atinge aceeaşi performanţă, nu ar fi decât o futilitate şi o răsucire mai adâncă a cuţitului în rana celor care au ajuns ofiţeri după ani de muncă asiduă. Şi nu mă refer aici doar la anii petrecuţi în Academiile militare ci la toate sacrificiile depuse începând cu clasele primare şi continuând cu reala performanţă de a fi reuşit să acceadă la un loc într-o Academie Militară. Acesta este primul punct pe care îl supun atenţiei dumneavoastră şi la care aştept un răspuns concret, altul decât cel prezentat personal de către Şeful Statului Major al Forţelor Aeriene şi care făcea referire la faptul că respectiva perioadă de intensă super-pregătire de 3 luni a fost mărită la 6 luni, căci oare ce este ea dacă nu o intensă super-pregătire din moment ce reuşeşte performanţa ca în 3 sau 6 luni să obţină, în teorie, căci hârtia suportă orice, cel puţin aceleaşi rezultate pe care alte instituţii considerate a fi de bază în învăţământul militar românesc, o reuşesc doar în 7 sau 8 ani? După cum observaţi, am spus cel puţin, asta pentru că deseori sunt produşi ofiţeri cu grade mai mari decât cel de sublocotenent şi ocupă funcţii de până la locotenent-colonel, imediat după absolvirea celor 3 sau 6 luni. Dar din nou, acesta este un aspect pe care îl voi dezvolta analitic ulterior.

    Rămânem pe aceleaşi meleaguri, anume tot la Făgăraş pentru a continua descrierea situaţiei şi pentru a aborda acum problema numărului care este alocat formării ofiţerilor prin intermediul celor două filiere. După cum am spus şi mai sus, 30 de ofiţeri de infanterie din Academia Forţelor Terestre au avut stupoarea să găsească la acelaşi centru de pregătire, aproximativ 90 de pretendenţi la demnitatea de a fi ofiţer, pentru că pentru mulţi dintre noi, a fi ofiţer reprezintă o demnitate, care acum ni se fură, din moment ce orice caporal a avut şansa ca în 3 luni de intensă pregătire să ajungă să ni se adreseze cu „colega”. Dar stupoarea nu se opreşte aici, căci după ciclul celor 90 şi după terminarea celor 3 luni de instrucţie ni se comunică faptul că mai urmează o altă serie de pregătire aproximativ la fel de numeroasă şi din nou dominată de aceeaşi trăsătură de super-potenţialitate intelectuală şi fizică a celor ce o vor compune. Deci, ca să rezumăm problema, facem un calcul simplu: după cel puţin 4 ani de Academie Militară un număr de 30 de ofiţeri de infanterie sunt gata să deservească Armata Română, dar în acelaşi timp, după o durată de 6 luni de zile alţi aproape 180 de ofiţeri, proveniţi de această dată din filiera indirectă, sunt pregătiţi, cel puţin teoretic să facă acelaşi serviciu; sau corect ar fi să întreb „deserviciu”? Întrebările mele punctuale pentru dumneavoastră sunt următoarele:

    a) pentru ce mai există Academiile Militare, considerate a fi de bază în formarea ofiţerilor, dacă aceste instituţii, în 4 sau 3 ani de pregătire abia reuşesc să ofere performanţa pe care un singur centru de pregătire o reuşeşte în doar 6 luni, centru ce este considerat auxiliar filierei academice, dar care produce mult mai mulţi ofiţeri?

    b) este oare corectă proporţia în care se formează ofiţeri pe cele două filiere? Nu ar fi normal ca proporţia să fie inversă, instituţia de bază să formeze mai mulţi ofiţeri decât cea auxiliară?

    c) de ce se încearcă umplerea Armatei Române cu mii de ofiţeri pe filiera indirectă, pe când, luând în considerare aceeaşi perioadă, Academiile Militare abia dacă reuşesc să ofere Armatei aproximativ 20% din numărul total de ofiţeri proveniţi din filiera indirectă ce se produce sau s-a produs deja pe bandă rulantă, în deosebit de bine pregătitele centre de instruire în arme?

    Calcul matematic simplu, aproximat cât mai aproape de adevăr: în anul 2008 după cum am arătat mai sus, s-au format pe filiera directă 30 de ofiţeri de infanterie care au promovat abia în 2009 toate cursurile necesare ocupării primei funcţii unităţile militare de pe teritoriu. Tot în acelaşi an, se formează pregătiţi direct pentru teritoriu, aproximativ 180 de ofiţeri pe filiera indirectă, astfel ponderea ofiţerilor formaţi prin Academia Militară este de 17% din totalul ofiţerilor proveniţi prin filiera indirectă şi de doar 14% din totalul ofiţerilor de infanterie pregătiţi în tot anul 2009. Surprizele continuă, întrucât la avansarea din 31.03.2011, indiferent de data la care au dobândit gradul de sublocotenent, atât promoţia de ofiţeri pe filiera directă, avansaţi la gradul de sublocotenent în luna iulie 2008 cât şi cei din filiera indirectă, avansaţi la gradul de sublocotenent în luna, martie 2009 se avansează la gradul următor simultan. Stagiul minim în grad de 3 ani se transformă în 2 ani şi 6 luni la ofiţerii din filiera directă şi la doar 2 ani, la cei din filiera indirectă, beneficiind astfel încă o dată din plin de mărinimia celor ce fac legile şi dau dispoziţii în Armată după, scuzaţi-mi expresia, cum îi taie capul.
    Totodată solicit întreprinderea măsurilor legale, astfel ca la sfârşitul fiecărui an, în cazul în care filiera indirectă de formare a ofiţerilor se va menţine totuşi, structurile abilitate ale Armatei să facă cunoscut tuturor unităţilor militare cifrele de şcolarizare aferente filierei directe şi celei indirecte pentru anul în curs, pe specialităţi militare, asta ca să nu ni se mai arunce praf în ochi cu explicaţia pur fantezistă că Armata formează ofiţeri pe filieră indirectă doar în armele deficitare, arme pe care Academiile Militare de profil nu le pot specializa, cum ar fi armele ce ţin de domeniul juridic, financiar-contabil, medical etc. aşa cum prevede art.1 din M 132/29.12.2009, şi care statutează că „Formarea ofiţerilor şi subofiţerilor în activitate, pe filiera indirectă este destinată încadrării deficitului de personal militar profesionalizat aflat la baza carierei militare şi/sau a deficitului de personal militar cu competenţe profesionale care nu pot fi dobândite în instituţiile militare de învăţământ „.

    Oare cei aproape 200 de ofiţeri de infanterie proveniţi din filiera indirectă întâlniţi la Făgăraş nu puteau fi specializaţi în Academia Militară a Forţelor Terestre? Din 2008 până în anul curent s-ar fi putut suplimenta considerabil locurile în Academiile Militare, locuri necesare diminuării aşa-zisului deficit de cadre de la baza ierarhiei militare din Armata Română aşa cum face referire acelaşi articol menţionat mai sus, dar nu s-a întreprins nicio măsură în acest sens. Dacă atunci, în 2008 când, cel puţin oficial, deficitul de cadre era aşa de mare încât se formau ofiţeri într-un număr de 6 ori mai mare decât cel provenit de pe băncile Academiilor Militare, s-ar fi suplimentat numărul de locuri în Academiile Militare, astăzi, 3 ani mai târziu necesitatea de a forma ofiţeri pe filiera indirectă ar fi fost cu mult sub cifrele de şcolarizare alocate acesteia în prezent. Întrebarea mea punctuală pentru dumneavostră, este: de ce nu s-a făcut acest lucru şi de se nu se respectă prevederile art.1 din M 132/29.12.2009 cu referire la competenţele profesionale necesare Armatei, altele decât cele ce se pot specializa prin intermediul Academiilor, atunci când se stabilesc armele „deficitare”? În eventualitatea în care răspunsul oferit ar fi legat de eficienţa financiară, mi-aş permite cu voia dumneavoastră, să vă ofer în avans două contraargumente: primul ar fi cel al calităţii: dacă într-un angrenaj trebuie încadrată o piesă de oţel de o anumită calitate, pentru ca respectivul angrenaj să nu cedeze, ea nu se poate înlocui cu o piesă din aluminiu, decât cel mult temporar; piesa de aluminiu este desigur şi mai ieftină şi mai uşor de obţinut, dar, lesne de înţeles, mult sub calitatea celei de oţel; dumneavostră ca şef al acestui angrenaj, bineînţeles preocupat ca el să funcţioneze corespunzător, aveţi de luat, în opinia mea, următoarea decizie: păstraţi piesa de aluminiu doar ca să arate bine în angrenaj, căci luciul îi oferă acesteia acelaşi aspect cu al celei de oţel, neştiind dacă acesta va funcţiona sau nu; sau dacă tot aţi plătit o fabrică pentru obţinerea ei, o folosiţi aşa cum se poate, doar că în timpul în care, teoretic, ea ţine locul piesei de oţel, daţi comandă de piese conform specificaţiilor tehnice de calitate, mai ales că acum tehnologia de fabricare a acestora s-a scurtat de la 4 la 3 ani, iar la sosirea lotului de piese de oţel scoateţi rând pe rând piesele de aluminiu, le puneţi pe raft şi le păstraţi în rezervă pentru cazuri de extremă urgenţă?

    Celălalt contraargument ţine de domeniul financiar şi printr-un scurt şi uşor calcul matematic, vă poate demonstra cu uşurinţă că doar din salariul plătibil celor 200 de ofiţeri infanterişti proveniţi pe filiera indirectă, într-un an de zile, s-ar putea şcolariza cel puţin 100 de studenţi militari pe o perioadă de 3 ani. De ce atunci această stare de fapt a lucrurilor?! Să fie oare doar o înlănţuire de coincidenţe sau un plan bine pus la punct, prin care ultimii mohicani ai Academiilor Militare să se retragă încet-încet lăsând locul celorlalţi, demoralizaţi fiind de justeţea cu care sistemul îi tratează?! Dar coincidenţele prin care cei din filiera indirectă sunt avantajaţi la modul grosier, continuă, iar nu sistemul în sine este vinovat ci aceia care sub pretextul îmbunătăţirii lui nu fac altceva decât să îl distrugă sistematic. Dumneavoastră, fiind noul Şef al sistemului, sunteţi aşteptat să faceţi tot posibilul pentru îmbunătăţirea lui şi readucerea în prim plan a unui nou sistem just de valori, specifice sistemului militar.
    Revenind la un alt aspect atins mai sus, dar nedezvoltat, îmi permit să mai abordez modul în care se acordă gradele militare celor ce reuşesc să acceadă la filiera indirectă de formare a ofiţerilor în activitate. Conform aceluiaşi M. 132/2009, art. 32 alin.2 „Absolvenţilor care promovează examenul li se eliberează certificate de absolvire, li se acordă gradul militar în funcţie de pregătire, vechime în specialitatea dobândită pe timpul studiilor raportată la stagiile minime în grad, precum şi de vârsta acestora (…) şi sunt numiţi în funcţii corespunzătoare pregătirii dobândite…”, deşi după cum am spus mai sus, niciunul din aceste 3 aspecte de înaintare în grad nu este avut în vedere la ofiţerii ce promovează din Academii. Indiferent că are 26 de ani sau 23, la absolvire studentul militar primeşte gradul de sublocotenent. De asemenea dacă a mai absolvit o facultate, deci are parte de o pregătire în plus faţă de ceilalţi studenţi militari, a făcut-o pentru simpla lui cultură generală, nefiind distins cu măcar gradul de locotenent. Nici măcar stagiu minim în grad nu i se socoteşte, cum defapt nu i se socotesc niciunui ofiţer anii din Academia Militară. Ca şi întrebare punctuală, cum se poate ca un civil, născut în 1986, deci cu un an mai mic ca cei din promoţia mea spre exemplu, după 3 luni de „instruire” să fie înaintat direct la gradul de locotenent înaintea noastră, şi să mai ocupe direct din promoţie o funcţie de maior, în timp ce alţi căpitani cu o vechime de peste 15 ani din aceeaşi unitate nu reuşesc să ocupe o funcţie de genul acesteia care să permită avansarea în gradul următor şi continuarea activităţii? De ce civililor absolvenţi a oricărei obscure facultăţi li se socotesc anii de studiu ca şi stagiu minim în grad doar pentru a li se mai face din nou alte cadouri cum ar fi avansarea direct la gradul de locotenent, căpitan sau maior?

    După primirea răspunsului dumneavoastră, dacă mai este necesar acest lucru, cu aprobarea dumneavoastră voi raporta eu adevărul referitor la această situaţie şi de ce un civil după 3 luni de pseudo-instrucţie este aşa de bine pregătit încât îi ia locul unui căpitan aflat în activitate de peste 15 de ani, deşi art 1. din M. 132/2009 prevede că filiera indirectă este destinată formării ofiţerilor pentru funcţiile de la baza ierarhiei militare? Iar acesta este doar un exemplu, real şi imediat demonstrabil, împreună cu multe altele relatate de colegii mei ofiţeri aflaţi pe teritoriu, exemplu pe care îl cunosc personal şi care poate fi verificat foarte uşor. Se cunosc cazuri de înaintare direct în gradul de maior de la gradul de caporal, aşa că prezentarea tuturor celorlalte cazuri ar fi din nou, o futilitate. Întrebarea mea punctuală referitoare la acest aspect este: dacă în Academiile militare nu se ţine cont sub nicio formă la acordarea primului grad de ofiţer, de cele 3 aspecte prezentate mai sus şi extrase din reglementările în vigoare, de ce li se face din nou cadou celor de pe filiera indirectă posibilitatea de a fi avantajaţi de sistem în detrimentul ofiţerilor proveniţi din filiera directă? De ce un locotenent are nevoie de cursul de căpitan pentru a fi înaintat în grad, în timp ce un civil poate ajunge căpitan în doar 3 luni de zile? De ce un căpitan are nevoie de cursul de stat major pentru a fi avansat maior, în timp ce un caporal reuşeşte această performanţă în 3 luni? Oare chiar aşa de bine pregătiţi sunt sau din nou, hârtia suportă orice?
    O ultimă dar cu siguranţă nu cea din urmă aberaţie pe care vreau să o supun atenţiei dumneavoastră, este următoarea prevedere din ordinul M 132/2009 : art.23, alin 3 precizează aproape apocaliptic că „În situaţia în care numărul de candidaţi declaraţi ADMIS este mai mic sau egal cu numărul de locuri prevăzut pe arme şi specialităţi militare, nu se mai susţin probele prevăzute la art. 22, alin.4, lit.c, iar admiterea se face în ordinea strict descrescătoare a mediilor obţinute la examenul de bacalaureat/licenţă, după caz „. Eleganţă, stil, rafinament, mai ales când citim prevederile art. 22, alin.4, lit.c şi vedem de la ce „chinuri groaznice” au mai fost încă o dată salvaţi aspiranţii la profesia de ofiţer: „verificarea cunoştinţelor privind legislaţia în domeniul apărării şi pregătirea de specialitate prin test grilă cu durata de până la 3 ore”. Orice comentariu, cred eu, este de prisos.

    În final aş dori să închei cu un citat din cartea „Iubirea de patrie”, citat ce aparţine marelui nostru poet şi patriot desăvârşit Mihai Eminescu: „Ministrul de răzbel, după ce a cerut şi obţinut de la Camerele legiuitoare modificarea legei de înaintare de la 1874, privitoare la înaintarea căpitanilor la gradul de maiori, adresează o circulară către preşedinţii a 7 comisiuni esaminatoare (pe când legea, promulgată abia la 10 aprilie acest an, prescrie o singură comisiune) şi într-acea circulară, după ce determină notele ce urmează ca să le dea căpitanilor esaminaţi şi coeficienţii în raport cu diferitele materii ce fac obiectul esamenului, prescrie ca pentru partea ştiinţifică în teorie şi în practică să fie coeficientul DOUĂ pentru toţi aceia cari au trecut o şcoală militară în ţară sau în străinătate, iar pentru toţi ceilalţi coeficientul să fie PATRU, adică îndoit decât pentru cei dintâi. Într-alte cuvinte, se zdrobeşte cariera acelora a căror crimă, după ministrul actual de război, este aceea de a fi petrecut tinereţea prin şcoli şi prin urmare de-a poseda un fond de cunoştinţe specifice. Ce va zice orice om conştiincios despre asemenea apucături ale guvernanţilor noştri şi ce viitor pregătesc aceşti oameni ţării lor?” Dumneavoastră ce viitor aşterneţi Armatei Române?

    În virtutea celor prezentate mai sus, cu permisiunea dumneavoastră, propun spre implementare următoarele măsuri:

    1. Stoparea imediată a selecţiilor pentru formarea ofiţerilor pe filiera indirectă, până la crearea unui cadrul legislativ corect pentru toti ofiţerii Armatei Române, care să nu mai permită discriminarea vădită şi incorectă din orice punct de vedere la adresa ofiţerilor formaţi în Academiile Militare.

    2. La elaborarea acestui cadru legislativ, să participe prin grija Şefilor categoriilor de forţe din Armata Română, ofiţeri proveniţi din filiera directă de formare, de la gradul de sublocotenent până la inclusiv gradul de colonel, iar Şefii de promoţii din Academii să fie calificaţi din oficiu pentru consultare în acest sens.

    3. Înaintarea în grad a ofiţerilor proveniţi din filiera indirectă să se facă în mod obligatoriu doar la gradul de sublocotenent, cu posibilitatea de a fi înaintaţi succesiv în grad doar până la gradul de căpitan inclusiv, iar funcţiile ocupate de aceştia să fie egale cu gradul deţinut.

    4. Formarea ofiţerilor pe filiera indirectă să se desfăşoare doar în armele adiacente/auxiliare armelor luptătoare, cum sunt cele din domeniu juridic, medical, financiar, audit etc sau a altor specialităţi cu rol de sprijin în desfăşurarea activităţilor cu specific militar.

    5. Suplimentarea considerabilă a numărului de locuri alocate Academiilor Militare astfel încât raportul dintre ofiţeri proveniţi din filiera directă şi cei proveniţi din filiera indirectă să fie de 10 la 1.

    6. Înfiinţarea la nivelul categoriilor de forţe ale Armatei Române a unor compartimente a căror activitate să o reprezinte strângerea de pe teritoriu a sesizărilor cu privire la fapte de genul celor prezentate în această petiţie, pentru a avea o imagine de ansamblu cât mai realistă cu privire la implicaţiile negative ale fenomenului filierei indirecte.

    7. Crearea unui plan de înlocuire anuală a ofiţerilor proveniţi din filiera indirectă şi a căror contracte de 4 ani expiră, pe măsură ce Academiile Militare definitivează pregătirea promoţiilor de studenţi militari pentru profesia de ofiţer. Astfel, odată ce deficitul de ofiţeri aflaţi la baza carierei militare se va reduce prin formarea de promoţii academice într-un număr consistent, necesitatea formării ofiţerilor pe filiera indirectă va scădea considerabil, precum şi necesitatea menţinerii în sistem, după prima perioadă aferentă contractului de 4 ani.

    Dacă situaţiile prezentate mai sus nu se vor analiza corespunzător intereselor Armatei Române şi implicit ale Statului Român, iar soluţiile propuse vor fi fără un fond concret, în conformitate cu legea 571/2004 privitoare la actul de avertizare publică, voi recurge la acest drept legal în nume personal pentru sensibilizarea opiniei publice cu referire la ceea ce se petrece cu adevărat în Armata Română şi cum se încearcă astfel subminarea ultimei rezerve de calitate a acesteia şi anume resursa umană.

  8. Omul acesta este de un miliard de ori mai bun ca ministru al apararii si razboi decat toti ministrii din ultimii 22 de ani laolalta. O fi „locotenent” in ce priveste experienta de viata dar e „maresal” in ce priveste bunul simt, devotamentul pentru randuiala pe merit, pentru ordine, pentru nationalism.

    ESTE DE DATORIA ORICARUI ROMAN SA FACA TOT CE STA IN PUTIN SA CA OAMENI DE BUNUL SIMT SI DEVOTAMENT NATIONAL CA ACEST ROMAN SA CONDUCA TARA NOATRA. In nici un chip nu se poate admite pretentia ca nu are experienta, eprea tanar. Oricate gerseli ar face, este infinit mai bine decat s-a facut in Armata Romana in ultimii 22 de ani.

    Sa faca greseli cu nemiluita, caci nu din cauza greselilor sefilor armatei am avut probleme. Am avut probleme numai din cauza tradarii interesului national de catre sefii tarii si ai armatei. Omul acesta nu va trada interesul national. Este suficient. RIDICATI-L ROMANI.

  9. — Care-i criminalul? Unde-i? Să-l văd! Un infractor străin? Ochii începură să-i joace de bucurie.Ăsta? Păi, dacă-i criminal, întîi şi întîi trebuie să strigăm „ajutor”. Altfel, ne scapă. Ia hai să strigăm amîndoi o dată!

    Şi dirijorul deschise gura, ca şi cînd s-ar fi pregătit să zbiere.
    Ivan, descumpănit, îi dădu ascultare poznaşului şi strigă: „Ajutor!”; dirijorul însă îl trase pe sfoară şi tăcu mîlc.

    Mihail Bulgakov, „Maestrul și Margareta”

    S-o fi asteptat sa iasa mai multi.

Răspunde!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: